Ghici ce-i în cutie (#2 Helen Grace)- M. J. Arlidge

Titlu în engleză: Pop goes the weasel

Titlu în spaniolă: Ni lo ves ni lo verás

Apariție: 1 septembrie 2014

Preceded by: Ghici cine moare primul (Eeny meeny)

Followed by: The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.

Notă Goodreads: 4/5

Ghici ce-i în cutie este a doua carte din seria Helen Grace de Michael Joseph Arlidge. Numele seriei vine de la detectiva pe care o vom întâlni în fiecare volum și pe care o descoperim câte puțin cu fiecare nouă lectură.

Acțiunea începe cu găsirea unui cadavru într-o casă goală și părăsită. Bărbatului i se smulsese inima și i-a fost trimisă într-o cutie soției sale. În acel moment, Helen știe că nu va fi unica victimă și că probabil se confruntă cu un ucigaș în serie. Iar bănuielile îi vor fi confirmate odată cu o nouă victimă dar cu un alt scenariu. Un lucru este însă clar: asasinul ucide bărbați care pare că duc o viață dublă. Presa nu lipsește din peisaj, părănd chiar că vor să pună bețe în roate investigației.

Pe lângă Helen, o reîntâlnim și pe Charlie, care la un an de la evenimentele din prima carte, decide sp se întoarcă la job, în ciuda faptului că nu se simte 100% confortabil cu ideea. Helen e cea mai umană în Ghici ce-i în cutie, nu mai e la fel de dură ca înainte și greu de citit.

Cartea se citește ușor și destul de repede și în ciuda subiectului abordat, o consider o lectură frumoasă și intrigantă. Nu ar mai fi alte lucruri de zis, așa că vă invit să încercați seria dedicată lui Helen Grace.

Miniaturista – Jessie Burton

Titlu în engleză: The miniaturist

Autor: Jessie Burton

Apariție: 3 iunie 2014

Notă: 3/5

Miniaturista este un roman pe care l-am văzut destul de des pe la cititori, pe internet, înainte de a ajunge să o citesc. Și deși am văzut-o des, nu am citit prea multe despre ea, pentru că voiam să fiu luată prin suprindere. Și dacă mai adaug și faptul că am citit varianta în limba engleză, eu nu am știut elementul pe care îl trădează titlul în limba română.

Miniaturista de Jessie Burton începe cu Nella, o tânără de 17 ani care ajunge în noua ei casă din Amsterdamul secolului XVII, sau mai bine zis în casa soțului ei, un comerciant bogat, pe nume Johannes Brandt. Din păcate, bărbatul nu se afla acasă, să o întâmpine. În schimb, cumnata ei, Marin, o ia în primire, alături de servitorii lor.

Întors din călătorie, Johannes îi dăruiește Nellei o casă în miniatură, pentru a-și ocupa timpul. Mai precis, este vorba despre o copie a casei lor. La început, tânăra se simte deranjată, se simte prost, tratată ca un copil, dar curând începe să îi placă ideea, și cumva se refugiază în cadoul ei. Nellei îi este greu să se adapteze noii sale familii, îndeosebi pentru că cea care conduce totul este cumnata ei.

La puțin timp după primirea cadoului, Nella primește acasă un alt cadou, însoțit de un fluturaș cu un mesaj. Din acel moment, casa în miniatură va avea și personaje: de la familie și servitori, până la câinii lui Johannes, toate acestea tot în miniatură.

Miniaturista are un aer aparte, o acțiune care poate părea lentă până la un anumit punct, dar misterul care se învârte în preajma casei în miniatură, dar mai cu seamă a miniaturilor și a celui care le crează îi dă acest aer aparte. Pe lângă relațiile de familie, destul de complicate și cam ciudate, trateză subiecte tabu din acea perioadă, cum ar fi homosexualitatea și rasismul, subiecte care sunt încă problematice în anumite societăți.

Un alt plus a fost pentru mine locul în care se desfășoară acțiunea, și anume în Olanda. Cred că este singura carte a cărei acțiune se desfășoară în Amsterdamul secolului XVII pe care am citit-o, și mi-a plăcut să descopăr puțin din țara vecină celei în care locuiesc. Acum, abia aștept să vizitez Amsterdam și implicit muzeul.

