Simfonia itinerantă – Emily St. John Mandel

Titlu în engleză: Station eleven

Autor: Emily St. John Mandel

Apariție: 9 septembrie 2014

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Simfonia itinerantă este un roman care ne prezintă lumea înainte și după o pandemie care ucide peste 99% din populația de pe Terra și care, urmărește o trupă de actori, motiv pentru care bănuiesc că s-a ales titlul în limba română. Nicicum nu m-aș fi gândit că Station eleven și Simfonia itinerantă sunt una și aceeași carte dacă le-aș fi văzut pe rafturile unei librării. Aș putea chiar să afirm că nu aș întinde mâna după varianta în limba română.

Trecând peste aspectul legat de titlu, subiectul romanului m-a atras foarte tare, fiind unul din preferatele mele pentru că mă face să mă gândesc la ce ne așteaptă cu adevărat în viitor și încotro se îndreaptă lucrurile.

Romanul începe cu moartea unui actor faimos, pe nume Arthur Leander. Decesul acestuia are loc în timpul unei reprezentații a unei opere a lui Shakespeare. În public se află și Jevaan Chaudhary care încearcă să îi acorde primul ajutor până la sosirea ambulanței. Apoi acesta are grijă ca una din fetițele care jucau în piesa de teatru să nu vadă ce se întamplă cu Arthur, iar apoi o lasă în grija femeii care se ocupă de fete, pentru a merge să-și viziteze fratele.

În continuare, autoarea ne duce în viitorm la 20 ani după evenimentele prezentate mai sus, într-o societate măcinată de gripa din Georgia, în urma căreia doar puțini oameni au supraviețuit și nu mai au electricitate, combustibil, medicamente și nici un fel de tehnologie. Într-o astfel de societate, o trupă numită Simfonia călătoare se plimbă dintr-un loc în altul și organizează spectacole.

Simfonia itinerantă este o distopie post-apocaliptică unde trecerile de la trecut la viitor ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat, atât cu lumea în ansamblul ei, cât și cu anumite personaje pe care le urmărim de-a lungul poveștii.

Prima parte a romanului mi-a plăcut foarte mult dar, după jumătate, nu m-a mai atras la fel de mult din cauza modului în care evoluează lucrurile. Mi-ar fi plăcut ca povestea să se dezvolte altfel, să se pună mai mult accent pe societate și cum e reconstruită și mai puțin pe luptele între oameni. Este destul de greu să dezvolt această idee fără să dau spoilere.

Station eleven este un roman care aduce în prim plan ceea ce ne face umani, care ne aduce aminte care sunt lucrurile pentru care trebie să luptăm în viață. Sunt curioasă să aud și părerea voastră cu privire la această carte.

Pasărea furtunii (#1 Războiul celor două roze) – Conn Iggulden

Titlu în română: Pasărea furtunii

Titlu în engleză: Stormbird

Autor: Conn Iggulden

Apariție: 10 octombrie 2013

Followed by: Treimea (Trinity), Bloodline, Ravenspur: Rise of the Tudors

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Acțiunea romanului Pasărea furtunii începe în 1437 când, după decesul lui Henric al V-lea, pe tronul Angliei urcă fiul acestuia, Henric al VI-lea. Din păcate sănătatea sa este șubredă iar acest lucru îl transformă într-un rege care nu poate conduce de unul singur, și are nevoie de suport. Teritoriile pe care Anglia le deține pe pământ francez sunt pe care să fie pierdute din cauza răzmerițelor despre care se tot zvonește că sunt pe cale să izbucnească.

În plus, Henric al VI-lea se căsătorește cu Margaret de Anjou și asta alimentează și mai mult ideea că poate Anglia nu va rezista presiunilor deși, căsătoria a fost plănuită tocmai pentru a întări poziția Angliei în Franța. Adolescenta franceză în vârstă de doar paisprezece ani devine regină și începe să aiba control și din ce în ce mai multă putere, devenind un stâlp extrem de puternic al casei Lancaster.

