Negru ca abanosul (Lumikki Andersson #3) – Salla Simukka

Titlu în engleză: As black as ebony

Titlu în finlandeză: Musta kuin eebenpuu

Autor: Salla Simukka

Apariție: 18 februarie 2014

Alte cărți din serie: Roșu ca sângele (#1), Alb ca zăpada (#2)

Notă: 3/5

Negru ca abanosul este al treilea volum al seriei care poartă numele tinerei Lumikki Andersson. După aventura din Praga, Lumikki s-a întors acasă și a încercat să își refacă viața. Are o pereche nouă și începe să se apropie din nou de părinții săi.

Tânăra își dorește să-și descopere trecutul dar și secretele familiei sale, lucruri ce până acum au stat ascunse. Practic, ea se concentrează pe rezolvarea problemelor legate de viața ei dar, lucrurile se complică și mai tare atunci când aceasta începe să primească diverse mesaje anonime de la o persoană care pare că o cunoaște extrem de bine.

Din câte știu, această carte este ultima din serie, iar finalul pe care l-a avut Negru ca abanosul lămurește o serie de întrebări pe care cititorul le-ar putea avea încă din primul volum. Este o carte din categoria young adult, dar de care se pot bucura și adulții, cărora le plac cărțile de mister.

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Alb ca zapada (Lumikki Andersson #2) – Salla Simukka

Titlu in romana: Alb ca zăpada

Titlu in finlandeza: Valkea kuin lumi

Autor: Salla Simukka

Apariție: 2013

Preceded by: Rosu ca sangele

Followed by: Negru ca abanosul

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

La trei luni după întâmplările din Roșu ca sângele (primul volum al seriei Alba ca Zăpada), o reîntâlnim pe Lumikki Andresson dar într-un alt cadru. Fata se află la Praga, într-o perioadă în care orașul se topește, în timp ce în Finlanda oamenii se confruntă cu cel mai mare val de frig din ultimii ani.

Lumikki se bucură de vacanță în felul său caracteristic și-și dă seama că timp de mai multe zile o fată a urmarit-o oriunde a mers. Într-o zi, tânăra se decide să o abordeze pe Lumikki și îi dă vestea că este sora ei. Cum protagonista noastră știe că în familia ei sunt multe secrete, decide să ia lucrurile cu calm și să încerce să afle adevărul. Străina îi dă nenumărate detalii despre tatăl ei iar Lumikki decide să o creadă pe Zelenka, însă nu le povestește nimic părinților.

Zelenka re o viață cam ciudată: după moartea mamei ei, locuiește într-o casă ce pare părăsită, alături de niște oameni cam ostili, ce nu o privesc deloc cu ochi buni pe Lumikki.

În momentul în care tânăra din Finlanda este martora unui accident în care victimă este o rudă a Zelenkăi, situația ia o turnură periculoasă, pe care vrea să o deslușească mai ales dacă Zelenka e într-adevăr sora ei. Îl cunoaște pe Jiri, un jurnalist ambițios care investighează o sectă cu numele Familia Albă.  Împreuna intră într-o situație extrem de periculoasă ăn care viețile le vor fi puse în pericol și în care Zelenka are probabil un rol esențial.

O să o spun din nou, cu riscul de a mă repeta, că această serie îmi aduce aminte de seria Millenium a lui Stieg Larsson, doar că această variantă este pentrul adolescenți. Iar apariția jurnalistului din Praga nu face decât să îmi confirme lucrurile.

Povestea este un pic trasă de păr, sunt prea multe lucruri concentrate în acest cadru restrâns (ma refer la cât de scurtă este cartea) și consider că ideea autorului ar fi putut fi exploatată mai bine. Totuși are un final care te face să-ți dorești să citești și cel de-al treilea volum dar nu știu când mă voi încumeta. Voi ați citit cărțile?

 

Rosu ca sangele (Lumikki Andersson #1) – Salla Simukka

Titlu in romana: Rosu ca sangele

Titlu in finlandeza: Punainen kuin veri

Autor: Salla Simukka

Apariție: 2013

Followed by: Alb ca zapada, Negru ca abanosul

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inainte sa citesc si volumul 1 si 3 al seriei Millenium de Stieg Larsson (asta pentru ca am citit volumul 2 prin 2014), nu stiam exact de cine anume imi aduce aminte protagonista din aceasta carte. Acum doua zile am terminat cel de-al treilea volum al seriei si atunci cand am inceput sa pregatesc acest articol, le-am asociat pe cele doua protagoniste. Doar ca una dintre ele e ceva mai tanara iar cartea este dedicata adolescentilor.

Lumikki Andersson (Lumikki inseamna Alba ca Zapada in finlandeza) este o fata de 17 ani care merge la o scoala de arte si care nu-si doreste sa se bage in treburile nimanui. Dar intr-o zi, in timp ce se refugiaza intr-o camera despre care credea ca nu mai e folosita de nimeni altcineva, gaseste o multime de bancnote de 500 euro si se vede bagata intr-un bucluc de zile mari.

“Rosu ca sangele” incepe cu uciderea unei femei care incearca sa fuga cu 30.000 euro si cu o iarna mai grea decat cele din ultimii ani, iar sangele niciunde nu iese mai mult in evidenta ca pe zapada imaculata.

Actiunea cartii se petrece in Tampere si include atat adolescenti cat si oameni puternici si mafioti implicati in tot felul de afaceri dubioase. Unul dintre acestia este chiar Ursul Polar, in casa caruia va ajunge si Lumikki. Protagonista se aliaza cu alti trei colegi, care au legatura cu banii pe care i-a gasit fata, si care se numeste Tukka, Elisa si Casper. Desi este o fata singuratica si independenta, locuind si singura, Lumikki aproape se imprieteneste cu Elisa, si descopera in ea o fata altfel decat o credea pana atunci.

Ritmul actiunii este unul destul de alert, cartea fiind scurtuta si se citeste si usor. Avem parte de multa miscare iar descrierile te introduc in lumea friguroasa a Finlandei, deci e numai buna de citit zilele astea cand si noi avem parte de zapada.

Finalul cartii mi s-a parut un pic cam alert si modul in care Lumikki scapa ca printre urechile acului din situatii extrem de periculoase pare uneori putin credibil. Dar abia astept sa vad cum va evolua intreaga aventura si personajul nostru principal in urmatoarele doua volume ale seriei care ii poarta si numele.

Recomand cartea celor care vor sa citeasca ceva similar cu seria Millenium dar mult mai light. E mult mai potrivita pentru adolescenti, dar si pentru adulti daca sunteti putini melancolici, asa ca mine. Si  o recomand chiar si celor care vor sa inceapa sa citeasca thrillere.