Posted on

The girl in the glass – Jeffrey Ford

Titlu în spaniolă: La niña de cristal

Autor: Jeffrey Ford

Apariție: 1 august 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

The girl in the glass de Jeffrey Ford se afla pe lista mea de citit de pe Goodreads de ceva timp. Începând cu anul trecut, am decis să citesc din lecturile to read de pe platforma menționată și să încerc să le reduc numărul. Și am început cu cele mai vechi iar printre ele se află și The girl in the glass, despre care nu știu dacă a fost tradusă la noi, pentru că eu nu am reușit să o găsesc. Eu am citit varianta ebook, în limba spaniolă.

În centrul poveștii se află Diego, un tânăr de origine mexicană care este luat sub aripă de către un pungaș și împreună înșeală oamenii făcând sesiuni false de spiritism, puse la cale atât de bine încât este greu de crezut că nu sunt reale, cel puțin pentru oamenii care suferă și speră să mai vorbească o dată cu cei dragi, trecuți în lumea cealalaltă. Cei doi sunt însoțiți și de Antonio, un bărbat gigant care a făcut parte în trecut din lumea circului.

Schell este numele bărbatului care îl ia în grija sa pe Diego, de pe străzile New Yorkului, unde suferea de foame și risca să fie deportat. Diego primește și educație din partea acestui bărbat ciudat, pasionat de fluturi.

Acțiunea se desfășoară în timpul Marii Depresiuni, în America și vom avea ocazia să cunoaștem personaje ciudate, imposibile, pe care le-am întâlni doar într-o lume a circului sau o lume fantastică.

În timpul uneia dintre sesiunile false de spiritism, Schell vede imaginea unei fetițe reflectată în geamul unei uși, și care pare că-i cere ajutorul. În ciuda faptului că pentru el totul a fost o farsă până acum, acesta este momentul în care lucrurile se schimbă și crede cu toată puterea sa în ceea ce a văzut, așa că pleacă în căutarea fetei, însoțit de Diego și Antonio.

Mi-a plăcut la nebunie lumea creată de Jeffrey Ford și recomand cartea celor care vor să citească un roman a cărei acțiune se desfășoară în timpul Marii Depresiuni.

Posted on

În căutarea unui destin – Jojo Moyes

Titlu în engleză: The ship of brides

Autor: Jojo Moyes

Apariție: 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

În căutarea unui destin ne spune o poveste de la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial când, peste șase sute de femei pornesc în aventura regăsirii soților și logodnicilor la bordul unui portavion.

Dintre acestea, remarcăm patru dintre tinere, extrem de diferite, dar ale căror destine se împletesc în drumul spre regăsirea bărbaților alături de care își doresc să formeze o familie. În mod normal, astfel de călătorii se desfășurau pentru tinerele soții în vapoare pentru pasageri, dar de această dată cele peste 600 de femei călătoresc alături de peste 1000 de marinari și bărbați care se întorc de la război. Cartea are la bază fapte reale iar călătoria se va întinde pe șase săptămâni, cu o traiectorie ce merge de la Sydney până în Plymouth.

Așa cum am spus și mai sus, noi vom urmări îndeaproape patru dintre tinere: Margaret, Avice, Frances și Jean, care vor împări aceeași cameră. Vom cunoaște situația fiecăreia și motivele pe care le-au avut pentru a-și părăsi țara și a pleca în căutarea unui nou destin. Una dintre ele este însărcinată și-și părăsește familia cu tristețe, pentru a se alătura noii ei familii, în Anglia. Îi este teamă de cum va fi primită și privită. Alta, provine dintr-o familie înstărită și a fost crescută pentru a devenit soție și pentru a se mândri cu asta. Cea de-a treia a fost asistentă medicală în ultimii patru ani, după un trecut întunecat. Nu prea vorbește despre ea iar sufletul ei poartă urme adânci de tristețe. Își dorește să aibă parte de un nou început în Anglia. Este personajul meu preferat, cu care am rezonat cel mai bine. Ultima femeie, este de fapt o adolescentă în vârstă de 16 ani, naivă și plină de energia dată de vârstă. Cred că este una dintre persoanele a căror viață va fi cel mai mult afectată.

