Ce am citit în luna ianuarie 2023

A trecut deja prima lună din an și cu puțină întârziere, fac și eu o retrospectivă a cărților citite. Dar înainte să vorbim despre douăsprezece titluri pe care le-am terminat de citit în luna ianuarie, am scos și câteva statistici despre care vreau să povestesc.

În primul rând să vorbim despre formatul cărților. Am citit patru cărți în format audio, patru în format ebook, două care au copertă cartonată și două paperback. Opt dintre cărți au fost scrise de autoare iar patru de autori, iar acesta este unul din rezultatul care mă bucură cel mai mult. Am oferit 3 stele pe Goodreads pentru cinci dintre lecturi, 4 stele pentru alte cinci titluri și 2 stele pentru alte două dintre lecturi. Media stelelor oferite este astfel 3.75 stele. Două dintre titluri au fost citite pentru cluburile de carte din care fac parte. Am citit opt cărți în limba română, două în engleză și două în spaniolă.

Așadar, am început anul cu două cărți pe care nu am reușit să le termin în decembrie. Este vorba despre cel de-al patrulea volum al seriei Harry Potter, de J.K. Rowling, Harry Potter and the Goblet of Fire (în română Harry Potter și pocalul de foc), în ediția ilustrată de Jim Kay, și de o carte scrisă de Agatha Christie, Cinco cerditos (în română Cei cinci purceluși).

Nu știu ce ar putea fi adăugat despre Harry Potter, dat fiind că este cel de-al patrulea volum iar iubitorii știu probabil despre ce este vorba. Cititul acestor variante ilustrate, este o tradiție pentru mine, ceea ce înseamnă că în fiecare decembrie încep un volum al acestei serii. Harry se întoarce la Hogwarts pentru încă un an plin de aventuri. Acolo ajung și elevii altor două școli de magie, pentru un concurs între școli iar aproape întreaga poveste din acest volum se învârte în jurul probelor acestui concurs.

Despre Cei cinci purceluși ai lui Christie, pot să vă spun că Hercule Poirot se întoarce pentru a rezolva un mister vechi de 16 ani. Și-a omorât Caroline soțul infidel sau altcineva a dat vina pe ea? Hercule este contactat de fiica lui Caroline, care între timp a murit în închisoare, și este rugat să o ajute să dovedească nevinovăția mamei sale. I-am scăzut din steluțe pentru că mi-am dat seama cine a fost făptașul. 🙂

Următoarea carte terminată a fost Suntem dezrădăcinate de Malala Yousafzai, o carte pe care o găsiți la super preț pe Libris. Malala ne aduce aminte de povestea sa, dar atenția în acest volum este asupra altor femei, din diferite colțuri ale lumii, care au fost nevoite să fugă din diverse motive.

În încercarea mea de a găsi o metodă de a învăța mai eficient, am citit Super student de Olav Schewe. Are o serie de sfaturi destul de bune, și aș recomanda-o elevilor și studenților. E mai puțin eficientă pentru cei care studiază singuri, fără să meargă la o instituție se predă, dar am pus în aplicare un element prezentat, legat de un fel de “hărți” create pe orizontală.

Cartea clubului de carte de aici din Olanda, a fost una cu aromă de Crăciun, The Christmas bookshop de Jenny Colgan. Nu cred că este tradusă în limba română dar vă încurajez să o citiți sau ascultați în engleză, întrucât autoarea are în general cărți care pot fi încadrate la chick-lit și romance, cărți care se citesc destul de ușor, sunt plăcute și îți dau o stare bună. Ăsta a fost și cazul acesteia. O urmărim pe Carmen, o femeie care este nevoită să accepte oferta de a se muta cu sora ei perfectă și familia acesteia și să meargă la un job într-o librărie, pe o perioadă scurtă de timp (sau așa crede ea). Lui Carmen îi place să citescă dar nu își dorea neapărat să lucreze acolo și cu atât mai mult să se mute cu sora ei perfectă, femeie de carieră și mamă a trei copilași, însărcinată cu un al patrulea… Însă Edinburg e magic în timpul iernii și lucrurile se reorganizează în viața lui Carmen într-un fel la care nu s-ar fi așteptat.

