Fluturi (vol I si II) – Irina Binder

fluturiTitlu in romana: Fluturi

Autor: Irina Binder

Apariție: 12 Decembrie 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cred ca toti am fost intoxicati cu reclama care i s-a facut acestei serii de carti. Consider ca e potrivita ideea de intoxicare, intrucat a beneficiat de atat de multa publicitate pentru atat de putin continut de calitate.
Curiozitatea si-a facut simtita prezenta si am imprumutat de la Bookster primele doua volume. Din cate imi aduc aminte, am asteptat o gramada dupa ele, semna ca e foarte cautata. M-am abtinut sa caut prea multe detalii inainte de a citi cartile pentru ca imi place sa fiu surprinsa, e sa zicem asa o un obicei de-al meu.
Fluturi se bazeaza pe povestea reala a autoarei. Mie una mi-e foarte greu sa cred multe din situatiile din carte. Adica as prefera sa cred ca unele momente au fost exagerate intentionat pentru a da un plus cartii, decat sa stiu ca in realitate s-ar putea ca oamenii aceia chiar sa fie asa cum sunt ei descrisi.
Irina ii cunoaste pe Matei si pe Robert intr-o seara de club. Dupa un ciudat moment in oglinda, cu Robert, e totusi cucerita de atentia lui Matei. La putin timp dupa inceperea relatiei cu acesta, isi muta funduletul din Brasov la Snagov, in vila lui Matei, unde va trai alaturi de fiica acestuia pe care o indrageste imediat si unde o cunoaste si pe doica celor doi frati, cel mai frumos personaj din toata cartea, din punctul meu de vedere.
Viata Irinei merge de la agonie la extaz, din bratele lui Matei in cele ale lui Robert si apoi inapoi la Matei. Mai apar si altii prin peisaj, atat femei cat si barbati, unii mai placuti decat altii, unii devin din dusmani prieteni, prin simpla magie emanata de Irina, pilonul principal al acestei carti.
Ce mi-a placut de i-am dat 3 din 5 pe Goodreads? Faptul ca aceasta carte te trece prin mai multe stari, unele momente cu Robert, loialitatea Irinei fata de prietenele ei si fata de domnul profesor si cam atat.
Ce nu mi-a placut? Personajul Irina – pentru ca se contureaza a fi o doamna, dar ascunde niste replici de precupeata uneori, acel du-te vino pe care il face cu barbatii, faptul ca-si lasa studiile deoparte si fuge foarte repede in casa lui Matei, ceea ce mie una mi-a creat ideea de materialism, in ciuda negatiilor din carte, faptul ca se bate mereu moneda pe cat ii iubeste ea pe cei din Snagov, faptul ca nu e sincera si nu renunta la Matei atunci cand isi da seama ca relatia lor nu merge, si ar mai fi o gramada de multe alte lucruri de mentionat.
Totusi, este o carte care te tine in priza cumva, prin limbajul plin de neologisme dar e prost editata si cred ca ar trebui revizuita din punctul asta de vedere.
Nu o recomand decat daca va place Sandra Brown, eu cu asa ceva o aseman, si asta raspund atunci cand sunt intrebata ce parere am despre aceste carti.
Din ce am mai citit pe ici pe colo, unii o considera o telenovela (apropo de ce spuneam mai sus cu Sandra Brown), altora le-a placut foarte mult. Eu ma declar neutra. Voi ati citit cartile? Cum vi se par?

