Sora pierdută – Flynn Berry

Titlu în engleză: Under the harrow

Autor: Flynn Berry

Apariție: 14 iunie 2016

Notă: 3/5

Sora pierdută de Flynn Berry mi-a atras atenția nu numai prin coperta pe care o are traducerea în limba română, dar și prin faptul că a fost calificată ca fiind de calibrul romanelor Fata din tren de Paula Hawkins și Fata dispărută de Gillian Flynn. Am pornit așadar în lecturarea ei cu așteptări destul de mari pentru că, cele două mențiuni anterioare au fost printre preferatele mele în materie de cărți de mister și thrillere.

Protagonista acestui thriller este Nora, care pleacă din Londra și merge să își viziteze sora, așa cum a făcut și în alte weekenduri trecute. Ceea ce nu se așteaptă să găsească în casa pe care Rachel o are într-un mic sat, este cadavrul mutilat al sorei sale. Iată o scenă destul de grea cu care începe cartea și de la care pleacă întreaga acțiune a romanului.

Nora nu are încredere în justiție și este convinsă că polițiștii nu vor acorda atenția cuvenită cazului, așa că începe o investigație pe cont propriu. Este decisă să afle cine este autorul teribilei crime, dar ceea ce descoperă pe parcurs, despre viața secretă a surorii sale o va face să se întrebe cât de bine se cunoșteau ele și cât de multe lucruri își dezvăluiau de fapt în weekendurile pe care le petreceau împreună.

Vom avea parte și de o serie de incursiuni în trecut și va fi ceva mai greu în anumite momente să ne dăm seama dacă personajul vorbește cu alte personaje sau pur și simplu poartă un monolog. Acesta este un lucru care poate deveni deranjant dar, care poate oferi un plus de credibilitate a personajului principal în fața cititorului mai ales dată fiind situația în care aceasta se află.

Este o lectură antrenantă, care mi-a plăcut mult până spre final când, pentru mine, nu a mai fost la fel de interesant și felul în care au curs lucrurile până la final m-a făcut să îi ofer pe Goodreads doar 3 stele din 5.

Un an la Oxford – Julia Whelan

Titlu în engleză: My Oxford year

Autor: Julia Whelan

Apariție: 24 aprilie 2018

Notă: 3/5

Cred că această carte a fost una din cărțile cele mai cumpărate și citite în vara anului trecut. O vedeam mai peste tot pe Instagram și mi-a trezit și mie interesul. Eu am ales să ascult povestea Ellei Duran și a anului său la Oxford.

Ella Duran este o tânără în vârstă de 24 ani care locuiește în Statele Unite ale Americii și care în ultimii 10 ani și-a dorit să ajungă să studieze la Oxford. Dorința îi este împlinită și primește o bursă Rhodes dar din păcate momentul pare cam nepotrivit pentru că, în același timp i se oferă și șansa de a fi parte din campania prezidențială a unui politician aflat pe culmile succesului.

Cu promisiunea că va lucra de la distanță și va da totul chiar și aflându-se atât de departe, Ella pornește în călătoria pe care și-a dorit-o. Totuși, lucrurile par să înceapă cu stângul și tânăra începe să aibă îndoieli cu privire la ceea ce credea ea despre Oxford atunci când află că unul din cursurile ei va fi susținut de un tânăr antipatic pe care l-a cunoscut chiar în ziua sosirii ei în Oxford. Este vorba despre Jamie Davenport, cu care Ella ajunge să interacționeze mai mult decât și-ar fi dorit la început.

Atunci când tot vedeam această carte pe instagram, nu știam nimic despre ea, iar titlul mă făcuse să mă gândesc la o poveste conturată mult mai diferit decât ceea ce am găsit ascultând cartea. Acesta este un aspect care m-a suprins și plăcut și neplăcut, pentru că până la urmă nu este vina cărții faptul că eu aveam niște așteptări nerealiste, ținând cont că nu știam nimic despre povestea creată de Julia Whelan. Iar partea plăcută a venit din povestea de dragoste pe care o întâlnim. Deși mi se pare un pic nerealist să poți să dai totul la un job extrem de greu, în timp ce ești la capătul lumii și studiezi într-unul din locurile cele mai prestigioase din lume și-ți mai faci și o relația pentru care încerci să dai mai mult decât e posibil, m-a impresionat povestea celor doi și puterea bărbatului pe care avem ocazia să îl cunoaștem cu ajutorul Ellei.

Un an la Oxford de Julia Whelan este o lectură plăcută, care vă poate atinge, și cu care vă puteți refugia liniștiti pe canapea sau în balcon la soare, cu un ceai sau chiar cu un pahar de vin, mai ales zilele acestea când nu putem ieși din casă.

Sub aceeași stea – John Green

Titlu în engleză: The fault in our stars

Autor: John Green

Apariție: 10 ianuarie 2012

Notă: 5/5

Hazel Grace Lancaster este o fată în vârstă de 16 ani, căreia îi place să citească, să se uite la televizor, îi plac poeziile și să doarmă, și și-ar dori ca plămânii ei să funcționeze normal. Are impresia că de când se știe s-a aflat în fază terminală. Pentru că mama ei consideră că este deprimată, începe să o ducă la un un fel de alcoolici anonimi pentru oameni cu cancer. Mai precis, este vorba despre un grup de sprijin, unde Hazel merge în fiecare miercuri, dar care simte că nu o ajută, mai ales pentru că lista celor pentru care trebuie să se roage, pentru că au trecut într-o lume fără suferință este din ce în ce mai lungă.