Jojo Moyes reușește să transmită ceea ce au trăit personajele la bordul acelui portavion, cum s-au schimbat ele, cum au interacționat cu bărbații de la bord și cum le-a afectat asta. Ceea ce nu mi-a plăcut deloc au fost începutul și finalul romanului. Și mă refer la modul prin care autoarea ne-a introdus în poveste. Deși este ca o semnătură pentru majoritatea operelor scrise de ea, pe care eu le-am citit, partea care se referă la prezent m-a dezamăgit de această dată. Mai bine intra direct în pâine, cred că ar fi fost mai drăguț. Nu mi-au plăcut personajele de la început și de la final și nici legătura creată cu trecutul și cu povestea în sine. Dar poate nu am înțeles eu cum trebuie lucrurile.

Posted on

Prințul de hârtie (#2 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Broken prince

Autor: Erin Watt

Apariție: 25 iulie 2016

Preceded by: Paper princess (Prințesa de hârtie)

Followed by: Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Așa cum spuneam și în articolul trecut, deși Prințesa de hârtie  nu a fost tocmai una dintre cele mai bune cărți citite, parcă nu am putut să nu continui cu lectura seriei dedicate familiei Royal. În cartea Prințul de hârtie lumea perfectă a acestei familii se va prăbuși, iar acest lucru nu le va afecta doar relațiile familiale, ci și puterea pe care cei 5 băieți Royal o aveau în cadrul liceului la care merg.

Volumul începe cu Ella fugind din casa Royal cu banii primiți de la Callum Royal și cu Reed disperat pentru că a pierdut-o. De această dată nu avem parte numai de vocea fetei în nararea întâmplărilor, ci acțiunea se desfășoară oarecum paralel.

Ceea ce a făcut-o pe tânără să fugă a fost ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul primului volum și anume ipostaza în care îl vede pe Reed. Plecarea ei iscă tot felul de zvonuri în liceu, ca și cum nu ar fi fost suficiente problemele pe care Royalii le aveau acasă.

Callum nici măcar nu află că Ella a plecat până nu îi spun băieții. Lui îi este cel mai ușor să îi dea de urmă, dar ceea ce nu știe el este că întoarcerea ei ar putea să dezvăluie secrete murdare, bine ascunse până atunci.

Avem șansa să vedem cum dispariția Ellei din familie îi afectează și pe gemenii Sebastian și Sawyer, dar și pe Easton, nu doar pe Reed. Acțiunea din acest al doilea volum mi s-a părut ceva mai lentă decât în primul. cel puțin până spre final când, din nou, se întâmplă ceva care dă peste cap totul.

Posted on

Prințesa de hârtie (#1 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Paper princess

Autor: Erin Watt

Apariție: 4 aprilie 2016

Followed by: Broken Prince (Prințul de hârtie), Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Viața Ellei Harper nu a fost niciodată ușoară, cu atât mai mult de când mama ei a murit. Trebuie să lupte în fiecare zi pentru supraviețuire, asta până când în calea ei apare Callum Royal. Acesta este multimilionar, prieten cu Steven, tatăl biologic al Ellei și își dorește să o ajute pe fată, mai cu seamă pentru că Steven a dispărut.

Începând de atunci, viața Ellei se schimbă complet: de la sărăcie lucie ajunge într-o casă plină de lux. Dar asta nu înseamnă că lucrurile vor fi ușoare sau simple. Băieții lui Callum par că o urăsc iar școala la care merge pare a fi plină de copii bogați, răsfățați și capricioși.

Cei 5 băieți din casa Royal, conduși fiind de Reed, cel mai mare dintre cei rămași acasă, fac orice ca să o convingă pe Ella să plece, crezând despre ea că este o fată de cea mai joasă speață, încurcată fiind cu tatăl lor.

Cumva, cartea mi se pare extrem de previzibilă, dar în același timp te face să nu o poți lăsa din mână. Nu m-aș încumeta însă să o elogiez, așa cum am văzut adesea pe rețelele de socializare.

Începând cu Ella, continuând cu băieții și încheind cu Callum, toate personajele mi-au fost antipatice și mi s-au părut puerile. Dar așa cum am menționat, te cam lipești de paginile cărții. Am terminat-o foarte repede, citind-o de pe o zi pe alta și pe alocuri este distractivă.

