The girl in the glass – Jeffrey Ford

Titlu în spaniolă: La niña de cristal

Autor: Jeffrey Ford

Apariție: 1 august 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

The girl in the glass de Jeffrey Ford se afla pe lista mea de citit de pe Goodreads de ceva timp. Începând cu anul trecut, am decis să citesc din lecturile to read de pe platforma menționată și să încerc să le reduc numărul. Și am început cu cele mai vechi iar printre ele se află și The girl in the glass, despre care nu știu dacă a fost tradusă la noi, pentru că eu nu am reușit să o găsesc. Eu am citit varianta ebook, în limba spaniolă.

În centrul poveștii se află Diego, un tânăr de origine mexicană care este luat sub aripă de către un pungaș și împreună înșeală oamenii făcând sesiuni false de spiritism, puse la cale atât de bine încât este greu de crezut că nu sunt reale, cel puțin pentru oamenii care suferă și speră să mai vorbească o dată cu cei dragi, trecuți în lumea cealalaltă. Cei doi sunt însoțiți și de Antonio, un bărbat gigant care a făcut parte în trecut din lumea circului.

Schell este numele bărbatului care îl ia în grija sa pe Diego, de pe străzile New Yorkului, unde suferea de foame și risca să fie deportat. Diego primește și educație din partea acestui bărbat ciudat, pasionat de fluturi.

Acțiunea se desfășoară în timpul Marii Depresiuni, în America și vom avea ocazia să cunoaștem personaje ciudate, imposibile, pe care le-am întâlni doar într-o lume a circului sau o lume fantastică.

În timpul uneia dintre sesiunile false de spiritism, Schell vede imaginea unei fetițe reflectată în geamul unei uși, și care pare că-i cere ajutorul. În ciuda faptului că pentru el totul a fost o farsă până acum, acesta este momentul în care lucrurile se schimbă și crede cu toată puterea sa în ceea ce a văzut, așa că pleacă în căutarea fetei, însoțit de Diego și Antonio.

Mi-a plăcut la nebunie lumea creată de Jeffrey Ford și recomand cartea celor care vor să citească un roman a cărei acțiune se desfășoară în timpul Marii Depresiuni.

În căutarea unui destin – Jojo Moyes

Titlu în engleză: The ship of brides

Autor: Jojo Moyes

Apariție: 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

În căutarea unui destin ne spune o poveste de la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial când, peste șase sute de femei pornesc în aventura regăsirii soților și logodnicilor la bordul unui portavion.

Dintre acestea, remarcăm patru dintre tinere, extrem de diferite, dar ale căror destine se împletesc în drumul spre regăsirea bărbaților alături de care își doresc să formeze o familie. În mod normal, astfel de călătorii se desfășurau pentru tinerele soții în vapoare pentru pasageri, dar de această dată cele peste 600 de femei călătoresc alături de peste 1000 de marinari și bărbați care se întorc de la război. Cartea are la bază fapte reale iar călătoria se va întinde pe șase săptămâni, cu o traiectorie ce merge de la Sydney până în Plymouth.

Așa cum am spus și mai sus, noi vom urmări îndeaproape patru dintre tinere: Margaret, Avice, Frances și Jean, care vor împări aceeași cameră. Vom cunoaște situația fiecăreia și motivele pe care le-au avut pentru a-și părăsi țara și a pleca în căutarea unui nou destin. Una dintre ele este însărcinată și-și părăsește familia cu tristețe, pentru a se alătura noii ei familii, în Anglia. Îi este teamă de cum va fi primită și privită. Alta, provine dintr-o familie înstărită și a fost crescută pentru a devenit soție și pentru a se mândri cu asta. Cea de-a treia a fost asistentă medicală în ultimii patru ani, după un trecut întunecat. Nu prea vorbește despre ea iar sufletul ei poartă urme adânci de tristețe. Își dorește să aibă parte de un nou început în Anglia. Este personajul meu preferat, cu care am rezonat cel mai bine. Ultima femeie, este de fapt o adolescentă în vârstă de 16 ani, naivă și plină de energia dată de vârstă. Cred că este una dintre persoanele a căror viață va fi cel mai mult afectată.