Memoriile unei gheise – Arthur Golden

memoriile unei gheise arthur goldenTitlu in romana: Memoriile unei gheise

Titlu in engleza: Memoirs of a Geisha

Autor: Arthur Golden

Apariție: 23 Septembrie 1997

Nota: 5/5
Încăperi ferecate

Cred ca toti am auzit de cartea asta la un moment dat. Eu am amanat cativa ani citirea ei, caci nu m-am simtit pregatita sa o citesc inainte de anul acesta.
Dincolo de titlu, Arthur Golden ne duce intr-o lume incarcata de istorie si frumusete, in indepartatul orient. Un lucru interesant de mentionat ar fi acela ca, dupa publicarea cartii in 1997, autorul a fost dat in judecata de catre Mineko Iwasaki, pentru defaimare si pentru ca nu a indeplinit conditiile contractului semnat.
Memoriile unei gheise este de departe o carte fascinanta, sincera si care poate atinge niste puncte sensibile in fiecare cititor. Pe mine m-a ravasit.
Protagonista acestei carti este Chiyo, denumita mai tarziu Sayuri, una dintre cele mai faimoase gheise ale Japoniei.
Inca de la primele pagini aflam cateva detalii despre viata lui Chiyo, despre copilaria ei, in casa parinteasca. Dupa un eveniment nefericit, tatal copilei se vede nevoit sa o vanda pe ea si pe sora ei, Satsu. Acestea ajung in Gion, unde vor fi despartite pe neasteptate. Satsu ajunge la un bordel, pe cand mciuta Chiyo ajunge intr-o okiya (o casa unde tinerele se pregatesc pentru a fi gheise).
Termenii japonezi utilizati in carte sunt greoi si nu prea am reusit sa ii tin minte, dar daca voi sunteti pasionati de cultura japoneza si daca sunteti un pic mai familiarizati cu limba, va poate parea fermecator. Mie mi-a cam pus piedici in parcurgerea textului. 🙂
Suntem introdusi in lumea gheiselor odata cu Chiyo, si pe masura ce ea creste si afla ce inseamna aceasta meserie, descoperim lumea dura si in acelasi timp captivanta din Gion.
Este o carte care pe mine m-a socat, prin realitatea povestii prezentate. Nu e o dulce poveste cu o lume minunata, ci o lupta continua pentru faima, suprematie si supravietuire. Mi se pare ca Sayuri are parte de o viata foarte grea si invata inca de mica sa lupte cu greutatile.
Paginile Memoriilor unei gheise nu se citesc ci zboara pe masura ce contureaza o stare de tensiune si te fac sa te intrebi ce mai urmeaza sa se intample.
Dupa ce am terminat cartea, am vazut si filmul, dar nu mi-a placut deloc, lipsesc o gramada de detalii interesante. Va las mai jos trailerul.

De veghe in lanul de secara – J.D. Salinger

De veghe in lanul de secara  JD Salinger

Titlu in romana: De veghe in lanul de secara

Titlu in engleza: The Catcher in the rye

Autor: J.D. Salinger

Apariție: 16 Iulie 1951

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

O carte ce la prima vedere poate parea usoara si scurta ascunde in paginile ei mult mai multe lucruri importante. De veghe in lanul de secara ne spune povestea lui Holden Caulfield, in orasul New York, un oras care abia se recupereaza dupa razboi.
Holden face o serie de confesiuni sincere, fara nici o ezitare, despre esecul sau in scoala, despre regulile stricte impuse de familia sa traditionalista si despre experienta sa sexuala.
Mi se pare ca desi a fost scrisa in urma cu mai bine de 60 ani, are putea fi considerata aplicabila si azi, pentru ca trateaza subiecte actuale ale societatii, ale individului si ale vietii in general.
Holden e un baiat de doar 17 ani care, nu intelege societatea in care traieste si care la randu-i nu este inteles. Vede o gramada de oameni falsi care formeaza aceasta societate si care nu reusesc sa fie fericiti in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca fiecare dintre noi ne-am regasit in persoana lui Holden, cel putin o data in viata.
Totusi, atunci cand am terminat cartea, mi s-a parut ca imi lipsea ceva, ca ar mai fi fost ceva de adaugat la povestea lui Holden, parca a fost lasata neterminata si asta m-a facut sa ii scad nota la final.
Cartea e foarte bine scrisa, fara sa ne dam seama contine multe idei filozofice dar care nu incarca fara rost si care nu dau impresia unei lecturi greoaie. Te invita la reflectare si este scrisa intr-un limbaj juvenil, usor.
In functie de asteptarile pe care le ai de la aceasta carte, ti se poate parea monotona si fara multa actiune, dar trebuie sa fi dispus sa intelegi ce se afla in spatele rebufnirii lui Holden si in spatele comportamentului lui.