La începutul anului am cerut pe Instagram câteva recomandări de cărți de dezvoltare personală, pentru că vreau să lucrez în această direcție în 2023, iar una dintre recomandări a fost Schimbă-ți atitudinea ca să-ți schimbi viața de Jeff Keller. Fără a mă face să-mi dau ochii peste cap de 1000 de ori (așa cum procedam cu acest tip de cărți în trecut), mi-a dat câteva trucuri sau idei și chiar m-a făcut să rămân focusată pe ideea de a fi pozitiv, fără a fi neapărat fals pozitiv sau exagerat.

O carte extrem de veche de pe lista mea de citit de pe Goodreads este Încă o dorință de Andres. Andreea, este o femeie pe care am cunoscut-o prin serial readers și Facebook, acum câțiva ani și atunci am adăugat și cartea ei, dar nu am apucat să ajung la ea niciodată până acum (fac un fel de curățenie în cărțile foarte vechi de pe TBR). Apropo, știați de tricourile astea faine cu #proudserialreaders?

El maestro de Auschwitz (en: The children’s Block; nu e tradusă încă în limba română) de Otto Kraus (soțul Ditei Kraus, Bibliotecara de la Auschwitz) este o carte pe care mi-am dorit să o citesc de când am aflat din O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz de Dita Kraus că și el a scris o carte. Este povestea învățătorului copiilor de la Auschwitz.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin a fost cartea numărul doi de la clubul de carte Povești cu Mikelutza de pe discord. Am citit-o cu Mikelutza, AncaIrofte și LucianaCorlan.

Mi-a plăcut destul de mult și încă pare destul de actuală deși acțiunea începe pe la începutul secolului XX și le are în prim plan pe două femei care au făcut istorie: Mary Pickford și Frances Marion. Chiar și Charlie Chaplin apare în carte dar și alți actori. Ne este explicat și cum erau făcute filmele mute și cum s-au adaptat creatorii acestora la evoluția către filmele cu sunet. Dintre cele două prietene, preferata mea a fost Frances.

Mica enciclopedie ikigai: Metoda japoneză de descoperire a scopului în viață de Ken Mogi a început promițător și s-a terminat dezamăgitor. M-au interesat cei cinci piloni dar nu mi-a plăcut neapărat cum s-a trecut prin ei și exemplele folosite. Parcă totul s-a transformat într-o prezentare a japonezilor și elementele specifice lor. Și ați avea dreptate dacă mi-ați reproșa că mă plâng degeaba, că despre asta e vorba în titlu, dar eu n-am găsit metoda, sau poate n-am înțeles-o?

Viscolul copiilor de Melanie Benjamin este o carte pe care mi-am dorit să o citesc pentru că acțiunea legată de viscol de întâmplă în ianuarie și am vrut să fie în ton cu această lună. Din fericire, eu n-am avut parte de un viscol, dar personajele din carte da. Și din păcate nu-i despre oameni de zăpadă și jocuri, ci despre lucruri serioase. Cartea are la bază evenimente reale și cel mai curios lucru este faptul că e vorba de o comunitate de norvegieni. Ați zice că ar fi trebuit să fie obișnuiți cu frigul, nu-i așa? Dar când iadul alb te ia prin surprindere (mai rău decât pe autoritățile române la prima fulguială), n-ai cum să iei decizii bine gândite.

Ultima lectură a lunii a fost Magia ordinii de Marie Kondo, o femei faimoasă pentru metodele ei de a organiza. Util, nu zic nu, chiar m-a motivat să fac un declutter dar m-a făcut să-mi ies puțin din minți când am citit despre cum să le mulțumim hainelor sau lucrurilor pe care le folosim sau purtăm. N-ai cum să nu pari puțin fugit de acasă dacă le mulțumești șosetelor, nu?

Cam astea au fost lecturile primei luni din an. Sunt mulțumită de cum merg lucrurile, dar sper la lecturi mult mai bune în lunile următoare. A fost o lună productivă, cum nu cred că va fi februarie, dar cu siguranță recuperez din martie încolo. Până atunci, spor la citit să avem!

Cărți care m-au surprins

În 2022 au fost câteva cărți pe care le-am citit și care m-au surprins printr-unul sau mai multe elemente. Lor li se alătură și titluri din 2021 care au rămas cu mine și pe care vreau să le împărtășesc cu voi.