Jojo Moyes reușește să transmită ceea ce au trăit personajele la bordul acelui portavion, cum s-au schimbat ele, cum au interacționat cu bărbații de la bord și cum le-a afectat asta. Ceea ce nu mi-a plăcut deloc au fost începutul și finalul romanului. Și mă refer la modul prin care autoarea ne-a introdus în poveste. Deși este ca o semnătură pentru majoritatea operelor scrise de ea, pe care eu le-am citit, partea care se referă la prezent m-a dezamăgit de această dată. Mai bine intra direct în pâine, cred că ar fi fost mai drăguț. Nu mi-au plăcut personajele de la început și de la final și nici legătura creată cu trecutul și cu povestea în sine. Dar poate nu am înțeles eu cum trebuie lucrurile.

Prințul de hârtie (#2 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Broken prince

Autor: Erin Watt

Apariție: 25 iulie 2016

Preceded by: Paper princess (Prințesa de hârtie)

Followed by: Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Așa cum spuneam și în articolul trecut, deși Prințesa de hârtie  nu a fost tocmai una dintre cele mai bune cărți citite, parcă nu am putut să nu continui cu lectura seriei dedicate familiei Royal. În cartea Prințul de hârtie lumea perfectă a acestei familii se va prăbuși, iar acest lucru nu le va afecta doar relațiile familiale, ci și puterea pe care cei 5 băieți Royal o aveau în cadrul liceului la care merg.

Volumul începe cu Ella fugind din casa Royal cu banii primiți de la Callum Royal și cu Reed disperat pentru că a pierdut-o. De această dată nu avem parte numai de vocea fetei în nararea întâmplărilor, ci acțiunea se desfășoară oarecum paralel.

Ceea ce a făcut-o pe tânără să fugă a fost ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul primului volum și anume ipostaza în care îl vede pe Reed. Plecarea ei iscă tot felul de zvonuri în liceu, ca și cum nu ar fi fost suficiente problemele pe care Royalii le aveau acasă.

Callum nici măcar nu află că Ella a plecat până nu îi spun băieții. Lui îi este cel mai ușor să îi dea de urmă, dar ceea ce nu știe el este că întoarcerea ei ar putea să dezvăluie secrete murdare, bine ascunse până atunci.

Avem șansa să vedem cum dispariția Ellei din familie îi afectează și pe gemenii Sebastian și Sawyer, dar și pe Easton, nu doar pe Reed. Acțiunea din acest al doilea volum mi s-a părut ceva mai lentă decât în primul. cel puțin până spre final când, din nou, se întâmplă ceva care dă peste cap totul.

Prințesa de hârtie (#1 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Paper princess

Autor: Erin Watt

Apariție: 4 aprilie 2016

Followed by: Broken Prince (Prințul de hârtie), Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Viața Ellei Harper nu a fost niciodată ușoară, cu atât mai mult de când mama ei a murit. Trebuie să lupte în fiecare zi pentru supraviețuire, asta până când în calea ei apare Callum Royal. Acesta este multimilionar, prieten cu Steven, tatăl biologic al Ellei și își dorește să o ajute pe fată, mai cu seamă pentru că Steven a dispărut.

Începând de atunci, viața Ellei se schimbă complet: de la sărăcie lucie ajunge într-o casă plină de lux. Dar asta nu înseamnă că lucrurile vor fi ușoare sau simple. Băieții lui Callum par că o urăsc iar școala la care merge pare a fi plină de copii bogați, răsfățați și capricioși.

Cei 5 băieți din casa Royal, conduși fiind de Reed, cel mai mare dintre cei rămași acasă, fac orice ca să o convingă pe Ella să plece, crezând despre ea că este o fată de cea mai joasă speață, încurcată fiind cu tatăl lor.

Cumva, cartea mi se pare extrem de previzibilă, dar în același timp te face să nu o poți lăsa din mână. Nu m-aș încumeta însă să o elogiez, așa cum am văzut adesea pe rețelele de socializare.

