Casa de la Riverton – Kate Morton



Titlu în engleză: The house at Riverton

Autor: Kate Morton

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate



Am văzut de multe ori cărțile lui Kate Morton la diverși cititori și mi-au atras atenția. Am ales să încep cu Casa de la Riverton dar nu știu dacă a fost exact cea mai bună alegere. O să încerc să mai citesc și altceva.

Romanul începe în iarna anului 1999, când Grace Bradley, o femeie în vârstă, primește o scrisoare de la o tânără regizoare, în care o roagă să o ajute cu părerea ei despre filmul pe care îl face. Pelicula este despre o serie de întâmplări reale petrecute în 1924 în casa de la Riverton, unde Grace lucra.

Versiunea oficială a lucrurilor spune că tânărul Robbie S. Hunter, se sinucide lângă lacul de lângă casă în timpul unei petreceri extravagante și în fața lui Hannah și a lui Emmeline, surorile Hartford. După acel tragic eveniment, cele două nu vor mai vorbi niciodată.

Scrisoarea primită de Grace îi trezește o serie de amintiri și sentimente pe care le lăsase adânc ascunse înăuntrul ei. Grace a crescut cu mama ei până la vârsta de paisprezece ani iar despre tatăl ei nu știe nimic. Mama lui Grace a lucrat în casa de la Riverton până când a rămas însărcinată și a fost nevoită să renunțe la serviciul ei acolo. La 14 ani, Grace merge și ea la Riverton, unde le va cunoaște pe surorile Hartford și pentru care va simți o anume afinitate. Va ajunge chiar să devină confidenta lui Hannah.

Stăpânii casei de la Riverton sunt Lord și Lady Ashbury. Fiul lor cel mare este James, care este căsătorit cu Jemina. Ei au avut doi copii, dar aceștia au decedat. Al doilea fiu al lui Lord și Lady Ashbury este Frederick, care este văduv și are trei copii: David, Hannah și Emmeline.

Hannah este cea mai mare dintre frați și a fost mereu cea care a avut idei inovatoare. Este o luptătoare cu idei progresiste și nu este deloc mulțumită cu rolul pe care trebuie să îl aibă ca femeie în societate, dar este totuși dispusă să se sacrifice pentru binele familiei.

Emmeline este o romantică și visătoare și-și dorește să se căsătorească. Are o relație bună cu sora ei, până la evenimentul ce le va despărți pentru totdeauna.

David este cel care trebuie să ducă numele lordului Ashbury mai departe. El are un prieten cu numele Robbie S. Hunter care va deveni cu timpul și prietenul celor două surori.

Acțiunea are loc pe două planuri: unul în prezent și unul în jurul anilor 1914 când Grace a început să lucreze la casa de la Riverton. Personal, o prefer pe cea de la începutul Primului Război Mondial, pentru că cea din prezent nu a reușit deloc să îmi capteze atenția. În general, nu am o problemă cu romanele a căror acțiune se întâmplă pe două planuri dar, în acest caz, lucrurile au fost mult prea lente, cu scene fără importanță dezvoltate pe întregi pagini, și cu scene interesante peste care s-a trecut extrem de repede și cărora nu li s-a dat atenția cuvenită, din punctul meu de vedere.

Supermenajera – Sophie Kinsella

Titlu în engleză: The undomestic goddess

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 19 iulie 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Simțeam nevoia să citesc ceva relaxant și distractiv și am ales acest roman al lui Sophie Kinsella pentru că știam că nu o să mă dezamăgească.

Samantha Sweeting este o tânără avocată ce lucrează într-un cabinet extrem de cunoscut din Londra. Este specializată în drept financiar și își dorește cu ardoare să devină asociată. Visul aproape i se îndeplinește, dar în timp ce așteaptă anunțul oficial cu privire la numirea ei, descoperă pe biroul său dezordonat o hârtie extrem de importantă. Este vorba despre o afacere de nu mai puțin de 50 milioane de lire, dar termenul este depășit iar clientul a pierdut acești bani.

