Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman

Titlu în engleză: Scythe

Autor: Neal Shusterman

Apariție: 22 noiembrie 2016

Urmată de: Thunderhead

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Scythe nu este încă tradusă la noi dar sper să fie publicată în curând în limba română pentru că este o carte foarte faină, care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate.

Înainte, oamenii mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor accidente. Acea epocă a apus, și societatea prezentată în această carte este practic nemuritoare. Bine, moartea nu a dispărut de tot, iar sarcina “secerătorilor” este aceea de a ucide un anumit număr de oameni anual. Cei care doresc să se sinucidă nu reușesc pentru că, imediat sunt recuperați și puși pe picioare. Doar focul este cel care-ți poate aduce sfârșitul sau un secerător.

O organizație numită Coasa a fost creată și cuprinde toți secerătorii. Aceștia sunt un fel de preoți catolici ai acelei ere, în sensul că nu au voie să se căsătorească sau să facă copii. În plus, ei nu au voie să aibă case sau bunuri materiale, în afara hainelor lor speciale și al inelului pe care îl folosesc pentru a oferi imunitate. Oricine sărută acel inel are parte de imunitate timp de 1 an și nu poate fi ucis. Ei pot deține și diverse arme pe care le folosesc în meseria lor.

Secerătorul Faraday își alege doi ucenici: Citra și Rowan, pe care să îi instruiască în această meserie. Ei nu sunt genul de persoană care să-și fi dorit asta, din contră. Pentru ei, acest lucru va reprezenta o mare provocare și schimbare, dar vor descoperi o latură necunoscutăa vieții de secerător.

Mediul creat de Shusterman în această poveste este absolut încântător și magic, în ciuda cruzimii subiectului sau a anumitor evenimente din carte. În această lume, chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei pot să ceară să le fie resetat ceasul, la vârsta la care și-o doresc. Și pot astfel să își ia viața de la capăt ori de câte ori vor. Asta dacă nu sunt uciși între timp de către un secerător.

Îmi plac mult personajele și cum este creată toată povestea și vă recomand și vouă să o citiți, mai ales dacă sunteți fani ai cărților fantasy.

Aleea cu licurici – Kristin Hannah

Titlu în română: Aleea cu licurici

Titlu în engleză: Firefly lane

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 5 februarie 2008

Urmată de: Fly Away

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Privighetoarea de Kristin Hannah a fost o lectură surprinzătoare pentru mine, o lectură care m-a făcut să îndrăgesc stilul autoarei și de aceea nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut Aleea cu licurici. Nu aveam prea multe așteptări de la această carte, ținând cont de descrierea ei, dar m-a făcut să plâng cum nu am mai făcut-o cu o carte în brațe de la Harry Potter și Ordinul Phoenix.

Aleea cu licurici ne spune povestea întregii vieți a două prietene. Una dintre ele este Kate Mularky, care în 1974 când Tully Hart intă în viața ei, era resemnată să fie invizibilă pentru cei din liceul la care mergea. Pe de altă parte, Tully, noua ei vecină îi este total opusă și devine foarte ușor centrul atenției și totodată cea mai bună prietenă a lui Kate. În ciuda tuturor diferențelor dintre cele două, prietenia lor supraviețuiește timpului și astfel, le însoțim pe cele două atât în perioada liceului și deci a adolescenței, apoi în perioada facultății, până la adolescență.

Această poveste de prietenie între cele două femei, m-a făcut să înclin de multe ori balanța spre Kate. Lucrurile parcă au fost mereu în favoarea lui Tully, cel puțin de când a cunoscut-o pe Kate, în timp ce aceasta parcă a fost dată la o parte. Tot ce își dorea nu se putea îndeplini, Ea însăși a contribuit la asta și s-a dat singură la o parte într-o mulțime de situații.

