Posted on

Grădina de iarnă – Kristin Hannah

Titlu în engleză: Winter Garden

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 2 februarie 2010

Alte cărți ale autoarei: Privighetoarea (The Nightingale), Aleea cu licurici (Firefly lane #1), Dincolo de stele (Fly away; Firefly lane #2), Drum în noapte (Night road), Culorile vieții (True colors), Un nou început (The great alone) și altele.

Notă: 4/5

Kristin Hannah m-a cucerit ușor, ușor, prin cărțile sale, prima pe care am citit-o fiind Privigehtoarea, fiind și cea mai apreciată carte a autoarei pe Goodreads, cu un punctaj de 4.58/5 steluțe de la mai mult de 650.000 de ratinguri primite. Atunci când am cumpărat Grădina de iarnă, nu am citit nimic din sinopsis și m-am lăsat surprinsă de ce am găsit în paginile acestei cărți.

Aceasta este povestea lui Meredith și a Ninei, două surori, pe care le cunoaștem puțin atunci când sunt copii și mai târziu, la maturitate. În timp ce una a rămas acasă, se ocupă de afacerea cu livada de meri și de copii săi, cealaltă călătorește prin cele mai periculoase locuri din lume, făcând fotografii.

Atunci când tatăl lor se îmbolnăvește, cele două surori se reîntâlnesc iar pe patul de moarte, acesta le smulge o promisiune. Liantul ce a ținut mereu familia împreună și le-a oferit toată iubirea fiicelor sale, le roagă pe acestea sp-i promită că o vor asculta pe mama lor și vor avea grijă de ea în continuare.

Prin intermediul unei povești, suntem purtați în Leningradul anilor 1941 iar cititorii, împreună cu cele două femei, vor afla motivele care au dus la transformarea Anyei Whitson într-o stană de piatră atunci când se află în preajma fetelor.

Ca și în alte cărți unde acțiunea este împărțită între trecut și prezent, eu prefer poveștile din trecut, așa că aceasta a fost partea mea preferată. De altfel, este și partea care m-a făcut să o înțeleg pe bătrâna care iese în frig, iarna, în Alaska, și petrece ore întregi în grădina de iarnă, îmbrăcată necorespunzător.

Nina, mânată poate de jurnalistul din ea, este cea care insistă ca mama ei să le spună întreaga poveste. Meredith, în ciuda faptului că este la fel de prezentă în carte ca și sora ei mai mică, m-a atras mai puțin prin caracterul ei, reacțiile și deciziile pe care le ia.

Vă recomand Grădina de iarnă îndeosebi pentru povestea din timpul războiului, pentru finalul total surprinzător dar și pentru evoluția personajelor feminine din prezent.

Posted on

The Break – Marian Keyes

Titlu în spaniolă: Una pareja casi perfecta

Autor: Marian Keyes

Alte cărți ale autoarei: E cineva acolo? (Anybody out there?), Pepenașul (Watermelon). Sushi pentru începători (Sushi for beginners), altele

Apariție: 2017

Notă: 3/5

Așa cum am mai afirmat și în trecut, Marian Keyes este autoarea mea preferată atunci când vine vorba despre cărți chick-lit, autoare pe care eu am descoperit-o prin liceu cu E cineva acolo?, pe care o recomand și acum, la atâția ani distanță.

The Break este o apariție relativ recentă, din 2017 și nu a fost încă tradusă în limba română. Ne spune povestea unui cuplu, format din Amy și Hugh în care, bărbatul decide să ia o pauză de 6 luni de la viața de familie și să plece în lume, fără să-i dea vreun semn soției în toată această perioadă. Îi cere să aibă încredere că în 6 luni el se va întoarce acasă și vor fi din nou o familie, alături de copii lor. Doar că, în 6 luni, multe lucruri se pot schimba iar promisiunile pot fi date uitării. Iar acum, înainte de a merge mai departe, vă invit să vă gândiți ce ați face voi în locul lui Amy.

Decizia lui Hugh este prezentată chiar în primele pagini și m-a scos din sărite egoismul său: 6 luni de libertate, fără nici o veste, timp în care soția ta trebuie să se ocupe de tot și toate și în care ea își imaginează tot ce faci tu, cu cine știe cine, și cu banii care ar fi trebuit folosiți în alt scop. Mi s-a părut nedrept și Hugh mi-a fost antipatic instantaneu.

Dar, odată cu trecerea paginilor, m-am mai înmuiat, pentru că trebuie luate în considerare și condițiile care au dus la decizia lui Hugh, dar pe care vă las să le descoperiți singuri.

