Invadarea ținutului Tearling (#2 Regina ținutului Tearling) – Erika Johansen

Titlu în spaiolă: La invasión del Tearling

Titlu în engleză: The invasion of the Tearling

Autor: Erika Johansen

Apariție: 9 iunie 2015

Preceded by: Regina adevărată

Followed by: The fate of the Tearling

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Kelsea a reușit să ia ceea ce îi aparține, adică tronul ținutului Tearling. Doar că lucrurile nu se opresc aici, pentru că ea trebuie să ducă o luptă extrem de grea pentru a-și salva oamenii și regatul. Ca regină, ea a oprit traficul cu sclavi către ținutul numit Mort, ceea ce a atras după sine furia reginei acelui ținut, numită Regina Roșie care decide să ia măsuri.

Pe de altă parte, în peisajul acestei lecturi apare și Lily, cu care Kelsea are o anumită legătură pe care încearcă să o clarifice. Această femeie vine dintr-o altă epocă și poate avea un rol esențial atât în trecutul ținutului Tearling cât și în viitorul lui.

Pe lângă rîzbunarea pe care vrea să o ducă la împlinire pentru că nu mai primește sclavi din Tearling, Regina Roșie își dorește și safirele lui Kelsea, cele pe care le-am descoperit împtreună cu ea în primul volum al seriei, și care au ajutat-o pe tânăra noastră.

Kelsea se pregătește pentru atacul Reginei Roșii, punând la cale toate strategiile posibile pentru a-și proteja regatul și este sprijinită de Maza și Pen, pe care avem ocazia să îi cunoaștem ceva mai bine în acest volum. În același timp, regina ținutului Tearling suferă niște transformări, atât fizice cât și din punct de vedere al unor vedenii pe care le are.

Îmi place seria aceasta deși uneori îmi pare artificial lungită, și îmi pare rău că nu e mai cunpscută și apreciată de cititorii din România. În acest moment, cartea are o medie de 4.12/5 stele pe Goodreads, un pic mai mare decât media primului volumn.

Eu abia aștept să citesc și volumul al treilea al seriei Regina ținutului Tearling, The fate of the Tearling, care încă nu este tradusă la noi. Dacă și voi ați citit această carte, vă învit să îmi împărtășiți părerile.

Ultima scăpare – Federico Axat

Titlu în spaniolă: La última salida

Autor: Federico Axat

Apariție: 13 martie 2016

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Ultima scăpare este un thriller psihologic interesant, care te face să ai și tu dubii cu privire la turnura pe care o iau lucrurile, întrucât nu este deloc previzibil.

Ted McKay este un bărbat căsătorit, cu doi copii și o slujbă foarte bine plătită. Are tot ce și-ar putea dori, dar ceea ce el vrea este să-și tragă un glonț în cap, întrucât a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală în fază terminală.

Chiar când e pe punctul de a apăsa pe trăgaci, este întrerupt de sonerie. La ușă se află Justin Lynch, un bărbat care îi face o propunere ieșită din comun: trebuie să ucidă altre două persoane: un criminal și un om bolnav de cancer care, la fel ca și Ted, își dorește să moară. În schimbul acestui lucru, Ted va fi ucis de altcineva și astfel, familia lui va fi scutită de suferința de a ști că el s-a sinucis.

Problema legată de acest plan este aceea că pe măsură ce lucrurile evoluează, unele momente sunt extrem de ciudate. Situațiile sunt extrem de alambicate, în stilul lui Federico Axat și abia spre finalul romanului se clarifică ușor, ușor.

Ultima scăpare este o carte care creează dependență și te face să îți dorești să treci pagină după pagină până îți deslușești misterul. Se citește destul de ușor și repede, chiar dacă este destul de lungă. De asemenea, este ceva mai diferită de alte thrillere pe care le-am citit. Nu este primul roman al lui Federico Axat pe care îl citesc și cu singuranță nu va fi ultimul, tocmai datorită stilului autorului cât și temelor originale pe care le abordează.

Urmașii de sânge și os (#1 Legacy of Orisha) – Tomi Adeyemi

Titlu în engleză: Children of Blood and Bone

Autor: Tomi Adeyemi

Apariție: 6 martie 2018

Followed by: Children of Virtue and Vengeance

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Această carte mi-a atras atenția încă de când am văzut-o la booktuberii din afară, și mi-am dorit să am și eu versiunea în limba română atunci când am văzut că a apărut la editura Epica, în ediție cartonată și cu o copertă superbă.

În Urmașii de sânge și os o cunoaștem pe Zelie Adebola, o adolescent ce încă-și mai amintește cum era lumea atunci când magia încă mai exista, înainte ca regale să vâneze și să ucidă majii, adică oamenii care puteau să facă magie.

Lucrurile sunt pe cale să se schimbe atunci când Zelie o cunoaște pe prințesa fugară.  Fata își dorește să răzbune moartea mamei ei, care era și ea o maji și să readucă magia în ținutul Orisha, dar pentru asta trebuie să fie mai rapidă și mai puternică decât Inan, prințul trimis în urmărirea ei și a prințesei.

Cred că unul dintre planurile acestei serii este acela că protagoniștii sunt negri, lucru pe care până acum nu l-am mai întâlnit într-o serie. În plus, parcă putem simți magia ținutului Orisha.

