Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Trandafirul si hangerul (#2 Urgia si zorile) – Renee Ahdieh

Titlu in romana: Trandafirul si hangerul

Titlu in engleza: The Rose & the Dagger

Autor: Renee Ahdieh

Apariție: 26 aprilie 2016

Preceded by:  Urgia si zorile (The wrath and the dawn)

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Trandafirul și hangerul este cel de-al doilea volum al seriei Urgia și zorile și încheie povestea lui Khalid și a Șeherezadei.

Nevoită să-și părăsească soțul, Șeherezada se întoarce la familia ei, pe care o regăsește în deșert printre dușmanii lui Khalid, bărbatul pe care îl iubește. Tatăl ei este grav bolnav, blestemul abătut asupra lui Khalid și războiul care pare că se apropie din ce în ce mai tare, sunt elementele care conduc acțiunea acestei cărți.

Neputându-și ajuta prea mult tatăl, adică nu mai mult decât îngrijindu-l împreuna cu sora sa, Șeherezada caută un mod prin care să rupă blestemul abătut asupra soțului său și asupra Khorasanului. A fost nevoită să se maturizeze mai repede decât ar fi trebuit și să devină puternică și mai puțin impulsivă. Între timp, Khalid își ajută poporul așa cum poate, lucrând aproape de ei la reconstrucția orașului, fără să se dea de gol.

Sora Șeherezadei este unui din personajele mele preferate din această carte. Este fermecătoare și deșteaptă. Tariq și cel mai bun prieten al său vor fi și ei prezenți în Trandafirul și hangerul. Primul la fel de loial fetei pe care o iubește, iar cel de-al doilea, îndrăgostit de sora Șeherezadei. Un personaj nou este Artan, cel care o va ajuta mult pe Șeherezada și despre a cărui poveste aș fi vrut să aflăm mai multe lucruri.

Magia își face simțită prezența mai mult ca oricând, prin carte tatălui Șeherezadei și prin covorașul acesteia. Vorbind despre tatăl protagonistei noastre, trebuie să spun că nu mă așteptam ca acest personaj să aibă o astfel de evoluție. Omul ăsta este detestabil. Noroc că spre final, autoarea l-a făcut să-și spele păcatele făcute față de fetele sale.

Până la urmă totul e bine când se termină cu bine și acesta va fi și cazul lui Khalid și a Șeherezadei. Vor reuși împreună să treacă peste toate necazurile pe care le-a avut, să anuleze blestemul și să refacă Khorasan. Trandafirul și hangerul  este o poveste de dragoste și o dovadă că până la urmă binele învinge răul.

 

 

Catedrala marii – Ildefonso Falcones

Titlu in romana: Catedrala marii

Titlu in spaniola: La catedral del mar

Autor: Ildefonso Falcones

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Romanul Catedrala mării se află de câțiva ani în biblioteca mea dar m-am tot ferit să îl citesc deși îmi doream, pentru că mă simțeam alungată de dimensiunile sale deloc reduse. Dar atunci când am aflat că s-a făcut și o mini serie după carte, nu am mai ezitat și am pus mâna pe ea.

Acțiunea romanului se desfășoară în secolul XIV în Barcelona. Frumosul oraș a crescut și s-a întins spre cartierul pescarilor, ai căror locuitori participă, fiecare cum poate, la ridicarea cele mai mari catedrale de până atunci: Santa Maria del Mar. Construcția acesteia merge în paralel cu viața lui Arnau, un bărbat a cărei soartă a fost grea de la început. Fugit de pe pământurile natale împreună cu tatăl său, Arnau ajunge în Barcelona, în casa unor rude unde va munci alături de părintele său pentru fiecare fărâmă de pâine. Iar lucrurile devin încă și mai complicate odată cu un accident nefericit al unuia dintre verișorii lui Arnau.

În această viață atât de grea, băiatul reușește să se împrietenească cu un alt băiat, cu o soartă cel puțin la fel de grea, și împreună cresc pentru o vreme sub aripa lui Bernat Estanyol, tatăl lui Arnau, și cu ajutorul oamenilor buni pe care i-au cunoscut în Barcelona.

Catedrala mării este o carte care are tot ce și-ar putea dori un cititor: este ambientată într-o perioadă istorică interesantă, în Barcelona, un oraș iubit și de turiști și de cititori deopotrivă, are povești de dragoste complicate, interzise, sinceritate și onestitate dar și hoție și răutate gratuită, suspans, dramă, durere și dăruire. Este un roman al contrastelor, te poartă pe valurile vieții lui Arnau, te ridică și te coboară atunci când te aștepți mai puțin.

