cărturia.ro

21/11/201624/11/2016

Proiectul Rosie (Don Tillman #1) – Graeme Simsion

Titlu in romana: Proiectul Rosie (Don Tillman #1)

Titlu in engleza: The Rosie project (Don Tillman #1)

Autor: Graeme Simsion

Apariție: 1 Octombrie 2013

Followed by: The Rosie effect

Nota: 5/5

Seria dedicata lui Don Tillman este savuroasa. Nu am mai ras de foarte mult timp asa citind o carte, mai exact de la 111 Numarul fierei de Toni Bega.

Don Tillman are 39 de ani, este profesor in genetica si este extrem de inteligent, dar nu se prea descurca cu socializarea. Viata sa este una foarte, foarte organizata, dusa la extrem atat de tare incat devine comica. Este atat de obsedat de organizare si atat de axat pe tabieturile lui incat, isi calculeaza fiecare activitate zilnica, in ore si minute.

Datorita unor statistici care spun ca barbatii casatoriti traiesc mai mult, Don decide ca a venit vremea sa se casatoreasca si, astfel demareaza proiectul “sotia”.

Elaboreaza un chestionar, ajutat si de cei doi prieteni ai sai, Gene si Claudia, un cuplu la fel de interesant ca si protagonistul nostru. Odata demarat proiectul, Don are o serie de intalniri, cu diverse femei, intalniri haioase din punctul meu de vedere, pe care el insa le ia foarte in serios.

In timp ce tot lucreaza la proiectul sau, Don o cunoaste pe Rosie, o tanara ce nu intra nici pe departe in ceea ce solicita el in chestionarul sau. Se imprietenesc si el o ajuta sa isi caute tatal biologic.

Ceea ce da savoare acestei carti este fara indoiala protagonistul nostru, Don Tillman. Acesta este transparent, sincer, direct, extrem de inocent, nobil, educat, foarte amabil, habar nu are de dublele sensuri ale unor fraze, sau de intentii ascunse, crede in lucruri asa cum sunt, cum le vede si le aude el. De aceea, viata lui e un pic (mai mult) data peste cap de acest proiect pentru cautarea sotiei perfecte. In acelasi timp insa, Don este foarte rigid, inflexibil si maniac.

Nu pot decat sa il felicit pe Graeme Simsion pentru personajul creat, mi se pare extraordinar de bine conturat, si da farmec intregii povesti.

Despre Rosie nu sunt foarte multe de spus, este o femeie normala, care are abilitatea de a-l da peste cap pe Don. In ce privinta, vom vedea pe masura ce ne vom apropia de finalul romanului.

Cartea este scrisa din punct se vedere al lui Don, si e o carte superba, pe care o recomand atat pentru tonul hazliu cat si pentru a descoperi putin despre cum sunt cei care au sindromul Asperger, si pentru a incerca sa ii intelegem un pic mai bine.

18/11/201606/11/2016

Trenul orfanilor – Christina Baker Kline

Titlu in spaniola: El tren de los huérfanos

Titlu in engleza: Orphan Train

Autor: Christina Baker Kline

Apariție: 2 Aprilie 2013

Nota: 5/5

Doar citind titlul curiozitatea creste si te gandesti oare ce poveste se ascunde in spatele copertii. Christina Baker Kline a creat aceasta impresionanta carte plecand de la fapte reale: trenul orfanilor chiar a existat in SUA, in perioada cuprinsa intre 1854 si 1929 si calatorea din oras in oras, plin cu copii ce asteptau sa fie infiati si crescuti de o familie, daca aveau noroc, fie sa fie luati si pusi sa munceasca si sa traiasca in conditii greu de imaginat. Cine erau acesti copii si de unde veneau ei? Orfani sau abandonati, cumplet singuri pe lume.

Aceasta este si povestea lui Vivian Dali, nascuta cu numele Niamh Power, venita cu parintii din Irlanda, in incercarea de a avea o viata mai buna. Din pacate, lucrurile cu merg asa cum si-ar fi dorit ei si din cauza unui tragic eveniment, Niamh ajunge in trenul orfanilor.

Are parte de o gramada de probleme si incercari in viata ei, si e nevoita chiar sa renunte la numele ei si sa se transforme intr-o alta persoana.

Multi ani mai tarziu, Vivian o cunoaste pe Molly, o adolescenta de 17 ani care incepe sa lucreze in casa lui Vivian pentru o scurta perioada, datorita unor probleme. Tanara trebuie sa petreaca 40 de ore ajuntand la sortarea unor lucruri. Molly nu s-a gandit niciodata ca intalnirea cu batrana ii va schimba complet viata. La fel ca si Vivian, si Molly a avut o viata grea si in incercarea de a ascunde durerea din sufletul ei, tanara face tot felul de lucruri nebunesti.

