Toti pleaca – Wendy Guerra

Titlu in romana: Toti pleaca

Titlu in spaniola: Todos se van

Autor: Wendy Guerra

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cuba este un subiect care imi atrage atentia din ce in ce mai des in ultima vreme. Asa am ajuns sa citesc ¨Toti pleaca¨ de Wendy Guerra, o carte despre care se spune ca are la baza chiar jurnalul autoarei.  Aceasta carte nu a fost publicata in Cuba pentru ca nu a trecut testul cenzurii.

Wendy Guerra impleteste viata ei de copil si de adolescenta cu fapte istorice, cum ar fi: razboiul din Angola, criza de la ambasada Peru din 1980,  actiunea intreaga a cartii desfasurandu-se in perioada anilor 70 si 80.

Personajul principal al cartii este Nieve Guerra, o fata nascuta in luna decembrie a anului 1970. Asa cum am mentionat si mai sus, povestea ei se imparte intre jurnalul copilariei si cel al adolescentei.

Cartea incepe cu povestile spuse de Nieve cand inca nu implinise 8 ani. Aceste povestiri sunt scurte si destul de la obiect, dar despre care uneori am impresia ca nu apartin unui copil.

Fetita Nieve creste in Cienfuegos impreuna cu mama ei si cu Fausto, iubitul acesteia, un suedez foarte dezinhibat. Tatal fetei va obtine custodia ei dupa ce ii va acuza pe cei doi adulti de comportament imoral, desi el nu se ocupa deloc de fiica lui, ba chiar o bate si o lasa nemancata. Toate acestea contribuie la o nota mutare in viata lui Nieve, ea ajungand intr-un centru pentru minori unde nu o duce neaparat mai bine, asa cum va puteti imagina. In acel moment, mama fetei are o reactie pe care la inceput nu am prea inteles-o.

Spre finalul primei parti are loc refugierea numeroasa a cubanezilor in ambasada Peru, incercand astfel sa plece din tara. Este, din cate am inteles, un eveniment extrem de important din istoria tarii. In acele momente, Nieve deja locuia la Havana impreuna cu mama ei, iar la scoala ei au loc tot felul de actiuni impotriva celor care vor sa plece.

In cea de-a doua parte a acestei carti, in jurnalul adolescentei lui Nieve, o regasim pe aceasta semnificativ schimbata. Studiaza artele si incepe sa isi traiasca viata: se indragosteste si are o gramada de probleme cauzate de lucrurile interzise pe care le face. Nu poate pleca din tara pentru ca este minora si nu are autorizatie de la tatal ei, care intre timp a fugit din Cuba.

Intreaga ei poveste este marcata de plecarea oamenilor din jur: Fausto, tatal ei, mama ei ocazional, iubitii ei.

Ce nu mi-a placut la aceasta carte este prima parte, pentru ca desi ilustreaza copilaria, se simte ca este scrisa din punct de vedere al unui adult mai degraba. Chiar daca autoarea s-a inspirat poate din jurnalul ei, tot nu m-a convins.

Mi-ar fi placut sa se centreze mai mult pe adolescenta ei, fara sa omita desigur aspectele extrem de importante din copilarie. Va recomand cartea si pentru ca este usor de citit si scurta, dar si pentru ceea ce ilustreaza.

 

 

Adio, dar mai stau putin – Nick Hornby

Titlu in romana: Adio, dar mai stau putin

Titlu in engleza: A long way down

Autor: Nick Hornby

Apariție: 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte are ca principal subiect sinuciderea, dar nu intr-un mod tragic si serios, ci mai degraba autorul se foloseste de un umor negru pentru a-ti rapi un zambet, in timp ce iti arunca cate o idee care te poate ajuta in momente de cumpana.

Nick Hornby reuneste patru personaje total diferite: Martin, un faimos prezentator, Jess, o tanara de 18 ani, cam problematica si fara cenzura la gura, Maureen, o femeie in varsta care are un fiu cu probleme de sanatate si JJ, un muzician care imparte pizza, pentru a putea supravietui.

