Fiica Reichului – Louise Fein

Titlu în engleză: People like us

Autor: Louise Fein

Apariție: 7 mai 2020

Notă: 5/5

Au trecut doar câteva zile de când am terminat de citit Fiica Reichului de Louise Fein și am povestit puțin despre ea și pe Instagram. Spuneam acolo că mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, datorită perspectivei cu care începe și anume, aceea a lui Hetty, o fetiță de naționalitate germană, care locuiește împreună cu familia ei în Leipzig și care, îl divinizează pe Hitler.

Pe măsură ce puterea naziștilor crește în anii 1930, tatăl lui Hetty, căruia ea îi spune Vati (tată în limba germană), avansează în carieră și asta aduce cu sine și o casă nouă, mult mai luxoasă decât locuința anterioară. Odată cu mutarea în casa cea nouă relațiile între membri familiei încep să se modifice. Și nu numai asta, dar și relațiile acestora cu alți oameni. Tatăl are din ce în ce mai mult de muncă, mama petrece mult timp îngrijindu-se de alții iar fratele lui Hetty își schimbă prietenii iar, pe măsură ce antisemitismul se întinde mai rău ca ciuma și Hetty se îndepărtează de unii cunoscuți evrei, cu excepția lui Walter, cel mai mult prieten al fratelui său în copilărie, lăsat în urmă de acesta acum.

Walter este special în ochii lui Hetty pentru că a salvat-o de la înec în urmă cu câțiva ani. Și chiar dacă începând cu acel moment ea a crezut că este invizibilă în ochii lui, lucrurile nu stau chiar așa. Cu ajutorul lui, Hetty descoperă cealaltă față a lui Hitler și a lucrurilor pe care el le-a generat. Cunoaște puțin din încercările la care au fost supuși evreii în acele vremuri.

Dar Fiica Reichului nu e doar o poveste de dragoste în vremuri grele. E mai mult de atât. Este despre familie și dezamăgire, despre prietenie și adevăr, despre trădare, falsitate, ipocrizie și vieți duble și pericol la orice pas, dar și despre sacrificiu.

Dacă ar fi să menționez un personaj care mi-a plăcut aș alege-o pe Erna, prietena lui Hetty. Mi-aș dori să-i citesc povestea separat, într-o altă carte. Iar dacă ar fi să aleg un personaj pe care l-am disprețuit, sunt vreo trei sau chiar patru, dar o să optez pentru cea care merită primul loc: Mutti (mama în limba germană), mama lui Hetty și a lui Karl, fratele ei. Fără să intru în prea multe detalii, o să spun doar că este tipicul personaj care trăiește într-o colivie în mintea ei. Falsitatea și ipocrizia menționate mai sus fac referire îndeosebi la acest personaj.

În concluzie, i-am oferit maximul de stele pe Goodreads, pentru că m-a făcut să simt tristețea personajelor, am suferit cu ele și pentru că mi-a arătat puțin din punctul de vedere al unui om care-l urma orbește pe Fuhrer și tot ce spunea el.

Retrospectiva primului semestru al anului 2021 #lecturiin2021

Odată cu absența mea de pe blog din ultimele luni, am renunțat și la micul obicei pe care l-am creat de a mă uita la cărțile noi din biblioteca mea și la cărțile pe care le-am citit în fiecare trimestru al fiecărui an. Dar mi-a venit așa o poftă să mă uit puțin în urmă, la ce am citit în primele 6 luni ale anului 2021 și la ce cărți mi-au plăcut cel mai mult. Cât despre cărțile noi intrate în biblioteca mea, nu cred că are sens să le enumăr aici deoarece sunt mai mult de 70 pe care le-am cumpărat în ultimele 6-8 luni. Dar vă invit să mă urmăriți pe instagram unde vă împărtășesc mai des cărțile pe care le citesc și pe care le-am cumpărat.

Până acum, am citit 34 din cele 75 de cărți pe care mi le-am propus pe Goodreads. Sunt un pic în urmă, conform site-ului menționat, cu o carte dar, lucrez intens la asta 🙂

Puteți vedea ce cărți am citit în anul 2021, dând click aici. Eu o să vorbesc despre cele care mi-au plăcut cel mai mult iar prima este Copiii de pe Volga de Guzel Iahina. Cele două romane ale autoarei traduse la noi au fost extrem de prezente pe bookstagram și pe Facebook și mi-au trezit și mie interesul. Copiii de pe Volga ne vorbește despre lumea coloniilor germane de pe Volga, unde un profesor din satul Gnadental duce o viață simplă până în clipa când o cunoaște pe Klara. Pentru mine, acest roman a reprezentat emoție și tandrețe.

Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig a fost și ea extrem de prezentă în online încă de la apariția sa. Deși scrisă într-un mod simplist, care o face ușor de citit, această carte ne dă o lecție extraordinară: uneori, chiar dacă am avea puterea de a schimba o decizie din trecut, rezultatul s-ar putea să fie mai teribil decât ți-ai imagina.

Romanul meu preferat, cel care va rămâne probabil favoritul suprem al anului 2021, este Patria de Fernando Aramburu, în care urmărim povestea a două familii dezbinate de ETA. Stările prin care m-a trecut lectura acestei cărți merg de la furie până la compasiune. E un must read din punctul meu de vedere.

O altă carte care mi-a rămas în suflet după ce am citit-o este Pianistul de Wladyslaw Szpilman, în care autorul ne povestește întâmplările prin care a trecut de la ultimul său recital la radio, din 23 septembrie 1939, până la data când războiul s-a terminat. Deși am citit zeci de mărturii alea supraviețuitorilor Holocaustului, încă mi se pare extraordinar cum acești oameni au reușit să se salveze. Acesta este cazul pianistului dar și al lui Gustav și Fritz Kleinmann din Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz de Jeremy Dronfield, o altă poveste adevărată a unor supraviețuitori ai infernului.

Și închei cu o carte de ficțiune istorică ce mi-a deschis ochii spre un colț de lume despre care nu am auzit până nu am citit, sau mai bine zis ascultat, The island of sea woman de Lisa See, netradusă încă la noi. Sper să poată ajunge curând în librăriile din România pentru că și cititorii români merită să cunoască aceasta superbă poveste a două tinere din insula coreeană Jeju, unde femeile sunt cele care susțin familia. Ele se scufundă fără nici un fel de echipament și-și pun în pericol viața pentru a le permite băieților să meargă la școală, în timp ce fetele rămân acasă să învețe această meserie. Deși este doar o insulă, nu este ferită de pericolele războaielor purtate de alții: întâi sub ocupație japoneză și ani mai târziu sub coreeni, populația din Jeju e decimată de evenimente de neimaginat.

6 cărți pentru primele 6 luni ale anului 2021, 6 lecturi speciale pe care vi le recomand. Abia aștept să aflu ce o să îmi aducă cea de-a doua jumătate a anului. Sper la citit să avem!

Copilul (#2 Kate Waters) – Fiona Barton

Titlu în engleză: The child

Autor: Fiona Barton

Apariție: 27 iunie 2017

Alte cărți din serie: Văduva (#1 The widow), The suspect (#3)

Notă: 4/5

După povestea șocantă din Văduva, primul volum al seriei Kate Waters, Fiona Barton continuă să ne surprindă în Copilul.

În timpul unor demolări, scheletul unui copil este descoperit și acest lucru este anunțat printr-un articol extrem de scurt. Dată fiin vechimea corpului, evenimentul nu atrage prea mult atenția oamenilor, excepție făcând trei femei. Prima dintre ele își dorește să nu se afle teribilul secret pe care îl avea atât de bine ascuns, cea de-a doua își retrăiește coșmarul vieții, iadul prin care a trecut atunci când copilul i-a fost furat din maternitatea unde i-a dat naștere iar cea de-a treia este ziarista Kate Waters care, bănuiește că dincolo de nefericita descoperire se află lucruri care merită aflate și împărtășite, dar mai ales rezolvate.

Orice impresie ți-ai forma la începutul cărții, nu se va compara cu ceea ce vei descoperi pe parcurs despre cele trei naratoare. Și spun despre ele că sunt naratoare pentru că, pe rând, fiecare se tranformă în povestitorul ce-și spune punctul de vedere. Iar pe lângă ele la fel face și câte-un personaj secundar, care va contribui la misterul acestei cărți.

Nu pot spune că am empatizat cu vreuna dintre cele trei femei dar, modul în care a fost scrisă cartea mă făcea să-mi doresc să aflu cât mai repede ce s-a întâmplat cu adevărat și care este povestea copilului.

Copilul este un roman care se citește ușor și destul de repede, un thriller psihologic de efect, pe care îl recomand iubitorilor acestui gen. Nu înțeleg de ce nu îl întâlnesc mai des în online pentru că, dacă ar fi să îl compar cu Pacienta tăcută, din articolul precedent, atât Copilul cât și Văduva sunt mult mai interesente, din punctul meu de vedere, dar Pacienta tăcută a reușit să facă mai multă vâlvă.

