Titlu in romana: Sotia din Paris
Titlu in engleza: The Paris Wife
Autor: Paula McLain
Apariție: 2011
Nota: 5/5
Dupa ce am terminat Sotia din Paris un am putut sa spun decat WOW! Este o carte care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la un capat la altul si care mi-a demontat orice previziune.
Avem de a face cu personaje de fictiune inspirate de niste persoane reale foarte cunoscute de altfel. Doar ca, mie una, mi-a fost antipatic personajul principal masculin cam de dinainte de casatoria lui cu Hadley. Am crezut la inceputul romanului ca o sa fie un personaj foarte placut, mai ales pentru ca mi-a atras mult atentia in momentul cand a cunoscut-o pe sotia sa. Am avut chiar impresia ca cea care le era prietena celor doi, Kate, o sfatuia pe Hadley bine, spre interesul acesteia, si abia spre final mi-am dat seama cum stateau lucrurile.
Mi-as fi dorit in anumite momente sa vad o femeie mai puternica, mai impunatoare, caci am avut de multe ori impresia ca a fost ca o umbra pentru Ernest, indeosebi in perioadele petrecute in Spania.
A fost totusi un suport pentru el, de la inceput pana la final, si cand zic final un ma refer la divort. A fost dedicata, cred ca acesta este cuvantul care o descrie cel mai bine in contextul relatiei lor.
Sotia din Paris este cu atat mai fascinanta cu cat este inspirata din fapte reale, din vieti reale si unul dintre ele este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori. Mie una mi-a trezit interesul si sper sa gasesc ceva care sa-mi schimbe parerea despre personajul fictiv Ernest Hemingway.
As numi haotica casatoria lor si plina de actiune in acelasi timp. Poate ca de prea mult bine s-a ajuns unde s-a ajuns.
Recunosc ca cel mai mult am dispretuit personajul lui Pauline, atat de fals si de nebun, si atat de real in acelasi timp. Este un personaj pe care il vedem adesea reincarnat in tinere din ziua de azi. La fel si pe cei doi soti.
Tot acest triunghi amoros este foarte bine pus in scena. Este admirabil respectul pe care si l-au purtat pana la final si in ciuda faptului ca nu avem parte de tipicul happy end, il consider insa unul frumos si potrivit pentru astfel de poveste si personaje.