Pe masura ce face ordine in cutii alaturi de Vivian, amintiri ies la iveala si descoperim care a fost traseul lui Vivian si cum a ajuns unde este astazi. Nu o sa spun mai multe pentru ca nu vreau sa dezvalui prea mult, dar pot afirma ca este o poveste foarte trista. Amintiri, durere, tristete si multe alte lucruri ies la iveala pe masura ce citim, si in acelasi timp, Molly si Vivian descopera ca au multe lucruri in comun si se ajuta reciproc desi nu isi dau seama.

Cartea fost scrisa pe doua planuri: anul 2011, povestita la persoana a IIIa unde o regasim pe Molly alaturi de Vivian, si pe de alta parte avem periaoda cuprinsa intre 1929 si 1943, povestita la persoana I, unde regasim vocea Vivianei si viata ei.

Recomand cartea cu mult drag, mi-a placut mult, este o poveste emotionanta si trista, privind catre copii tratati ca pe marfuri, dar trezeste in cititor dorinta de a reflecta asupra a ceea ce s-a intamplat in realitate cu o gramada de copii si te face sa te gandesti ce inseamna cu adevarat familie si acasa.

16/11/201606/11/2016

Prea multa fericire – Alice Munro

Titlu in romana: Prea multa fericire

Titlu in engleza: Too Much Happiness

Autor: Alice Munro

Apariție: 17 Noiembrie 2009

Nota: 3/5

Prea multa fericire reuneste 10 povesti. Initial ma asteptam sa fie o carte si nu o grupare de povesti, am fost putin pierduta la un moment dat. Rolurile principale in aceste naratiuni sunt detinute de femei, fara insa a lasa in spate barbatii. Povestile ilustreaza vietile unor oameni obisnuiti dar totusi, unele nu au reusit sa ma convinga, nu am stiut sa le inteleg esenta.

Doua din cele zece povesti mi-au atras atentia: dimensiuni prin faptele crude si culmea Wenlock prin ciudatenie.

Dimensiuni ne-o aduce in vizor pe Doree, camerista la un motel si mama a trei copii: Sacha, Barbara Ann si Dimitri. Este casatorita cu Lloyd, un barbat pe care l-a cunoscut pe cand era minora, si cu care a ramas insarcinata inca dinainte de a ajunge la varsta majoratului. Intr-o seara, in urma unei discutii Doree pleaca acasa la unica ei prietena, Maggie. Curand Lloyd suna dupa ea, doar pentru a se asigura ca este acolo. A doua zi, cand se intoarce acasa, Doree este intampinata de sotul ei, zambitor. Intrand in casa insa, isi gaseste copii ucisi, fapt ce a avut loc inainte macar ca acesta sa sune acasa la Maggie. Motivatia lui a fost una absurda: sa nu fie nevoiti sa simta durerea abandonarii. Ceea ce mi se pare mie surprinzator este faptul ca Doree isi viziteaza sotul la inchisoare, pana cand intr-o zi, are loc un eveniment care ii schimba viata chiar cu putin timp inainte de a-i face o noua vizita lui Lloyd.

Pe Culmea Wenlock: personajul principal al acestei povestiri este o studenta care lucreaza la cantina universitatii si care in fiecare duminica iese la cina cu varul ei, Ernie, care se pare ca o si place. Ea locuieste intr-o camera inchiriata si curand primeste o noua colega, Nina, care are o poveste de viata impresionanta si cam ciudata. Aceasta nu avea voie sa iasa seara si era urmarita in permanenta de o alta femeie.

Intr-o zi Nina se imbolnaveste si o roaga pe colega ei sa-l sune pe dl Purvis, care o invita la cina. Aceasta accepta si merge doar ca are parte de o surpriza atunci cand doamna Winner o pune sa se dezbrace de tot. Asa va lua cina si chiar ii va citi poezii domnului Purvis. Intoarsa acasa, descopera ca Nina a disparut si o regaseste a doua zi la Ernie acasa. Ulterior dispare si de acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum domnul Purvis si Nina au facut parte dintr-un vis.