Sfârșitul aduce ceva ce te face să vrei să continui cu lectura volumelor următoare, iar eu am continuat cu volumul doi pentru că am vrut să aflu cum va continua povestea familiei Royal după turnura pe care o iau lucrurile.

Prințesa de hârtie este o lectură ușoară, rapidă și relativ plăcută (asta dacă nu vă enervează foarte tare personajele). Dacă voi ați citit această carte aș vrea să aflu impresiile pe care vi le-a lăsat.

Posted on

Casa de la Riverton – Kate Morton



Titlu în engleză: The house at Riverton

Autor: Kate Morton

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate



Am văzut de multe ori cărțile lui Kate Morton la diverși cititori și mi-au atras atenția. Am ales să încep cu Casa de la Riverton dar nu știu dacă a fost exact cea mai bună alegere. O să încerc să mai citesc și altceva.

Romanul începe în iarna anului 1999, când Grace Bradley, o femeie în vârstă, primește o scrisoare de la o tânără regizoare, în care o roagă să o ajute cu părerea ei despre filmul pe care îl face. Pelicula este despre o serie de întâmplări reale petrecute în 1924 în casa de la Riverton, unde Grace lucra.

Versiunea oficială a lucrurilor spune că tânărul Robbie S. Hunter, se sinucide lângă lacul de lângă casă în timpul unei petreceri extravagante și în fața lui Hannah și a lui Emmeline, surorile Hartford. După acel tragic eveniment, cele două nu vor mai vorbi niciodată.

Scrisoarea primită de Grace îi trezește o serie de amintiri și sentimente pe care le lăsase adânc ascunse înăuntrul ei. Grace a crescut cu mama ei până la vârsta de paisprezece ani iar despre tatăl ei nu știe nimic. Mama lui Grace a lucrat în casa de la Riverton până când a rămas însărcinată și a fost nevoită să renunțe la serviciul ei acolo. La 14 ani, Grace merge și ea la Riverton, unde le va cunoaște pe surorile Hartford și pentru care va simți o anume afinitate. Va ajunge chiar să devină confidenta lui Hannah.

Stăpânii casei de la Riverton sunt Lord și Lady Ashbury. Fiul lor cel mare este James, care este căsătorit cu Jemina. Ei au avut doi copii, dar aceștia au decedat. Al doilea fiu al lui Lord și Lady Ashbury este Frederick, care este văduv și are trei copii: David, Hannah și Emmeline.

Hannah este cea mai mare dintre frați și a fost mereu cea care a avut idei inovatoare. Este o luptătoare cu idei progresiste și nu este deloc mulțumită cu rolul pe care trebuie să îl aibă ca femeie în societate, dar este totuși dispusă să se sacrifice pentru binele familiei.

Emmeline este o romantică și visătoare și-și dorește să se căsătorească. Are o relație bună cu sora ei, până la evenimentul ce le va despărți pentru totdeauna.

David este cel care trebuie să ducă numele lordului Ashbury mai departe. El are un prieten cu numele Robbie S. Hunter care va deveni cu timpul și prietenul celor două surori.

Acțiunea are loc pe două planuri: unul în prezent și unul în jurul anilor 1914 când Grace a început să lucreze la casa de la Riverton. Personal, o prefer pe cea de la începutul Primului Război Mondial, pentru că cea din prezent nu a reușit deloc să îmi capteze atenția. În general, nu am o problemă cu romanele a căror acțiune se întâmplă pe două planuri dar, în acest caz, lucrurile au fost mult prea lente, cu scene fără importanță dezvoltate pe întregi pagini, și cu scene interesante peste care s-a trecut extrem de repede și cărora nu li s-a dat atenția cuvenită, din punctul meu de vedere.

Posted on

Supermenajera – Sophie Kinsella

Titlu în engleză: The undomestic goddess

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 19 iulie 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Simțeam nevoia să citesc ceva relaxant și distractiv și am ales acest roman al lui Sophie Kinsella pentru că știam că nu o să mă dezamăgească.