Legătura dintre cele două nu este ferită de teste, iar unul dintre ele aproape va reuși să le despartă pentru totdeauna. Din fericire, reușesc să evite despărțirea definitivă, lucru pe care unii dintre noi posibil să nu-l mai poată face și să regrete toată viața. Deși Tully mi-a fost antipatică de la începuturile prieteniei, spre final am reușit să încerc să o înțeleg puțin și să o accept, măcar de dragul lui Kate, cu care am simțit o legătură deosebită, care a devenit din ce în ce mai puternică cu fiecare pagină.

Autoarea a făcut o super treabă cu aceste personaje, le-a făcut așa de reale și de credibile încât m-am simțit parte din poveste. Aleea cu licurici este o carte emoționantă, o lecție pentru cei ale căror prietenii sunt pe cale să se destrame sau s-au destrămat deja. Îți oferă din plin motive pentru care merită să mai faci o încercare de reluare a prieteniei pierdute,

Din câte știu, povestea frumoaselor personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem în Aleea cu licurici va continua într-o altă carte, dar din păcate, fără una dintre cele două prietene. Aceasta se numește Fly away și nu știu dacă este tradusă la noi,

Până atunci, vă recomand Aleea cu licurici, dar luați-vă niște șervețele alături, pentru că sigur vă veți emoționa.

Cazul Joan M. – James M. Cain

Titlu in română:  Cazul Joan M.

Titlu in engleză: The cocktail waitress

Autor: James M. Cain

Apariție: 18 septembrie 2012

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Romanul Cazul Joan M.  de James M. Cain  mi-a fost oferit de către cei de la Libris împreună cu O mică favoare  de Darcey Bell. Această carte este parte din genul mister/thriller dar ceva mai light decât cele pe care eu le prefer.

Personal, mi-a atras atenția sinopsisul și mă așteptam la ceva mult mai misterios. Joan Medford este personajul principal al cărții și cea pe care noi o vom însoți pe parcursul întregii lecturi. Facem cunoștință cu ea la înmormântarea soțului ei, Ron, care a decedat în urma unui accident pe care l-a avut în timp ce conducea beat. Rămasă singură, îndatorată, fără job și fără copilașul ei de trei ani, care se află în grija cumnatei sale, Ethel, Joan trebuie să găsească o soluție pentru a ieși din mizerie, și pentru a-și recupera băiatul. În plus, asupra ei planează suspiciuni cu privire la accidentul lui Ron.

Pentru început, Joan reușește să se angajeze la Garden of Roses, ca ospătăriță. Pentru ea, acest job este o oportunitate foarte bună, pentru că reușește să-și plătească facturile din bacșișurile pe care le primește.

În timpul jobului, îi cunoaște pe Earl, un bărbat mai în vârstă, extrem de bogat și darnic, și pe Tom, un tânăr atrăgător și visător. Iar din acel moment, încep alte și alte încurcături pentru ea.

Tânăra Joan este personajul care m-a enervat cel mai tare în această carte. Felul ei de a fi și de a complica lucrurile m-au scos din sărite. În schimb, cumva, i-am înțeles durerea și neputința în ceea ce îl privește pe fiul ei.

Un personaj care mi-a plăcut a fost Liz, colega de muncă a lui Joan, care s-a dovedit a fi o prietenă foarte bună. Despre cei doi bărbați din viața personajului nostru principal, pot să spun că nu mi-a plăcut de nici unul dintre ei. Pentru mine au fost clare intențiile lui Earl, încă de pe la inceputul “relatiei” lor iar în ceea ce îl privește pe Tom, într-adevăr nu mă așteptam la turnura pe care o iau lucrurile la final, dar mi s-a părut ciudat tot așa, de la început.

Acțiunea devine ceva mai interesantă spre finalul cărții lui James M. Cain, devine mai accelerată și mai complexă și asta a salvat puțin lucrurile, din punctul meu de vedere. Voi ați citit acest roman?

