“Povestea unui orfan” de Pam Jenoff a fost una din cărțile mele favorite din anul 2020 pentru că, a reușit să mă facă să mă atașez de personaje așa cum nu am mai făcut-o de mult timp. Povestea începe cu Noa care, la doar 16 ani, este alungată de acasă atunci când rămâne însărcinată cu un soldat nazist. Din nefericire, este nevoită să renunțe la bebelușul său și ajunge să trăiască într-o gară unde face curățenie.
Într-o noapte, Noa vede un tren de marfă plin cu copii micuți. Cu gândul la copilul pierdut, fără să stea prea mult pe gânduri, ia un copilaș și fuge din gara respectivă, fără a avea un plan sau o destinație precisă. Își dorește doar să salveze viața unui copilaș. Trece prin câteva ore de coșmar dar, până la urmă ajunge într-un circ ambulant, unde primește o șansă la viață pentru ea și micuțul furat. Însă în schimbul șansei primite, Noa trebuie să învețe să lucreze la trapez.
Astfel, tânăra o cunoaște pe Astrid, principala trapezistă. La început, cele două sunt rivale dar vor trebui să învețe să aibă încredere una în cealaltă altfel, nici secretele lor și nici viețile nu vor fi prea lungi, deoarece circul este supus constant controalelor naziștilor iar asta reprezintă un pericol atât pentru micuțul salvat de Noa cât și pentru Astrid, care este evreică.
Astrid provine dintr-o familie faimoasă de circari cu care a pierdut legătura atunci când s-a căsătorit cu un bărbat de origine germană și a plecat să locuiască la Berlin. După ce Hitler a implementat o regulă cu privire la căsătoriile dintre germani și evrei, Astrid a fost nevoită să divorțeze și să plece în căutarea familiei ei dispărute.
Avem ocazia să cunoaștem poveștile de viață ale acestor două tinere precum și perspectivele lor după ce drumurile li se încrucișează chiar din gurile lor, pentru că autoarea dă voce fiecăreia dintre ele. Asta face din Povestea unui orfan o carte ușor de citit dar plină de sentimente, de frică, de lacrimi și de apropiere de presonaje.
Recomand această carte tuturor celor cărora le plac cărțile a căror acțiune se desfășoară în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai ales ținând cont și de faptul că circul rămâne scena întâmplărilor până la final, lucru care mie mi se pare extrem de interesant. Pentru mine a fost prima carte cu o acțiune desfășurată în timpul războiului, în interiorul unui circ ambulant, german. Deși nu se relatează o poveste adevărata, autoarea a afirmat că s-a inspirat din fapte reale și a împletit mai multe dintre acestea pentru a crea povestea lui Noa, a lui Astrid și a micuțului salvat de acestea.
Pământ american de Jeanine Cummins va împlini în curând un an de la prima apariție dar în această perioadă succcesul său nu a fost ocolit de discuțiile apărute în jurul autoarei. Faptul că o carte a cărei acțiune începe în Mexic și care urmărește traiectoria periculoasă urmată de foarte mulți oameni din America de Sud a fost scrisă de o femeie albă, care nu este din Mexic, a generat o mulțime de critici.
Atunci când Oprah a selectat acest roman pentru clubul său de lectură, popularitatea acestuia a explodat, lucru pe care l-am putut simți și noi, în România unde, s-a publicat în luna aprilie 2020, la doar 3 luni de la apariția ei.
Indiferent de controversele mai mult sau mai puțin justificate, părerea mea este că e mai important să citim despre astfel de subiecte, care reprezintă viața de zi cu zi a mii de oameni, oameni care-și pierd viața sau rămân invalizi din disperarea de a ajunge într-o țară unde să o ia de la capăt și să aibă un trai mai bun. Discutabil ar fi și cât de bun ajunge să le fie traiul odată ce reușesc să treacă granița.
Lydia Quijano Pérez este o femeie din Acapulco, Mexic, care are o librărie de care se ocupă. Este căsătorită cu un ziarist și împreună au un băiețel în vârstă de 8 ani, Luca. Lydia se împrietenește cu un bărbat misterios care îi vizitează regular librăria și, împreună împart plăcerea lecturii.
