Hemingway și cu mine – Paula McLain

online casino

Titlu în engleză: Love and ruin

Autor: Paula McLain

Apariție: 1 mai 2018

Alte cărți ale autoarei: Soția din Paris (The Paris Wife), Zbor în jurul soarelui (Circling the sun) și altele.

Notă: 4/5

Aceasta este cea de-a doua carte a Paulei McLain pe care o citesc și care îi are ca personaje pe scriitorul Ernest Hemingway și pe una dintre soțiile sale. De această dată, este vorba despre Martha Gellhorn dar, la rândul ei este scriitoare.

Martha este cea de-a treia soție a lui Hemingway dar, nu o cunoaștem direct din această perspectivă ci, imediat după publicarea unei cărți care nu a excelat la capitolul vânzări.

Într-o zi, are ocazia să îl întâlnească pe Hemingway într-un bar din Key West, în timp ce se află într-o vacanță cu familia. Martha îi atrage imediat atenția prin frumusețea ei și, o invită să meargă cu el și alți scriitori, în Spania, ca să scrie despre conflictele de acolo.

În timpul aventurilor din Spania, cei doi se îndrăgostesc și Ernest începe procedurile de divorț de cea de-a doua sa soție, pentru a fi liber pentru Martha. Ar trebui și să menționez că Hemingway mi-a fost antipatic în prima carte unde l-am cunoscut (Soția din Paris, unde este vorba despre povestea de dragoste pe care acesta a avut-o cu prima sa soție), iar tot ce se întâmplă în acest roman îmi adâncește convingerea că Hemingway este unul dintre cei mai egoiști oameni despre care am citit.

Martha mi-a dat impresia că este cam naivă. Atunci când îl cunoaște, este fascinată de el, îi știa opera și îl aprecia. Pentru mine, așa cum povestește Paula această carte, din perspectiva Marthei, la persoana I, a fost destul de clar care-i erau intențiile lui Hemingway și mă enervează ușurința cu care se descotorosește acest bărbat de soțiile sale.

Femeia pare că își dă seama că lucrurile nu stau atât de bine și de frumos pe cât credea ea, odată ce se întorc din mijlocul conflictului din Spania. Părerea mea este că s-a lăsat prea mult deoparte, pentru el, pentru creativitatea lui și ea, ajunge să fie criticată dacă ceea ce scrie ajunge să aibă mai mult succes decât de scrie el. De aici și egoismul despre care am vorbit mai sus.

Mi-a plăcut acest roman, îmi place cum scrie Paula McLain și îmi plac personajele. În ciuda faptului că Hemingway mi se pare antipatic, mă fascinează în același timp și, cărțile Paulei McLain sunt cele care m-au făcut să încep să citesc și operele lui Ernest Hemingway.

Vă recomand această carte dacă vă place să citiți despre viețile scriitorilor și dacă vreți să aflați aspecte poate mai puțin cunoscute despre caracterul acestora.

Fiica ceasornicarului – Kate Morton

Titlu în engleză: The Clockmaker’s Daughter

Autor: Kate Morton

Apariție: Septembrie 2018

Notă: 4/5

Kate Morton este o autoare extrem de apreciată printre cititorii români, cel puțin din ce am văzut eu. Am avut câteva încercări cu ea, dar nu pot spune că m-a cucerit iremediabil. Însă, Fiica ceasornicarului m-a atrat imediat, atât prin titlu și copertă cât și prin sinopsis.

Povestea se desfășoară pe două planuri. Unul, are loc în anul 1862, când artiștii din Frăția Magenta ajung la Birchwood Manor, casa lui Edward Radcliffe, de pe malul Tamisei. Aceștia vin împreună cu muzele lor în speranța că vor crea ceva nemaipomenit. Însă, câteva zile mai târziu, ceva se întâmplă și o femeie este împușcată iar o alta dispare pentru totdeauna. Totodată, o bijuterie extrem de prețioasă este și ea pierdută.

Cel de-al doilea plan se desfășoară o sută cincizeci de ani mai târziu, când o arhivistă, pe numele ei Elodie Winslow, dă peste o fotografie și un caiet de schițe în timp ce inventaria conținutul unei vechi genți. Aceasta este extrem de intrigată de o anumită schiță, ce-i aduce aminte de o poveste din copilărie și pornește astfel în căutarea istoriei acelui desen, și implicit a casei din desenul respectiv.

Personal, vedeam toată povestea din Fiica ceasornicarului dezvoltată puțin diferit, mai ales în ceea ce privește planul actual, al lui Elodie. Specific lui Kate Morton, regăsim și în acest roman diverse istorii, povești de viață ale mai multor persoane, din mai multe generații.

Am oferit doar 4 din 5 stele pe Goodreads pentru că a doua parte a cărții mi s-a părut puțin trasă de păr, dar povestea lucrurilor întâmplate în 1862 mi-a plăcut foarte mult deși a fost extrem de tristă. M-a deranjat puțin și faptul că au fost lucruri lăsate neclarificate dar, cu siguranță recomand această carte. A fost o lectură plăcută și cu siguranță o să vă placă dacă vă plac cărțile autoarei sau ficțiunile istorice împletite cu mister.