Pentru un roman care ilustrează istoria Angliei, are o scriere așa de lină și plăcuta încât o citești foarte repede, vrând să descoperi ce se va întâmpla pe mai departe. Inevitabil mă duce cu gandul la Urzeala tronurilor, iar asta probabil doar pentru că am citit o parte din seria lui George R.R. Martin înainte de a mă apuca de cartea lui Conn Iggulden, dar și datorită similitudinilor.

Povestea scrisă de Conn Iggulden nu se centrează doar pe regi și pe suspușii din regat, ci avem ocazia să urmărim și oameni de rând ale căror acțiuni au avut un efect sau altul asupra turnurii lucrurilor. Mi-a plăcut foarte mult acest roman și abia aștept să continui seria. Este un tot ce înglobează acțiune, istorie, personaje interesante, iar autorul te introduce în poveste prin scrierea sa magică.

Dacă vă plac romanele istorice, vă invit să încercați neapărat Pasărea furtunii, iar dacă ați citit-o, vă invit să îmi împărtășiți părerea voastră.

Râurile din Londra (#1 Peter Grant) – Ben Aaronovitch

Titlu în engleză: Rivers of London

Autor: Ben Aaronovitch

Apariție: 10 ianuarie 2011

Followed by: 1.5 The Home Crowd Advantage, 2. Moon Over Soho, 3. Whispers Under Ground, 4. Broken Homes, 5. Foxglove Summer, 5.5. The Furthest Station, 6. The Hanging Tree, 6.5. A Rare Book of Cunning Device, 7. Lies Sleeping, 7.5. The October Man

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Peter Grant este un agent de poliție începător, în cadrul Poliției Metropolitane din Londra. La un moment dat, el primește niște informații esențiale de la un martor ocular al unei crime. Asta nu ar reprezenta o problemă, dar acest martor se dovedește a fi o fantomă. Din acel moment, este mutat într-un departament secret al poliției, unde începe să lucreze alături de inspectorul Nightingale. Una dintre resposabilitățile lor este aceea de a negocia pacea între cei doi zei ai Tamisei.

Peter Grant este un polițist de culoare (un element original, un aspect nu prea întâlnit la un personaj principal), recent ieșit de pe băncile școlii și plin de entuziasm în ceea ce privește noul său job. Chiar cu o seară înainte de data oficială a începerii serviciului, Peter dă peste un cadavru decapitat. Această crimă dezlănțuie o serie de descoperiri, cum ar fi acel departament special care se ocupă cu elementele magice și ființele mitologice. Peter va învăța să-și controleze magia cu ajutorul inspectorului Nightingale și va avea ocazia să fie parte într-o serie de aventuri care ne vor ține cu sufletul la gură.

Râurile din Londra este primul volum al unei serii care ia numele personajului principal, Peter Grant, o serie care în acest moment are nu mai puțin de 7 volume, iar vestea bună este că a început să fie tradusă și în România. Din punctul meu de vedere, este o serie care promite pentru că are acțiune, mister, magie, știință, mitologie, o combinație rar întâlnită.

Diana Gabaldon, autoarea seriei Călătoarea, a afirmat despre această carte că este o ilustrare a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Harry Potter s-ar fi angajat la poliția metropolitană din Londra. Cred că această afirmație o recomandă mai mult decât suficient, așa că vă invit să citiți și voi această carte care mi se pare că încă nu este foarte cunoscută în România și merită ceva mai multă atenție.

Ultimii martori – Svetlana Aleksievici

Titlu în română: Ultimii martori

Titlu în rusă: Последние свидетели: соло для детского голоса

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1985

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Svetlana Aleksievici ne-a obișnuit cu opere covârșitoare, cu povești ale oamenilor ce au făcut parte, direct sau indirect, din atrocitățile pe care populația le-a pătimit, din dorința unor monștri de a controla lumea. Ultimii martori spune, de această dată, povestea unor copii a căror copilărie a fost trăită în timp de război, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

La fel ca și în alte cărți, protagoniștii sunt din Belarus, o țară care, din punctul meu de vedere, a fosdt lăsată mereu în umbră și despre care s-au ascuns lucruri. Și spun asta mergând de la cele două Războaie Mondiale, până la dezastrul de la Cernobâl.