Într-o zi, viața Lydiei se va schimba pentru totdeauna din cauza unui articol publicat de soțul ei. Acapulco a căzut pradă bandelor de narcotraficanți și ceea ce a scris soțul acesteia îl supără foarte tare pe căpetenia bandei care este la conducere în acest moment. Împreună cu fiul ei, Lydia pornește într-o aventură pe viață și pe moarte și vor ajunge să călătorească pe Bestia, care este numele dat trenurilor de mare viteză care circulă spre Statele Unite ale Americii, aceasta fiind și destinația finală a protagoniștilor noștri. Lydia și Luca întâlnesc și alți imigranți care fug de nenorocirile abătute asupra lor, dar cu toții fug spre necunoscut iar pe drum au parte de la fel de multe lucruri periculoase ca cele lăsate în urmă în locurile de baștină.
Dacă ar fi să menționez ce mi-a plăcut aș spune că poveștile și realitatea tuturor celor care fug spre o lume mai bună. Ce m-a făcut să îi dau doar 4 stele din 5 pe Goodreads a fost faptul că strict ceea ce e legat de Lydia și copilul ei pare puțin tras de păr pe parcursul călătoriei. În anumite momente extrem de critice, fix ei sunt cei care sunt extrem de norocoși și ies cel mai puțin nevătămați. Sau cel puțin aceasta a fost impresia mea.
Argumentul meu legat de ceea ce nu mi-a plăcut nu o transformă însă într-o carte ce nu merită. Ba din contră, cred că este o carte pe care trebuie să o citiți și poate să înțelegi măcar 1 % din viața oamenilor care-și riscă viața în acest fel. Și astfel, poate vom judeca mai puțin, chiar vom ajuta mai mult atunci când vom avea ocazia și nu vom mai închide ochii la fărădelegi.
Anul trecut pe vremea asta dădeam startul unei provocări literare pentru întregul an, pe care am denumit-o 20 de cărți pentru 2020. Alegerilor mele de atunci le adăugasem și câteva cărți rămase restante din 2019 și, dintre acelea, încă nu am citit Magicianul de John Fowles. Deși atunci spuneam că voi renunța la ea dacă nu voi apuca să o citesc, am decis să o las totuși pe lista mea pentru anul acesta.
Dintre lista pentru 2020 mi-au mai rămas de citit încă patru cărți: Homo Deus.Scurtă istorie a viitorului de Yuval Noah Harari, Cerul roșu al amiezii de Simon Sebag Montefiore, Fântânile tăcerii de Ruta Sepetys pe care am așteptat să o cumpăr în limba română dar traducerea ei s-a întâmplat abia în luna decembrie 2020 și Scandalul sau Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare răude Fredrik Backman.
Noutățile pentru anul acesta, care se alătură mențiunilor mele de mai sus, sunt: Anna Karenina de Lev Tolstoi și Don Quijote de la Machade Miguel de Cervantes, pentru că îmi doresc să citesc mai mulți clasici în acest an iar acestea două sunt suficient de lungi încât să-mi ocupe o bună parte din timp. Lor li se adaugă și Dincolo de bine și de rău de Friedrich Nietzche care mi-a fost recomandată de doi licențiați în filosofie.
Cele din urmă adăugiri vor fi Dragostea în vremea holerei de Gabriel García Márquez și Patria de Fernando Aramburu, pentru pasiunea mea legatră de limba spaniolă
Îmi doresc să țin această listă cât mai scurtă pentru că, la fel ca anul trecut, voi mai face probabil și alte provocări literare, poate pentru fiecare anotimp, ceea ce înseamnă că și alte cărți se vor adăuga acestei liste.
Ultima mențiune legată de planurile mele pentru 2021 este aceea că voi folosi #lecturiin2021 pentru toate cărțile pe care le voi arăta pe profilul meu de Instagram. Cred că îmi va fi mai ușor să țin o evidență și să le văd pe toate, în poze, atunci când voi căuta după acest hashtag.
În încheiere, aș vrea să vă întreb care sunt planurile voastre în materie de lecturi pentru 2021?
Este deja al cincilea an în care vă povestesc despre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit pe parcursul anului. Cinci ani de poveste, cinci ani în care gusturile mi s-au schimbat pe ici pe colo, în care am grupat cărțile pe categorii mai mici sau mai mari, în funcție de luni, așa cum a fost cazul în 2019 sau am ales să nu le mai grupez deloc. Dacă vreți să citiți și despre alte cărți pe care le-am menționat în cei patru ani anteriori, puteți da click aici: 2016, 2017, 2018 și 2019.