Începând cu Ella, continuând cu băieții și încheind cu Callum, toate personajele mi-au fost antipatice și mi s-au părut puerile. Dar așa cum am menționat, te cam lipești de paginile cărții. Am terminat-o foarte repede, citind-o de pe o zi pe alta și pe alocuri este distractivă.

Sfârșitul aduce ceva ce te face să vrei să continui cu lectura volumelor următoare, iar eu am continuat cu volumul doi pentru că am vrut să aflu cum va continua povestea familiei Royal după turnura pe care o iau lucrurile.

Prințesa de hârtie este o lectură ușoară, rapidă și relativ plăcută (asta dacă nu vă enervează foarte tare personajele). Dacă voi ați citit această carte aș vrea să aflu impresiile pe care vi le-a lăsat.

Viață după viață – Kate Atkinson

Titlu în română: Viață după viață

Titlu în engleză: Life after life

Autor: Kate Atkinson

Apariție: 14 martie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Viață după viață” a reprezentat o noutate pentru mine. Acest roman ne prezintă viața Ursulei Todd, care are șansa de a se întoarce în anumite momente cheie ale vieții sale și să schimbe cursul lucrurilor. Are inclusiv șansa de a schimba istoria Europei.

Încă de la început suntem puși în fața a două opțiuni: moartea Ursulei la puține ore de la nașterea sa într-o casă de la țară din Anglia, la începutul anilor 1910 sau salvarea ei de către medicul pe care mama ei îl aștepta cu nerăbdare.

Deși este o singură poveste, ea este spusă sub forme diferite, făcând să pară că sunt povești diferite. Aveam cartea de câteva luni și când am cumpărat-o mi-a atras atenția sinopsisul. Felul în care este scrisă povestea mă făcea și pe mine să îmi doresc să poată schimba evoluția situațiilor în care o regăseam pe protagonistă, și nu numai.

Cartea “Viață după viață” este narată la persoana a treia, și are un mediu foarte bine descris și creat, fără să fie alambicat. Spre finalul cărții, repetiția devine pușin obositoare și cred că se putea opri ceva mai devreme.

Dintre personaje, nu s-a remarcat niciunul în mod special, chiar dacă am cunoscut o mulțime, mai ales secundare, Ursula este o prezență constantă în carte, așa cum este normal, ea fiind personajul principal. Este schimbătoare, mai ales datorită deciziilor pe care le ia, dar nu evoluează, pentru că nu are cum, capitolele fiind foarte scurte și venind fiecare cu o altp turnură.

Finalul este un nou început, și nu mă așteptam la asta. Aș fi vrut ca pe final să văd o continuare a vieții Ursulei de la un anumit punct încolo.

“Viață după viață” este un roman în care autoarea se joacă cu timpul și cu viața protagonistei, pornind cu începutul secolului XX și al cărui final repreintă tot începutul unei noi vieți.

Grădina speranței – Diane Ackerman

Titlu în română: Grădina speranței

Titlu în engleză: The Zookeeper’s Wife: A War Story

Autor: Diane Ackerman

Apariție: 17 septembrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De când am văzut coperta și titlul acestei cărți pe Goodreads, mi-a rămas în minte. I-am recomandat-o la un moment dat Lucianei Corlan și la puțin timp după ce a citit-o ea și a recenzat-o, am ales-o și eu pentru lectură.

În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, atunci când Germania a invadat Polonia, invazie ce a dus și la moartea majorității animalelor din grădina zoologică, Jan și Antonia Zabinski, adică cei care se ocupau de respectivul loc, încep să ascundă evrei în cuștile animalelor. Jan Zabinski, capul familiei, este și membru al rezistenței poloneze și ascunde și muniție în interiorul grădinii zoologice. Cu toții fac eforturi supraomenești pentru a păstra grădina zoologică și pentru a proteja astfel atât puținele animale rămase cât și oamenii ce se ascund acolo.