Confuză și panicată, Samantha fuge din birou, se urcă în primul tren și ajunge într-un sat. Din întâmplare, ajunge în casa unor oameni ce o confundă cu noua lor asistentă. Femeia nu dezminte lucrurile, deși nu este în stare să gătească nimic, dar speră cî până a doua zi să clarifice lucrurile.

Tot în casa acelor oameni, Samantha îl cunoaște pe Nathaniel, grădinarul. Acesta își dă seama imediat că Samantha nu are nimic de a face cu bucătăria sau cu curățeniam dar nu spune nimic. Ba din contră, o ajută și o roagă pe mama lui să o învețe să gătească. Samantha descoperă satfel o viață despre care nici nu bănuia că o să îi placă. În același timp, nu renunță la ideea de a afla adevărul cu privire la hârtia buclucașă pe care a găsit-o pe biroul său și care a adus-o în situația aceasta.

Iar ceea ce află, îi redă speranța de a-și recupera viața avută până în acel punct critic. Dar oare își mai dorește să-și dedice întreaga viață afacerii și să renunțe la micile plăceri ale vieții descoperite în micul sat, alături de Nathaniel?

Supermenajera este o lectură plăcută, distractivă, ce se citește ușor și repede și care te atrage ușor în poveste. Toate personajele sunt interesante, haioase, în special șefii Samanthei.

Eleanor Oliphant se simte excelent – Nail Honeyman

Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine

Autor: Gail Honeyman

Apariție: 17 mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.

Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.

Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.

În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.

Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.

Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.

Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.

Viață după viață – Kate Atkinson

Titlu în română: Viață după viață

Titlu în engleză: Life after life

Autor: Kate Atkinson

Apariție: 14 martie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Viață după viață” a reprezentat o noutate pentru mine. Acest roman ne prezintă viața Ursulei Todd, care are șansa de a se întoarce în anumite momente cheie ale vieții sale și să schimbe cursul lucrurilor. Are inclusiv șansa de a schimba istoria Europei.

Încă de la început suntem puși în fața a două opțiuni: moartea Ursulei la puține ore de la nașterea sa într-o casă de la țară din Anglia, la începutul anilor 1910 sau salvarea ei de către medicul pe care mama ei îl aștepta cu nerăbdare.

Deși este o singură poveste, ea este spusă sub forme diferite, făcând să pară că sunt povești diferite. Aveam cartea de câteva luni și când am cumpărat-o mi-a atras atenția sinopsisul. Felul în care este scrisă povestea mă făcea și pe mine să îmi doresc să poată schimba evoluția situațiilor în care o regăseam pe protagonistă, și nu numai.

Cartea “Viață după viață” este narată la persoana a treia, și are un mediu foarte bine descris și creat, fără să fie alambicat. Spre finalul cărții, repetiția devine pușin obositoare și cred că se putea opri ceva mai devreme.

Dintre personaje, nu s-a remarcat niciunul în mod special, chiar dacă am cunoscut o mulțime, mai ales secundare, Ursula este o prezență constantă în carte, așa cum este normal, ea fiind personajul principal. Este schimbătoare, mai ales datorită deciziilor pe care le ia, dar nu evoluează, pentru că nu are cum, capitolele fiind foarte scurte și venind fiecare cu o altp turnură.

Finalul este un nou început, și nu mă așteptam la asta. Aș fi vrut ca pe final să văd o continuare a vieții Ursulei de la un anumit punct încolo.

“Viață după viață” este un roman în care autoarea se joacă cu timpul și cu viața protagonistei, pornind cu începutul secolului XX și al cărui final repreintă tot începutul unei noi vieți.

Grădina speranței – Diane Ackerman

Titlu în română: Grădina speranței

Titlu în engleză: The Zookeeper’s Wife: A War Story

Autor: Diane Ackerman

Apariție: 17 septembrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De când am văzut coperta și titlul acestei cărți pe Goodreads, mi-a rămas în minte. I-am recomandat-o la un moment dat Lucianei Corlan și la puțin timp după ce a citit-o ea și a recenzat-o, am ales-o și eu pentru lectură.