 

 

Oryx si Crake (#1 MaddAddam) – Margaret Atwood

Titlu in romana: Oryx și Crake

Titlu in engleza: Oryx and Crake

Autor: Margaret Atwood

Apariție: 22 aprilie 2003

Followed by: Anul potopului (The year of the flood), Madd Addam

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îmi era dor să mai citesc ceva de Margaret Atwood. După ce m-a fascinat cu Povestea slujitoarei, am aflat despre seria MaddAddam iar de curând am aflat că va apărea și continuarea poveștii slujitoarelor, cel mai probabil anul viitor.

Prima carte din seria MaddAddam este Oryx și Crake și începe într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care omenirea a evoluat semnificativ cu ajutorul ingineriei genetice. Noi specii de animale au fost create, virușii și bacteriile sunt din ce în ce mai rezistente iar oamenii nu mai sunt așa cum suntem noi astăzi.

Singurul supraviețuitor al erei trecute este Jimmy, numit și Snowman. Acesta are lăcaș cel puțin ciudat, câteva lucruri a căror evidență o ține cu strictețe, se îmbracă cu un cearșaf și abia are ce mânca. Este venerat de cei din jurul lui, tocmai pentru că este venit dintr-o era necunoscută loc și pentru că este diferit de ei.
Prin intermediul amintirilor sale cunoaștem cum s-a ajuns la prezentul pe care îl descoperim, și rolul pe care l-a avut Snowman în toată această poveste. Aflăm despre relația lui cu Crake și cine este Oryx. Oamenii locuiesc într-o lume tehnologizată, în Complexe în funcție de jobul pe care îl au. Sunt extrem de inteligenți și ajung să dezvolte noi specii genetice, precum porcanii și rîsucii. Cei mai puțin norocoși, cei normali, sunt considerați plebei și trăiesc în afara Complexelor.

Într-un astfel de complex, pe când e doar un adolescent, Jimmy îl cunoaște pe Glenn, care devine Crake în cadrul unui joc la care participă împreună. Acest joc se va dovedi a fi un plan al lui Crake, un proiect ce va fi transpus în realitate. Pe lângă aceste două persoanje, vom afla câte ceva și despre familia lui Jimmy, despre părinții lui și povestea lor și despre cine este Oryx și cum a apărut ea în viața lor. M-a intrigat puțin povestea mamei lui Jimmy, și sunt curioasă dacă vom afla ce s-a întâmplat cu ea, în cărțile următoare. deoarece pentru mine a rămas oarecum neclar. Nu am reușit să înteleg prea bine legătura de prietenie dintre Snowman și Crake. Unul nu reușește să se integreze în Complex, pe gând celălalt este un participant model al acestora. Nu înțeleg prea bine planul pe care l-a avut Crake pentru prietenul său și nici care s-a vrut să fie exact planul pentru Oryx. Sfârșitul romanului lămurește o parte din dubiile sau întrebările pe care le-am avut pe parcursul lecturii dar mai rămân câteva elemente de clarificat.

Ideea din spatele cărții este una pe cât de interesantă pe atât de terifiantă, pentru că trăim într-o lume în care tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viața noastră de zi cu zi și poate duce în direcția pe care Margaret Atwood a portretizat-o.

Vă recomand Oryx și Crake dacă vă plac cărțile de science-fiction dar și daca sunteți genul de oameni care își pun întrebarea: Ce ar fi dacă?

O mica favoare – Darcey Bell

Titlu in română:  O mică favoare

Titlu in engleză: A simple favor

Autor: Darcey Bell

Apariție: 21 martie 2017

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Prima dată când am auzit despre O mică favoare a fost atunci când a apărut filmul făcut după aceasta carte și deși am fost tentată să îl văd, am rezistat și am așteptat să citesc întâi romanul lui Darcey Bell, care mi-a fost oferit de către cei de la Libris, în luna noiembrie. A fost cartea de mister pe care am început-o în ziua când am plecat din țară, cartea care m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început, așa cum menționam și pe instagram în ziua aceea.

