Carturia

„Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.” – John Waters

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici – Care Santos si Francesc Miralles

Titlu in romana: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Titlu in spaniola: El mejor lugar del mundo es aquí mismo

Autor:  Care Santos si Francesc Miralles

Apariție: 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La sfarsitul lunii martie am primit de la cei de la Libris cartea „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” scris de Care Santos si Francesc Miralles in 2008 si recent lansata in Romania.

Aceasta carte face parte din categoria fictiune, si desi e scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, are putine pagini si un scris foarte mare (eu am citit-o in cateva ore), transmite mai mult decat o simpla poveste de magie.

Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte de-a lui Francesc Miralles, dar pe Care Santos, asa cum probabil stiti, o citesc de multi ani si-mi place la nebunie. Si nici acest roman nu se abate de la regula. M-a fermecat de la primele pagini.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” ne spune povestea lui Iris, o femeie de 36 ani care se afla intr-un moment crucial al vietii sale. De curand si-a pierdut parintii intr-un accident si traieste printre amintiri in casa acestora. Singuratatea cu care se confrunta si durerea pe care o simte dupa pierderea celor mai importante persoane din viata ei, o imping in pragul sinuciderii.

Se salveaza in ultima clipa si din acel moment, viata ei capata o alta turnura. La intoarcerea spre casa, vede pentru prima data reclama luminoasa a unei cafenele pe care nu a mai zarit-o pana atunci: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Intrigata, intra in cafea si o noua lume i se dezvaluie. Magia incepe sa-si faca prezenta atunci cand il cunoaste pe proprietarul cafenelei si pe Luca, un barbat misterios care se aseaza la masa ei.

Zilele trec si Iris, prin discutiile pe care le are cu Luca, isi da seama de importanta vietii si porneste incet spre indeplinirea viselor sale. In fiecare dupa amiaza este nelipsita din cafenea, unde se pare ca mediul e altfel de fiecare data. Va las mai jos un fragment dintr-una din discutiile lui Iris cu barbatul misterios de care se indragosteste nebuneste.

“Si la fel de reala ca viata insasi. Ne invata ceva despre fericire: o por percepe cu toata intensitatea doar cei care au avut si suisuri, si coborasuri, caci este vorba despre un joc de contraste. Cei care traiesc caldicel, navigand printre emotii moderate, un vor cunoaste nicicand esenta vietii. Asta e invatatura povestii cu putul:uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa intelegi maretia cerului.”

Un alt fragment care imi place la nebunie este cel care urmeaza. Mi-a placut atat de mult, incat mi l-am notat in agenda, sa-l citesc de fiecare data cand simt nevoia.

Nu uita niciodata: orice sentiment isi are si reversul.

Cand te simti nefericit:asta e dovada ca poti fi si fericit. Iar asta e o veste buna.

Cand te simti singur, iti dai seama ce bine ar fi sa fii cu cineva.

Iar asta e o veste buna.

Trebuie sa te doara ceva ca sa apreciezi fericirea de a nu te durea nimic.

Iar asta e o veste buna.

De aceea, nu trebuie sa te temi niciodata de tristete, de singuratate sau de durere. Ele sunt dovada ca exista bucuria, iubirea si linistea.

Iata niste vesti bune.”

Totodata Iris isi aduce aminte de o iubire de-a ei din adolescenta, Olivier. Il reintalneste 20 ani mai tarziu, in timp ce-si indeplineste unul din vise, doar ca de aceasta data, Iris este indragostita de Luca si orice incercare a lui Olivier de a se apropia de ea pare sortita esecului.

O replica pe care am intalnit-o de cateva ori in carte, si care o insoteste pe Iris pe tot parcursul ei spre fericire este si ea de tinut minte: “Cateodata, cainele necunoscut al fericirii imi linge mana, iar eu nu stiu unde am lasat lesa.”

Mi-a placut mult de tot aceasta carte, cred ca cea mai importanta idee pe care mi-a transmis-o este legata de a doua sansa, pe care fiecare om trebuie sa si-o acorde si in acelasi timp sa o ofere si celorlati. Rolul pe care il joaca Luca in viata lui Iris este extrem de important deoarece dincolo de magia pe care i-o ofera, acesta are legatura cu parintii ei. In acelasi timp, si povestea sa de viata este una induiosatoare.