Anul 2020 a fost unul atipic din mai multe puncte de vedere iar pentru mine, unul din acestea îl reprezintă faptul că nu am atât de multe cărți favorite. Deși mi-am îndeplinit targetul de pe Goodreads, de 75 de cărți (chiar e depășit cu aproximativ 10%), am fost mai zgârcită în privința stelelor. Spre deosebire de alți ani, am mai puține favorite și deci mai puține cărți de cinci stele. Și dacă ar fi să compar favoritele din toți acești cinci ani, cele de anul acesta mi se pare că se apropie mai mult de cele din 2016.
Fără alte introduceri, iată lista favoritelor mele de anul acesta, cu mențiunea că numerotarea e pur cronologică, după criteriul datei la care am terminat-o de citit și nu reprezintă un top:
Educated (Învățare) de Tara Westover
Probabil nu este o surpriză pentru nimeni că această carte se află în top, pentru că ați regăsit-o cu siguranță la foarte mulți cititori. Povestea autoarei este una pe care eu nici măcare nu pot să mi-o imaginez. Tara a crescut într-o familie în care actele de identitate sunt inexistente, copii nu au mers la școală și nici la medic iar întreaga familie se pregătește pentru apocalipsă, îndrumați fiind de tatăl lor care, devine tot mai radical cu trecerea anilor.
Povestea unui orfan de Pam Jenoff este povestea a două femei, la început rivale și mai apoi aliate în lupta pentru supraviețuire. Noa a fost alungată de acasă atunci când a rămas însărcinată și a renunțat la bebelușul său dar, a salvat de la moarte un copilaș evreu, dintr-un vagon de marfă care-i transporta către un lagăr de concentrare. Împreună cu micuțul ajunge la un circ unde o cunoaște pe Astrid. Este o poveste care m-a făcut să mă atașez de personaje cum nu o mai făcusem de mult timp.
Rețeaua Alice de Kate Quinn
Aceasta este un roman care aduce în prim plan povestea spioanelor din Primul Război Mondial. Marele război este un subiect nu foarte întâlnit în lecturile mele de ficțiune istorică dar, pe care aș vrea să îl aprofundez. O însoțim pe Charlie în Europa și avem ocazia să îi cunoaștem povestea și să o căutăm pe verișoara ei, dispărută în timpul războiului.
Auschwitz Lullaby de Mario Escobar. Din păcate, această carte nu este tradusă în limba română dar eu vă recomand să o citiți în limba engleză. Eu am ascultat-o pe Audible. Este povestea adevărată a lui Helene Hanneman, o femeie de origine germană, căsătorită cu un bărbat rrom și a celor cinci copii ai lor care sunt ridicați de Gestapo într-o zi a anului 1943. Helene poate rămâne acasă, în siguranță, dar ea decide să nu își abandoneze copii și îi însoțește la Auschwitz unde luptă cu toate forțele să îi țină în viață nu doar pe micuții ei dar și pe alți copii prezenți în lagărul de exterminare.
Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Aleksievici
Cred că această autoare nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare, mai ales dacă ați mai trecut prin articolele de pe blogul meu. Nu este singura carte scrisă de aceasta pe care am citit-o în 2020 și care se află în top.
Sunt atât de multe lucruri neștiute despre al Doilea Război Mondial, iar mare parte dintre aceste lucruri le implică și pe femeile trimise pe front împotriva inamicului nazist. Iar noi avem ocazia să cunoaște poveștile teribile ale câtorva dintre ele.
Acolo unde cântă racii de Delia Owens
Pe cât de discutată a fost în social media, pe atât de înduioșătoare este povestea fetei mlaștinii. Abandonată de întreaga familie, cu sau fără voia lor, Kya se luptă cu răutatea oamenilor și răzbește în viață așa cum lumea nu s-ar fi așteptat. Am empatizat cu personajul și i-am înțeles alegerile, indiferent de care au fi fost acelea. Ne dă o lecție multora dintre noi.
Cimitirul animalelor de Stephen King
Un roman al regelui Stephen King care nu putea să lipsescă din această listă. Îl aveam pe listă de foarte mult timp, de când mi-a fost recomandată și cred că este favoritul meu, din cele trei cărți ale sale pe care le-am citit până acum.
O familie formată din patru membri și un motan pe nume Winston Churchill se mută întru-un orăsel micuț care este mai periculos decât părea la o primă vedere, din cauza camioanelor care trec cu mare viteză pe șoseaua din fața caselor. Acesta este unul din motivele pentru care există un cimitir al animalelor destul de extins care se dovedește a fi mai înfricoșător decât ați crede.
