Sora pierdută – Flynn Berry

Titlu în engleză: Under the harrow

Autor: Flynn Berry

Apariție: 14 iunie 2016

Notă: 3/5

Sora pierdută de Flynn Berry mi-a atras atenția nu numai prin coperta pe care o are traducerea în limba română, dar și prin faptul că a fost calificată ca fiind de calibrul romanelor Fata din tren de Paula Hawkins și Fata dispărută de Gillian Flynn. Am pornit așadar în lecturarea ei cu așteptări destul de mari pentru că, cele două mențiuni anterioare au fost printre preferatele mele în materie de cărți de mister și thrillere.

Protagonista acestui thriller este Nora, care pleacă din Londra și merge să își viziteze sora, așa cum a făcut și în alte weekenduri trecute. Ceea ce nu se așteaptă să găsească în casa pe care Rachel o are într-un mic sat, este cadavrul mutilat al sorei sale. Iată o scenă destul de grea cu care începe cartea și de la care pleacă întreaga acțiune a romanului.

Nora nu are încredere în justiție și este convinsă că polițiștii nu vor acorda atenția cuvenită cazului, așa că începe o investigație pe cont propriu. Este decisă să afle cine este autorul teribilei crime, dar ceea ce descoperă pe parcurs, despre viața secretă a surorii sale o va face să se întrebe cât de bine se cunoșteau ele și cât de multe lucruri își dezvăluiau de fapt în weekendurile pe care le petreceau împreună.

Vom avea parte și de o serie de incursiuni în trecut și va fi ceva mai greu în anumite momente să ne dăm seama dacă personajul vorbește cu alte personaje sau pur și simplu poartă un monolog. Acesta este un lucru care poate deveni deranjant dar, care poate oferi un plus de credibilitate a personajului principal în fața cititorului mai ales dată fiind situația în care aceasta se află.

Este o lectură antrenantă, care mi-a plăcut mult până spre final când, pentru mine, nu a mai fost la fel de interesant și felul în care au curs lucrurile până la final m-a făcut să îi ofer pe Goodreads doar 3 stele din 5.

Sub aceeași stea – John Green

Titlu în engleză: The fault in our stars

Autor: John Green

Apariție: 10 ianuarie 2012

Notă: 5/5

Hazel Grace Lancaster este o fată în vârstă de 16 ani, căreia îi place să citească, să se uite la televizor, îi plac poeziile și să doarmă, și și-ar dori ca plămânii ei să funcționeze normal. Are impresia că de când se știe s-a aflat în fază terminală. Pentru că mama ei consideră că este deprimată, începe să o ducă la un un fel de alcoolici anonimi pentru oameni cu cancer. Mai precis, este vorba despre un grup de sprijin, unde Hazel merge în fiecare miercuri, dar care simte că nu o ajută, mai ales pentru că lista celor pentru care trebuie să se roage, pentru că au trecut într-o lume fără suferință este din ce în ce mai lungă.

Într-una din zilele de miercuri, Hazel îl cunoaște pe Augustus Waters, care a suferit și el de o boală cumplită. Primul lucru pe care l-a gândit fata despre acest tânăr este că e foarte arătos. Dar pe măsură ce îl descoperă, fizicul lui rămâne în urmă, pentru că Augustus este amuzant, inteligent, îi plac metaforele și o face pe Hazel să se simtă bine.

Chiar dacă personajele se confruntă cu aceste boli necruțătoare, ele sunt mai pline de viață decât multe alte personaje pe care le-am întâlni într-o carte young adult. Mi-au plăcut foarte mult ambele personaje principale. Am râs și am plâns citind cartea asta iar acesta este un lucru ce nu se întâmplă prea des.

Povestea este una interesantă, care ne oferă o lecție, ritmul este antrenant, acțiunea curge foarte frumos, fără momente în care să te plictisești. Îmi amintesc că am văzut multe critici la adresa cărților lui John Green dar din ce am mai citit eu, cred că aceasta este una din cele mai bune, și o recomand oricui, indiferent dacă vorbim de un cititor adolescent sau adult.

Moștenitoarea focului (#3 Tronul de cleștar) – Sarah J. Maas

Titlu în spaniolă: Heredera de fuego

Titlu în engleză: Heir of Fire

Autor: Sarah J. Maas

Followed by: Queen of Shadows (Regina umbrelor), Empire of Storms (Imperiul furtunilor), Tower of Dawn, Kingdom of Ash

Preceded by: Tronul de cleștar (Throne of glass), Diamantul de la miezul nopții (Crown of midnight)

Notă: 4/5

Celaena Sardothien a supraviețuit încercărilor din volumele anterioare dar, a pierdut mai multe decât ar fi crezut vreodată. Acum, ea trebuie să se întoarcă în cel mai întunecat colț al trecutului ei, pentru a-l înfrunta.