Ediția mea este însoțită de o poză a casei în miniatură a Petronellei Oortman, care se află la The Rijksmuseum în Amsterdam. Povestea noastră este inspirată din cea adevăratei Nella. (Sursa pozei: wikipedia)

O altă surpriză pentru mine a reprezentat-o faptul că în 2017 s-a făcut o miniserie care are la bază acest roman. Vă las mai jos trailerul, dar vă invit să vedeți miniseria doar după ce ați citit cartea. Iar pe cei care au citit-o deja, i-aș invita să ne împărtășească opiniile lor.

Vioara de la Auschwitz – Maria Àngels Anglada

Titlu în catalană: El violí d’Auschwitz

Titlu în engleză: The violin of Auschwitz

Autor: Maria Àngels Anglada

Apariție: 1983

Notă: 3/5

The violin of Auschwitz este o carte care, spune o nouă povestee de la Auschwitz. De această dată, perspectiva e ceva mai diferită față de ceea ce am citit până acum în cărțile a căror acțiune se desfășoară în lagăre de concentrare. Dacă în trecut am cunoscut o bibliotecară sau un copil ce și-a făcut un prieten dincolo de gardul de sârmă ghimpată (Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe și Băiatul cu pijamalele în dungi de John Boyne), de această dată suntem alături de un bărbat pe nume Daniel, care este lutier, adică construiește și repară viori.

În cadrul lagărului, Daniel lucrează ca tâmplar, până când Sanckel, comandantul câmpulu de concentrare află despre meseria lui și îl pune să îi facă o vioară perfectă din toate punctele de vedere. Viața sa depinde de creația acelei viori. Este greu de imaginat presiunea la care a fost supus, pentru că, pe lângă lipsa materialelor potrivite, el trebuie să termine proiectul cât mai repede posibil.

Oare va reuși Daniel să creeze vioara perfectă? Și dacă da, îl va ajuta asta să supraviețuiască lagărului? Vă invit să citiți această carte pentru a afla răspunsul celor două întrebări, chiar dacă nu e încă tradusă la noi. Eu am citit varianta în limba engleză și se citește destul de ușor, mai cu seamă că nu e foarte lungă. În plus, aveți ocazia să mai cunoașteți câteva detalii despre condițiile de viață de la Auschwitz, unde fiecare mic lucru putea face diferența dintre viață și moarte.

Ce citesc vara asta

Doar două trei zile mă mai despart de vacanța mea în România și am o mulțime de cărți care mă așteaptă acasă. Pentru că o să am o grămadă de timp liber, vreau să citesc cât mai multe dintre acestea ca să ușurez puțin bagajul cu care o să mă întorc în Belgia.

O să vă las mai jos lista cărților pe care vreau să le citesc dar, poze o să pun pe contul meu de instagram în zilele următoare. Până atunci, vă invit să îmi spuneți dacă voi ați citit vreuna dintre ele și dacă v-a plăcut sau nu.

Înainte de cădere – Noah Hawley este o carte pe care am primit-o de la Diana Solomon ( http://dianasolomon.blog/ ) și am de gând să o citesc prima, pentru că vreau să o dau mai departe. Este un roman care m-a atras încă de când a apărut, dar tot amânam cumpăratul.

Omul din Sankt Petersburg – Ken Follet va fi primul roman scris de acest autor pe care o să îl citesc. Am zis să încep cu ceva mai ușor înainte de a mă apuca de seria Kingsbridge ale cărei cărți par imense.

Două domnii întunecate (#3 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake. Abia aștept să citesc aventurile celor trei surori din acest al treilea volum al seriei și să văd ce turnură iau lucrurile.

Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris pe care mi-am dorit-o foarte mult. Subiectele legate de Holocaust sunt preferatele mele și mereu caut cărți care să-mi spună povești de atunci.

Femeia din cabina 10 – Ruth Ware se afla pe lista mea de lecturi încă din 2016 așa că, anul acesta trebuie să o citesc.

Înainte să fim ai voștri – Lisa Wingate abordează din nou unul din subiectele mele favorite, adopțiile anilor ’40- ‘ 50 din America. O să că povestesc mai multe după ce citesc acest roman.

Grădina de iarnă – Kristin Hannah se află pe lista mea de lecturi pentru anul acesta. Este una din autoarele mele preferate și am cumpărat câteva dintre cărțile ei, după ce m-a cucerit cu Privighetoarea.

