Posted on

Cinci cărți pe care vreau să le citesc înainte de 2020

În urmă cu câteva zile am văzut un video pe YouTube, la una din booktuberițele din Spania pe care le urmăresc, despre câteva cărți pe care vrea să le citească înainte de anul următor. Ideea m-a inspirat și, pentru că e prea târziu pentru un TBR de toamnă și dată fiind evoluția celor 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, despre care am scris aici, am decis să aleg cinci cărți pe care vreau să le citesc înainte de 2020.

Am încercat să aleg subiecte și genuri diferite (fără prea mult succes, pentru că funcțiunile istorice predomină). Iată ce a ieșit:

Crima din Orient Express – Agatha Christie. Îmi aduc aminte că atunci când eram în gimnaziu am citit o carte scrisă de Agatha Christie, dar nu îmi aduc aminte numele. Și pentru că știu că e extrem de apreciată am ales să pun pe această scurtă listă de lecturi una din cărțile sale. După de o lecturez, vreau să văd și filmul.

Podul spionilor – Whittell Gilles. Este o poveste reală a trei personaje, despre un schimb de prizonieri in Germania anilor 1960. Sună cum nu se putea mai bine, nu-i așa?

O săptămână în Decembrie – Sebastian Faulks. Am ales această carte strict după titlu, pentru că intenționez să o citesc chiar în luna decembrie. Nu mă aștept însă să fie ceva siropos.

Dosar Stalin. Genialissimul generalissim – Marius Stan. Din câte știu, această carte este de non ficțiune și e singura de acest gen de pe lista mea. Am ales-o pentru că in materie de lecturi din anul acesta Rusia cred că a fost țara cel mai des întâlnită și continuă să fie sub atenția mea.

Când înflorește liliacul (Liliac Girls #1) – Martha Hall Kelly. Eu aș fi vrut să citesc Trandafirii pierduți, fără să stiu că e al doilea volum al seriei, dar am afla intre timp că face parte dintr-o serie și am zis să iau lucrurile în ordine, chiar dacă nu știu exact ce legătură există între cele două volume. Ceea ce știu despre acest roman este că are legătură cu unul din subiectele mele preferate, și anume cel de-al Doilea Război Mondial.

Cam atât despre ce cărți vreau să citesc înainte de anul 2020. Vă invit și pe voi să imi spuneți dacă există vreo carte pe care vreți să o citiți neapărat până la sfârșitul anului și, de asemenea, să imi spuneți dacă ați citit una din cărțile menționate de mine.

Posted on

Girl at war – Sara Nović

Titlu în engleză: Girl at War

Autor: Sarei Nović

Apariție: 12 mai 2015

Type: audiobook

Notă Goodreads: 4/5

Girl at war se afla pe lista mea de lecturi încă din anul 2016 și în toată această perioadă am tot sperat că va fi tradusă în limba română. Din păcate, până în acest moment, nu am nici o veste despre o eventuală traducere a cărții Sarei Nović, așa că am decis să o ascult în limba engleză.

Această carte a reprezentat pentru mine o premieră, cel puțin din punct de vedere al locului unde se petrece acțiunea. Este vorba despre Croația și războiul de independență, care a început în anul 1991. Autoarea era ea însăși un copil atunci când războiul a izbucnit, iar în carte protagonista, Ana Jurić este o fetiță de 10 ani din Zagreb.

Ana locuiește alături de familia ei, într-un mic apartament din capitală. Conflictul armat ne este prezentat prin ochii acesteia care, la început spune ceva similar cu “În Zagreb, războiul a început cu un pachet de țigări”. Viața de zi cu zi a familiei este afectată de aceste evenimente, fiind nevoiți să se limiteze la rațiile de mâncare dar și să trăiască cu sunetul și pericolul raidurilor aeriene. Totuși, Ana este în continuare un copil și-și duce joaca mai departe în infernul din jur, neconștientizând (până la un punct anume) pericolul prin care trece în fiecare clipă.