În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, atunci când Germania a invadat Polonia, invazie ce a dus și la moartea majorității animalelor din grădina zoologică, Jan și Antonia Zabinski, adică cei care se ocupau de respectivul loc, încep să ascundă evrei în cuștile animalelor. Jan Zabinski, capul familiei, este și membru al rezistenței poloneze și ascunde și muniție în interiorul grădinii zoologice. Cu toții fac eforturi supraomenești pentru a păstra grădina zoologică și pentru a proteja astfel atât puținele animale rămase cât și oamenii ce se ascund acolo.

Acțiunea cărții este bazată pe fapte reale. Familia Zabinski chiar a existat iar faptele lor au salvat viețile a zeci de evrei și nu numai. Subiectul cărții este unul extrem de interesant, dar din păcate, autoarea, a ales să rămână cuma la suprafața sentimentelor și întâmplărilor din acele vremuri. Pentru cititor devine astfel greu să intre în poveste, să te lași acaparat astfel încât să nu o poți lăsa din mână, ținând cont că sunt multe descrieri ale animalelor și mai puține dialoguri (sau mai exat interactiune între personaje. Acest lucru este oarecum de înțeles, pentru că așa a fost natura evenimentelor și socializarea nu prea era posibilă decât noaptea.)

Iubirea și suportul pentru ființele umane și pentru animale reprezintă cheia romanului “Grădina speranței”. Dar și suferința provocată de război este permanent prezentă. În schimb, toate aceste lucruri sunt prezentate sub forma unui documentar mai degrabă decât a unei povești.

În mare parte, cartea este bazată pe jurnalele ținute de Antonina Zabinski, Diane Ackerman făcând o treabă bună din punct de vedere al documentării.

Recomand “Grădina speranței” de Diane Ackerman dar v-aș sfătui să vă alegeți cu atenție momentul lecturii, deoarece din cauza marilor descrieri, referitoare mai ales la animale, riscați să vă simțiti puțin plictisiți și să săriți anumite paragrafe.

Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman

Titlu în engleză: Scythe

Autor: Neal Shusterman

Apariție: 22 noiembrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Scythe nu este încă tradusă la noi dar sper să fie publicată în curând în limba română pentru că este o carte foarte faină, care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate.

Înainte, oamenii mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor accidente. Acea epocă a apus, și societatea prezentată în această carte este practic nemuritoare. Bine, moartea nu a dispărut de tot, iar sarcina “secerătorilor” este aceea de a ucide un anumit număr de oameni anual. Cei care doresc să se sinucidă nu reușesc pentru că, imediat sunt recuperați și puși pe picioare. Doar focul este cel care-ți poate aduce sfârșitul sau un secerător.

O organizație numită Coasa a fost creată și cuprinde toți secerătorii. Aceștia sunt un fel de preoți catolici ai acelei ere, în sensul că nu au voie să se căsătorească sau să facă copii. În plus, ei nu au voie să aibă case sau bunuri materiale, în afara hainelor lor speciale și al inelului pe care îl folosesc pentru a oferi imunitate. Oricine sărută acel inel are parte de imunitate timp de 1 an și nu poate fi ucis. Ei pot deține și diverse arme pe care le folosesc în meseria lor.

Secerătorul Faraday își alege doi ucenici: Citra și Rowan, pe care să îi instruiască în această meserie. Ei nu sunt genul de persoană care să-și fi dorit asta, din contră. Pentru ei, acest lucru va reprezenta o mare provocare și schimbare, dar vor descoperi o latură necunoscutăa vieții de secerător.

Mediul creat de Shusterman în această poveste este absolut încântător și magic, în ciuda cruzimii subiectului sau a anumitor evenimente din carte. În această lume, chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei pot să ceară să le fie resetat ceasul, la vârsta la care și-o doresc. Și pot astfel să își ia viața de la capăt ori de câte ori vor. Asta dacă nu sunt uciși între timp de către un secerător.

Îmi plac mult personajele și cum este creată toată povestea și vă recomand și vouă să o citiți, mai ales dacă sunteți fani ai cărților fantasy.

19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019

Pe lângă reading challenge-ul pe care mi l-am pus pe Goodreads și despre care v-am povestit în articolul trecut, m-am gândit să îmi lansez și prima provocare a anului, și anume, 19 cărți pe care vreau să le citesc anul acesta. Unele dintre ele nu sunt încă traduse, așa că o să pun numele în limba engleză.