Samantha Sweeting este o tânără avocată ce lucrează într-un cabinet extrem de cunoscut din Londra. Este specializată în drept financiar și își dorește cu ardoare să devină asociată. Visul aproape i se îndeplinește, dar în timp ce așteaptă anunțul oficial cu privire la numirea ei, descoperă pe biroul său dezordonat o hârtie extrem de importantă. Este vorba despre o afacere de nu mai puțin de 50 milioane de lire, dar termenul este depășit iar clientul a pierdut acești bani.

Confuză și panicată, Samantha fuge din birou, se urcă în primul tren și ajunge într-un sat. Din întâmplare, ajunge în casa unor oameni ce o confundă cu noua lor asistentă. Femeia nu dezminte lucrurile, deși nu este în stare să gătească nimic, dar speră cî până a doua zi să clarifice lucrurile.

Tot în casa acelor oameni, Samantha îl cunoaște pe Nathaniel, grădinarul. Acesta își dă seama imediat că Samantha nu are nimic de a face cu bucătăria sau cu curățeniam dar nu spune nimic. Ba din contră, o ajută și o roagă pe mama lui să o învețe să gătească. Samantha descoperă satfel o viață despre care nici nu bănuia că o să îi placă. În același timp, nu renunță la ideea de a afla adevărul cu privire la hârtia buclucașă pe care a găsit-o pe biroul său și care a adus-o în situația aceasta.

Iar ceea ce află, îi redă speranța de a-și recupera viața avută până în acel punct critic. Dar oare își mai dorește să-și dedice întreaga viață afacerii și să renunțe la micile plăceri ale vieții descoperite în micul sat, alături de Nathaniel?

Supermenajera este o lectură plăcută, distractivă, ce se citește ușor și repede și care te atrage ușor în poveste. Toate personajele sunt interesante, haioase, în special șefii Samanthei.

Posted on

Eleanor Oliphant se simte excelent – Nail Honeyman

Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine

Autor: Gail Honeyman

Apariție: 17 mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.

Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.

Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.

În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.

Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.

Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.

Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.

Posted on

Viață după viață – Kate Atkinson

Titlu în română: Viață după viață

Titlu în engleză: Life after life

Autor: Kate Atkinson

Apariție: 14 martie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Viață după viață” a reprezentat o noutate pentru mine. Acest roman ne prezintă viața Ursulei Todd, care are șansa de a se întoarce în anumite momente cheie ale vieții sale și să schimbe cursul lucrurilor. Are inclusiv șansa de a schimba istoria Europei.

Încă de la început suntem puși în fața a două opțiuni: moartea Ursulei la puține ore de la nașterea sa într-o casă de la țară din Anglia, la începutul anilor 1910 sau salvarea ei de către medicul pe care mama ei îl aștepta cu nerăbdare.

Deși este o singură poveste, ea este spusă sub forme diferite, făcând să pară că sunt povești diferite. Aveam cartea de câteva luni și când am cumpărat-o mi-a atras atenția sinopsisul. Felul în care este scrisă povestea mă făcea și pe mine să îmi doresc să poată schimba evoluția situațiilor în care o regăseam pe protagonistă, și nu numai.

Cartea “Viață după viață” este narată la persoana a treia, și are un mediu foarte bine descris și creat, fără să fie alambicat. Spre finalul cărții, repetiția devine pușin obositoare și cred că se putea opri ceva mai devreme.

Dintre personaje, nu s-a remarcat niciunul în mod special, chiar dacă am cunoscut o mulțime, mai ales secundare, Ursula este o prezență constantă în carte, așa cum este normal, ea fiind personajul principal. Este schimbătoare, mai ales datorită deciziilor pe care le ia, dar nu evoluează, pentru că nu are cum, capitolele fiind foarte scurte și venind fiecare cu o altp turnură.

Finalul este un nou început, și nu mă așteptam la asta. Aș fi vrut ca pe final să văd o continuare a vieții Ursulei de la un anumit punct încolo.

“Viață după viață” este un roman în care autoarea se joacă cu timpul și cu viața protagonistei, pornind cu începutul secolului XX și al cărui final repreintă tot începutul unei noi vieți.

Posted on

Grădina speranței – Diane Ackerman

Titlu în română: Grădina speranței

Titlu în engleză: The Zookeeper’s Wife: A War Story

Autor: Diane Ackerman

Apariție: 17 septembrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De când am văzut coperta și titlul acestei cărți pe Goodreads, mi-a rămas în minte. I-am recomandat-o la un moment dat Lucianei Corlan și la puțin timp după ce a citit-o ea și a recenzat-o, am ales-o și eu pentru lectură.