Fiecare dintre ei are vise, are o viata pe care unii o socotesc perfecta, are probleme si nu are solutii. Intr-o noapte de anul nou, Martin, Maureen, Jess si JJ isi doresc sa se sinucida, aruncandu-se de pe o cladire foarte inalta, recunoscuta ca ¨turnul sinucigasilor¨.

Cei patru se intalnesc si e savuroasa scena cand oarecum isi cedeaza locul, sau isi asteapta randul. Pana la urma, hotarasc sa isi  amane putin momentul pe care fiecare si l-a pregatit mai mult sau mai putin timp.

Asadar, noul moment este stabilit ca fiind ziua de Sfantul Valentin. Intre timp, se mai intalnesc, in timp ce toti au impresia ca problemele celorlalti nu sunt atat de grave ca ale lui.

Imi pare ca se impletesc foarte fain: in timp ce Jess injura foarte mult si este extrem de rebela, Maureen este o femeie calculata, decenta, care a avut o viata grea. JJ si Martin par ca au avut tot ce isi doreau si au ajuns sa piarda din cauza unor prostii.

Mi-a placut fiecare dintre cele patru personaje si cred ca de la fiecare dintre ei putem invata ceva, si ce nu ar trebui sa facem dar si ce ar trebui sa facem in anumite situatii din viata noastra.

Se ajuta reciproc pe intreaga perioada de amanare, desi nu isi dau seama de la inceput. Sfarsitul nu este neaparat cel pe care eu il asteptam, si nu mi-a placut prea tare dar, parcursul cartii merita din plin.

Gatul girafei – Judith Schalansky

Titlu in romana: Gatul girafei

Titlu in germana: Der hals der giraffee

Autor: Judith Schalansky

Apariție: 2011

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am ales cartea aceasta de pe site-ul celor de la Editura All, m-a atras atat numele atat de intrigant cat si descrierea cartii. Aceasta trateaza adaptarea la schimbare intr-un mod cu totul inedit din punctul meu de vedere. Si in zilele noastre multe persoane au probleme cu privire la acceptarea schimbarilor.

Inge Lohnmark este profesoara de biologie de mai bine de 30 de ani. Urmeaza ca scoala unde preda sa se inchida in ceva timp, ceea ce ii da ceva batai de cap.

Relatia cu sotul ei este aproape inexistenta intrucat acesta se dedica exclusiv cresterii strutilor, iar cu fiica ei nu prea are nici o relatie, intrucat Claudia locuieste in Statele Unite ale Americii. Aceasta se casatoreste si nici macar nu isi invita parintii la nunta, ci le trimite doar niste poze.

Gatul girafei nu e o carte usor de citit si mi s-a parut putin negativista. Inge este o femeie dura, atat cu elevii ei cat si colegii de munca. Este un personaj cu care nu am reusit sa empatizez deloc. Ea isi aseamana elevii cu animalele despre care le preda.

Toate gandurile protagonistei sunt bazate pe cunostintele acesteia despre biologie, genetica, botanica si evolutionism.

In ciuda faptului ca asista de cateva ori la niste situatii grave intre elevii ei, nu ia nici o masura, nu se implica, intrucat este de parere ca intotdeauna cei mai puternici rezista, pentru ca adaptarea reprezinta totul.

Cu toate ca nu impartasesc parerile lui Inge Lohnmark si teoriile ei, imi place oarecum paralelismul pe care il face dar, imi displace profund faptul ca nu ia nici o actiune de aparare a celor slabi nici cand este vorba de fiica ei.

Cartea are un format deosebit, cu o serie de ilustratii create chiar de catre autoare, care insotesc ideile conturate in carte.

Va recomand Gatul girafei daca vreti sa aflati mai multe despre o femeie pentru care biologia si teoria evolutiei reprezinta totul, despre ce rol joaca gatul girafei in aceasta poveste si despre o bucata din istoria Germaniei. Puteti gasi cartea aici.