1 Lethal white (#4 Cormoran Strike) – Robert Galbraith. Seria detectivului englez mi-a plăcut la nebunie, și abia aștept să văd cum continuă povestea. Sper să nu fie ultimul volum al seriei. Cât despre serialul creat după carte, este și el la fel de fain.

2 Fly Away (#2 Firefly Lane) – Kristin Hannah. Aceasta este continuarea cărții Aleea cu licurici și îmi doresc să văd care este deznodământul.

3 The clockmaker’s daughter – Kate Morton. Atât autorul cât și numele cărții mi-au atras atenția. Și din câte am auzit, cartea este foarte frumoasă.

4 Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris. Am ales acest roman pentru că îmi plac foarte mult cărțile de ficțiune istorică și îndeosebi cele a căror acțiune se desfășoară în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

5 Thunderhead (#2 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman. Abia aștept să văd ce se va întâmpla cu Rowan și Citra. PRimul volum al seriei m-a ținut efectiv cu sufletul la gură.

6 War storm (#4 Regina Roșie) – Victoria Aveyard. Este o serie cu suișuri și coborâșuri dar căreia vreau să îi aflu deznodământul.

7 Ursul și privighetoarea (#1 Winternight trilogy) – Katherine Arden. Despre această carte nu am știut că a fost tradusă la noi, altfel aș fi citit-o deja. Am găsit pe Goodreads, la descriere următorul hashtag, care m-a făcut și mai curioasă:
# Magie în Rusia medievală

8 A conjuring of light (#3 Shades of magic) – V.E. Schwab. Aceasta este o serie cu magică, a cărei acțiune se petrece în Londra. Cred că nu este suficient de cunoscută la noi, și este păcat, pentru că e tare frumoasă povestea, și interesantă,

9 Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman. Am văzut și auzit atâția oameni vorbind despre această carte încât nu am mai simțit că vreau să o citesc cât mai repede. Deși opiniile au fost și pro și contra, cred că balanța a fost în favoarea opiniilor pozitive.

10 Ape House – Sara Gruen. Pentru că mi-a plăcut foarte mult Apă pentru elefanți și îmi este dor să mai citesc ceva scris de autoare.

11 Magicianul – John Fowles. Am ales-o pentru că am auzit că este cea mai buna carte a autorului. Eu am mai citit o carte a acestuia, și mi s-a părut fascinantă.

12 The summer before the war – Helen Simonson. Așa cum îi spune și numele, e vorba de vara dinaintea unui război, doar că de data asta este vorba de Primul Război Mondial, iar acțiunea se întâmplă în Anglia.

13 Un gentleman la Moscova – Amor Towles. Rusia e tot mai prezentă în dorințele mele de lectură. Aș fi cumpărat cartea deja, dar nu îmi place deloc coperta variantei în limba română.

14 Station eleven – Emily St. John Mandel. A fost tradusă la noi cu numele Simfonia itinerantă. Este o distopie și titlul este cel care m-a atras. Cel din engleză, pentru că dacă l-aș fi văzut pe cel în română nu aș fi vrut să aflu mai multe, deoarece nu mi se pare deloc inspirat.

15 The thief of time – John Boyne. Autorul este cel care m-a făcut să aleg cartea, deoarece am mai citit de la el Băiatul cu pijamalele în dungi. Desigur, această a doua alegere are un cu totul alt subiect, dar pare interesantă.

16 Soția călătorului în timp – Audrey Niffenegger. Aceasta este o carte ce se află pe lista mea de lecturi de mai mulți ani și al cărei subiect mă fascinează.

17  Silozul. Generațiile (#3 Silozul) – Hugh Howey. Este SF-ul meu preferat de anul trecut, primul în adevăratul sens al cuvântului pe care l-am citit și nu am ezitat să îl recomand atunci când am fost întrebată despre acest tip de cărți.

18 Călărețul de aramă (#1 Călărețul de aramă) – Paulina Simons. Tot Rusia, anul 1941 și o poveste de dragoste de 900 de pagini.