O mică favoare ni le prezintă pe Emily și Stephanie, două mămici care deși sunt extrem de diferite, sunt prietene. S-au cunoscut pentru că cei doi copii ale acestora sunt colegi la școală și cei mai buni prieteni. Stephanie este bloggeriță și își dedică tot timpul fiului său. Pe de altă parte, Emily este o femeie de succes iar într-o zi, o roagă pe Stephanie să-l ia de la școală și pe fiul ei și să stea cu el până se va întoarce ea.

În momentul în care Emily nu mai răspunde la telefon, Stehpanie începe să se îngrijoreze pentru prietena ei și apelează atât la cititoarele blogului său cât și la Sean, soțul lui Emily, care era plecat din țară atunci când soția sa a dispărut. Din acel moment, lucrurile o iau razna, și fiecare dintre personajele pe care le cunoaștem în această carte va învăța ce înseamnă trădarea.

În ceea ce priește personajele, Darcey Bell a făcut o treabă bună. Stephanie e genul de personaj pe care eu îl disprețuiesc. Mi s-a părut falsă pentru cum se poartă pe blog și ce scrie, versus cum e în realitate și ce gândește cu adevărat, am disprețuit-o pentru trecutul pe care îl aflăm, pentru prezentul pe care și-l creează, pentru că este centrată numai pe copil, blogul fiind chiar dedicat rolului ei de mamă. Este genul de personaj care are ceva din realitate, ceva ce mă face să nu îmi placă deloc. Nu am mai întâlnit de mult un personaj atât de aproape de realitate pe care să nu îl plac deloc. În contrapartidă, Emily parcă a fost Fata dispărută, și poate că dau deja prea multe indicii menționând acea carte aici. Sean este prostănacul din poveste și cred că este cel care își ia până la urmă cea mai mare țeapă.

Vă recomand O mică favoare dacă vă plac thrillerele de genul Fata dispărută sau Fata din tren. Este o lectură plăcută și antrenantă.

 

Disectie – Han Kang

Titlu in română:  Disectie

Titlu in engleză: Human acts

Titlu original: 소년이 온다

Autor: Han Kang

Apariție: 19 mai 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Primul meu contact cu Han Kang a fost cu Vegentariana, o carte pe care eu am recomandat-o cunoscuților. Este un roman diferit de tot ceea ce citisem eu până în momentul în care am pus mâna pe ea, un roman care te marchează și care a devenit destul de controversat. Legătura pe care o poți avea cu acea carte este fie de înțelegere și acceptare, fie de negație și poate dizgust. Mie mi-a plăcut și am povestit într-un articol despre ea.

Astăzi vorbim despre o altă creație specială a aceleiași autoare mai sus menționată. Disecție spune povestea a șapte personaje care au fost într-un fel sau altul în centrul unor evenimente în luna mai a anului 1980, în orașul Gwangju. Aceste evenimente sunt o pată neagra în istoria Coreei de Sud, întrucât atunci armata a ucis cu sânge rece civilii care protestau, neținând cont de copii sau femei. Autoarea însâși a scăpat ca prin urechile acului întrucât familia ei s-a mutat din orașul respectiv cu doar câteva luni înainte, iar casa în care locuiseră a fost vândută familiei unuia dintre persoanejele pe care le întâlnim în roman.

Așadar Disecție este ca un omagiu adus persoanelor care au fost ucise sau mutilate în luptele respective. Iar prin cele șapte capitole în care cunoaștem șapte personaje, șapte perspective și unghiuri diferite asupra situației de atunci Han Kang ne transmite emoție, tristețe, frică, disperare. Pentru că acest roman nu este doar despre întâmplări istorice ci despre sentimele oamenilor ce au trecut în mod direct sau indirect prin masacrul făcut de armată în 1980.