Acțiunea cărții este bazată pe fapte reale. Familia Zabinski chiar a existat iar faptele lor au salvat viețile a zeci de evrei și nu numai. Subiectul cărții este unul extrem de interesant, dar din păcate, autoarea, a ales să rămână cuma la suprafața sentimentelor și întâmplărilor din acele vremuri. Pentru cititor devine astfel greu să intre în poveste, să te lași acaparat astfel încât să nu o poți lăsa din mână, ținând cont că sunt multe descrieri ale animalelor și mai puține dialoguri (sau mai exat interactiune între personaje. Acest lucru este oarecum de înțeles, pentru că așa a fost natura evenimentelor și socializarea nu prea era posibilă decât noaptea.)

Iubirea și suportul pentru ființele umane și pentru animale reprezintă cheia romanului “Grădina speranței”. Dar și suferința provocată de război este permanent prezentă. În schimb, toate aceste lucruri sunt prezentate sub forma unui documentar mai degrabă decât a unei povești.

În mare parte, cartea este bazată pe jurnalele ținute de Antonina Zabinski, Diane Ackerman făcând o treabă bună din punct de vedere al documentării.

Recomand “Grădina speranței” de Diane Ackerman dar v-aș sfătui să vă alegeți cu atenție momentul lecturii, deoarece din cauza marilor descrieri, referitoare mai ales la animale, riscați să vă simțiti puțin plictisiți și să săriți anumite paragrafe.

Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman

Titlu în engleză: Scythe

Autor: Neal Shusterman

Apariție: 22 noiembrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Scythe nu este încă tradusă la noi dar sper să fie publicată în curând în limba română pentru că este o carte foarte faină, care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate.

Înainte, oamenii mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor accidente. Acea epocă a apus, și societatea prezentată în această carte este practic nemuritoare. Bine, moartea nu a dispărut de tot, iar sarcina “secerătorilor” este aceea de a ucide un anumit număr de oameni anual. Cei care doresc să se sinucidă nu reușesc pentru că, imediat sunt recuperați și puși pe picioare. Doar focul este cel care-ți poate aduce sfârșitul sau un secerător.

O organizație numită Coasa a fost creată și cuprinde toți secerătorii. Aceștia sunt un fel de preoți catolici ai acelei ere, în sensul că nu au voie să se căsătorească sau să facă copii. În plus, ei nu au voie să aibă case sau bunuri materiale, în afara hainelor lor speciale și al inelului pe care îl folosesc pentru a oferi imunitate. Oricine sărută acel inel are parte de imunitate timp de 1 an și nu poate fi ucis. Ei pot deține și diverse arme pe care le folosesc în meseria lor.

Secerătorul Faraday își alege doi ucenici: Citra și Rowan, pe care să îi instruiască în această meserie. Ei nu sunt genul de persoană care să-și fi dorit asta, din contră. Pentru ei, acest lucru va reprezenta o mare provocare și schimbare, dar vor descoperi o latură necunoscutăa vieții de secerător.

Mediul creat de Shusterman în această poveste este absolut încântător și magic, în ciuda cruzimii subiectului sau a anumitor evenimente din carte. În această lume, chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei pot să ceară să le fie resetat ceasul, la vârsta la care și-o doresc. Și pot astfel să își ia viața de la capăt ori de câte ori vor. Asta dacă nu sunt uciși între timp de către un secerător.

Îmi plac mult personajele și cum este creată toată povestea și vă recomand și vouă să o citiți, mai ales dacă sunteți fani ai cărților fantasy.

Aleea cu licurici – Kristin Hannah

Titlu în română: Aleea cu licurici

Titlu în engleză: Firefly lane

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 5 februarie 2008

Urmată de: Fly Away

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Privighetoarea de Kristin Hannah a fost o lectură surprinzătoare pentru mine, o lectură care m-a făcut să îndrăgesc stilul autoarei și de aceea nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut Aleea cu licurici. Nu aveam prea multe așteptări de la această carte, ținând cont de descrierea ei, dar m-a făcut să plâng cum nu am mai făcut-o cu o carte în brațe de la Harry Potter și Ordinul Phoenix.

