Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Tag: poveste de viata

Castelul de sticla – Jeannette Walls

Titlu in romana: Castelul de sticlă

Titlu in engleza: The glass castle

Autor:  Jeannette Walls

Apariție: martie 2005

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Castelul de sticlă” m-a atras prin titlul său. Nici nu aveam habar despre ce este vorba dar am cumpărat-o și nu mică mi-a fost mirarea când mi-am dat seama  că reprezintă memoriile lui Jeannette Walls.

Cartea începe cu Jeannette într-un taxi, îndreptându-se spre o petrecere. Traiectoria îi este întreruptă în momentul în care vede o femeie care caută în gunoi. Cunoaște acele mișcări și de teamă că cineva ar putea-o relaționa cu femeia aceea, decide să îi spună taximetristului o altă adresă. Acesta este începutul memoriilor scrise de Jeannette sub forma unui roman bine legat și structurat, ce cuprinde copilăria și adolescența pe care a trăit-o împreună cu frații ei, alături de părinții acestora.

Prima sa amintire este legată de un eveniment nefericit, când micuța Jeannette a luat foc în bucătăria rulotei în care locuia cu familia sa, în timp ce-și pregătea ceva de mâncare, la numai 3 ani. După câteva săptămâni de spitalizare, tatăl ei o ia din spital fără acordul medicilor și fără ca rănile micuței să fie vindecate. Acesta este unul din evenimentele care m-au lăsat fără grai, pentru că nu am înțeles atitudinea tatălui.

Sunt o mulțime de elemente din comportamentul tatălui și al mamei care-mi aduc aminte de părinții lui Frank McCourt din “Cenușa Angelei: o copilărie irlandeză”. De la tatăl alcoolic dar plin de entuziasm, care dă lecții de științe, istorie și lecții de viață, fără un loc de muncă dar priceput la toate și la nimic, până la mama visătoare, fără loc de muncă, pictoriță, pentru care doar arta sa contează și ale căror instincte materne nu prea sunt prezente.

Copilul Jeannette îl are ca idol pe tatăl său și ea este preferata lui. Dar pe măsură ce trece timpul, va fi dezamăgită când își va da seama că familia sa nu este la fel ca altele.

Copii vor crea o legătură deosebită între ei, cum rar mi-a fost dat să văd. Sunt luptători și se vor sprijini atât de mult încât putem afirma fără greșeală că doar susținerii reciproce pe care și-au oferit-o au reușit în viață.

Mutarea dintr-un oraș într-altul  crează confuzie în viața copiilor familiei Walls, dar pe părinți nu îi interesează ceea ce-și doresc aceștia. Pe parcursul lecturii am apreciat că în relatările autoarei nu se simte nici un pic de acuzare sau reproș asupra părinților.

Nu pot să nu fiu extrem de critică cu părinții care nu-și asumă responsabilitățile pe care le implică copii. Este extrem de greu să înțeles că astfel de oameni își abandonează copii și-i lasă să se descurce singuri din fragedă pruncie. Nu mi se pare corect ca rolurile să se inverseze, pentru că nu de puține ori am simțit că acei copii au purtat grija părinților și nu invers.

Adesea m-am simțit tristă citind această carte, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă de care nu se puteau bucura cum trebuia, așa cum o făceau alte familii.

Mi-a plăcut cartea și dacă nu știați, are si ecranizare. Vorbim despre un film care nu respectă întocmai toate ideile cărții, dar care reușește să ilustreze povestea familiei Walls. Recomand cartea deoarece cred că avem multe de învățat și din poziția de copii și din aceea de părinți.

Splendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini

Titlu in romana: Splendida cetate a celor o mie de sori

Titlu in engleza: A Thousand Splendid Suns

Autor:  Khaled Hosseini

Apariție: 22 mai 2007

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Am auzit vorbindu-se despre aceasta carte de o multime de ori si mi-a atras atentia. De aceea, nu am ezitat sa o aleg atunci cand o prietena mi-a recomandat-o si mi-a oferit-o.