Este un roman profund care te face să te întrebi cum ar fi fost să treci și tu prin așa ceva, cum ar fi fost să fi tu persoana ucisă sau cum ar fi fost să fi tu cel care află că i-a fost ucis copilul, fratele, sora sau mama. Cumva, mi se pare că autoarea a scris cu un sentiment de vină această carte.

Și așa cum am spus-o de multe ori atunci când am scris despre cărți unde sunt expuse povești triste din istoria lumii, este important să citim despre aceste evenimente, pentru a cunoaște consecințele lucrurilor pe care le pot face oamenii și pentru a evita ca astfel de episoade sângeroase să se repete.

Casnica – Jill Alexander Essbaum

Titlu in română: Casnica

Titlu in germană: Hausfrau

Autor: Jill Alexander Essbaum

Apariție: 17 martie 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Casnica este un roman care ne spune povestea Annei Benz, o soție cu o viață ce ar putea fi considerată perfectă. Are 3 copii, este căsătorită cu Bruno, pe care l-a urmat din America până în Dietlikon, un mic orășel aflat în apropierea orașului Zurich. Acesta este locul unde soțul său s-a născut și și-a petrecut copilăria, așa că pentru el nu a fost deloc greu să se adapteze din nou locului.

Însă pentru Anna lucrurile nu stau deloc bine. Deși locuiește acolo de mai mulți ani, nu a reușit să învețe limba și simte asta ca pe o barieră. Așa că își caută modalități de a scăpa de monotonia din viața ei: participă la ore de germană și are relații sexuale cu diverși bărbați pe care ii cunoaște în escapadele sale din căminul pe care îl are cu familia sa.

Acțiunea nu este una foarte complexă. Aflăm cum își petrece zilele protagonista noastră, vedem ce face, ce gândește și ce simte. Aflăm cum interacționează atât cu soțul ei cât și cu alte persoane.

În ciuda faptului că nu am nimic de a face  cu personajul Annei, am reușit să empatizez cu ea, să îi înțeleg starea și să înțeleg sentimentul de asfixiere în lumea în care trăiește. Și deși pare că luptă să iasă la suprafață, rareori reușește.

Cât despre soțul său, deși ne-am fi așteptat să fie conturat  ca un bărbat egoist și dur, găsim un personaj permisiv, care îi oferă libertate femeii de lângă el să facă absolut tot ce își dorește.

M-am simțit prinsă în această poveste și îmi doream mult de tot  să văd ce se întâmplă cu Anna până la final. Am fost suprinsă de  anumite lucruri pe care le-am aflat  despre ea pe parcursul lecturii.

Casnica este un roman ce spune o poveste  pe care am putea să o găsim și în viața de zi cu zi. Sunt 3 luni din viața unei femei pe care am putea să o regăsim în cineva apropiat sau în vecina de pe scară. Este o poveste de viață pe care trebuie să o citim pentru a înțelege mai bine anumite alegeri pe care oamenii le fac și pentru a învăța să fim mai permisivi în anumite privințe și astfel să judecăm mai puțin.

Iar pe final aș vrea să vă spun că dacă sunteti fani ai happyend-urilor, cel mai probabil nu vă va plăcea această carte. Pentru că, așa cum se întâmplă și în viața de zi cu zi, finalurile nu sunt întotdeauna perfecte.

Cum să oprești timpul – Matt Haig

Titlu in romana: Cum să oprești timpul

Titlu in engleza: How to stop time

Autor: Matt Haig

Apariție: 6 iulie 2017

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Sunt sigură că despre Matt Haig ați auzit, și probabil ați și citit o parte dintre voi cartea Un băiat numit Crăciun sau măcar Umanii, acestea fiind două dintre cărțile sale traduse și la noi și pe care eu le-am văzut foarte des în blogosferă. Eu nu am avut ocazia să citesc încă titlurile menționate mai sus dar am început cu magicul roman Cum să oprești timpul. Recunosc că nu m-am documentat prea tare despre subiectul său, așa că ma așteptam la ceva mai filosofic și mai puțin învăluit de magia pe care am simțit-o citind. Atunci când am cumpărat cartea, o văzusem peste tot pe instagram și pe facebook și m-au atras atât titlul cât și coperta. Poate că nu sunt cele mai bune metode a alege o carte pentru lectură dar recunosc că pentru mine contează uneori aspectul vizual al unei cărți.