O să încep într-o ordine aleatorie, cu Pâine cu ceva de Liliana Nechita, o carte pe care am citit-o în decembrie 2022 care vorbește despre cum era viața în comunism. Este o carte esențială pentru toți românii, atât pentru cei trecuți bine de prima tinerețe, ca să-și amintească de vremurile alea și să nu cadă în tentația melancoliei pentru așa vremuri, cât și celor tineri, pentru a încerca să înțeleagă cum a fost.

Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca e o carte extrem de scurtă dar plină de scene terifiante. Este ca o introducere în ceea ce a fost închisoarea de la Pitești și mi-am notat și alte titluri. Pe lista mea e și o vizită la închisoare, mai ales că sunt din Pitești. Deși știam că acolo a fost un loc unde erau ținuți deținuții, nu am învățat niciodată în clasele gimnaziale despre ce a reprezentat acel loc. Și-ați putea spune că era poate prea devreme la 14-15 ani să aflăm despre istoria neagră a țării, dar am întrebat alți oameni care au făcut liceul în România și nici în cazul lor, nu au discutat la istorie despre acele vremuri. În ciuda faptului că sunt extrem de dure, consider că evenimentele istorice din ultimii 100 ani ar trezi mai mult interesul tinerilor pentru istorie.

Monarhia în România: 1866 -1947 de Ioan Scurtu este o carte ceva mai veche (eu am citit o ediție din 1991) și care nu a mai fost reeditată, deși aș considera-o de interes atât pentru elevii de liceu cât și pentru cei care și-au încheiat studiile de mult. Aflăm curiozități despre cum a fost instaurată monarhia în România, dar și cum s-au desfășurat lucrurile cu fiecare dintre regii țării.

În mod surprinzător, realizăm că mentalitățile și modul de acționare a clasei politice, nu s-au modificat prea tare. Două din elementele cele mai interesante pentru mine au fost faptul că inițial tronul României i-a fost oferit fratelui regelui Leopold al Belgiei care a refuzat, și faptul că Churchill a propus în 1944 ca influența URSS în România să fie 90%, în Bulgaria 75%, Iugoslavia și Ungaria 50% ș Grecia 10%.

Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini m-a surprins printr-un anume eveniment la care nu mă așteptam. A fost un element supriză, neplăcut dar care dă o anumită credibilitate poveștii. Pentru că în ciuda faptului că nu ne întâlnim prea des cu astfel de scene în literatură, asta nu înseamnă că ele nu există în realitate și că nu se întâmplă copiilor.

Din cer au căzut trei mere de Narine Abgaryan e o carte ce te poate ajuta să te întorci în copilărie, mai ales dacă ți-ai petrecut acea parte a vieții la sat. Condimentat cu o mulțime de elemente de realism magic, Din cer au căzut trei mere de spune povestea oamenilor dintr-un sătuc uitat de lume din Armenia.

Viața secretă a marilor scriitori de Robert Schakenberg este ca un dosar cu cele mai interesante întâmplări din viețile multor scriitori. Mă așteptam să fie greu de parcurs, dar a fost o plăcere să trec prin toate numele și să descopăr astfel lucruri care m-au făcut să vreau să citesc cărțile multora dintre cei la care încă nu am ajuns.

Atlasul fericirii de Helen Russell îți dă un sentiment de căldură. Mi-a plăcut atât de mult încât am oferit cadou această cartea unei persoane dragi. Ni se prezintă câteva elemente, situații sau cuvinte specifice unei țări și ni se arată cum să implementăm un pic din acel lucru pe care îl fac oamenii din țara respectivă, prin simplul fapt că ni se povestește cum procedează oamenii din locul acela. Îți trezește interesul pentru a vizita țara aceea.

Despre somn de Matthew Walker este o carte de non-ficțiune pe care îmi doresc să o recitesc. La prima lectură m-a impactat informația legată de cât este de important somnul pentru noi și despre ritmul circadian în diverse etape ale vieții. Tot în urma citirii aceste cărți, am început să reduc cantitatea de cafea pe care o beam zilnic. Sunt curioasă care vor fi efectele ei asupra mea după o doua lectură.

Serii de citit în 2023

Anul trecut scriam despre seriile pe care îmi doream să le termin de citit în 2022 și îmi alesesem vreo douăsprezece titluri pe care le puteți descoperi dând click pe linkul de mai sus. Dintre acestea, nu am reușit să citesc patru. Așadar, opt din douăsprezece ar fi o statistică acceptabilă, mai ales că pot considera că am terminat șase serii și anume:

  1. Arc of a Scythe (Secera) de Neal Shusterman – un fantasy care mi-a plăcut destul de mult, mai ales primul volum.

  2. Caraval de Stephanie Garber – tot un fantasy drăguț, care mi se pare mie că devine un pic mai dark spre finalul seriei.