19 Un nou început – Kristin Hannah. Nu cred că putea să lipsească o carte a unei autoare care s-a aflat în topul cu cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în 2018, cu 2 romane.

Voi v-ați făcut o listă cu ce cărți vreți să citiți în 2019? Sau preferați să alegeți după instinct? Eu așa procedez de obicei, dar anul trecut m-am provocat sa-mi fac și liste și chiar îmi place.

Aleea cu licurici – Kristin Hannah

Titlu în română: Aleea cu licurici

Titlu în engleză: Firefly lane

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 5 februarie 2008

Urmată de: Fly Away

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Privighetoarea de Kristin Hannah a fost o lectură surprinzătoare pentru mine, o lectură care m-a făcut să îndrăgesc stilul autoarei și de aceea nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut Aleea cu licurici. Nu aveam prea multe așteptări de la această carte, ținând cont de descrierea ei, dar m-a făcut să plâng cum nu am mai făcut-o cu o carte în brațe de la Harry Potter și Ordinul Phoenix.

Aleea cu licurici ne spune povestea întregii vieți a două prietene. Una dintre ele este Kate Mularky, care în 1974 când Tully Hart intă în viața ei, era resemnată să fie invizibilă pentru cei din liceul la care mergea. Pe de altă parte, Tully, noua ei vecină îi este total opusă și devine foarte ușor centrul atenției și totodată cea mai bună prietenă a lui Kate. În ciuda tuturor diferențelor dintre cele două, prietenia lor supraviețuiește timpului și astfel, le însoțim pe cele două atât în perioada liceului și deci a adolescenței, apoi în perioada facultății, până la adolescență.

Această poveste de prietenie între cele două femei, m-a făcut să înclin de multe ori balanța spre Kate. Lucrurile parcă au fost mereu în favoarea lui Tully, cel puțin de când a cunoscut-o pe Kate, în timp ce aceasta parcă a fost dată la o parte. Tot ce își dorea nu se putea îndeplini, Ea însăși a contribuit la asta și s-a dat singură la o parte într-o mulțime de situații.

Legătura dintre cele două nu este ferită de teste, iar unul dintre ele aproape va reuși să le despartă pentru totdeauna. Din fericire, reușesc să evite despărțirea definitivă, lucru pe care unii dintre noi posibil să nu-l mai poată face și să regrete toată viața. Deși Tully mi-a fost antipatică de la începuturile prieteniei, spre final am reușit să încerc să o înțeleg puțin și să o accept, măcar de dragul lui Kate, cu care am simțit o legătură deosebită, care a devenit din ce în ce mai puternică cu fiecare pagină.

Autoarea a făcut o super treabă cu aceste personaje, le-a făcut așa de reale și de credibile încât m-am simțit parte din poveste. Aleea cu licurici este o carte emoționantă, o lecție pentru cei ale căror prietenii sunt pe cale să se destrame sau s-au destrămat deja. Îți oferă din plin motive pentru care merită să mai faci o încercare de reluare a prieteniei pierdute,

Din câte știu, povestea frumoaselor personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem în Aleea cu licurici va continua într-o altă carte, dar din păcate, fără una dintre cele două prietene. Aceasta se numește Fly away și nu știu dacă este tradusă la noi,

Până atunci, vă recomand Aleea cu licurici, dar luați-vă niște șervețele alături, pentru că sigur vă veți emoționa.

Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng

Titlu în română: Grădina speranței

Titlu în engleză: The Zookeeper’s Wife: A War Story

Autor: Diane Ackerman

Apariție: 17 septembrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Această carte a fost una dintre puținele audio cărți pe care am încercat să le ascult în 2018. Am observat că anul trecut audiobook-urile au început să prindă din ce în ce mai tare la cititori și am fost curioasă să le încerc și eu. Prima dată am încercat acest tip de cărți prin martie dar nu am rezistat mai mult de câteva minute. Nu mă puteam obișnui cu vocea altcuiva citind pentru mine.

Apoi, în partea a doua a anului, am testat o altă aplicație și am ascultat vreo două sau trei cărți, una dintre ele fiind Little fires everywhere de Celeste Ng, tradusă la noi cu numele Mici focuri pretutindeni și apărută la editura Litera.