Aleea cu licurici ne spune povestea întregii vieți a două prietene. Una dintre ele este Kate Mularky, care în 1974 când Tully Hart intă în viața ei, era resemnată să fie invizibilă pentru cei din liceul la care mergea. Pe de altă parte, Tully, noua ei vecină îi este total opusă și devine foarte ușor centrul atenției și totodată cea mai bună prietenă a lui Kate. În ciuda tuturor diferențelor dintre cele două, prietenia lor supraviețuiește timpului și astfel, le însoțim pe cele două atât în perioada liceului și deci a adolescenței, apoi în perioada facultății, până la adolescență.

Această poveste de prietenie între cele două femei, m-a făcut să înclin de multe ori balanța spre Kate. Lucrurile parcă au fost mereu în favoarea lui Tully, cel puțin de când a cunoscut-o pe Kate, în timp ce aceasta parcă a fost dată la o parte. Tot ce își dorea nu se putea îndeplini, Ea însăși a contribuit la asta și s-a dat singură la o parte într-o mulțime de situații.

Legătura dintre cele două nu este ferită de teste, iar unul dintre ele aproape va reuși să le despartă pentru totdeauna. Din fericire, reușesc să evite despărțirea definitivă, lucru pe care unii dintre noi posibil să nu-l mai poată face și să regrete toată viața. Deși Tully mi-a fost antipatică de la începuturile prieteniei, spre final am reușit să încerc să o înțeleg puțin și să o accept, măcar de dragul lui Kate, cu care am simțit o legătură deosebită, care a devenit din ce în ce mai puternică cu fiecare pagină.

Autoarea a făcut o super treabă cu aceste personaje, le-a făcut așa de reale și de credibile încât m-am simțit parte din poveste. Aleea cu licurici este o carte emoționantă, o lecție pentru cei ale căror prietenii sunt pe cale să se destrame sau s-au destrămat deja. Îți oferă din plin motive pentru care merită să mai faci o încercare de reluare a prieteniei pierdute,

Din câte știu, povestea frumoaselor personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem în Aleea cu licurici va continua într-o altă carte, dar din păcate, fără una dintre cele două prietene. Aceasta se numește Fly away și nu știu dacă este tradusă la noi,

Până atunci, vă recomand Aleea cu licurici, dar luați-vă niște șervețele alături, pentru că sigur vă veți emoționa.

Cazul Joan M. – James M. Cain

Titlu in română:  Cazul Joan M.

Titlu in engleză: The cocktail waitress

Autor: James M. Cain

Apariție: 18 septembrie 2012

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Romanul Cazul Joan M.  de James M. Cain  mi-a fost oferit de către cei de la Libris împreună cu O mică favoare  de Darcey Bell. Această carte este parte din genul mister/thriller dar ceva mai light decât cele pe care eu le prefer.

Personal, mi-a atras atenția sinopsisul și mă așteptam la ceva mult mai misterios. Joan Medford este personajul principal al cărții și cea pe care noi o vom însoți pe parcursul întregii lecturi. Facem cunoștință cu ea la înmormântarea soțului ei, Ron, care a decedat în urma unui accident pe care l-a avut în timp ce conducea beat. Rămasă singură, îndatorată, fără job și fără copilașul ei de trei ani, care se află în grija cumnatei sale, Ethel, Joan trebuie să găsească o soluție pentru a ieși din mizerie, și pentru a-și recupera băiatul. În plus, asupra ei planează suspiciuni cu privire la accidentul lui Ron.

Pentru început, Joan reușește să se angajeze la Garden of Roses, ca ospătăriță. Pentru ea, acest job este o oportunitate foarte bună, pentru că reușește să-și plătească facturile din bacșișurile pe care le primește.

În timpul jobului, îi cunoaște pe Earl, un bărbat mai în vârstă, extrem de bogat și darnic, și pe Tom, un tânăr atrăgător și visător. Iar din acel moment, încep alte și alte încurcături pentru ea.

Tânăra Joan este personajul care m-a enervat cel mai tare în această carte. Felul ei de a fi și de a complica lucrurile m-au scos din sărite. În schimb, cumva, i-am înțeles durerea și neputința în ceea ce îl privește pe fiul ei.