Tot cu ocazia trioului format din Iris, Luca si Olivier am aflat si ce este un haiku, un elemente care mi s-a parut extrem de interesant: “…un haiku e compus din trei versuri scurte care capteaza un anumit moment. Acest gen poetic e atent la detaliile cotidiene, fie din natura, fie din ambianta urbana a poetului. De asemenea, poate reda o emotie sau o stare sufleteasca concreta.”

Va recomand aceasta carte, mai ales daca treceti printr-un moment mai dificil, cred ca poate avea o influenta pozitiva asupra voastra. Mie mi-a dat o stare de bine, ca o speranta.

Sabia de sticla (Regina rosie #2) – Victoria Averyard

Titlu in romana: La espada de cristal

Titlu in engleza: Glass sword

Autor:  Victoria Averyard

Apariție: 9 februarie 2016

Proceded by: Regina Rosie

Followed by: King’s cage

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Abia aparuta in Romania, la inceputul acestei luni la editura Nemira, “Sabia de sticla”, cel de-al doilea volum al seriei Regina Rosie, ne poarta mai departe in povestea lui Mare Barrow. Eu nu am avut rabdare sa astept versiunea in limba romana, asa ca indata ce am terminat primul volum, care m-a lasat ca pe ace, am citit cel de-al doilea volum, in limba spaniola.

Nu prea mi-a placut Maven de la inceput, iar dispretul meu pentru acest personaj creste pe masura ce paginile trec. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi al treilea volum, care a aparut anul acesta si pe care cred ca il voi citi in engleza, deoarece sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla mai departe. Asta desi nu mi-a placut la fel de mult “Sabia de sticla” ca “Regina rosie”.

Se mai lamuresc anumite aspecte neclare ramase din prima carte, dar acest al doilea volum mi se pare doar o prelungire pentru a pregati intrarea finalului seriei. Nu este probabil prima data cand intalnim astfel de situatii in cadrul unei serii de carti care ne-a placut foarte mult. Este totusi doar parerea mea, aveam asteptari foarte mari de la acest volum, iar parerile pe care le-am mai vazut intre timp pe facebook sunt un pic diferite. I-am dat totusi 4/5 puncte, deci nu va ganditi ca e slaba, doar am comparat-o cu primul volum.

Si in „Sabia de sticla” tot Mare ne este ghid, vedem totul prin ochii ei si trecem alaturi de ea prin toate incercarile de care are parte. Inceputul acestui volum este chiar sfarsitul primului volum, cand Mare si Cal lupta pentru viata lor. Pornirea este una destul de accelerata, avem parte de multa actiune, cunoastem un pic mai bine Garda Stacojie, o vedem evoluand pe Mare, devine mult mai puternica dar ia putin si din ceea ce nu ii place la argintii.

Mare se foloseste de lista pe care o are de la Julian pentru a castiga putin teren in fata lui Maven si pentru a salva cat mai mult oameni asemenea ei, din ghearele mortii in care sunt aruncati atunci cand noul rege ii gaseste.

Ce a salvat acest volum din punctul meu de vedere este finalul, la care nu ma asteptam si care, asa cum s-a intamplat si la finalul primului volum, m-a lasat cu gura cascata si cu o curiozitate fara masura de a afla ce se va intampla pe mai departe.

Imi place Cal, mai mult decat Mare, desi il cunosc cumva prin ochii ei. Mi-a placut de la primul volum si cred ca o sa imi placa si pe mai departe. As fi curioasa sa vad ce chip s-ar alege pentru acest personaj intr-o posibila ecranizare. Un alt personaj care imi place este Shade, fratele lui Mare iar cel care m-a surprins a fost Kilorn, prietenul cel mai bun al lui Mare.

Va recomand si acest al doilea volum al seriei Regina Rosie, si as vrea sa aud si impresiile voastre despre el.

[Top]

Colectionarul – John Fowles

Titlu in romana: Colectionarul

Titlu in engleza: The collector

Autor:  John Fowles

Apariție: 1963

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Este foarte greu de scris o recenzie a acestei carti, intrucat este un roman de exceptie, care pe mine m-a lasat cu gura cascata atat din punct de vedere al modului in care este scris cat si din punct de vedere al ideii principale. Posibil sa nu placa tuturor, stiu ca sunt oameni care prefera sa citeasca un alt gen de carti, care sa le dea o altfel de stare decat cea pe care ne-o ofera John Fowles prin intermediul acestui roman, dar mie imi place ca din cand in cand sa am pe noptiera o carte care sa ma ravaseasca.