Alice Munro creeaza o tensiune si un suspans care impreuna tin viu focul interesului cititorului. Mi-ar fi placut totusi sa aflu si mai multe lucruri despre protagonisti, sa fie mai dezvoltate povestile lor, pentru ca de cele mai multe ori am simtit ca citesc un rezumat al unui moment al vietii lor. Trebuie mentionat si ca povestile nu au nimic in comun una cu cealalta si stilul difera, e parca mulat pe fiecare personaj.

14/11/201606/11/2016

Jurnalul Annei Frank – Anne Frank

Titlu in romana: Jurnalul Annei Frank

Titlu in engleza: The diary of a young girl

Titlu in original: Het Achterhuis: Dagboekbrieven 14 juni 1942 – 1 augustus 1944

Autor: Anne Frank

Apariție: 1947 in olandeza, 1952 in engleza

Nota: 5/5

Este greu de scris ce am simtit cand am citit Jurnalul Annei Frank. Este o carte atat de incarcata emotional si care transmite atat de multe lucrui, incat am simtit nevoie sa iau o mica pauza si sa-mi las gandurile sa se aseze.

Am citit aceasta carte mai incet pentru ca am vrut sa acord mai multa atentia fiecarei zile din viata Annei.

Gandurile ei au fost puse pe hartie intre 1942 si 1944. Anna a scris gandurile, sentimentele si toate ideile sale din perioada pe care a petrecut-o ascunsa alaturi de familia ei si cativa prieteni.

Cartea incepe cu cateva zile inainte ca trupele naziste sa invadeze Olanda si avem deci ocazia sa cunoastem putin din viata fetei inainte ca familia ei sa fie nevoita sa se ascunda.

Totodata participam prin intermediul acestui jurnal la evolutia ei ca adolescenta si aflam cum se descurca cu dormitul, cu mancarea si cum isi petreceau timpul in incercarea de a face cat mai putin zgomot, pentru a nu fi descoperiti. Timp de doi ani sunt permanent in pericol.

Jurnalul Annei Frank a reprezentat pentru mine o modalitate de a cunoaste putin din viata evreilor din timpul Holocaustului si sacrificiile pe care trebuiau sa le faca pentru a supravietui. Este o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o citeasca la un moment dat.

11/11/201606/11/2016

Biblia pierduta – Igor Bergler

Titlu in romana: Biblia pierduta

Autor: Igor Bergler

Apariție: 2015

Nota: 3/5

Auzisem de aceasta carte in urma reclamei excesive facuta atunci cand a fost lansata. Mi-am dorit mult sa o citesc, mai mult din pricina faptului ca a fost asemanat stilul cartii cu cel al lui Dan Brown, iar acesta din urma este unul dintre autorii mei preferati. Cred ca la fel ca si mine si alti fani ai lui Dan Brown au fost pacaliti de aceasta carte. Eu am primit cartea cadou de la o colega de munca ce mi-a cumparat-o anul trecut de la Gaudeamus si trebuie sa recunosc ca la randul meu am oferit cartea cadou o luna mai tarziu, cand nu apucasem inca sa o citesc pe a mea.

Nu pot afirma ca nu mi-a placut deloc cartea, ci dimpotriva, faptul ca e scrisa pornind de la Romania si Vlad Tepes, m-a facut sa fiu entuziasmata in ceea ce o priveste.

Totusi mi e pare ca autorul a pierdut o gramada de puncte atunci cand a creat foarte multe situatii asemanatoare cu elemente din Codul lui Da Vinci a lui Dan Brown. Igor Bergler a riscat mult prin aceste lucruri si a pierdut. Probabil daca nu as fi citit codul lui Da Vinci si nu as fi fost fan Dan Brown, cu siguranta cartea mi-ar fi placut tare mult.

Nu o pot considera un roman politist sau thriller asa cum ar fi ea catalogata ci mai degraba o carte cu informatii necunoscute mie despre Vlad Tepes. La acest capitol, autorul a castigat niste puncte pentru ca se vede ca a fost foarte bine documentata. A fost pentru mine singurul element care m-a facut sa duc cartea pana la final.

Intial Biblia pierduta mi-a placut foarte mult dar pe masura ce am avansat cu lectura m-a plictisit, desi nu duce lipsa de momente de actiune, putin trase de par.

Nici finalul nu m-a dat pe spate, si el a fost hiperbolic, dar poate ca asta depinde si de interesul pe care il mai aveam eu pentru carte.

Personajul principal, Charles Baker, a fost si el exagerat conturat: desi e profesor universitar pare cam plin de bani pentru un om cu o asa meserie.

Va recomand cartea daca sunteti curiosi sa cititi o varianta romaneasca a Codului lui Da Vinci.