Acțiunea se petrece în orașul Shaker Heights, o suburbie din Cleveland unde totul este într-o ordine de necrezut: culorile caselor, mașinile spectaculoase, înălțimea gazonului și culoarea acestuia și chiar viețile oamenilor. Asta până când Mia Warren, o artistă și mamă singură, ajunge în mica suburbie alături de fiica ei adolescentă, Pearl.

Cele două închiriază o casă de la una dintre familiile perfecte din oraș, familia Richardson. Pentru toată lumea este clar că Mia și Pearl nu se pot integra în mediul perfect ordonat al Shaker Heights, pentru că ele sunt împotriva respectării regulilor și au un fel de a fi total diferit de al celorlați.

Cei patru copii ai familiei Richardson simt o atracție către cele două noi venite și asta nu poate fi un lucru potrivit în contextul dat. Problemele capătă proporții nebănuite în momentul în care o altă familie din oraș dorește să înfieze o fetiță de origine chineză. Mama Richardson și Mia Warren se vor afla în tabere diferite în acest mic război ce se iscă, iar Elena Richardson ia lucrurilee foarte personal și este dispusă să facă orice pentru a câștiga bătălia.

Mi s-a părut că autoarea a încercat să scoată în evidență mai multe aspecte negative ale societății curente, dar acest lucru a dus la tratarea cu superficialitate a tuturor subiectelor. Dacă s-ar fi limitat la mai puține probleme, poate ar fi fost mai ușor de tratat și ar fi făcut povestea și personajele ceva mai credibile.

Pe de altă parte, dacă nu aveți prea multe așteptări de la această carte și vreți să o tratați ca pe o lectură ușoară, superficială dar plăcută, o puteți alege, pentru că veți fi repede cuprinși de poveste.

Goodreads reading challenge

Cred că puțini sunt aceia care nu au auzit vorbindu-se măcar despre site-ul Goodreads. Eu îl folosesc cu regularitate de câțiva ani și mă ajută enorm pentru că am trei liste: ce citesc în prezent, ce am citit și când și ce aș vrea să citesc. Desigur, ca utilizatori, suntem liberi să facem și alte liste în care să ne includem cărțile preferate. Putem să participăm și la giveaway-uri internaționale, să scriem recenzii, să oferim note cărților pe care le citim, și așa mai departe.

Un alt aspect care îmi place este acela că poți să îți setezi anual un număr de cărți pe care vrei să le citești. Tot ce trebuie să faci apoi este să adaugi cartea în currently reading și apoi să setezi finished atunci cînd ai terminat-o de citit. Astfel, el va ține evidența și vei ști exact ce status ai, oricând dorești. Și în plus, îți spune câte cărți trebuie să citești săptămânal pentru a duce la îndeplinirea reading challenge-ului.

Pentru anul 2018, eu îmi setasem 80 de cărți, dar am reușit să citesc doar 76, și asta ținând cont de faptul că am citit foarte mult în luna decembrie, și astfel am putut să reduc diferența. Mai jos vă las și printscreen-uri cu reading challenge-ul meu pe anul trecut, cu ce cărți am citit, în ordine descrescătoare.

Vă adaug și un link către my year in books, tot cu privire la 2018, unde puteți vedea care au fost cele mai lungi și scurte cărți pe care le-am citit,

Pentru anul 2019 am redus puțin numărul de cărți, în ciuda faptului că o să am timp din plin să citesc în tren, în drum spre muncă. Am făcut-o pentru că simt că anul acesta mi-aș dori să nu mai simt atât de mult presiunea acestei provocări. Prefer să îmi stabilesc provocări mai mici, pe care să pot să le duc la îndeplinire și cărora am început să le simt gustul, și să citesc numai cărți faine.

Până acum, am reușit să termin deja 2 cărți și mai am două în curs de lecturare.

Voi cum v-ati început anul? Folosiți Goodreads? Și dacă da, participați la challenge sau vă stabiliți voi un număr de cărți pe care vreți să le citiți lunar sau anual?