Cel putin acesta a fost efectul pe care „Colectionarul” l-a avut asupra mea. Spre rusinea mea nu am mai citit nici o carte a lui John Fowles pana acum, desi am mai auzit de el si in special de Magicianul, pe care sunt curioasa sa-l rasfoiesc si sper sa o fac cat de curand.

Revenind la al nostru colectionar, John Fowles nu putea alege un nume mai potrivit pentru povestea lui Frederick Clegg si a Mirandei Grey, cele doua persoanje in jurul carora se invarte intreaga actiune. Avem practic parte de doua parti, cate una pentru fiecare personaj, destul de diferite. Nu avem de a face neaparat cu situatii explicate din punctul amandurora de vedere, caci uneori Miranda rememoreaza momente din trecut in timpul pe care il petrece singura si inchisa.

Frederick e un tip solitar, introvertit, face parte din clasa sociala de mijloc, nu e nici foarte aratos, si colectioneaza fluturi, iar in contrast Miranda este frumoasa, studiaza artele si face parte dintr-o alta clasa sociala. El o cunoaste de multi ani, au fost si vecini, iar obsesia lui pentru ea a crescut odata cu trecerea anilor, stie aproape tot ce face si asta ii va usura punerea in aplicare a planului pe care il nutreste in secret.

Totodata da norocul peste Frederick si castiga un premiu in bani, matusa si verisoara care locuiesc cu el pleaca in Australia iar el renunta la jobul sau de la primarie pentru a-si indeplini un vis care se numeste Miranda.

Personajul Frederick te sperie dar te si fascineaza. E foarte ingenios creat, foarte credibil tot ceea ce face, inclusiv modul in care se comporta cu Miranda. Speranta lui este ca femeia sa cedeze in timp, si sa-si doreasca sa fie cu el. Obsesia lui pentru ea merge dincolo de dorinta fizica, tot ce simte este platonic. Incearca sa ii faca pe plac, dar rabdarea lui are limite si ajunge sa nu o mai creada nici atunci cand este bolnava cu adevarat si nu se preface.

Cel mai mult m-a socat finalul, nu ma asteptam la un astfel de deznodamant, speram sa fie altcumva. Imi place si acest paralelism pe care il face John Fowles intre o femeie si un barbat, intre cineva puternic si cineva slab si intre clase sociale, factori care maresc tensiunea pe care o simte cititorul pe masura ce trec paginile. In ciuda faptului ca Miranda nu e deloc intr-o situatie confortabila, continua sa fie puternica si sa incerce diverese modalitati de scapare. Mi-e greu sa-mi imaginez ce impact a avut „Colectionarul” atunci cand a aparut, mai ales ca pe mine m-a impresionat acum, la atata timp de la aparitie cand traim niste vremuri cand nimic nu ne mai mira.

Stiu ca romanul are si ecranizare chiar din 1965, pe care nu am vazut-o inca. Va las mai jos un trailer si va astept cu impresii atat despre film cat si despre carte.

[Top]

Hotul de carti – Markus Zusak

Titlu in romana: Hotul de carti

Titlu in engleza: The book thief

Autor:  Markus Zusak

Apariție: 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

„Hotul de carti” este inca o carte al carei film l-am vazut inainte sa citesc cartea. Au urmat o serie de recenzii despre cartea aceasta, toate pozitive. Iar cand a venit momentul sa citesc cartea, nu am mai fost la fel de incantata de ea.

De la inceput o sa mentionez ca nu mi-a placut punctul de vedere al naratorului, dar povestea este extraordinara si impresionanta. Atunci cand incepe cel de-al doilea Razboi Mondial, mama lui Liesel porneste intr-o calatorie cu trenul impreuna cu fetita si fratiorul ei. Din pacate pe drum,  baietelul moare, si acesta va fi un eveniment care o va urmari mult timp pe Liesel. Ajunse la destinatie, fata este data spre adoptie unei familii care mai au doi copii mari, ce nu mai locuiesc cu parintii.

Desi mama adoptiva este dura, o iubeste in felul ei,  iar tatal adoptiv e un om bun care ajuta pe toata lumea, in limita posibilitatilor pe care le are. Se poarta foarte frumos cu fata, si aceasta se apropie mult de el.

Pe parcursul cartii o vedem pe Liesel cum creste, cum se indragosteste, cum lupta si isi face prieteni si cum o vor ajuta cartile sa supravietuiasca. Desi actiunea se petrece in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, povestea nu se centreaza numai pe razboi, desi atacurile se impletesc cu viata de zi cu zi a oamenilor din orasul unde locuieste Liesel si noua sa familia.