Totuși, personajele principale nu au fost neapărat pe placul meu, și mă refer aici mai ales la Zelie, pe care o simt prea impulsivă și încăpățânată. Mi-a plăcut mai mult pințesa Amari, dintre personajele feminine. Despre personajele masculine principale, mi-au plăcut atât Tzain, fratele lui Zelie, cât și Inan, fratele lui Amari.

Urmașii de sânge și os de Tomi Adeyemi nu duce lipsă de acțiune, iar povestea ne este spusă de 3 voci: Zelie, Inan și Amari. Este o carte fantasy foarte frumoasă și abia aștept să văd continuarea poveștii celor patru protagonist și a ținutului Orisha.

The girl in the glass – Jeffrey Ford

Titlu în spaniolă: La niña de cristal

Autor: Jeffrey Ford

Apariție: 1 august 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

The girl in the glass de Jeffrey Ford se afla pe lista mea de citit de pe Goodreads de ceva timp. Începând cu anul trecut, am decis să citesc din lecturile to read de pe platforma menționată și să încerc să le reduc numărul. Și am început cu cele mai vechi iar printre ele se află și The girl in the glass, despre care nu știu dacă a fost tradusă la noi, pentru că eu nu am reușit să o găsesc. Eu am citit varianta ebook, în limba spaniolă.

În centrul poveștii se află Diego, un tânăr de origine mexicană care este luat sub aripă de către un pungaș și împreună înșeală oamenii făcând sesiuni false de spiritism, puse la cale atât de bine încât este greu de crezut că nu sunt reale, cel puțin pentru oamenii care suferă și speră să mai vorbească o dată cu cei dragi, trecuți în lumea cealalaltă. Cei doi sunt însoțiți și de Antonio, un bărbat gigant care a făcut parte în trecut din lumea circului.

Schell este numele bărbatului care îl ia în grija sa pe Diego, de pe străzile New Yorkului, unde suferea de foame și risca să fie deportat. Diego primește și educație din partea acestui bărbat ciudat, pasionat de fluturi.

Acțiunea se desfășoară în timpul Marii Depresiuni, în America și vom avea ocazia să cunoaștem personaje ciudate, imposibile, pe care le-am întâlni doar într-o lume a circului sau o lume fantastică.

În timpul uneia dintre sesiunile false de spiritism, Schell vede imaginea unei fetițe reflectată în geamul unei uși, și care pare că-i cere ajutorul. În ciuda faptului că pentru el totul a fost o farsă până acum, acesta este momentul în care lucrurile se schimbă și crede cu toată puterea sa în ceea ce a văzut, așa că pleacă în căutarea fetei, însoțit de Diego și Antonio.

Mi-a plăcut la nebunie lumea creată de Jeffrey Ford și recomand cartea celor care vor să citească un roman a cărei acțiune se desfășoară în timpul Marii Depresiuni.

În căutarea unui destin – Jojo Moyes

Titlu în engleză: The ship of brides

Autor: Jojo Moyes

Apariție: 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

În căutarea unui destin ne spune o poveste de la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial când, peste șase sute de femei pornesc în aventura regăsirii soților și logodnicilor la bordul unui portavion.

Dintre acestea, remarcăm patru dintre tinere, extrem de diferite, dar ale căror destine se împletesc în drumul spre regăsirea bărbaților alături de care își doresc să formeze o familie. În mod normal, astfel de călătorii se desfășurau pentru tinerele soții în vapoare pentru pasageri, dar de această dată cele peste 600 de femei călătoresc alături de peste 1000 de marinari și bărbați care se întorc de la război. Cartea are la bază fapte reale iar călătoria se va întinde pe șase săptămâni, cu o traiectorie ce merge de la Sydney până în Plymouth.

Așa cum am spus și mai sus, noi vom urmări îndeaproape patru dintre tinere: Margaret, Avice, Frances și Jean, care vor împări aceeași cameră. Vom cunoaște situația fiecăreia și motivele pe care le-au avut pentru a-și părăsi țara și a pleca în căutarea unui nou destin. Una dintre ele este însărcinată și-și părăsește familia cu tristețe, pentru a se alătura noii ei familii, în Anglia. Îi este teamă de cum va fi primită și privită. Alta, provine dintr-o familie înstărită și a fost crescută pentru a devenit soție și pentru a se mândri cu asta. Cea de-a treia a fost asistentă medicală în ultimii patru ani, după un trecut întunecat. Nu prea vorbește despre ea iar sufletul ei poartă urme adânci de tristețe. Își dorește să aibă parte de un nou început în Anglia. Este personajul meu preferat, cu care am rezonat cel mai bine. Ultima femeie, este de fapt o adolescentă în vârstă de 16 ani, naivă și plină de energia dată de vârstă. Cred că este una dintre persoanele a căror viață va fi cel mai mult afectată.

Jojo Moyes reușește să transmită ceea ce au trăit personajele la bordul acelui portavion, cum s-au schimbat ele, cum au interacționat cu bărbații de la bord și cum le-a afectat asta. Ceea ce nu mi-a plăcut deloc au fost începutul și finalul romanului. Și mă refer la modul prin care autoarea ne-a introdus în poveste. Deși este ca o semnătură pentru majoritatea operelor scrise de ea, pe care eu le-am citit, partea care se referă la prezent m-a dezamăgit de această dată. Mai bine intra direct în pâine, cred că ar fi fost mai drăguț. Nu mi-au plăcut personajele de la început și de la final și nici legătura creată cu trecutul și cu povestea în sine. Dar poate nu am înțeles eu cum trebuie lucrurile.