Cred că nu mai are sens să spun că abia aștept să văd ecranizarea acestui roman, să văd chipurile celor despre care am citit și mai ales să văd cum au ales să pună în scenă construcția catedralei, un loc de neratat în Barcelona, mai ales după această lectură.

Închei aici deoarece nu vreau să dau spoilere. Ar fi multe de spus, dar fiecare mic lucru v-ar putea da indicii. Se simte că această carte a fost foarte bine documentată și-și merită toate premiile. Personajele sunt realiste, foarte bine conturate, Arnau te face să te simți alături de el pe parcursul întregului roman.

Se zice că se aseamănă mult cu Stâlpii Pământului de Ken Follet dar cum eu nu am citit-o și nu aș avea cum să le compar. Pentru mine Catedrala mării de Ildefonso Falcones este o carte minunată și o recomand. Voi ați citit-o?

Simon si planul Homo Sapiens – Becky Albertalli

Titlu in romana: Simon si planul Homo Sapiens

Titlu in engleza: Simon vs. the Homo Sapiens Agenda

Autor: Becky Albertalli

Apariție: 7 aprilie 2015

Followed by: Leah on the Offbeat

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pe 15 mai am avut ocazia să particip, la invitația celor de la Editura Epica, la avanpremiera filmului Cu drag, Simon, care are la bază cartea Simon și planul Homo Sapiens. Cu această ocazie, cei de la Epica Publishing House au scos a doua ediție a cărții, care conține și câteva imagini din timpul filmării, precum și alte materiale extra.

După cum știți, mie îmi place să citesc întâi cartea și apoi aleg să văd ecranizarea dar, de această dată am făcut un schimb. A fost unul din rarele cazuri când am văzut întâi filmul și nu îmi pare rău deloc. În plus am avut ocazia să cunosc oameni faini la eveniment.

Îndată ce am terminat de vizionat pelicula, am început să citesc cartea, mânată fiind de curiozitatea de a vedea diferențele. Și pentru că tocmai aseară am terminat-o de citit, o să vorbesc întâi despre ea, pentru că până la urmă este și fundația scenariului filmului.

Simon este un adolescent ca oricare altul, merge la liceu, are un grup de prieteni foarte buni, o familie frumoasă, formată din doi părinți foarte înțelegători și moderni și două surori, una mai mare, Alice, și una mai mică, Nora. Dar în spatele tuturor acestor lucruri, se află un secret pe care nu l-a împărtășit cu niciunul dintre apropiații săi: este homosexual.

Băiatul își trimite email-uri cu Blue, un tânăr din școala sa, a cărei identitate reală îi este total necunoscută. Într-un moment de neatenție, Martin, un coleg al lui Simon va avea acces la mesajele dintre Blue si Simon și va începe să îl șantajeze, cerându-i să îl ajute să se combine cu Abby, una din cele mai bune prietene ale sale, a cărei atracție față de Nick (cel mai bun prieten al său) este evidentă și e reciprocă. Nedorindu-și să-l pună într-o situație neplăcută pe Blue, Simon acceptă șantajul lui Martin, cu riscul de a strica relațiile cu cei mai buni prieteni ai săi.

Vorbind despre relații, legătura care se formează între Blue și Jacques (numele cu care se semnează Simon) este una foarte frumoasă și specială. Avem parte pe parcursul lecturii de schimbul de mailuri între cei doi, în care vedem încet cum se deschid unul față de celălalt și cum se cunosc.

Dar nereușita planului lui Martin cu Abby va atrage după sine razbunarea acestuia împotriva lui Simon, ceea ce va duce la o schimbare în viața protagonistului nostru, pentru care nu era tocmai pregătit.

Cum vor evolua lucrurile după aflarea adevărului puteți afla citind cartea sau vizionând filmul. Nu aș vrea să dau mai multe spoilere decât am dat până acum.

Despre ecranizare pot spune că este destul de fidelă acțiunii cărții deși conține o serie de elemente diferite. De exemplu, în film Simon are doar o soră,  nu două, reacția tatălui său la aflarea adevărului este ceva mai diferită de cea din carte, suspiciunile despre cine este Blue se îndreaptă pe rând spre mai multe persoane, comportamentul lui Simon față de Martin este diferit la final, una din scenele de la Waflle House cu Martin și Abby este atât de diferită față de cea din carte. Mi-a plăcut mult mai mult cum a fost întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți în film, fiind mult mai emoționantă. Leah este cea mai bună prietenă a lui Simon, dar cea din carte este totalmente diferită de cea din film, rolul său fiind, din punctul meu de vedere, mult mai restrâns în carte.