În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, atunci când Germania a invadat Polonia, invazie ce a dus și la moartea majorității animalelor din grădina zoologică, Jan și Antonia Zabinski, adică cei care se ocupau de respectivul loc, încep să ascundă evrei în cuștile animalelor. Jan Zabinski, capul familiei, este și membru al rezistenței poloneze și ascunde și muniție în interiorul grădinii zoologice. Cu toții fac eforturi supraomenești pentru a păstra grădina zoologică și pentru a proteja astfel atât puținele animale rămase cât și oamenii ce se ascund acolo.

Acțiunea cărții este bazată pe fapte reale. Familia Zabinski chiar a existat iar faptele lor au salvat viețile a zeci de evrei și nu numai. Subiectul cărții este unul extrem de interesant, dar din păcate, autoarea, a ales să rămână cuma la suprafața sentimentelor și întâmplărilor din acele vremuri. Pentru cititor devine astfel greu să intre în poveste, să te lași acaparat astfel încât să nu o poți lăsa din mână, ținând cont că sunt multe descrieri ale animalelor și mai puține dialoguri (sau mai exat interactiune între personaje. Acest lucru este oarecum de înțeles, pentru că așa a fost natura evenimentelor și socializarea nu prea era posibilă decât noaptea.)

Iubirea și suportul pentru ființele umane și pentru animale reprezintă cheia romanului “Grădina speranței”. Dar și suferința provocată de război este permanent prezentă. În schimb, toate aceste lucruri sunt prezentate sub forma unui documentar mai degrabă decât a unei povești.

În mare parte, cartea este bazată pe jurnalele ținute de Antonina Zabinski, Diane Ackerman făcând o treabă bună din punct de vedere al documentării.

Recomand “Grădina speranței” de Diane Ackerman dar v-aș sfătui să vă alegeți cu atenție momentul lecturii, deoarece din cauza marilor descrieri, referitoare mai ales la animale, riscați să vă simțiti puțin plictisiți și să săriți anumite paragrafe.

Posted on

Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman

Titlu în engleză: Scythe

Autor: Neal Shusterman

Apariție: 22 noiembrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Scythe nu este încă tradusă la noi dar sper să fie publicată în curând în limba română pentru că este o carte foarte faină, care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate.

Înainte, oamenii mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor accidente. Acea epocă a apus, și societatea prezentată în această carte este practic nemuritoare. Bine, moartea nu a dispărut de tot, iar sarcina “secerătorilor” este aceea de a ucide un anumit număr de oameni anual. Cei care doresc să se sinucidă nu reușesc pentru că, imediat sunt recuperați și puși pe picioare. Doar focul este cel care-ți poate aduce sfârșitul sau un secerător.

O organizație numită Coasa a fost creată și cuprinde toți secerătorii. Aceștia sunt un fel de preoți catolici ai acelei ere, în sensul că nu au voie să se căsătorească sau să facă copii. În plus, ei nu au voie să aibă case sau bunuri materiale, în afara hainelor lor speciale și al inelului pe care îl folosesc pentru a oferi imunitate. Oricine sărută acel inel are parte de imunitate timp de 1 an și nu poate fi ucis. Ei pot deține și diverse arme pe care le folosesc în meseria lor.

Secerătorul Faraday își alege doi ucenici: Citra și Rowan, pe care să îi instruiască în această meserie. Ei nu sunt genul de persoană care să-și fi dorit asta, din contră. Pentru ei, acest lucru va reprezenta o mare provocare și schimbare, dar vor descoperi o latură necunoscutăa vieții de secerător.

Mediul creat de Shusterman în această poveste este absolut încântător și magic, în ciuda cruzimii subiectului sau a anumitor evenimente din carte. În această lume, chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei pot să ceară să le fie resetat ceasul, la vârsta la care și-o doresc. Și pot astfel să își ia viața de la capăt ori de câte ori vor. Asta dacă nu sunt uciși între timp de către un secerător.

Îmi plac mult personajele și cum este creată toată povestea și vă recomand și vouă să o citiți, mai ales dacă sunteți fani ai cărților fantasy.