Așadar, Amy rămâne să se descurce singură cu cele două fiice ale sale și cu nepoata sa pe care practic, a adoptat-o. Iar lucrurile se complică destul de tare pentru femeia trecută de 40 ani, care are și o afacere împreună cu 2 prieteni. Desigur, nici Amy nu este o femeie fără de păcat și deci, rămâne de văzut dacă cei doi vor reuși să redevină un cuplu atunci când, și dacă, Hugh se va întoarce acasă.

Ceea ce apreciez eu la cărțile lui Marian Keyes sunt lecțiile pe care le obținem prin intermediul lecturii. Pentru că, indiferent cât de enervant mi s-a părut mie Hugh, povestea lui și a lui Amy nu e neapărat ceva nemaiîntâlnit în viața reală și putem să învățăm ceva din ea.

În plus, avem ocazia să cunoaștem mai multe tipologii de personaje și diferite relații între acestea. Vă recomand această lectură deși, finalul nu a fost chiar pe măsura așteptărilor mele (și de aici punctajul de 3/5 stele pe Goodreads), dar este o carte plăcută și ușor de parcurs, în ciuda numărului destul de mare de pagini.

Posted on

Hemingway și cu mine – Paula McLain

Titlu în engleză: Love and ruin

Autor: Paula McLain

Apariție: 1 mai 2018

Alte cărți ale autoarei: Soția din Paris (The Paris Wife), Zbor în jurul soarelui (Circling the sun) și altele.

Notă: 4/5

Aceasta este cea de-a doua carte a Paulei McLain pe care o citesc și care îi are ca personaje pe scriitorul Ernest Hemingway și pe una dintre soțiile sale. De această dată, este vorba despre Martha Gellhorn dar, la rândul ei este scriitoare.

Martha este cea de-a treia soție a lui Hemingway dar, nu o cunoaștem direct din această perspectivă ci, imediat după publicarea unei cărți care nu a excelat la capitolul vânzări.

Într-o zi, are ocazia să îl întâlnească pe Hemingway într-un bar din Key West, în timp ce se află într-o vacanță cu familia. Martha îi atrage imediat atenția prin frumusețea ei și, o invită să meargă cu el și alți scriitori, în Spania, ca să scrie despre conflictele de acolo.

În timpul aventurilor din Spania, cei doi se îndrăgostesc și Ernest începe procedurile de divorț de cea de-a doua sa soție, pentru a fi liber pentru Martha. Ar trebui și să menționez că Hemingway mi-a fost antipatic în prima carte unde l-am cunoscut (Soția din Paris, unde este vorba despre povestea de dragoste pe care acesta a avut-o cu prima sa soție), iar tot ce se întâmplă în acest roman îmi adâncește convingerea că Hemingway este unul dintre cei mai egoiști oameni despre care am citit.

Martha mi-a dat impresia că este cam naivă. Atunci când îl cunoaște, este fascinată de el, îi știa opera și îl aprecia. Pentru mine, așa cum povestește Paula această carte, din perspectiva Marthei, la persoana I, a fost destul de clar care-i erau intențiile lui Hemingway și mă enervează ușurința cu care se descotorosește acest bărbat de soțiile sale.

Femeia pare că își dă seama că lucrurile nu stau atât de bine și de frumos pe cât credea ea, odată ce se întorc din mijlocul conflictului din Spania. Părerea mea este că s-a lăsat prea mult deoparte, pentru el, pentru creativitatea lui și ea, ajunge să fie criticată dacă ceea ce scrie ajunge să aibă mai mult succes decât de scrie el. De aici și egoismul despre care am vorbit mai sus.

Mi-a plăcut acest roman, îmi place cum scrie Paula McLain și îmi plac personajele. În ciuda faptului că Hemingway mi se pare antipatic, mă fascinează în același timp și, cărțile Paulei McLain sunt cele care m-au făcut să încep să citesc și operele lui Ernest Hemingway.

Vă recomand această carte dacă vă place să citiți despre viețile scriitorilor și dacă vreți să aflați aspecte poate mai puțin cunoscute despre caracterul acestora.

Posted on

Când înflorește liliacul (#1 Liliac girls) – Martha Hall Kelly

Titlu în engleză: Liliac girls

Autor: Martha Hall Kelly

Apariție: 5 aprilie 2016

Alte cărți din serie: Trandafirii pierduți (Lost roses)

Notă: 5/5

Deși văzusem de multe ori această carte îndeosebi pe grupurile de cititori de pe Facebook, m-am lăsat păcălită de titlu și nu i-am dat atenție crezând că este vorba despre o carte romantică. Dar, am dat peste o altă carte a autoarei, care mi-a atras atenția și care se numește Trandafirii pierduți. Am descoperit că aceasta este parte dintr-o serie care începe chiar cu romanul Când înflorește liliacul așa că, am vrut să respect ordinea și am ales să citesc întâi prima parte.