  3. Trilogia Moscova de Simon Sebag Montefiore – historical fiction cu acțiunea în Rusia din prima parte a secolului XX. Mi-au plăcut mai ales primul și cel de-al treilea volum.

  4. Millenium – serie începută de Stieg Larsson și încheiată (momentan) de David Lagercrantz. Cărți de mister/thriller. Volumele lui Larsson rămân preferatele mele.

  5. Liliac girls de Martha Hall Kelly – tot historical fiction. Mi-au plăcut destul de mult poveștile spuse de autoare, cu punctele de vedere a trei femei în fiecare volum.

  6. Jocurile foamei de Suzanne Collins – faimoasa distopie care a furat inimile multor cititori este și una din favoritele mele.

În afara acestora, am reușit să mai avansez și cu alte serii care nu erau pe lista inițială, și asta plănuiesc să fac și în 2023. În primul rând, vreau să citesc cele patru cărți la care nu am ajuns în 2022: ultimul volum al seriei The queen of the Tearling, The fate of the Tearling de Erika Johansen (fantasy), ultimul volum al seriei Călărețul de aramă, Grădina de vară de Paullina Simons (romance/historical fiction), volumul 5 din seria Cormoran Strike, Troubled blood de Robert Galbraith (mister/thriller) și volumul 2 (și ultimul) din seria Catedrala mării, Moștenitorii pământului de Ildefonso Falcones (historical fiction).

În al doilea rând, vreau să ajung și la următoarele: volumul doi din seria Războiul Rozelor de Conn Iggulden, Treimea (historical fiction), volumele 2 și 3 ale seriei The winternight trilogy de Katherine Arden, The girl în the tower și The winter of the witch (fantasy, Rusia), volumele 3 și 4 ale seriei Prietena mea genială de Elena Ferrante, Cei care pleacă și cei de rămân și Povestea fetiței pierdute (ficțiune, Italia), volumul 3 al seriei Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, Trei surori (historical fiction, Al Doilea Război Mondial) și volumul 4 al seriei Helen Grace de M.J. Arlidge, Ghici care-i mincinosul (thriller).

Acestea sunt cărțile care fac parte dintr-o serie și, pe care îmi doresc să le citesc în 2023. Spor la citit să avem!

Provocările literare ale anului 2022 #lecturiin2022 și planurile pentru 2023

Spuneam în articolul cu cele mai frumoase cărți citite în anul 2022 că am citit mai mult ca niciodată, ajungând la 112 lecturi până la final de an, reprezentând recordul meu, și în materie de număr de cărți dar și în materie de număr de pagini.

Spre deosebire de alți ani, pe care-i veți găsi documentați pe blog, în 2022 am ales să mă provoc cu mai puține cărți pe lista principală și cu o listă separată de serii pe care îmi doream să le continui și despre care voi da detalii într-un articol separat. Dacă ești curios ce serii aveam pe listă în 2022, poți afla de aici.

Revenind la provocările literare ale 2022, nu am reușit să le duc 100% la capăt. Din cele douăsprezece alese, mi-au rămas două, destul de greoaie, pe care am decis să le trec și pe lista pentru 2023, pentru că mă interesează subiectele și nu vreau să las prea mult timp să treacă. Este vorba despre Holocaustul în România de Radu Ioanid și A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921-2021 de Adrian Cioroianu.

Celelalte titluri propuse și duse la îndeplinire cu succes sunt: Ucenicul arhitectului de Elif Shafak, Frumoasele adormite de Stephen King și Owen King, Inocenții de Ioana Pârvulescu, Minunata lume nouă de Aldous Huxley, Klara și soarele de Kazuo Ishiguro, Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini, Poate ar fi bine să discuți cu cineva de Lori Gottlieb, Titani ai istoriei: giganții care ne-au modelat lumea de Simon Sebag Montefiore, Pământul făgăduinței de Barack Obama și Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm de Matthew Walker. Unele mi-au devenit favorite, pe altele vreau să le citesc și despre toate pot să spun că au fost lecturi cu adevărat bune.