The great alone (Un nou început) de Kristin Hannah
Alaska a rămas cu mine și acum, la o lună și jumătate dupa ce am terminat de citit acest roman. Mă urmărește și s-ar putea să te urmărească și pe tine pustietatea sălbatică și înghețată și iernile lungi.
De când am descoperit-o pe autoare, cel puțin una din cărțile ei se află pe lista celor mai frumoase cărți citite în anul respectiv, pentru că care darul să te atingă pprin poveștile ei.
Circe de Madeline Miller
O surpriză foarte plăcută, căreia nu mă așteptam să îi dau 5 stele atunci când am ales să o citesc. Într-o lume condusă de zei și titani, Circe nu își găsește locul. Din cauza unor greșeli, ajunge să fie pedepsită și să fie izolată pe o insulă și viața ei capată un alt sens.
Pentru mine, Circe a fost o poveste despre iubire și sacrificii.
Vremuri second-handde Svetlana Aleksievici
Așa cum vă anunțam mai sus, Svetlana Aleksievici a intrat pe lista mea de anul acesta cu două dintre cărțile sale.
Acest volum este acum plin de semne, puse acolo unde un fragment mi-a atras atenția în mode deosebit. Avem parte de memorii alea rușilor centrate îndeosebi asupra lui Stalin și realizărilor acestora, fără a ține cont de distrugerile provocate.
Am găsit o grămadă de păreri pe care eu cred că le identific și în societatea românească și asta dovedește cât de înrădăcinate au rămas unele credințe.
Acestea sunt cele 10 cărți de pe lista mea cu cele mai frumoase cărți citite în 2020. Ar mai fi o mențiune specială, legată de varianta ilustrată a celui de-al doilea volum al seriei Harry Potter, Harry Potter și camera secretelor de J.K. Rowling dar acesta este deja un clasic al Crăciunurilor și e de la sine înțeles că are un loc special în inima mea de cititor.
Orașul fetelor este cea de-a patra carte scrisă de Elizabeth Gilbert pe care o citesc și, așa cum am spus și într-o postare pe Instagram, nu are nimic de a face cu anterioarele. Dacă în Mănâncă, roagă-te, iubește o urmărim pe protagonistă în aventura ei de a se redescoperi în timp ce călătorește prin trei ţări total diferite, iar în Lecții de magie avem parte de un ghid de creativitate, Orașul fetelor este un roman de ficțiune, a cărei acțiune se desfășoară în America anilor 1940.
Prin ochii unei tinere abia ieșite din adolescență și nu prea umblată prin lume, avem ocazia să descoperim fascinanta lumea a teatrului din orașul New York înainte de intrarea Statelor Unite ale Americii în război, dar și efectele pe care acesta le-a avut asupra lumii teatrului în timpul și după încheierea sa.
Cea care ne narează întamplările este și protagonista lor, întrucât este de fapt vorba despre viața acesteia din momentul în care a ajuns în grija unei mătuși. Vivian Morris are doar 19 ani și a fost dată afară de la una din cele mai prestigioase instituții de educație din cauza dezinteresului său pentru studiu. Ajunsă în New York cu o valiză și o mașină de cusut, Vivian rămâne impresionată de ceea ce descoperă și curând ajunge să facă parte din lumea asta glamuroasă.
Prima parte a cărții nu mi-a prea plăcut pentru că m-a făcut să o consider pe tânăra Vivian prea naivă și prostuță și eram sigură că se va băga în bucluc. Iar situația este atât de complicată încât fata se va întoarce în casa părinților ei care, nu par foarte încântați de idee.
Lucrurile se așează și vom reuși să vedem și o altfel de Vivian, o femeia care va evolua de la tânăra buclucașă la o femeie de afacerii care-și va accepta greșelile și va trage învățăminte din lecțiile primite. Pentru mine, această a doua parte a cărții a fost cea care m-a convins să îi dau 4 din 5 stele pe Goodreads mai ales pentru că, spre final am avut impresia că Vivian îmi povestea mie, că eu eram Angela. Poate e și din cauza faptului că cercul de personaje se restrânge și practic lucrurile devin un pic mai intime și mai sentimentaliste.
Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert este o lectură plăcută, destul de ușor de urmărit, care descrie o altă viziune a vieții în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe un tărâm îndepărtat de bătrânul continent și arată cât de ireal părea războiul înainte de intrarea Americii în război și înainte de Pearl Harbor. Pentru iubitorii de cărți centrare îndeosebi pe acest război trebuie să menționez că acest conflict nu este elementul central, acesta fiind reprezentat de fapt de întreaga viață a lui Vivian.