Din păcate, lucrurile pe care le-au văzut și le-au trăit acești copii, nu au rămas în trecut, nu au rămas doar în copilăria lor, ci i-a urmărit toată viața și le-a marcat existența. Și este important ca noi, cei care trăim aceste vremuri pașnice și pline de confort, să cunoaștem cât de mult putem detaliile nenorocirilor acestora, petnru a încerca să evităm repetarea lor. Și de asemenea, să încercăm să înțelegem, pe cât posibil, ceea ce au trăit acești copii, deși aș putea afirma că acest lucru este imposibil.

Recomand această carte și toate celelalte cărți scrise de Svetlana Aleksievici tuturor: de la adolescenți la bunici. Cred că avem cu toții ce învăța! Nu vă feriți de astfel de lecturi chiar dacă sunt extrem de triste și vă vor întrista sufletul, poate. Dar nu trebuie să ignorăm trecutul și să ne prefacem că nimic din toate astea nu s-au întâmplat!

Fata cu toate darurile (#1 Fata cu toate darurile) – M. R. Carey

Titlu în română: Fata cu toate darurile

Titlu în engleză: The girl with all the gifts

Autor: M. R. Carey

Apariție: 14 ianuarie 2014

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Despre Fata cu toate darurile de M. R. Carey nu am citit mai nimic înainte să mă apuc de citit dar titlul îmi inspirase o cu totul altă idee despre ceea ce aș fi putut găsi în poveste. M-am lăsat dusă de val cu fiecare pagină și am descoperit-o pe Melanie, o fetiță care în fiecare zi așteaptă liniștită ca cineva să vină să o ducă în sala de clasă. În timp ce o țintuiesc cu pistolul, o persoană o leagă de scaunul cu rotile și apoi e condusă în locul unde o așteaptă o nouă zi de studiu. Fetița crede că fac asta penru că nu o plac și chiar de încearcă să glumească cu ei, spunând că nu îi mușcă, ei nu zâmbesc deloc.

Melanie e o fetiță extrem de inteligentă, care începe să își dea seama de cum stau lucrurile atât în ceea ce o privește, cât și cu privire la colegii ei de clasă. Își dă seama că e diferită de domnișoara Justineau, profesoara lor, de sergentul Parks, doctora Caldwell și ceilalți oameni care locuiesc în baza militară unde se află și Melanie. Copila se simte extrem de atașată de domnișoara Justineau, care se poartă extrem de frumos cu acești copii diferiți și periculoși.

Într-o zi, viața lui Melanie este pusă în pericol și de acolo se declanșează o luptă pe viață și pe moarte între toate ființele existente în baza militară și alte persoane care atacă respectivul loc. Iar vârful acestui război este pericolul care îi paște pe toți, care este dat de o ciupercă ce a atacat omenirea și a dus la îmbolnăvirea populației.

Întâmplarea face ca Melanie, domnișoara Justineau și sergentul Parks însoțit de un soldat, să scape împreună din inferul declanșat. De altfel, lor li se adaugă și doctora Caldwell. Cu toții au o anume destinație, dar aici intervine ceva de nu mi-a plăcut, și anume că nu ajung la final. Pe parcurs,, au parte de o serie de întâmplări care îi pun în pericol, și din păcate nu toâi vor supraviețui.

Îmi place mult legătura dintre domnișoara Justineau și Melanie, pentru că este o legătură sinceră și tandră. Și îmi place și de sergentul Parks deși rolul său este mai degrabă negativ și ar trebui să urât de cititori.

Nu mi-a plăcut turnura pe care au luat-o lucrurile la final, și asta a dus la nota de 3/5 stele pe Goodreads. Mă așteptam la un altfel de final, pe care poate îl voi regăsi în cea de-a doua carte din serie, numită Băiatul de pe pod. Am simțit că întreaga carte a fost ca un cerc în care s-a plecat din punctul A, s-a trecut pe lângă B și s-a ajuns tot la A și asta m-a făcut să mă întreb care a fost sensul tuturor aventurilor personajelor noastre.

De asemenea, am văzut filmul creat după carte care, așa cum mă așteptam are o mulțime de elemente diferite. Dar, dacă ar fi să îi acord și lui o notă, ar fi aceeași ca și în cazul cărții.