Aceasta carte ne-o aduce pentru inceput pe Mariam, fiica din afara casatoriei a unui bogat om de afaceri. Traieste intr-o lume doar a ei, departe de familia tatalui sau, dar avand-o aproape pe mama ei, in afara orasului Herat. Este un copil ca oricare altul, care il divinizeaza pe parintele sau, pe care il vede din cand in cand, atunci cand acesta vine in vizita. Mama sa o vrea doar alaturi de ea iar atunci cand Mariam decide sa porneasca singura spre oras pentru a-si vizita tatal si pe familia sa, femeia ia o decizie drastica, cu care o amenintase pe copila.

In orasul pe care nu il cunoaste, Mariam gaseste casa tatalui sau, dar acesta nu-si arata chipul. Dupa ce-si petrece noaptea in fata casei, Mariam se intoarce acasa, dar ceea ce gaseste acolo ii va schimba viata pentru totdeauna.

La 15 ani, Mariam obtine prea tarziu ceea ce si-a dorit: sa faca cunostinta cu familia tatalui sau si sa ajunga in casa acestuia. Curand, sotiile parintelui sau vor scapa de ea, casatorind-o cu Rashid, un barbat din Kabul, mult mai in varsta decat ea. Desi incearca sa ii faca pe plac, Mariam nu obtine bunavointa lui, si viata ei este extrem de chinuita. Singurele momente fericite sunt cand ramane insarcinata. Dar din pacate, soarta nu-i va darui nici un copil.

In acelasi oras, o familie vecina are o fetita, Laila, careia i se dedica a doua parte a cartii. Este o fetita inteligenta si are un prieten pe nume Tariq. In 1987, atunci cand facem cunostinta cu Laila, fratii ei, pe care ea nu ii cunoaste, sunt plecati la razboi. Lailei ii place sa mearga la scoala, sa citeasca, isi doreste sa o poata ridica din pat pe mama ei depresiva si ii place sa isi petreaca timpul cu Tariq.

Din cauza razboiului si a sortii, Lailei i se schimba viata si nu in modul in care si-ar fi dorit. Rashid o aduce in viata sa si o ia de sotie, lucru care nu-i este deloc pe plac lui Mariam. La inceput, cele doua sotii se au ca soarecele si pisica dar, avand parte de aceeasi soarta grea, se apropie incet, iar legatura lor devine extrem de puternica. Iar a treia parte a romanului  este ca cireasa amara de pe tort: din ce in ce mai multe greutati si probleme, atat in casa cat si in societate.

Romanul mi se pare unul de exceptie: bine construit, o drama unde nu se grabesc lucrurile iar asta ii da un plus de realitate. Iar autorul, pe langa expunerea vietii grele a celor doua femei, aduce foarte bine in plan si contextul societatii din care ele face parte. Vedem cum incet incet femeilor li se iau drepturile de pe o zi pe alta, si sunt obligate sa se acopere din cap pana-n picioare. Este o realitate cu care din pacate, femeile din Afganistan si nu numai, se confrunta si in zilele noastre.

“Splendida cetate a celor o mie de sori” este un roman despre putere, sacrificiu, greutati si piedici, daruire si dragoste, asta in ciuda tuturor lucrurilor negative pe care le prezinta. Imi plac foarte mult cele doua personaje feminine, ba chiar as fi putut spune ca Laila este preferata mea, asta daca gestul final al lui Miriam nu m-ar fi marcat.

Va recomand din suflet cartea si indiferent cat de multa tristete v-ar face sa simtiti, va va oferi si speranta. Pentru ca oricat de grea e viata, intotdeauna vom putea gasi atat oameni buni cat si sentimente pure.

 

[Top]

Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza – Frank McCourt

Titlu in romana: Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza

Titlu in engleza:  Angela´s ashes: a memoir

Autor:  Frank McCourt

Apariție: 1996

Followed by: ´Tis a memoir, Teacher man

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Am terminat de doar cateva zile acest roman al lui Frank McCourt si am simtit nevoie sa las sa se aseze in mintea mea toate gandurile si sentimentele pe care mi le-a generat aceasta lectura. Cartea mi-a fost oferita de cei de la Libris si face parte din literatura universala. Autorul povesteste despre copilaria sa in aceasta prima parte a seriei autobiografice.