10 ani mai târziu Ana, deja studentă în America, decide să se întoarcă în țara natală și să lupte cu fantomele trecutului și practic cu amintirile evenimentelor tragice care i-au marcat viața.

Girl at war este și depre crimele de război comise de sârbi în Croația, iar Sara Nović a făcut o treabă foarte bună cu prezentarea acelor întâmplări prin prisma Anei, chiar dacă nu e tocmai simplu să povestești astfel de situații din punct de vedere al unui copil, care vede războiul cu totul diferit față de un adult.

În ciuda evenimentelor încărcate, avem totuși parte și de povestiri amuzante și ironice. Dincolo de război și de bombardamente, personajele create de Sara au o viață pe care o adaptează într-un fel sau altul situației din jur dar, continuă să aibă planuri, dezamăgiri, slăbiciuni, îndoieli și discuții.

Recomand Girl at war de Sara Nović nu numai pentru subiectul ei, dar și pentru că este insirată din realitate, o realitate care a fost mai aproape de România decât avem impresia, face parte din istoria relativ recentă (eu m-am născut în anul când războiul a început). În plus, eu nu aud vorbindu-se în cărțile de ficțiune istorică de pe piața din România despre aceste evenimente mai recente și cred că e un prilej bun să aflăm mai multe.


Posted on

The lost girls of Paris – Pam Jenoff

Titlu în engleză: The los girls of Paris

Autor: Pam Jenoff

Apariție: 29 ianuarie 2019

Tip: audiobook

Notă: 5/5

The lost girls of Paris de Pam Jenoff a fost prima carte scrisă de această autoare pe care am citit-o. Și mi-a plăcut atât povestea cât și stilul acesteia așa că, la puțin timp după, am citit o altă carte scrisă de Pam Jenoff, dar despre ea o să vă povestesc cu altă ocazie.

Acțiunea din The lost girls of Paris se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și este inspirată de fapte reale. Așa cum se întâmplă de obicei cu acest gen de cărți, avem două planuri: unul legat de începutul războiului, când Eleanor Trigg conducce un grup de agente secrete, în Londra. Douăsprezece dintre acestea sunt trimise să ajute rezistența dar nici una dintre ele nu se va întoarce vreodată acasă. Cel de-al doilea plan, are loc la doar câțiva ani distanță, în 1946, în New York. În gara centrală din oraș, Grace Healey găsește sub o bancă, o geantă abandonată. Aceasta conține fotografii ale unor femei și, din dorința de a le găsi, Grace intră într-o poveste misterioasă legată de aceste femei.

Dar dacă până acum am menționat doar două personaje feminine, ei bine, în carte o cunoaștem și pe Marie Roux, una dintre agentele lui Eleanor.

Prin intermediul poveștilor celor 12 femei ce au făcut parte din rezistență, Pam Jenoff ne face cunoscute fețe și întâmplări mai puțin prezentate în manualele de istorie. Practic, acestea se centrează de cele mai multe ori pe evenimentele importante legate de cel de-al Doilea Război Mondial dar, prin lecturarea unor romane ca cel scris de autoarea menționată mai sus, avem ocazia să empatizăm cu oamenii ce au fost acolo și să aflăm cum le-au fost mutilate viețile de ambițiile fără margini ale unora și cum au riscat și au pierdut sau au câștigat, dar nu s-au dat bătuți.

Ce mi-a plăcut a fost că nu suntem introduși direct în “luptă” ci ni se prezintă și cum au ajuns cele douăsprezece femei să devină agenți secreți și cum s-au transformat din femei cu o viață normală, din Anglia, în false franțuzoaice.

Mi-a plăcut foarte mult acest audiobook și o să îl recomand mult timp de acum încolo. Sper să se traducă în curând și în România, pentru că știu că cititorilor români le plac poveștile legate de acele evenimente și ar fi o poveste nouă, extraordinară, de care sp se bucure.

Posted on

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Posted on

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.