Într-una din zilele de miercuri, Hazel îl cunoaște pe Augustus Waters, care a suferit și el de o boală cumplită. Primul lucru pe care l-a gândit fata despre acest tânăr este că e foarte arătos. Dar pe măsură ce îl descoperă, fizicul lui rămâne în urmă, pentru că Augustus este amuzant, inteligent, îi plac metaforele și o face pe Hazel să se simtă bine.

Chiar dacă personajele se confruntă cu aceste boli necruțătoare, ele sunt mai pline de viață decât multe alte personaje pe care le-am întâlni într-o carte young adult. Mi-au plăcut foarte mult ambele personaje principale. Am râs și am plâns citind cartea asta iar acesta este un lucru ce nu se întâmplă prea des.

Povestea este una interesantă, care ne oferă o lecție, ritmul este antrenant, acțiunea curge foarte frumos, fără momente în care să te plictisești. Îmi amintesc că am văzut multe critici la adresa cărților lui John Green dar din ce am mai citit eu, cred că aceasta este una din cele mai bune, și o recomand oricui, indiferent dacă vorbim de un cititor adolescent sau adult.

Negru ca abanosul (Lumikki Andersson #3) – Salla Simukka

Titlu în engleză: As black as ebony

Titlu în finlandeză: Musta kuin eebenpuu

Autor: Salla Simukka

Apariție: 18 februarie 2014

Alte cărți din serie: Roșu ca sângele (#1), Alb ca zăpada (#2)

Notă: 3/5

Negru ca abanosul este al treilea volum al seriei care poartă numele tinerei Lumikki Andersson. După aventura din Praga, Lumikki s-a întors acasă și a încercat să își refacă viața. Are o pereche nouă și începe să se apropie din nou de părinții săi.

Tânăra își dorește să-și descopere trecutul dar și secretele familiei sale, lucruri ce până acum au stat ascunse. Practic, ea se concentrează pe rezolvarea problemelor legate de viața ei dar, lucrurile se complică și mai tare atunci când aceasta începe să primească diverse mesaje anonime de la o persoană care pare că o cunoaște extrem de bine.

Din câte știu, această carte este ultima din serie, iar finalul pe care l-a avut Negru ca abanosul lămurește o serie de întrebări pe care cititorul le-ar putea avea încă din primul volum. Este o carte din categoria young adult, dar de care se pot bucura și adulții, cărora le plac cărțile de mister.

Moștenitoarea focului (#3 Tronul de cleștar) – Sarah J. Maas

Titlu în spaniolă: Heredera de fuego

Titlu în engleză: Heir of Fire

Autor: Sarah J. Maas

Followed by: Queen of Shadows (Regina umbrelor), Empire of Storms (Imperiul furtunilor), Tower of Dawn, Kingdom of Ash

Preceded by: Tronul de cleștar (Throne of glass), Diamantul de la miezul nopții (Crown of midnight)

Notă: 4/5

Celaena Sardothien a supraviețuit încercărilor din volumele anterioare dar, a pierdut mai multe decât ar fi crezut vreodată. Acum, ea trebuie să se întoarcă în cel mai întunecat colț al trecutului ei, pentru a-l înfrunta.

În afara faptului că urmărim evoluția Celaenei, avem ocazia să întâlnim și noi personaje. O cunoaștem pe Manon, o vrăjitoare care luptă pentru a câștiga supremația în fața celorlalte vrăjitoare din alte clanuri, dar și pe Rowan, care o va ajuta pe protagonista noastră să-și descopere magia și să-și întărească puterea.

Desigur, Chaol și Dorian nu vor fi lăsați deoparte. Din păcate, relația dintre cei doi are de suferit în continuare. Le vedem acțiunile separat și situația m-a deranjat și chiar m-a enervat puțin pentru că, mi se pare că fiecare dintre ei are impresia despre celălalt că face ceva anume sau simte ceva anume iar toată această situație ar fi putut fi evitată prin comunicare și prin sinceritate a unuia față de celălalt.

Pe de o parte, Chaol își dorește să îi protejeze pe Dorian și pe Celaena, dar fără a-l trăda pe rege. Pe de altă parte, Dorian încearcă pe cât posibil să își mențină ascunsă magia de tatăl său, pentru că se teme de reacția acestuia. Dar oare pentru cât timp va putea ascunde puterea pe care o deține?

În mare parte din carte, Celaena petrece mult timp cu Rowan, antrenându-se și încercând să descopere misterul crimelor din zona unde se află. Această parte mi s-a părut mai lentă și plictisitoare decât acelea cu Chaol, Dorian și chiar decât cele cu Manon.

Această a treia parte a seriei Tronul de cleștar, are ceva mai multă acțiune decât volumele anterioare. Avem parte de multe elemente noi și de răsturnări de situație, iar faptul că apar personaje noi aduce un plus de complexitate poveștii.

Finalul acestei cărți este extraordinar, te lasă fără cuvinte și te face să-ți dorești să citești în continuare. Eu încă nu am făcut-o dar, plănuiesc să pun mâna pe volumul 4 cât mai curând.

O spun încă o dată, dacă nu am menționat-o suficient în celelalte articole: seria Tronul de cleștar de Sarah J. Maas este una din cele mai bune serii pe care le-am citit sau început vreodată.