Fata din tren – Paula Hawkins

Fata din tren

Titlu in romana: Fata din tren

Titlu in engleza: The Girl on the train

Autor: Paula Hawkins

Apariție: 13 Ianuarie 2015

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Cartea asta este ge-ni-a-la! Pur si simplu am devorat-o in mai putin de 24 de ore, si asta tinand cont de faptul ca nu face parte neaparat din genul meu preferat. Desi aproape fiecare capitol este dedicat unui personaj feminin, personajul principal este Rachel, o fata care ia in fiecare zi trenul de la ora 8:04 catre Londra.
In fiecare zi, ea vede pe geamul trenului aceleasi peisaje, aceleasi case din cartierul unde si ea a locuit pana de curand, aceeasi pereche de tineri pe terasa casei lor si carora le-a dat numele Jess si Jason, in timp ce, in mintea ei, le-a creat o poveste.
In mintea ei, viata lor este perfecta, nu ca a ei. Intr-o zi, in timp ce trenul statioan pentru cateva secunde, Rachel vede ceva, diferit de ceea ce vedea in orice alta zi in drumul sau catre Londra. Din acel moment, viata ei ia o intorsatura neasteptata si suntem purtati prin situatii in care nu mai stim pe cine sa credem.
Rachel crede ca viata ei e distrusa, dupa ce s-a despartit de sotul ei, e alcoolica si si-a pierdut si slujba. este o persoana in care nu poti avea incredere, e instabila si cu o gramada de probleme pe care ea nu face decat sa le accentueze, atat cu atitudinea cat si cu nesiguranta faptelor.
Anna este un alt personaj feminin al acestei carti, este femeia care i-a daruit un copil fostului sot al lui Rachel. Mai exact, ea a fost amanta lui in timpul casniciei sale cu aceasta.
Megan este cel de-al treilea personaj feminin important al acestui roman, cea mai ciudata din punctul meu de vedere. Are un comportament pe care eu nu l-am prea inteles.
In Fata din tren cunoastem aceeasi poveste din trei puncte de vedere diferite, acestea fiind vazute prin ochii celor trei personaje feminine mentionate mai sus.
O femeie dispare peste noapte iar singura persoana care ar putea da detalii despre disparitia ei, este Rachel, care, nu-i asa, nu e de prea mare incredere pentru cei care cerceteaza cazul.
Paula Hawkins a creat o poveste care mie mi-a adus aminte pe alocuri de Gone Girl, o poveste incarcata cu suspans, tensiune si care adesea m-a purtat de la simpatie la antipatie pentru fiecare dintre cele trei femei: Rachel, care a pierdut tot, Megan care se pierde si Anna care crede ca a gasit tot, trei femei al caror destin e mai legat decat credem si carora finalul le rezerva mari surprize.
Daca pentru unii poate parea previzibila, mie nu mi s-a parut deloc, caci la un moment dat mi-am creat o teorie si am gasit un suspect, care mai tarziu au fost demontate definitiv.
Cartea are si ecranizare, si eu abia astept sa vad filmul. Va las mai jos trailer-ul.

Proiectul Rosie (Don Tillman #1) – Graeme Simsion

proiectul-rosie_1_fullsizeTitlu in romana: Proiectul Rosie (Don Tillman #1)

Titlu in engleza: The Rosie project (Don Tillman #1)

Autor: Graeme Simsion

Apariție: 1 Octombrie 2013

Followed by: The Rosie effect

Nota: 5/5
Încăperi ferecate

Seria dedicata lui Don Tillman este savuroasa. Nu am mai ras de foarte mult timp asa citind o carte, mai exact de la 111 Numarul fierei de Toni Bega.

Don Tillman are 39 de ani, este profesor in genetica si este extrem de inteligent, dar nu se prea descurca cu socializarea. Viata sa este una foarte, foarte organizata, dusa la extrem atat de tare incat devine comica. Este atat de obsedat de organizare si atat de axat pe tabieturile lui incat, isi calculeaza fiecare activitate zilnica, in ore si minute.

Datorita unor statistici care spun ca barbatii casatoriti traiesc mai mult, Don decide ca a venit vremea sa se casatoreasca si, astfel demareaza proiectul “sotia”.

Elaboreaza un chestionar, ajutat si de cei doi prieteni ai sai, Gene si Claudia, un cuplu la fel de interesant ca si protagonistul nostru. Odata demarat proiectul, Don are o serie de intalniri, cu diverse femei, intalniri haioase din punctul meu de vedere, pe care el insa le ia foarte in serios.

In timp ce tot lucreaza la proiectul sau, Don o cunoaste pe Rosie, o tanara ce nu intra nici pe departe in ceea ce solicita el in chestionarul sau. Se imprietenesc si el o ajuta sa isi caute tatal biologic.

Ceea ce da savoare acestei carti este fara indoiala protagonistul nostru, Don Tillman. Acesta este transparent, sincer, direct, extrem de inocent, nobil, educat, foarte amabil, habar nu are de dublele sensuri ale unor fraze, sau de intentii ascunse, crede in lucruri asa cum sunt, cum le vede si le aude el. De aceea, viata lui e un pic (mai mult) data peste cap de acest proiect pentru cautarea sotiei perfecte. In acelasi timp insa, Don este foarte rigid, inflexibil si maniac.

Nu pot decat sa il felicit pe Graeme Simsion pentru personajul creat, mi se pare extraordinar de bine conturat, si da farmec intregii povesti.

Despre Rosie nu sunt foarte multe de spus, este o femeie normala, care are abilitatea de a-l da peste cap pe Don. In ce privinta, vom vedea pe masura ce ne vom apropia de finalul romanului.

Cartea este scrisa din punct se vedere al lui Don, si e o carte superba, pe care o recomand atat pentru tonul hazliu cat si pentru a descoperi putin despre cum sunt cei care au sindromul Asperger, si pentru a incerca sa ii intelegem un pic mai bine.