Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Oamenii fericiti citesc si beau cafea – Agnès Martin-Lugand

Titlu in romana: Oamenii fericiti citesc si beau cafea

Titlu in franceza: Les gens heureux lisent et boivent du café

Autor:  Agnès Martin-Lugand

Apariție: Decembrie 2012

Followed by: Viata e usoara, nuti face griji

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Aveam atat de multe asteptari de la aceasta carte dar, se pare ca a fost cu totul altceva decat ma asteptam. A inceput promitator, chiar daca trist, dar am avut incredere aproape tot timpul in personajul Diane, ca va iesi la liman. A facut-o probabil dar in felul ei, altfel de cat ne-a dat de inteles pe parcursul lecturii.

Dupa moartea sotului si fiicei ei intr-un tragic accident, Diane se izoleaza, renunta la vise, la afacerea ei si la viata ei si ramane inchisa in casa, in ciuda eforturilor prietenului sau cel mai bun, Felix, care incearca sa o aduca pe linia de plutire.

Intr-o zi insa, Diane ia decizia de a porni de la capat, intr-un mic sat din Irlanda, un tinut extrem de atragator din punctul meu de vedere. Pentru femeia indurerata totul e doar un refugiu. Inchiriaza o casa in fata marii, dar ceea ce ar fi fost linistea pentru ea, se transforma intr-o nebunie indata ce descopera ca are un vecin antipatic, Edward.

M-a intrigat la inceput prezenta lui Felix, am crezut ca va avea un rol ceva mai important si diferit fata de cel pe care l-a avut. Apoi, schimbarea pe care a experimentat-o Diane la un moment dat in relatia cu vecinul sau a fost parca prea brusca. A fost insa o poveste atat de frumoasa, si care m-a surprins atat de tare cand am vazut intorsatura pe care au luat-o lucrurile intre ei. Practic, mi se pare ca tot ce a castigat Diane a pierdut odata cu decizia ei de aproape de final.

As putea spune ca Edward a fost preferatul meu dintre personaje, dar cred ca farmecul lui a disparut odata cu aparitia altei femei. A dat dovada de slabiciune, dar a fost credibil in acest trio. Cred ca preferatii mei au fost in schimb cuplul de la care a inchiriat Diane casa si sora lui Edward. Si bineinteles, cainele, care este genial.

Despre peisajul din satul mic al Irlandei nu ar mai fi nimic de zis. Cred ca in acest moment, cine m-a citit in ultima vreme si-a dat seama ca ador peisajele acestui colt de lume, descrise in cartile pe care le citesc.

Mi-as fi dorit ca titlul sa fie ceva mai dezvoltat in carte, sa-i regasim esenta in intamplari dar, in afara faptului ca reprezinta numele cafenelei Dianei si a lui Felix, mai multa legatura cu actiunea eu nu am gasit.

In plus, imi doream atat de mult sa citesc continuarea, sa aflu ce s-a mai intamplat cu acest personaj atat de schimbator si dupa ce “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” a fost redeschis. Recunosc ca desi auzisem despre cartile lui Agnes Martin-Lugand, nu m-am documentat prea tare si initial am fost indusa in eroare de “Imi pare rau, sunt asteptata…” in sensul ca, am crezut ca aceasta a aparut inaintea cartii “Viata e usoara, nu-ti face griji”, dar la o cautare mai atenta pe site-ul editurii Trei, m-am lamurit, si curand o sa citesc si cel de-al doilea roman cu povestea lui Diane.

Recomand cartea indragostitilor de speranta, celor care isi doresc un impuls sa o ia de la capat odata cu Diane si celor care isi doresc sa se piarda cateva zile intr-o poveste al carei final nu-l vor intui usor.

Sursa photo: Goodreads