Cea mai norocoasă fată – Jessica Knoll

Titlu în engleză: Luckiest Girl Alive

Autor: Jessica Knoll

Apariție: 12 mai 2015

Notă: 3/5

‘Cea mai norocoasă fată’ de Jessica Knoll este un roman de mister, asemănat cu ‘Fata dispărută’ de Gillian Flynn și chiar cu ‘Fata din tren’ de Paula Hawkins dar, mie mi s-a părut un pic mai slabă din cauza faptului că pare mai puțin probabil ca lucrurile să fie chiar așa, din punctul meu de vedere, mai ales la final.

O cunoaștem pe TifAni FaNelli, o femeie în vârstă de 28 ani care lucrează la o revistă pentru femei. Este sigură pe ea, modernă, rece și logodită cu un bărbat bogat. Dar, ascunde un secret pe care aproape nimeni nu-l mai cunoaște, din trecutul ei. Și spun că aproape nimeni pentru că, reîntâlnește pe cineva care o cunoaște cu adevărat și, încet, încet, ne sunt dezvăluite și nouă elementele ce au dus la crearea lui TifAni așa cum ea e astăzi.

Avem așadar parte de o acțiune desfășurată pe două planuri: cel din prezent și cel de acum 14 ani, ambele narate de protagonistă.

Adolescenta de 14 ani este copilul despre care am mai auzit și pe care l-am mai văzut de multe ori, chiar și printre apropiații mei: deși nu are o situație materială care să-i permită orice, este încurajată de mamă să se prefacă, cu scopul de a reuși să intre în anumite grupuri sus-puse. Toate acestea sunt condimentate de un tată mai mult absent, chiar și atunci când este prezent fizic. Iată rețeta perfectă pentru p situație dezastruoasă care, poate lăsa urme adânci în viața unui adolescent.

Se pare că, autoarea a dat vocea sa lui Ani, întrucât episodul umilitor prin care aceasta a trecut a fost inspirat și din viața lui Jessica Knoll. Acest lucru a fost dezvăluit la aproximativ un an după apariția cărții, printr-un articol publicat pe site-ul Lenny Letter.

Toate lucrurile faine pe care le-am avea de învățat din această carte sunt umbrite la final, din punctul meu de vedere. Acesta este și motivul pentru care i-am dat doar 3 din 5 stele pe Goodreads. Aș recomanda cartea, îndeosebi tinerilor, indiferent de gen. Cred că ei, mai mult ca oricine altcineva, ar înțelege mai multe despre cercurile în care se învârt și situațiile în care sunt puși uneori.

Femeia care mi-a furat viața – Marian Keyes

Titlu în engleză: The woman who stole my life

Autoare: Marian Keyes

Apariție: 6 noiembrie 2014

Notă: 4/5

Alte cărți ale autoarei: Pepenașul, E cineva acolo?, Vacanța lui Rachel, Lucy Sullivan se mărită, Un tip mortal

Marian Keyes este o autoare pe care o citesc încă din liceu și care, de atunci, a rămas favorita mea în materie de lecturi chick-lit.

În “Femeia care mi-a furat viața” o întâlnim pe Stella Sweeney, o femeie cu o viață normală alături de soțul ei și de copii lor. Ea lucrează alături de sora ei într-un salon de înfrumusețare și într-o bună zi, devine renumită datorită unei cărți de dezvoltare personală pe care se presupune că a scris-o.

Înainte de aceste eveniment nefericit, Stella se îmbolnăvește subit și grav și ajunge imobilizată într-un pat de spital, nefiind capabilă să se miște. Ea poate comunica doar cu ajutorul privirii iar unul dintre medicii care o tratează este un neurolog pe nume Mannix Taylor. Întâmplarea face ca cei doi să se mai fi văzut înainte, atunci când au fost implicați într-un accident rutier.

După recuperare, Stella află că Mannix a scris o carte cu numele său, o carte inspirată din viața și întâmplarea nefericită prin care a trecut. Femeia ajunge astfel extrem de renumită iar culmile înalte pe care a ajuns o vor duce până la New York. Dar, în afara faimei câștigate, lucrurile se vor schimba considerabil în viața Stellei iar Mannix va juca în continuare un rol extrem de important.

Nu m-am dat în vânt foarte mult după unele dintre personaje, mai ales după soțul Stellei care, mi s-a părut cam egoist dar cumva are grijă karma și de el.

“Femeia care mi-a furat viața” este o lectură amuzantă, plăcută și distractivă care te va ține interesat de poveste până la final.

Cu un pas prea departe – Tina Seskis

Titlu în engleză: One step too far

Autor: Tina Seskis

Apariție: 7 aprilie 2013

Notă: 4/5

Am ales să citesc Cu un pas prea departe din impuls și nu am căutat nici un fel de detaliu despre ea înainte. Recunosc că m-a atras coperta ediției din limba română. În același timp, sinopsisul nu ne dă prea multe detalii: Emily Coleman se decide într-o dimineață să își părăsească viața perfectă pe care o ducea alături de soțul și copilul ei și să o ia de la capăt, să-și facă o nouă viață cu un nou nume și fără să mai menționeze vreodată cuiva ceva din trecutul ei.

Mi-a părut o carte de mister numai bună și pe măsură ce o lecturam, mi-am dat seama că-mi place atunci când autorii țes poveștile în jurul personajelor și abia spre final ne dezvăluie elementele care le-au condus către anumite decizii. Astfel, te fac să te întrebi constant despre ce s-a întâmplat și îți dorești să citești cât mai repede, ca să afli.

În plus, acțiunea se desfășoară pe două planuri. Unul, este din prezent, unde o însoțim pe Emily în noua sa viață în Londra iar cel de-al doilea începe de la nașterea lui Emily și a sorei sale gemene, Caroline și ne este povestită de un narator. De obicei, atunci când am parte de cărți a căror acțiune se desfășoară pe două planuri, eu îl prefer pe unul dintre ele dar, în Cu un pas prea departe ambele planuri mi-au plăcut și au fost bine separate, astfel încât să nu creeze confuzie printre cititori.

Ca minusuri, aș menționa faptul că deși la început autoarea pune accent șo pe Caroline și pe părinții gemenelor, pe măsură ce paginile trec, aceste personaje devin mai puțin prezente, unele dintre acestea trecând cu totul în anonimat iar accentul se pune exclusiv pe povestea lui Emily. Astfel, sunt anumite situații care rămân nerezolvate, anumite întrebări rămân fără răspunsuri.

Ca o concluzie, eu vă recomand să citiți această carte dacă aveți poftă de ceva mister care să vă țină lipit de paginile cărții dar din care să aveți și de învățat.

Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay

Titlu în engleză: The Rain Watcher

Autor: Tatiana de Rosnay

Apariție: 23 octombrie 2018

Notă: 3/5

Alte cărți ale autoarei: Se numea Sarah, Vieți secrete.

Pe Tatiana de Rosnay eu am descoperit-o prin intermediul cărții ‘Se numea Sarah’, al cărui subiect este diferit de cel abordat în ‘Anotimpul ploilor’. Pentru că acel roman mi-a plăcut foarte mult, am căutat și alte cărți ale autoarei iar, cartea despre care vă povestesc astăzi m-a atras din momentul în care a fost anunțată apariția ei. Între timp, am mai citit și ‘Vieți secrete’, care se apropie un pic mai mult de temele abordate și în ‘Anotimpul ploilor’. Dar nici una din aceste două titluri nu au reușit să îmi placă la fel de mult ca primul.

‘Anotimpul ploilor’ este povestea familiei Malegarde care, se pregătește să sărbătorească cea de 70-a aniversare a tatălui, în Paris. Din păcate momentul ales de aceștia nu este cel mai potrivit deoarece, orașul luminilor este în pragul unui dezastru natural cauzat de ploile neîncetate. Prin ochii fotografului Linden Malegarde, cel mai mic dintre copii cuplului Malegarde, descoperim Parisul așa cum probabil puțini îl știu: cenușiu și sub ape. Iar pe măsură ce orașul se scufundă ușor, ușor, secretele și temerile membrilor familiei ies la suprafață.

Dar cine sunt cei care fac parte din familia Malegarde? Tatăl, Paul, este un arboricultor cunoscut și melancolic, căsătorit cu Lauren, o americancă ce e dispusă să facă din weekendul de sărbătoare un adevărat succes. Cei doi copii ai cuplului sunt Tilia și Linden, ea căsătorită la rândul ei și cu dorința de a păstra cele mai negre lucruri din viața ei cât mai ascunse iar el un fotograf de succes dar cu teama că, în ciuda renumelui, este o dezamăgire pentru cei care i-au dat viață.

Eu nu sunt un mare fan al poveștilor de familie și atât și, de aceea, îmi este mai greu să ofer note mai mari cărților de acest tip. Ceea ce a salvat însă totul a fost, modul în care autoarea scrie pentru că, are un mod special prin care ne prezintă lucrurile. Finalul a fost însă destul de abrupt și m-a făcut să ofer doar 3 din 5 stele pe Goodreads.  

Când înflorește liliacul (#1 Liliac girls) – Martha Hall Kelly

Titlu în engleză: Liliac girls

Autor: Martha Hall Kelly

Apariție: 5 aprilie 2016

Alte cărți din serie: Trandafirii pierduți (Lost roses)

Notă: 5/5

Deși văzusem de multe ori această carte îndeosebi pe grupurile de cititori de pe Facebook, m-am lăsat păcălită de titlu și nu i-am dat atenție crezând că este vorba despre o carte romantică. Dar, am dat peste o altă carte a autoarei, care mi-a atras atenția și care se numește Trandafirii pierduți. Am descoperit că aceasta este parte dintr-o serie care începe chiar cu romanul Când înflorește liliacul așa că, am vrut să respect ordinea și am ales să citesc întâi prima parte.

Acțiunea începe în septembrie 1939, odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondial dar, nu se centrează doar pe un grup de personaje ci, avem ocazia să urmărim și să cunoaștem poveștile a trei femei din trei locuri diferite.

Întâi, o avem pe Caroline Ferriday care locuiește în Statele Unite ale Americii și lucrează la ambasada franceză chiar dacă ea este actriță. La una dintre petrecerile la care participă, are ocazia să întâlnească un francez care-i va schimba viața pentru totdeauna.

Apoi, o avem pe Kasia Kuzmerick care locuiește în Polonia și decide să facă parte din rezistență. Tatăl ei, care lucrează la poștă, este arestat și eliberat ulterior dar, tânăra Kasia, împreună cu mama și cu sora ei, Suzanna, sunt duse la un câmp de muncă din Ravensbrück.

În cele din urmă, o cunoaștem pe Herta Oberheuse, care locuiește în Dusseldorf, Germania. Este una din rarele femei care au terminat medicina și, își dorește să devină chirurg dar, din păcate, regimul nazist pe care îl apreciază și-l respectă, nu-i permite să ocupe o astfel de poziție. În schimb, ajunge să fie dermatolog, iar din pricina greutăților financiare, ajunge să accepte o poziție la Ravensbrück.

Când înflorește liliacul este povestea celor trei femei, din trei locuri atât de diferite, cu poziții extrem de deosebite, povestite de ele însele. Această opțiune a autoarei, ne permite să cunoaștem și să înțelegem mai bine trăirile fiecăreia.

Părțile care m-au atras cel mai mult din carte sunt cele unde se vorbește despre Ravensbrück și, mai ales după ce am aflat că această carte este inspirată din povești reale, ale femeilor care au suferit tratamente comparabile cu cele pe care le făcea Menghele într-un alt lagăr nazist.

Nu pot să afirm că vreuna dintre cele trei personaje despre care v-am spus mai sus este preferata mea. Am învățat să le accept poziția și, într-o măsură mai mică sau mai mare, să le înțeleg.

Este o carte pe care o recomand fără doar și poate iubitorilor de ficțiune istorică și nu numai.