Pacienta tăcută – Alex Michaelides

Titlu în engleză: The silent pacient

Autor: Alex Michelides

Apariție: 5 februarie 2019

Notă: 3/5

Alice Berenson este o pictoriță de succes, căsătorită cu un fotograf de modă pe care este acuzată că l-a ucis prin împușcare, după care a decis să tacă pentru ceea ce pare o eternitate, lăsând lucrurile nerezolvate cu privire la crima comisă. Însă tăcerea ei alimentează misterul și atracția publicului este dovedită prin prețurile cu care sunt vândute tablurile sale, în timp ce ea este internată într-un spital de maximă securitate din nordul Londrei.

Theo Faber este un psihoterapeut care devine obsedat de cazul Aliciei. Ajunge să ocupe un post în clinica The Grove, unde se află femeia și luptă din răsputeri să descopere ce se află în spatele tăcerii lui Alice.

Acest thriller psihologic a fost extrem de lăudat în online și mi-a trezit curiozitatea după ce am citit câteva impresii pe diverse grupuri. Dar chiar de pe la începutul lecturii m-am simțit păcălită iar spre final deja mă gândeam că deși nu sunt un expert în ceea ce privește thrillerele, nu e nici pe departe o super carte de acest gen, așa cum am tot citit eu.

Deși inițial i-am dat 4 stele pe Goodreads, am revenit câteva luni mai târziu și i-am lăsat doar 3 dintre ele. Și dacă stau bine să mă gândesc acum i-aș fi dat chiar 2.5 stele. Printre motivele care au dus la un astfel de rezultat se numără antipatia pe care mi-a trezit-o Theo, având o atitudine la limita hărțuirii, capitolele scurte care în mod normal nu mă deranjează dar nu știu de ce m-au deranjat în mod special la această carte și ultimul motiv ar fi legat de faptul că eu mi-am dat seama de încotro se îndreaptă lucrurile. Probabil am plecat cu așteptări foarte mari la drum și faptul că a fost previzibilă a fost apogeul. Iar motivația romantică din spatele crimei (ăsta e un mic spoiler) mi s-a părut insuficientă (de parcă ar exista ceva ce ar justifica o crimă…).

Însă pentru începătorii în ale thrillerelor psihologice, Pacienta tăcută de Alex Michaelides poate fi o alegere numai bună. La fel și pentru cei care se află într-un reading slump (blocaj în ale lecturii, nu știi ce să citești și nici nu prea ai chef) pentru că vă poate ajuta prin prisma capitolelor scurte, a limbajului destul de simplu și a curiozității cu privire la deznodământ.

Vrabia roșie (Vrabia roșie #1)- Jason Matthews

Titlu: Red Sparrow

Autor: Jason Matthews

Apariție: 4 iunie 2013

Alte cărție din serie: Palatul trădărilor, Candidatul Kremlinului

Notă: 4/5

Dominika Egorova este o tânără balerină din Rusia care, după moartea tatălui său și după un tragic accident care o scoate de pe scenă pentru totdeauna, este recrutată de către serviciile secrete pentru o acțiune care o va duce pe drumul spre scoala Vrăbiilor, un loc unde va învăța arta spionajului cu ajutorul seducției. Pentru Dominika calea pe care a fost îndrumată cu sau fără voia ei, este fără bilet de întoarcere așa că, tot ce are de făcut este să continue cu studiul și să devină cea mai bună.

Una din misiunile ce îi vor fi încredințate este accea de a descoperi cine este persoana din vârful serviciilor secrete care vinde informații clasificate americanilor. Iar pentru asta, va trebui să se transforme în umbra lui Nate Nash, un spion american ce trebuie să-și protejeze sursele și să încerce să o recruteze pe Dominika, și să o convingă să lucreze pentru CIA.

Odată cu întâlnirea celor doi la Helsinki, povestea se transformă într-una de spionaj împletit cu iubire și trădare. Un joc dublu, periculos, care le poate aduce pierirea foarte ușor.

Cele două personaje sunt cele care te fac să iubești cartea asta, nu atât prin povestea lor de dragoste ci pentru felul lor de a fi și pentru transformarea lor. Iar finalul, este foarte bun, cu o răsturnare de situație care te lasă cu gura căscată.

Cartea are și ecranizare dar este destul de diferită, pornind cu multe elemente care lipsesc și continuând cu o serie de detalii diferite, dintre care, pot menționa orașul unde se întânesc cei doi protagoniști.

Este o carte care face parte dintr-o serie pe care vreau să o continui pentru a descoperi ce se mai întâmplă cu Dominika. O recomand mai ales celor cărora le plac poveștile cu spioni, mai ales că autorul este fost angajat al CIA și deci partea ce ține de spionaj cred că este mai mult decât bine documentat.