Cum să oprești timpul ni-l dezvăluie pe Tom Hazard, un bărbat de 41 de ani, care are un secret ce poate și periculos atât pentru el cât și pentru cei care ar putea să afle ce ascunde.

¨Sunt bătrân. E primul lucru pe care trebuie să ți-l spun. Primul lucru pe care, cel mai probabil, nu-l vei crede. Dacă m-ai vedea, ai crede pesemne că am în jur de patruzeci de ani, dar te-ai înșela profund.¨

Din cauza unei boli extrem de rare și ciudate, Tom trăiește de câteva secole. Călătorim alături de el prin amintirile sale, din Anglia elisabetană până în Parisul din epoz jazz-ului și mai apoi la New York. Deși, probabil mare parte dintre oameni și-ar dori să îmbătrânească mai greu și să se bucure astfel de o viață mai lungă decât avem noi parte, Tom își dorește o viață normală, în care să se poată bucura de o familie.

Viața sa lungă vine  și cu o serie de probleme: pentru a nu-i fi descoperit secretul, bărbatul nu poate locui mai mult timp în același loc, și asta înseamnă la o dată la un anumit număr de ani își schimbă nu doar locația ci și identitatea. În plus, face parte dintr-o organizație a oamenilor la fel ca el, iar persoana care conduce această asociație îi cere ceva în schimb de fiecare dată când îl ajută cu mutarea și schimbatul numelui.

O altă condiție impusă este aceea de a nu se îndrăgosti, iar până acum a încercat să se țină departe de acest pericol. Doar că, în prezent, acest lucru devine greu de respectat. Tom este profesor de istorie la o școală din Londra, iar planul său este posibil să fie dat peste cap. Iar din planul său mai face parte și speranța găsirii unei persoane din trecutul său, foarte importantă pentru el.

Mi-a plăcut mult cartea, are ceva magic, și mi-a plăcut cum autorul a împletit amintirile lui Tom cu prezentul acestuia. De altfel, Tom este cel care ne povestește totul. Prin intermediul acestei povești de viață triste dar magice, ce se desfășoară în epoci atât de interesante, suntem invitați să medităm la ce înseamnă timpul și viața pentru noi.

 

Revolta (#3 Jocurile foamei) – Suzanne Collins

Titlu in romana: Revolta

Titlu in engleza: Mockingjay

Autor: Suzanne Collins

Apariție: 24 august 2010

Preceded by: Jocurile foamei, Sfidarea

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Katniss a supraviețuit celei de-a doua ediții a Jocurilor foamei la care a participat și acum se află în districtul 13 alături de cei care au pus la cale nebunia la care am fost martori la finalul celui de-al doilea volum al seriei, și alături de familia ei. Supraviețuitorii districtului 12 se află și ei acolo și, în timp ce Katniss și Gale se reîntâlnesc, Peeta a fost capturat de către Capitoliu. Și nu este singurul care a căzut în mâinile tiranului Snow: iubita lui Finnick este și ea prizonieră.

Înapoi în districtul 13, Katniss nu mai este aceeași, iar rebelii vor să profite de pe urma ei și să o transforme pe gaița zeflemitoare în simbolul revoltei. Ea este singura care îi poate mobiliza pe oamenii din celelalte districte.

Dintre toate cele trei volume ale seriei, acesta este cel care mi-a plăcut cel mai puțin, poate și pentru că a fost cel mai crud: avem parte de o multime de lupte, iar pe răniți și morți îi vedem prin ochii protagonistei noastre. Chiar și așa, oamenii continuă să lupte, cu speranța că ai lor copii vor duce o viață mai bună decât cea pe care au dus-o ei până atunci.