Dezastrul de la Cernobîl – Svetlana Aleksievici

Titlu in romana: Dezastrul de la Cernobîl

Titlu in engleza: Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1997

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pentru mine cartea asta a fost sfasietoare. Mai mult decat vazusem in documentarele de la televizor in anii trecuti, precum si pozele de pe internet cu orasul parasit nu stiam. Si am aflat putin din ce a insemnat accidentul de la Cernobil pentru oamenii din apropierea centralei prin vocea unor supravietuitori, oameni ale caror marturii sunt cutremuratoare. Sunt oameni care si-au pierdut familia in acel nefericit accident.

Sa fim intelesi inca de la inceput: cartea asta  nu are nici un cuvant de fictiune. Tot ce povesteste Svetlana, tot ce a documentat este real.

Initial mi-a fost greu sa cred ca o astfel de lume chiar a existat: o lume in care oamenii credeau ca tot ce construia URSS era perfect si sigur, atat de sigur incat centralele ¨ar fi putut fi instalate chiar in Piata Rosie¨. Apoi m-am gandit ca nici lumea de azi nu e cu mult mai diferita de atunci si majoritatea crede tot ce ii este indrugat la televizor.

Odata ce am inceput sa citesc aceasta carte am aflat si cat de grava a fost situatia si in Belarus, in conditiile in care in niciun documentar nu am auzit de efectele dezastruoase ale accidentului nuclear asupra acestei mici tari.

E revoltator sa citesti cat de tarziu s-a aflat in Europa si in lume despre accident si cum au luat masuri, parca minimizand efectele grave ale acestui accident care are urmari si astazi.

Cati copii au ramas fara parinti, cate sotii fara soti, cati batrani fara sprijin?

Cati au ramas blocati in acele zone afectate de radiatii? Cati au murit si cati s-au imbolnavit din cauza radiatiilor? Toate acestea datorita insistentelor unui om, unei persoane considerate profesioniste.

Va recomand aceasta carte pentru a afla mai multe despre acest nefericit eveniment si despre urmarile lui. Eu cat am citit cartea am urmarit si doua documentare si e greu de exprimat in cuvinte sentimentul pe care aceasta carte ti-l da.

Fluturi vol 3 – Irina Binder

Titlu in romana: Fluturi

Autor: Irina Binder

Apariție: 2016

Proceded by: Fluturi vol 1 si 2

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Unii dintre voi stiti deja parerea mea despre cartile Fluturi ale Irinei Binder, de aici. Cred ca volumul 3 este cel mai slab dintre toate, cu o gramada de clisee si fraze de pe Facebook si cu aceeasi Irina care este indragostita de toti barbatii cu care intra in contact: la fiecare dintre ei gaseste cate ceva, acel ceva ce o atrage si o face sa fie pe punctul de a ramane cu el.

In ciuda faptului ca pe intreg parcursul celor trei carti isi striga in patru zari educatia primita de la tatal ei si demnitatea, ajunge sa profite de pe urma facilitatilor si banilor oferiti de cei doi frati si iubiti ai ei, Matei si Robert.

Mi-e greu sa cred ca cineva s-ar putea lipi intr-atat  de mult de cartea asta plina de fraze de pe net. I-am dat intr-adevar 2/5, pur si simplu datorita finalului, care face pare din alt film decat restul cartii, si care mie mi-a placut mult.

Recunosc ca pe intreg parcursul volumului 3 am avut tendinta de a renunta la a mai citi aceasta carte, intrucat mi se parea ca nu face decat sa se invarta in cerc, creand aceleasi situatii si momente dintre Robert si Irina, ca in volumele anterioare.

Nu face decat sa lungeasca artificial povestea si astfel sa mai induca niste idei despre ¨Fat Frumos care le are pe toate dar nu e suficient si hei, e ok sa il inseli cu fratele lui, Harap Alb, pentru ca el te face sa te simti femeie¨, tinerelor sau visatoarelor.

Nu e rau sa fi visator, chiar eu sunt o visatoare prin definitie, dar cartea asta nu are nimic din literatura care sa te faca sa visezi la personajele din carti, sau care sa-ti dea de gandit.

As fi curioasa sa aflu daca si voua vi se pare la fel cartea asta, sau daca macar ati mai avut rabdare sa cititi acest al treilea volum si ultimul din seria Fluturi.