În afara faptului că urmărim evoluția Celaenei, avem ocazia să întâlnim și noi personaje. O cunoaștem pe Manon, o vrăjitoare care luptă pentru a câștiga supremația în fața celorlalte vrăjitoare din alte clanuri, dar și pe Rowan, care o va ajuta pe protagonista noastră să-și descopere magia și să-și întărească puterea.

Desigur, Chaol și Dorian nu vor fi lăsați deoparte. Din păcate, relația dintre cei doi are de suferit în continuare. Le vedem acțiunile separat și situația m-a deranjat și chiar m-a enervat puțin pentru că, mi se pare că fiecare dintre ei are impresia despre celălalt că face ceva anume sau simte ceva anume iar toată această situație ar fi putut fi evitată prin comunicare și prin sinceritate a unuia față de celălalt.

Pe de o parte, Chaol își dorește să îi protejeze pe Dorian și pe Celaena, dar fără a-l trăda pe rege. Pe de altă parte, Dorian încearcă pe cât posibil să își mențină ascunsă magia de tatăl său, pentru că se teme de reacția acestuia. Dar oare pentru cât timp va putea ascunde puterea pe care o deține?

În mare parte din carte, Celaena petrece mult timp cu Rowan, antrenându-se și încercând să descopere misterul crimelor din zona unde se află. Această parte mi s-a părut mai lentă și plictisitoare decât acelea cu Chaol, Dorian și chiar decât cele cu Manon.

Această a treia parte a seriei Tronul de cleștar, are ceva mai multă acțiune decât volumele anterioare. Avem parte de multe elemente noi și de răsturnări de situație, iar faptul că apar personaje noi aduce un plus de complexitate poveștii.

Finalul acestei cărți este extraordinar, te lasă fără cuvinte și te face să-ți dorești să citești în continuare. Eu încă nu am făcut-o dar, plănuiesc să pun mâna pe volumul 4 cât mai curând.

O spun încă o dată, dacă nu am menționat-o suficient în celelalte articole: seria Tronul de cleștar de Sarah J. Maas este una din cele mai bune serii pe care le-am citit sau început vreodată.

Furtuna războiului (Regina roșie #4) – Victoria Aveyard

Titlu în engleză: War storm

Autor: Victoria Aveyard

Apariție: 15 mai 2018

În aceeași serie: 1. Regina roșie, 2. Sabia de sticlă, 3. Colivia regelui

Notă: 4/5

Furtuna războiului este al patrulea volum al seriei Regina Roșie și cel care încheie povestea fetiței cu fulgerele. După trădarea lui Cal, Mare știe că trebuie să se regrupeze, hotărâtă să își protejeze inima și să le dea libertatea roșiilor și celor speciali, așa cum este și ea. Și un prim pas este acela de a dărâma regimul lui Maven dar din păcate, nu poate face asta singură așa că se aliază chiar cu cel care i-a sfărâmat inima.

Trebuie să recunosc că această serie a avut o serie de urcușuri și coborâșuri, așa cum am mai spus și în alte articole unde vorbeam despre cărțile scrise de Victoria Aveyard. Primul volum a fost cu siguranță cel care a atras o mulțime de cititori după care, cel de-al doilea volum a fost mult mai plictisitor. Ulterior, cu cel de-al treilea volum, am recuperat din entuziasm și l-am menținut în mare parte din volumul patru.

După ce Cal a ales coroana ținutului Norta în detrimentul lui Mare, aceasta se dedică în totalitate cauzelor prezentate mai sus. Însă, scopurile celor doi îi aduc din nou împreună, în lupta împotriva lui Maven, fratele lui Cal. Cei doi fac eforturi extraordinare, și sunt convinși că doar prin această alianță și uniune pot să reușească. Luptă astfel pe toate fronturile, atât să atragă alți aliați, alte case ale argintiilor, cât și cu sentimentele pe care le au unul pentru celălalt.

Ce nu mi-a plăcut și motivul pentru care am oferit doar 4 din 5 stele, este finalul, care mi s-a părut un pic pe fugă. Longitudinea acestei cărți m-a făcut să mă gândesc că vom avea un final bine dezvoltat dar, pe măsură ce mă apropiam de sfârșitul lecturii mi-am dat seama că autoarea parcă a grăbit lucrurile. Plus că nu avem o concluzie 100% ci ne lasă pe noi să ne gândim ce se va întâmpla cu personajele pe care le-am cunoscut și le-am îndrăgit pe parcursul celor patru volume ale seriei.

Din ce am aflat de pe Goodreads, în 2019 a apărut o carte tot parte din serie, care vine să ne povestească ce s-a întâmplat cu personajele după finalul celui de-al patrulea volum. Nu știu dacă a fost scrisă la presiunea cititorilor, nemulțumiți de turnura lucrurilor, dar eu tot sunt curioasă să o citesc și sper să se traducă în curând și în limba română, ca să am seria completă.

Voi ați citit această ultimă parte a seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard sau ați abandonat seria?

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.