Alb ca zapada (Lumikki Andersson #2) – Salla Simukka

Titlu in romana: Alb ca zăpada

Titlu in finlandeza: Valkea kuin lumi

Autor: Salla Simukka

Apariție: 2013

Preceded by: Rosu ca sangele

Followed by: Negru ca abanosul

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

La trei luni după întâmplările din Roșu ca sângele (primul volum al seriei Alba ca Zăpada), o reîntâlnim pe Lumikki Andresson dar într-un alt cadru. Fata se află la Praga, într-o perioadă în care orașul se topește, în timp ce în Finlanda oamenii se confruntă cu cel mai mare val de frig din ultimii ani.

Lumikki se bucură de vacanță în felul său caracteristic și-și dă seama că timp de mai multe zile o fată a urmarit-o oriunde a mers. Într-o zi, tânăra se decide să o abordeze pe Lumikki și îi dă vestea că este sora ei. Cum protagonista noastră știe că în familia ei sunt multe secrete, decide să ia lucrurile cu calm și să încerce să afle adevărul. Străina îi dă nenumărate detalii despre tatăl ei iar Lumikki decide să o creadă pe Zelenka, însă nu le povestește nimic părinților.

Zelenka re o viață cam ciudată: după moartea mamei ei, locuiește într-o casă ce pare părăsită, alături de niște oameni cam ostili, ce nu o privesc deloc cu ochi buni pe Lumikki.

În momentul în care tânăra din Finlanda este martora unui accident în care victimă este o rudă a Zelenkăi, situația ia o turnură periculoasă, pe care vrea să o deslușească mai ales dacă Zelenka e într-adevăr sora ei. Îl cunoaște pe Jiri, un jurnalist ambițios care investighează o sectă cu numele Familia Albă.  Împreuna intră într-o situație extrem de periculoasă ăn care viețile le vor fi puse în pericol și în care Zelenka are probabil un rol esențial.

O să o spun din nou, cu riscul de a mă repeta, că această serie îmi aduce aminte de seria Millenium a lui Stieg Larsson, doar că această variantă este pentrul adolescenți. Iar apariția jurnalistului din Praga nu face decât să îmi confirme lucrurile.

Povestea este un pic trasă de păr, sunt prea multe lucruri concentrate în acest cadru restrâns (ma refer la cât de scurtă este cartea) și consider că ideea autorului ar fi putut fi exploatată mai bine. Totuși are un final care te face să-ți dorești să citești și cel de-al treilea volum dar nu știu când mă voi încumeta. Voi ați citit cărțile?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *