Când înflorește liliacul (#1 Liliac girls) – Martha Hall Kelly

Titlu în engleză: Liliac girls

Autor: Martha Hall Kelly

Apariție: 5 aprilie 2016

Alte cărți din serie: Trandafirii pierduți (Lost roses)

Notă: 5/5

Deși văzusem de multe ori această carte îndeosebi pe grupurile de cititori de pe Facebook, m-am lăsat păcălită de titlu și nu i-am dat atenție crezând că este vorba despre o carte romantică. Dar, am dat peste o altă carte a autoarei, care mi-a atras atenția și care se numește Trandafirii pierduți. Am descoperit că aceasta este parte dintr-o serie care începe chiar cu romanul Când înflorește liliacul așa că, am vrut să respect ordinea și am ales să citesc întâi prima parte.

Acțiunea începe în septembrie 1939, odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondial dar, nu se centrează doar pe un grup de personaje ci, avem ocazia să urmărim și să cunoaștem poveștile a trei femei din trei locuri diferite.

Întâi, o avem pe Caroline Ferriday care locuiește în Statele Unite ale Americii și lucrează la ambasada franceză chiar dacă ea este actriță. La una dintre petrecerile la care participă, are ocazia să întâlnească un francez care-i va schimba viața pentru totdeauna.

Apoi, o avem pe Kasia Kuzmerick care locuiește în Polonia și decide să facă parte din rezistență. Tatăl ei, care lucrează la poștă, este arestat și eliberat ulterior dar, tânăra Kasia, împreună cu mama și cu sora ei, Suzanna, sunt duse la un câmp de muncă din Ravensbrück.

În cele din urmă, o cunoaștem pe Herta Oberheuse, care locuiește în Dusseldorf, Germania. Este una din rarele femei care au terminat medicina și, își dorește să devină chirurg dar, din păcate, regimul nazist pe care îl apreciază și-l respectă, nu-i permite să ocupe o astfel de poziție. În schimb, ajunge să fie dermatolog, iar din pricina greutăților financiare, ajunge să accepte o poziție la Ravensbrück.

Când înflorește liliacul este povestea celor trei femei, din trei locuri atât de diferite, cu poziții extrem de deosebite, povestite de ele însele. Această opțiune a autoarei, ne permite să cunoaștem și să înțelegem mai bine trăirile fiecăreia.

Părțile care m-au atras cel mai mult din carte sunt cele unde se vorbește despre Ravensbrück și, mai ales după ce am aflat că această carte este inspirată din povești reale, ale femeilor care au suferit tratamente comparabile cu cele pe care le făcea Menghele într-un alt lagăr nazist.

Nu pot să afirm că vreuna dintre cele trei personaje despre care v-am spus mai sus este preferata mea. Am învățat să le accept poziția și, într-o măsură mai mică sau mai mare, să le înțeleg.

Este o carte pe care o recomand fără doar și poate iubitorilor de ficțiune istorică și nu numai.

Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman

Titlu în suedeză: En man som heter Ove

Titlu în engleză: A man called Ove

Autor: Fredrik Backman

Apariție: 27 august 2012

Notă: 5/5

Alte cărți ale autorului traduse în limba română: Noi contra voastră, Scandalul, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Oameni anxioși

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este una din cărțile mele preferate din anul 2019. Este cartea al cărei final m-a făcut să plâng în tren, în drum spre birou. Și spuneam la momentul respectiv, pe Instagram, că fiecare dintre noi ar trebui să fie un pic din Ove.

Este povestea de viață a acelui vecin morocănos, omul bun la toate, dar care pare puțin ciudat și a cărui poveste nu o cunoaște nimeni prea bine. Ove crede că e înconjurat de idioți și nu înțelege de ce oamenii trebuie să plătească pe cineva pentru a schimba un bec. Iar eu am un astfel de om acasa, ceea ce m-a făcut să-l îndrăgesc pe acest bătrânel singuratic și urâcios.

Într-o dimineață de toamnă târzie, liniștea lui Ove este tulburată de noii săi vecini, care intră în zona rezidențială unde locuiește acesta, în ciuda anunțurilor care interzic mașinile acolo. Odată cu acestă familie de iranieni care se mută în casa de lângă cea a lui Ove, singurătatea bărbatului va dispărea ușor, ușor, fie că își dorește, fie că nu.

Au fost și voci care nu l-au iubit pe Ove, dar cred că trebuie să pleci la drum alături de el cu inima deschisă și să te gândești la ce anume din atitudinea și acțiunile lui Ove îți aduce aminte de cineva drag sau poate chiar de tine.

Fredrik Backman a creat un personaj pe care pare că lumea îl disprețuiește dar de fapt, acesta este iubit, ajutat fiind de personajele secundare create care, nu sunt puse prea mult în evidență. Lumina rămâne tot timpul pe bătrânelul care urăște pe toată lumea, cu excepția soției sale. Din păcate, aceasta nu-i mai este alături dar, Ove învață să iubească din nou, dar diferit.

Vă recomand Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman dacă vreți ceva amuzant dar, care vă poate face și să plângeți, și dacă vreți să faceți cunoștință cu un personaj cu care uneori să vă simțiți identificați.

The thief of time – John Boyne

Titlu în engleză: The thief of time

Autor: John Boyne

Apariție: 2000

Notă: 4/5

Aveam pe listă mai multe cărți scrise de John boyne, autorul cărții Băiatul cu pijamalele în dungi, dar am ales The thief of time pentru asemănarea sa cu romanul Cum să oprești timpul de Matt Haig. Din păcate. cartea nu a fost încă tradusă în limba română.

Mattheu Zéla este un bărbat în vârstă de 50 ani, născut în Paris în anul 1743. Acțiunea nu se petrece doar în anii 1700, ci suntem purtați prin copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea acestuia, până la vârsta de 50 de ani când, Mattheu încetează să mai îmbătrânească și, avem astfel ocazia să parcurgem alături de el peste 200 de ani de istorie.

În 1758, tânărul Mattheu părăsește Parisul alături de fratele său Tomas, și de Dominique, singura femeie pe care o va iubi cu adevărat dar pe care eu am disprețuit-o. Au parte de o serie de întâmplări nefericite, dar ajung să se stabilească într-un oraș pentru ceva timp.

Mattheu ne povestește întreaga sa viață, condimentată cu poveștile de amor pe care le-a avut cu femeile pe care le-a cunoscut. 19 dintre acestea i-au devenit soții, iar restul au rămas la statutul de iubire sau amante. De altfel bărbatul ca ține legătura pe parcursul întregii sale vieți și cu descendenții fratelui său Tomas, pe care încearcă să îi ajute cum poate el mai bine.

Trebuie să menționez că întâmplările nu se desfășoară într-o ordine cronologică și acesta este unul din motivele pentru care mi-a plăcut această carte. Am avut impresia că stau la depănat povești cu un prieten, pe parcursul lecturii.

Mi-a plăcut elementul fantastic din carte și anume faptul că Mattheu nu îmbătrânea. Așa cum am menționat, acest roman mă duce cu gândul la cartea Cum să oprești timpul de Matt Haig, pe care eu am avut ocazia să o citesc înaintea acesteia. Cronologic vorbind, The thief of time a fost publicată înaintea cărții lui Matt Haig.

Desigur, există și un motiv legat de misterul tinereții lui Mattheu, pe care vă invit să îl descoperiți singuri, citind cartea.

Sora pierdută – Flynn Berry

Titlu în engleză: Under the harrow

Autor: Flynn Berry

Apariție: 14 iunie 2016

Notă: 3/5

Sora pierdută de Flynn Berry mi-a atras atenția nu numai prin coperta pe care o are traducerea în limba română, dar și prin faptul că a fost calificată ca fiind de calibrul romanelor Fata din tren de Paula Hawkins și Fata dispărută de Gillian Flynn. Am pornit așadar în lecturarea ei cu așteptări destul de mari pentru că, cele două mențiuni anterioare au fost printre preferatele mele în materie de cărți de mister și thrillere.

Protagonista acestui thriller este Nora, care pleacă din Londra și merge să își viziteze sora, așa cum a făcut și în alte weekenduri trecute. Ceea ce nu se așteaptă să găsească în casa pe care Rachel o are într-un mic sat, este cadavrul mutilat al sorei sale. Iată o scenă destul de grea cu care începe cartea și de la care pleacă întreaga acțiune a romanului.

Nora nu are încredere în justiție și este convinsă că polițiștii nu vor acorda atenția cuvenită cazului, așa că începe o investigație pe cont propriu. Este decisă să afle cine este autorul teribilei crime, dar ceea ce descoperă pe parcurs, despre viața secretă a surorii sale o va face să se întrebe cât de bine se cunoșteau ele și cât de multe lucruri își dezvăluiau de fapt în weekendurile pe care le petreceau împreună.

Vom avea parte și de o serie de incursiuni în trecut și va fi ceva mai greu în anumite momente să ne dăm seama dacă personajul vorbește cu alte personaje sau pur și simplu poartă un monolog. Acesta este un lucru care poate deveni deranjant dar, care poate oferi un plus de credibilitate a personajului principal în fața cititorului mai ales dată fiind situația în care aceasta se află.

Este o lectură antrenantă, care mi-a plăcut mult până spre final când, pentru mine, nu a mai fost la fel de interesant și felul în care au curs lucrurile până la final m-a făcut să îi ofer pe Goodreads doar 3 stele din 5.

Sub aceeași stea – John Green

Titlu în engleză: The fault in our stars

Autor: John Green

Apariție: 10 ianuarie 2012

Notă: 5/5

Hazel Grace Lancaster este o fată în vârstă de 16 ani, căreia îi place să citească, să se uite la televizor, îi plac poeziile și să doarmă, și și-ar dori ca plămânii ei să funcționeze normal. Are impresia că de când se știe s-a aflat în fază terminală. Pentru că mama ei consideră că este deprimată, începe să o ducă la un un fel de alcoolici anonimi pentru oameni cu cancer. Mai precis, este vorba despre un grup de sprijin, unde Hazel merge în fiecare miercuri, dar care simte că nu o ajută, mai ales pentru că lista celor pentru care trebuie să se roage, pentru că au trecut într-o lume fără suferință este din ce în ce mai lungă.

Într-una din zilele de miercuri, Hazel îl cunoaște pe Augustus Waters, care a suferit și el de o boală cumplită. Primul lucru pe care l-a gândit fata despre acest tânăr este că e foarte arătos. Dar pe măsură ce îl descoperă, fizicul lui rămâne în urmă, pentru că Augustus este amuzant, inteligent, îi plac metaforele și o face pe Hazel să se simtă bine.

Chiar dacă personajele se confruntă cu aceste boli necruțătoare, ele sunt mai pline de viață decât multe alte personaje pe care le-am întâlni într-o carte young adult. Mi-au plăcut foarte mult ambele personaje principale. Am râs și am plâns citind cartea asta iar acesta este un lucru ce nu se întâmplă prea des.

Povestea este una interesantă, care ne oferă o lecție, ritmul este antrenant, acțiunea curge foarte frumos, fără momente în care să te plictisești. Îmi amintesc că am văzut multe critici la adresa cărților lui John Green dar din ce am mai citit eu, cred că aceasta este una din cele mai bune, și o recomand oricui, indiferent dacă vorbim de un cititor adolescent sau adult.