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Trandafirul si hangerul (#2 Urgia si zorile) – Renee Ahdieh

Titlu in romana: Trandafirul si hangerul

Titlu in engleza: The Rose & the Dagger

Autor: Renee Ahdieh

Apariție: 26 aprilie 2016

Preceded by:  Urgia si zorile (The wrath and the dawn)

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Trandafirul și hangerul este cel de-al doilea volum al seriei Urgia și zorile și încheie povestea lui Khalid și a Șeherezadei.

Nevoită să-și părăsească soțul, Șeherezada se întoarce la familia ei, pe care o regăsește în deșert printre dușmanii lui Khalid, bărbatul pe care îl iubește. Tatăl ei este grav bolnav, blestemul abătut asupra lui Khalid și războiul care pare că se apropie din ce în ce mai tare, sunt elementele care conduc acțiunea acestei cărți.

Neputându-și ajuta prea mult tatăl, adică nu mai mult decât îngrijindu-l împreuna cu sora sa, Șeherezada caută un mod prin care să rupă blestemul abătut asupra soțului său și asupra Khorasanului. A fost nevoită să se maturizeze mai repede decât ar fi trebuit și să devină puternică și mai puțin impulsivă. Între timp, Khalid își ajută poporul așa cum poate, lucrând aproape de ei la reconstrucția orașului, fără să se dea de gol.

Sora Șeherezadei este unui din personajele mele preferate din această carte. Este fermecătoare și deșteaptă. Tariq și cel mai bun prieten al său vor fi și ei prezenți în Trandafirul și hangerul. Primul la fel de loial fetei pe care o iubește, iar cel de-al doilea, îndrăgostit de sora Șeherezadei. Un personaj nou este Artan, cel care o va ajuta mult pe Șeherezada și despre a cărui poveste aș fi vrut să aflăm mai multe lucruri.

Magia își face simțită prezența mai mult ca oricând, prin carte tatălui Șeherezadei și prin covorașul acesteia. Vorbind despre tatăl protagonistei noastre, trebuie să spun că nu mă așteptam ca acest personaj să aibă o astfel de evoluție. Omul ăsta este detestabil. Noroc că spre final, autoarea l-a făcut să-și spele păcatele făcute față de fetele sale.

Până la urmă totul e bine când se termină cu bine și acesta va fi și cazul lui Khalid și a Șeherezadei. Vor reuși împreună să treacă peste toate necazurile pe care le-a avut, să anuleze blestemul și să refacă Khorasan. Trandafirul și hangerul  este o poveste de dragoste și o dovadă că până la urmă binele învinge răul.

 

 

Catedrala marii – Ildefonso Falcones

Titlu in romana: Catedrala marii

Titlu in spaniola: La catedral del mar

Autor: Ildefonso Falcones

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Romanul Catedrala mării se află de câțiva ani în biblioteca mea dar m-am tot ferit să îl citesc deși îmi doream, pentru că mă simțeam alungată de dimensiunile sale deloc reduse. Dar atunci când am aflat că s-a făcut și o mini serie după carte, nu am mai ezitat și am pus mâna pe ea.

Acțiunea romanului se desfășoară în secolul XIV în Barcelona. Frumosul oraș a crescut și s-a întins spre cartierul pescarilor, ai căror locuitori participă, fiecare cum poate, la ridicarea cele mai mari catedrale de până atunci: Santa Maria del Mar. Construcția acesteia merge în paralel cu viața lui Arnau, un bărbat a cărei soartă a fost grea de la început. Fugit de pe pământurile natale împreună cu tatăl său, Arnau ajunge în Barcelona, în casa unor rude unde va munci alături de părintele său pentru fiecare fărâmă de pâine. Iar lucrurile devin încă și mai complicate odată cu un accident nefericit al unuia dintre verișorii lui Arnau.

În această viață atât de grea, băiatul reușește să se împrietenească cu un alt băiat, cu o soartă cel puțin la fel de grea, și împreună cresc pentru o vreme sub aripa lui Bernat Estanyol, tatăl lui Arnau, și cu ajutorul oamenilor buni pe care i-au cunoscut în Barcelona.

Catedrala mării este o carte care are tot ce și-ar putea dori un cititor: este ambientată într-o perioadă istorică interesantă, în Barcelona, un oraș iubit și de turiști și de cititori deopotrivă, are povești de dragoste complicate, interzise, sinceritate și onestitate dar și hoție și răutate gratuită, suspans, dramă, durere și dăruire. Este un roman al contrastelor, te poartă pe valurile vieții lui Arnau, te ridică și te coboară atunci când te aștepți mai puțin.

Cred că nu mai are sens să spun că abia aștept să văd ecranizarea acestui roman, să văd chipurile celor despre care am citit și mai ales să văd cum au ales să pună în scenă construcția catedralei, un loc de neratat în Barcelona, mai ales după această lectură.

Închei aici deoarece nu vreau să dau spoilere. Ar fi multe de spus, dar fiecare mic lucru v-ar putea da indicii. Se simte că această carte a fost foarte bine documentată și-și merită toate premiile. Personajele sunt realiste, foarte bine conturate, Arnau te face să te simți alături de el pe parcursul întregului roman.

Se zice că se aseamănă mult cu Stâlpii Pământului de Ken Follet dar cum eu nu am citit-o și nu aș avea cum să le compar. Pentru mine Catedrala mării de Ildefonso Falcones este o carte minunată și o recomand. Voi ați citit-o?