Subiectul cărții poate să nu fie unul agreat de toată lumea și este în regulă cât timp nu se trec anumite limite. Mie mi se pare perfect normal și cred că este alegerea și dreptul fiecăruia să iubească pe cine dorește. Este important să învățăm să îi acceptăm pe ceilalți, să acceptăm alegerile lor și să nu ne schimbăm relația cu ei din cauza preferințelor lor sexuale.

În concluzie, cu toții avem multe de învățat de la cartea lui Becky Albertalli și vă invit și pe voi să descoperiți atât cartea cât și filmul și să îmi povestiți părerea voastră. Mie amandouă mi-au plăcut extrem de mult.

Sarpele din Essex – Sarah Perry

Titlu in romana: Sarpele din Essex

Titlu in engleza: The Essex Serpent

Autor: Sarah Perry

Apariție: 27 mai 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îndată ce am terminat de citit Șarpele din Essex de Sarah Perry, carte ce mi-a fost oferită de către Libris, am simțit nevoia să scriu despre ea. Rar am sentimentul acesta atunci când termin de citit o carte. De cele mai multe ori îmi iau câteva zile de pauză între terminarea lecturii și recenzie, pentru a-mi așeza mai bine gândurile. Romanul este o ficțiune istorică și trebuie să recunosc că m-am simțit introdusă în lumea conturată de autoare încă de la primele pagini.

Cora Seaborne rămâne văduvă dar în loc să fie tristă, se simte mai degrabă ușurată de povara căsniciei sale, despre care ne dăm seama încă de la început că nu era una fericită. Însoțită de fiul său Francis și de femeia care îi este alături de ceva timp, Martha, merge în Colchester, un sat englez unde un șarpe dă de furcă sătenilor.

Cora este convinsă că miticul animal aducător de necazuri este de fapt o specie nedescoperită încă și mânată de pasiunea ei pentru științele naturii se implică în procesul de descoperire a șarpelui. Pe de altă parte, preotul satului Aldwinter, William Ransome, nu este de acord cu ideile sătenilor dar nici cu cele ale Corei. În ciuda faptului că vor deveni buni prieteni, cei doi se vor contrazice deseori.

Acțiunea se desfășoară în secolul XIX și avem parte de personaje fermecătoare. Chiar și morocănoșii mi s-au părut bine integrați în peisaj. Cât despre subiectul romanului, acesta nu este doar unul ci este un cumul de subiecte: plecând de la momentul văduviei Corei, trecând prin relația cu fiul ei, relația cu familia preotului, cu Martha, cu prietenii șl cunoștințele sale, condimentând cu elemente fantastice, simțind frica sătenilor cu privire la șarpe și încheind cu probleme ale societății precum și inovațiile medicinei de la acea vreme.

Șarpele din Essex nu vă va plictisi nici o clipă. Iar pentru iubitorii de povești de dragoste, să știți că Sarah Perry a pus în scenă una din cele mai tandre povești de dragoste despre care am citit eu vreodată.

Personajul meu preferat este de departe Cora: modernă, puternică, independentă, este ca fluturele care iese din cocon dupa moartea soțului ei. Și soția preotului și Martha sunt două personaje cel puțin la fel de puternice, deși prietena Corei mi-a fost antipatică pe alocuri. Sau poate nu am reușit eu să o înțeleg prea bine. Apreciez intenția autoarei de a crea astfel de personaje feminine, ce pot constitui un exemplu pentru persoanele care citesc cartea.

Romanul este bine documentat, ceea ce cred eu că i-a permis autoarei să recreeze cu succes peisajele epocii. De asemenea, pune accent pe ignoranța oamenilor și pe faptul că uneori superstițiile ne pot invinge. Acestea sunt elemente la fel de prezente în secolul XIX ca și în prezent, în 2018.

Vă invit să citiți Șarpele din Essex de Sarah Perry și să îmi împărtășiți părerea voastră. Eu zic că nu degeaba a fost declarată Cartea Anului în 2016 la Waterstones și în 2017 la British Book Awards. În plus, coperta este cu adevărat minunată.