Războiul nu are chip de femeie – Svetlana Aleksievici este singura carte a acestei autoare, tradusă la noi, pe care încă nu o cumpărasem. O apreciez foarte mult pe Svetlana Aleksievici, pentru cum își scrie cărțile și cât de bine le documentează. Și vreau să profit de ocazia asta să menționez Dezastrul de la Cernobîl, prima carte a autoarei pe care eu am citit-o și care prezintă ceea ce s-a întâmplat acolo cel puțin la fel de bine ca serialul făcut de HBO.

Fiica ceasornicarului – Kate Morton m-a cucerit pur și simplu prin copertă. Și titlul este interesant, dar coperta are ceva aparte. Să sperăm că și povestea, pentru că de la această autoare am mai citit doar o carte și nu mi-a plăcut în mod deosebit.

Furtuna războiului (#4 Regina roșie) – Victoria Aveyard este o carte pe care am așteptat-o mult de tot, ca să văd cum se termină povestea lui Mare și ce alegere va face.

Winterosng (#1 Wintersong) – S. Jae-Jones

Titlu în engleză: Wintersong

Titlu în spaniolă: Canción de invierno

Autor: S. Jae-Jones

Apariție: 7 februarie 2017

Followed by: Shadowsong

Notă: 3/5

Sinopsisul Wintersong m-a atras foarte tare și, pentru că nu era tradusă în limba română, am ales varianta în limba spaniolă.

Romanul începe în ultima zi a anului, când iarna e pe cale să se instaleze, iar Liesl rememorează povestea regelui Goblinului, o poveste care i-a stimulat imaginația ani de-a rândul. La cei 18 ani ai săi, Liesl a renunțat la visele sale și-și ajută familia atât cât poate. Curând învață că regele Goblin nu trăiește doar în povești, pentru că sora ei este răpită de acesta, iar tânăra pleacă în căutarea și recuperarea sorii sale.

Acțiunea romanului nu are definită clar o perioadă în timp. Știm doar că este iarnă și că ne aflăm în Germania, unde cunoaștem familia lui Liesl, formată din cei doi părinți, cei trei copii și bunica Constanze. Liesl este sora cea mare, urmată fiind de Käthe și Josef, acesta din urmă fiind singurul băiat, muzicianul de care părinții sunt mândri. Și Liesl face muzică, dar fiind femeie, nu i se dau prea multe șanse de reușită, iar părinții nu cred deloc în talentul său. De altfel, ea ajunge să-și manifeste acest talent doar în prezența lui Josef. Cei doi au o relație deosebită și frumoasă. Käthe e sora frumoasă, îndrăzneață, care stârnește pasiuni la orice pas.

Într-o zi, cele două surori merg la piață. Lui Liesl atmosfera i se pare ciudată și-și amintește vorbele bunicii Constanze, cu privire la ultima zi a anului, când anul vechi moare. Pentru bătrână, această ultimă zi a anului nu este 31 decembrie, ea având un calendar al său, după legile vechi, iar ultima zi a anului este o ultimă zi de toamnă în care porțile graniței dintre lumea așa cum o știu personajele noastre și lumea subterană se deschid. Este noaptea când regele elfilor vine în căutarea unei soții.

Käthe dispare din piață și bineînțeles asta înseamnă că ea a fost răpită de Der Erlkönig sau Refele Elfilor. Liesl nu poate lăsa lucrurile așa, și pleacă în căutarea surorii sale, asumându-și riscuri pe care nici ea nu le cunoaște bine.

în Wintersong descoperim o lume magică, plină de vietăți care mai de care mai ciudățele și suntem martori la schimbările pe care le suferă Liesl. Mi-aș fi dorit să fie dezvoltată mai mult povestea lui Der Erlkönig, ceva mai devreme în roman și nu lăsată așa aproape de finall. Și apropo de final, e construit de așa natură încât ți se dă de înțeles că urmează și un al doilea volum, pentru că povestea nu se poate termina așa.

Pentru mine, Wintersong a fost o lectură diferită și vă invit și pe voi să o citiți, chiar dacă e vară. S-ar putea ca frigul din carte să vă ajute să vă răcoriți în zilele călduroase de vară.