Pentru 2023, am ales tot un mix interesant de titluri. Celor două menționate mai sus li se vor adăuga Dopamina de Daniel Z. Lieberman, Trăgători și mistificatori de Andrei Ursu, Abandon de Gurnah Abdulrazak, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat de Alina Nelega, Istoria secretă de Donna Tartt, Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl, Emma de Jane Austen și Eugenia de Lionel Duroy.

Așadar, doar 10 titluri pe lista principală pentru #lecturiin2023. Non-ficțiune, istorie, ficțiune, ficțiune istorica, literatură română, clasici, dark academia, un mix interesant, așa cum am spus. Las cursul lucrurilor să mă surprindă, pentru că am peste 190 de cărți necitite în bibliotecă și 285 în want to read pe Goodreads. În funcție de cum va evolua lista aceasta, poate vor mai exista și alte provocări literare. Până atunci, spor la citit să avem!

Cele mai frumoase cărți citite în 2022 #lecturiin2022

A mai trecut un an și a venit din nou momentul să fac o retrospectivă a celor mai frumoase cărți pe care le-am citit de-a lungul acestui an. De această dată am un grup de cărți ce au avut un impact destul de mare asupra mea și un alt grup de mențiuni speciale.

Așadar preferatele anului au fost pentru mine, în ordinea cronologică a citirii lor: Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee, Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini, Neortodox. Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice de Deborah Feldman și Pâine cu ceva de Liliana Nechita. Este prima dată, cred, când un autor român ajunge în topul preferatelor mele dintr-un an și mă bucur, mai ales că e o carte citită pe ultima sută de metri a anului 2022.

Neortodox, este o carte de memorii a autoarei însăși, o femeie născută și crescută în lumea hasidicilor Satmar, in Brooklyn. Deși văzusem serialul atunci când a apărut, am regăsit și elemente neprezentate sau pe care le-am uitat și am rămas cu un gust amar, cu o uimire că o astfel de bulă există și-n ziua de azi.

Cel care mă așteaptă spune povestea unei tinere din Iran, care se îndrăgostește dar iubirea ei este una interzisă de familie. Ce trăiește e puțin spus că e un infern. O urmărim de-a lungul vieții sale și suferim alături de ea. Vânătorii de zmeie spune povestea unei prietenii dintre doi copii din Afganistan. Dar este și o poveste despre trădare și vinovăție, familie și iubire. M-a surprins de pe la începuturi și nu mă așteptam la ceea ce s-a întâmplat cu unul dintre băieți. Dincolo de asta, contextul istoric, atât în acest roman cât și în cartea menționată mai sus, este extrem de interesant și ne arată elemente ale istoriei care ne sunt mai puțin cunoscute.

Mențiunile mele speciale merg către Ultimul tren spre Londra de Meg Waite Clayton, despre care am scris aici, Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina, o poveste despre sacrificiu și puterea unei mame deportate în Siberia, Din cer au căzut trei mere de Narine Abgaryan, unde descoperim un mic sat din Armenia și unde condimentele sunt elementele de realism magic, Casa germană de Annette Hess, care ne spune povestea unei tinere care descoperă ce s-a întâmplat la Auschwitz, Gemenele de la Auschwitz de Affinity Konar, care ne spune povestea a două surori care ajung la Auschwitz, in Menajeria lui Mengele, Întâi l-au omorât pe tata. Povestea unei fetițe din Cambodgia de Loung Ung, o mărturie a unui copil ce-și vede viața zdruncinată de venirea la putere a roșiilor lui Pol Pot, și, Britt-Marie a fost aici de Fredrik Backman, în care o reîntâlnim pe Britt-Marie cu care am făcut cunoștință în Bunica mi-a zis să-ți spun că-ți pare rău, și pe care ajungem să o adorăm în această carte, întrucât asistăm la evoluția ei de la femeia obsedată de felul cum trebuie făcute toate lucrurile până la femeia care mai lasă astfel de lucruri deoparte și e capabilă să-și ia propriile decizii.

Acestea au fost cele 11 cărți pe care le-am ales din cele 112 pe care le-am citit în 2022. A fost cel mai bun an al meu în materie de lecturi și mi-aș dori să citesc cel puțin atâtea anul care vine dar, realist vorbind, nu cred că va mai fi posibil, mai ales și pentru că aș vrea să îmi îndrept puțin atenția și spre cărți de dezvoltare personală.