Personajul meu preferat din această carte este Peeta, care-și menține loialitate față de persoana iubită și maturitatea, indiferent cât de multe lucruri sau persoane a pierdut. În același timp, deși Katniss a evoluat și ea mult, m-a deranjat de multe ori prin atitudinea ei. Finnick este un alt personaj care mi-a plăcut mult în acest volum, pe când Gale îmi este și mai antipatic decât înainte. Un alt personaj pe care l-am iubit a fost sora lui Katniss. Cred că merita să fie și mai mult prezentă în această poveste.

Revolta încheie o serie pe care o ador și care rămâne una dintre preferatele mele all time. Este reală, fantastică, plină de acțiune, cu personaje puternice. Iar Suzanne Collins ne-a oferit o poveste bună și reală, inspirată cred eu din fapte ce pot fi considerate reale, chiar dacă e împletită cu multe elemente fantasy. Elementele politice ne dau o grămadă de gândit și fără să vrem le comparăm cu ce vedem în jurul nostru.

Filmele sunt cel puțin la fel de bune ca și cărțile și vă recomand neapărat seria. Dar întâi cartea și apoi filmul. Totul are mai mult farmec așa.

Asiatici bogati si ticniti – Kevin Kwan (Crazy rich asians #1)

Titlu in romana: Asiatici bogați și ticniți

Titlu in engleza: Crazy rich asians

Autor: Kevin Kwan

Apariție: 11 iunie 2013

Followed by: China Rich  Girlfriend, Rich People Problems

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Nici prin gând nu-mi trecea că Asiatici bogați și ticniți e una dintre cărțile în vogă atunci când am ales cartea de pe site-ul celor de la Libris. Adică, deși văzusem coperta pe instagram, nu am făcut legătura între imaginea faină pe care am văzut-o acolo și titlul și descrierea cărții lui Kevin Kwan.

Asiatici bogați și ticniți ni aduce în prim plan pe Rachel Chu și pe iubitul ei, Nicholas Young. Acesta îi propune să îl însoțească în Singapore, la nunta celui mai bun prieten al său, urmând ca mai apoi să petreacă ceva timp alături de familia sa, fără a-i da prea multe detalii.

Rachel este profesoară și l-a cunoscut pe Nicholas prin intermediul unei prietene. Atunci când acesta îi propune să meargă cu el în Singapore, se gândește că poate este pregătit să facă următorul pas. Doar că va fi luată prin surprindere de ceea ce va găsi acolo.

O lume total nouă îi va fi prezentată lui Rachel: o familie super bogată și puternică. O familie care are pretenții pe care cel mai probabil iubita lui Nicholas nu le poate îndeplini, din punctul acestora de vedere. Și poate și al ei.

Cartea are multe momente distractive, mai ales atunci când personajele sunt din familia lui Nicholas. Dar sfârșitul nu mi-a prea plăcut, pentru că nu m-a atras turnura pe care au luat-o lucrurile în ceea ce o privește pe Rachel. De fapt, ea a fost cea care nu mi-a prea plăcut, ca personaj. Nicholas este cel care mi-a plăcut mult, poate cel mai mult. Deși are atât de mulți bani, nu uită să fie om, și se poartă normal, fără a abuza de situația sa economică.

Acțiunea romanului poate părea puțin cam lentă, ținând cont și de faptul că această carte are aproape 500 pagini. Un aspect pozitiv este acela că acțiunea se desfășoară în Singapore, pentru că nu am mai citit alte cărți ambientate în această țară.

Asiatici bogați și țicniți este un roman amuzant, pe care îl putem citi atunci când vrem ceva mai lejer și ușor de citit. Și unde mai pui că tocmai a apărut și filmul, care e și el savuros. Vă invit să le dați o șansă și până una alta, vă las mai jos și coperta cărții în limba engleză, care mi se pare foarte faină.