Acțiunea începe în septembrie 1939, odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondial dar, nu se centrează doar pe un grup de personaje ci, avem ocazia să urmărim și să cunoaștem poveștile a trei femei din trei locuri diferite.

Întâi, o avem pe Caroline Ferriday care locuiește în Statele Unite ale Americii și lucrează la ambasada franceză chiar dacă ea este actriță. La una dintre petrecerile la care participă, are ocazia să întâlnească un francez care-i va schimba viața pentru totdeauna.

Apoi, o avem pe Kasia Kuzmerick care locuiește în Polonia și decide să facă parte din rezistență. Tatăl ei, care lucrează la poștă, este arestat și eliberat ulterior dar, tânăra Kasia, împreună cu mama și cu sora ei, Suzanna, sunt duse la un câmp de muncă din Ravensbrück.

În cele din urmă, o cunoaștem pe Herta Oberheuse, care locuiește în Dusseldorf, Germania. Este una din rarele femei care au terminat medicina și, își dorește să devină chirurg dar, din păcate, regimul nazist pe care îl apreciază și-l respectă, nu-i permite să ocupe o astfel de poziție. În schimb, ajunge să fie dermatolog, iar din pricina greutăților financiare, ajunge să accepte o poziție la Ravensbrück.

Când înflorește liliacul este povestea celor trei femei, din trei locuri atât de diferite, cu poziții extrem de deosebite, povestite de ele însele. Această opțiune a autoarei, ne permite să cunoaștem și să înțelegem mai bine trăirile fiecăreia.

Părțile care m-au atras cel mai mult din carte sunt cele unde se vorbește despre Ravensbrück și, mai ales după ce am aflat că această carte este inspirată din povești reale, ale femeilor care au suferit tratamente comparabile cu cele pe care le făcea Menghele într-un alt lagăr nazist.

Nu pot să afirm că vreuna dintre cele trei personaje despre care v-am spus mai sus este preferata mea. Am învățat să le accept poziția și, într-o măsură mai mică sau mai mare, să le înțeleg.

Este o carte pe care o recomand fără doar și poate iubitorilor de ficțiune istorică și nu numai.

Posted on

Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman

Titlu în suedeză: En man som heter Ove

Titlu în engleză: A man called Ove

Autor: Fredrik Backman

Apariție: 27 august 2012

Notă: 5/5

Alte cărți ale autorului traduse în limba română: Noi contra voastră, Scandalul, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Oameni anxioși

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este una din cărțile mele preferate din anul 2019. Este cartea al cărei final m-a făcut să plâng în tren, în drum spre birou. Și spuneam la momentul respectiv, pe Instagram, că fiecare dintre noi ar trebui să fie un pic din Ove.

Este povestea de viață a acelui vecin morocănos, omul bun la toate, dar care pare puțin ciudat și a cărui poveste nu o cunoaște nimeni prea bine. Ove crede că e înconjurat de idioți și nu înțelege de ce oamenii trebuie să plătească pe cineva pentru a schimba un bec. Iar eu am un astfel de om acasa, ceea ce m-a făcut să-l îndrăgesc pe acest bătrânel singuratic și urâcios.

Într-o dimineață de toamnă târzie, liniștea lui Ove este tulburată de noii săi vecini, care intră în zona rezidențială unde locuiește acesta, în ciuda anunțurilor care interzic mașinile acolo. Odată cu acestă familie de iranieni care se mută în casa de lângă cea a lui Ove, singurătatea bărbatului va dispărea ușor, ușor, fie că își dorește, fie că nu.

Au fost și voci care nu l-au iubit pe Ove, dar cred că trebuie să pleci la drum alături de el cu inima deschisă și să te gândești la ce anume din atitudinea și acțiunile lui Ove îți aduce aminte de cineva drag sau poate chiar de tine.

Fredrik Backman a creat un personaj pe care pare că lumea îl disprețuiește dar de fapt, acesta este iubit, ajutat fiind de personajele secundare create care, nu sunt puse prea mult în evidență. Lumina rămâne tot timpul pe bătrânelul care urăște pe toată lumea, cu excepția soției sale. Din păcate, aceasta nu-i mai este alături dar, Ove învață să iubească din nou, dar diferit.

Vă recomand Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman dacă vreți ceva amuzant dar, care vă poate face și să plângeți, și dacă vreți să faceți cunoștință cu un personaj cu care uneori să vă simțiți identificați.