Imi place mult rolul pe care il joaca cartile in intregul roman, in viata lui Liesel.

Rudy, prietenul lui Liesel imi place pentru felul lui de a fi, pentru cum tine la Liesel si cum se poarta cu ea. Au parte de multe activitati impreuna dar din pacate povestea lor se va opri la un moment dat. Este o carte extrem de trista, din cauza tuturor pierderilor pe care fetita le sufera in toti anii traiti: de la parintii naturali si fratele ei pana la oamenii pe care i-a cunoscut in orasul adoptiv. Cartea e originala si prin faptul ca este narata de insasi Moartea, un lucru ciudat si pe care nu l-am mai intalnit pana acum. Max e un alt personaj care mi-a placut, alaturi de Liesel formeaza un duo deosebit.

Hotul de carti e o carte care impresioneaza, care iti da de gandit si pe care toti trebuie sa o citim, pentru a invata ca  uneori cartile ne pot ajuta, ne pot salva si ne pot tine pe linia de plutire atunci cand simtim ca nu mai avem alte solutii.

[Top]

Dupa ce te-am pierdut (Inainte sa te cunosc #2) – Jojo Moyes

Titlu in spaniola: Despues de ti

Titlu in engleza: After you

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 23 septembrie 2015

Proceded by: Inainte sa te cunosc

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Nu am putut sa stau prea mult timp departe de seria „Inainte sa te cunosc” asa ca am facut repede rost si de volumul doi al seriei. Dat fiind finalul  primului volum, ma asteptam la un altfel de inceput al cartii „Dupa ce te-am pierdut”. Dar o regasim pe Lou la un an dupa moartea lui Will, inca ravasita de toata situatia si fara puterea de a merge mai departe si de a duce la final tot ce planuise cu Will.

Lou e cumva blocata intr-un amestec de prezent si trecut si are parte de un accident stupid care nu va face decat sa creasca ingrijorarea familiei.

M-am simtit putin dezamagita de jobul pe care il are Lou, eu chiar ma asteptam sa regasesc o altfel de fata. Dupa accident, parintii insista ca ea sa mearga la un „curs” de ajutor, un fel de alcoolici anonimi ai doliului. Chiar daca nu simte neaparat ca are ce cauta acolo, accepta propunerea familiei.

In cadrul acestui grup cunoastem o serie de noi personaje, foarte haioase din punctul meu de vedere. Unul dintre aceste personaje este un baiat care participa la sedintele grupului in numele tatalui lui (asta a fost impresia mea), dupa ce au pierdut-o pe mama baiatului.

Acesta are legatura cu barbatul de pe ambulanta, care a fost alaturi de Lou si cei doi ajung sa se revada dupa aproape fiecare sedinta a grupului. Lou ajunge sa creada ca baiatul este fiul salvatorului ei.

O persoana extrem de importanta in acest volum este Lily, fata care era pe terasa cand Lily a avut accidentul, si care va reprezenta marea surpriza din aceasta carte. A fost elementul care intr-adevar m-a surprins.

Ne reintalnim si cu parintii lui Will, cu intreaga familie a lui Lou si bineinteles apare si fostul stau prieten, impreuna cu noua sa iubita. Acesta este la fel de nesuferit sau chiar mai rau decat in primul volum.

Imi place noul personaj principal masculin Sam, care in multe momente mi se pare prea bun pentru Lou. Ea e mult mai nesigura decat a fost in primul volum.

Personajele nesuferite nu se opresc doar la fostul prieten al lui Lou, ci regasim un altul: seful protagonistei noastre, care se da totusi pe brazda la final.

Mama lui Lou sufera si ea schimbari majore, devine feminista si asta da peste cap intrega familie. De parca Louisa nu avea suficiente probleme, acum trebuie sa se mai descurce si cu parintii ei.

„Dupa ce te-am pierdut” pare a fi o lectie despre cat de dureroasa si de grea poate fi recuperarea dupa pierderea unei persoane dragi, dar au fost elemente ce nu mi s-au parut suficient de credibile si cred ca asta m-a facut sa ii dau doar 4/5.

M-a surprins din nou finalul volumului, nu ma asteptam sa ia o astfel de decizie. Ma bucur insa sa stiu ca vom avea parte si de un al treilea volum.

[Top]