Un personaj care mi-a plăcut a fost Liz, colega de muncă a lui Joan, care s-a dovedit a fi o prietenă foarte bună. Despre cei doi bărbați din viața personajului nostru principal, pot să spun că nu mi-a plăcut de nici unul dintre ei. Pentru mine au fost clare intențiile lui Earl, încă de pe la inceputul “relatiei” lor iar în ceea ce îl privește pe Tom, într-adevăr nu mă așteptam la turnura pe care o iau lucrurile la final, dar mi s-a părut ciudat tot așa, de la început.

Acțiunea devine ceva mai interesantă spre finalul cărții lui James M. Cain, devine mai accelerată și mai complexă și asta a salvat puțin lucrurile, din punctul meu de vedere. Voi ați citit acest roman?

 

 

Oryx si Crake (#1 MaddAddam) – Margaret Atwood

Titlu in romana: Oryx și Crake

Titlu in engleza: Oryx and Crake

Autor: Margaret Atwood

Apariție: 22 aprilie 2003

Followed by: Anul potopului (The year of the flood), Madd Addam

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îmi era dor să mai citesc ceva de Margaret Atwood. După ce m-a fascinat cu Povestea slujitoarei, am aflat despre seria MaddAddam iar de curând am aflat că va apărea și continuarea poveștii slujitoarelor, cel mai probabil anul viitor.

Prima carte din seria MaddAddam este Oryx și Crake și începe într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care omenirea a evoluat semnificativ cu ajutorul ingineriei genetice. Noi specii de animale au fost create, virușii și bacteriile sunt din ce în ce mai rezistente iar oamenii nu mai sunt așa cum suntem noi astăzi.

Singurul supraviețuitor al erei trecute este Jimmy, numit și Snowman. Acesta are lăcaș cel puțin ciudat, câteva lucruri a căror evidență o ține cu strictețe, se îmbracă cu un cearșaf și abia are ce mânca. Este venerat de cei din jurul lui, tocmai pentru că este venit dintr-o era necunoscută loc și pentru că este diferit de ei.
Prin intermediul amintirilor sale cunoaștem cum s-a ajuns la prezentul pe care îl descoperim, și rolul pe care l-a avut Snowman în toată această poveste. Aflăm despre relația lui cu Crake și cine este Oryx. Oamenii locuiesc într-o lume tehnologizată, în Complexe în funcție de jobul pe care îl au. Sunt extrem de inteligenți și ajung să dezvolte noi specii genetice, precum porcanii și rîsucii. Cei mai puțin norocoși, cei normali, sunt considerați plebei și trăiesc în afara Complexelor.

Într-un astfel de complex, pe când e doar un adolescent, Jimmy îl cunoaște pe Glenn, care devine Crake în cadrul unui joc la care participă împreună. Acest joc se va dovedi a fi un plan al lui Crake, un proiect ce va fi transpus în realitate. Pe lângă aceste două persoanje, vom afla câte ceva și despre familia lui Jimmy, despre părinții lui și povestea lor și despre cine este Oryx și cum a apărut ea în viața lor. M-a intrigat puțin povestea mamei lui Jimmy, și sunt curioasă dacă vom afla ce s-a întâmplat cu ea, în cărțile următoare. deoarece pentru mine a rămas oarecum neclar. Nu am reușit să înteleg prea bine legătura de prietenie dintre Snowman și Crake. Unul nu reușește să se integreze în Complex, pe gând celălalt este un participant model al acestora. Nu înțeleg prea bine planul pe care l-a avut Crake pentru prietenul său și nici care s-a vrut să fie exact planul pentru Oryx. Sfârșitul romanului lămurește o parte din dubiile sau întrebările pe care le-am avut pe parcursul lecturii dar mai rămân câteva elemente de clarificat.

Ideea din spatele cărții este una pe cât de interesantă pe atât de terifiantă, pentru că trăim într-o lume în care tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viața noastră de zi cu zi și poate duce în direcția pe care Margaret Atwood a portretizat-o.

Vă recomand Oryx și Crake dacă vă plac cărțile de science-fiction dar și daca sunteți genul de oameni care își pun întrebarea: Ce ar fi dacă?