Știu că ianuarie a fost o lună lungă, atât de lungă de parcă nu se mai termina și știu că este aproape jumătatea lunii februarie, care va zbura, sunt sigură. Însă, la începutul weekendului trecut, după ce m-am tot gândit ce să fac să nu intru de-a binelea într-un reading slump, adică într-o perioadă în care nu pot să citesc pentru că nimic nu mă mai atrage, mi-a venit ideea să aleg cele mai scurte cărți din biblioteca mea și să încerc să le citesc în perioada viitoare.
Acestă idee a fost alimentată și de numărul de cărți de citit de pe lista pe care o am pe Goodreads și implicit de cele peste 150 de cărți necitite din biblioteca mea. La final de 2023 m-am ferit să aleg cărți scurte pe care să le citesc, deoarece nu îmi doream “să trișez”. Așa mi se părea mie, că-mi voi umfla artificial numărul de cărți citite. Dar iată că, la doar câteva luni distanță mi s-a schimbat punctul de vedere. Și, alegând aceste titluri din biblioteca mea, mi-am dat seama că am peste 20 de cărți scurte și că inevitabil, va trebui să ajung și la ele cândva. Dar ce consider ca fiind scurt?
Ei bine, am definit cărțile scurte ca fiind acelea cu mai puțin de 200 de pagini, sau puțin peste 200 de pagini.
Astfel, am selectat cărți în limba română, spaniolă și engleză, cărți de ficțiune și non-ficțiune, cărți de autori români și din literatura universală, cărți recent intrate în biblioteca mea și cărți aflate aici de ceva timp.
O mică strategie pe care am aplicat-o, pentru a nu mă simți copleșită de numărul mare și de termenul limită ales (pentru moment) de o săptămână (cu posibilitatea extinderii), am împărțit cărțile alese în obiective mai mici, de câte patru cărți. Sau cel puțin asa am procedat cu primele opt.
Așadar, în primul grup am inclus Penelopiada de Margaret Atwood, Fabule moderne de Tatiana Țîbuleac, Cronica unei morți anunțate de Gabriel García Márquez și Bitter Herbs de Marga Minco. La final de weekend, adică chiar în momentele când scriu acest articol, am reușit să le citesc pe toate patru, lucru care mă bucură, ținând cont că am început undeva pe la jumătatea zilei de sâmbătă.
Urmează să încep grupul numărul doi, format din Un veac de sinceritate. Recuperarea memoriei pierdute a economiei românești 1918-2018 de Liviu Voinea (coordinator), Alexandra Cojocaru, Brîndușa Costache, Veaceslav Grigoraș, Horațiu Lovin, Camelia Neagu, David Orțan și Andrei Tănase,Kim Jiyeong, născută în 1982 de Cho Nam-Joo, Oppenheimer de Michel Rouzé și Țara mea inventată de Isabel Allende.
Rămân pentru zilele următoare, în funcție de cum vor merge lectura celor patru de mai sus: Băieți de gașcă de Dan Lungu, Chira Chiralina de Panait Istrati, Femei de Mihail Sebastian, Funeraliile Mamei Mari de Gabriel García Márquez, Despre dragoste și alți demoni de Gabriel García Márquez, Călătorie în jurul omului de Alexandru N. Stermin, Povestașul de Mario Vargas Llosa, I who have never know men de Jacqueline Harpman, Coreea de Nord. Viața dincolo de clișee de James Pearson și Daniel Tudor și Los niños del Amazonas de Daniel Coronell.
În total, optsprezece titluri apar în fotografie. Am mai găsit astăzi încă una sub 200 de pagini în biblioteca mea, Am fost doctoriță la Auschwitz de Gisella Perl dar n-am mai adăugat-o și pe ea pe listă. Sunt suficiente optsprezece, pentru moment. De altfel, nu țin morțiș să ajung la toate în săptămâna următoare, că mai trebuie să fac și alte lucruri, dar plănuiesc să mă bucur de aceste lecturi scurte. Și dacă totul merge bine, poate o să fac o provocare similară și în lunile următoare, cum ar fi să citesc timp de una sau două săptămâni numai cărți thriller și de mister, cărți de ficțiune istorică, fantasy, non-ficțiune și așa mai departe. Se poate ca provocările pe termen scurt să funcționeze mai bine pentru mine decât cele pe termen mai lung. Până atunci, lecturi frumoase să avem!