„Cand imi aduc aminte de copilaria mea, ma intreb cum de am supravietuit. A fost, desigur, o copilarie nefericita – o copilarie fericita abia daca merita pomenita. Mai rea decat copilaria nefericita obisnuita este copilaria irlandeza nefericita, iar si mai rea este copilaria irlandeza catolica nefericita.“

Intr-adevar, asa cum mentioneaza Frank McCourt in fragmentul de mai sus, copilaria sa a fost una extrem de grea. Nu puteam sa nu ma gandesc la asta pe masura ce treceau paginile. E incredibil cum a reusit sa treaca peste toate momentele grele si nu putine au fost clipele cand s-a aflat pe marginea prapastiei dintre viata si moarte.

Frank s-a nascut in Brooklyn in timpul Marii Crize Economice dintr-un tata din Irlanda de Nord si o mama tot din Irlanda dar din Sud. Atunci cand micutul are 4 ani, familia sa se intoarce in tara natala din cauza vietii grele pe care o duc in America. Dar ceea ce gasesc acasa este mult mai greu decat ce au lasat in tara tuturor posibilitatilor.

Despre Malachy si Angela McCourt nu am prea multe cuvinte de lauda. Poate e din cauza lipsei educatiei si din cauza saraciei in care au trait mai toata viata, dar sa faci atatia copii si sa nu poti avea grija de ei mi se pare prea mult. Tatal este un betiv in toata regula, nu are un serviciu stabil si atunci cand il are bea toti banii capatati la sfarsit de saptamana, in timp ce copii mor de foame, nu au cu ce sa se imbrace sau sa se incalzeasca. S-asa locuiesc in conditii mizere. Despre mama mi-a ramas in gand doar ca fumeaza si ca asteapta ca sotul sa aduca bani acasa. Insa putin tot o apreciez pentru momentele cand lupta pentru copii ei si ii sustine, asa cum poate.

Odata cu plecarea tatalui la razboiul din Anglia, familia se cam destrama si Angela ramane de izbeliste cu copii. Frank preia incet incet fraiele familiei, incepe sa munceasca de la o varsta frageda, uneori face lucruri nu tocmai potrivite dar, doar asa reuseste sa-si scoata la liman mama si fratii. Dintre copii familiei, numai cativa reusesc sa supravietuiasca conditiilor grele si bolilor ce ii lovesc. Acestea sunt unele din momentele cele mai grele ale lecturii.

Imi place modul cum este scrisa cartea, autorul avand un mod aparte de a pune pe hartie intamplarile din viata sa. Cele mai haioase momente mi se pare cele de la scoala, unde profesorul spunea ceva si copii repetau pe bucati ceea ce spunea dascalul.

¨Domnul se asaza la catedra, cu batul in fata lui. Ii spune lui Intrebare sa termine cu smiorcaitul si sa fie barbat. Daca mai aude pe careva din clasa ca pune intrebari stupide sau ca vorbeste despre Colecta, o sa-l bata cu nuiaua pana-i tasneste sangele. 
Ce-o sa fac, baieti?
O sa-l bateti cu nuiaua, domnule.
Pana cand?
Pana tasneste sangele, domnule.¨

Imi place Frank, imi place cum creste si cum evolueaza, cum se indragosteste. Este un copil puternic, care se maturizeaza pe zi ce trece.

Inchei aici parerea mea despre Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza dar abia astept sa citesc si urmatoarele volume ale lui Frank McCourt si sa aflu ce s-a intamplat cu el.

[Top]

Dincolo de iarna – Isabel Allende

Titlu in romana: Dincolo de iarna

Titlu in spaniola:  Más allá del invierno

Autor:  Isabel Allende

Apariție: mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am vazut coperta cartii ¨Dincolo de iarna¨ de Isabel Allende m-am indragostit pe loc si nu am mai avut rabdare sa apara in limba romana, asa ca in luna octombrie a anului 2017 am cautat cartea in Madrid, cu ocazia unei calatorii scurte facute acolo, dar nu am avut succes. Asa ca, spre final de an am citit ebook-ul, intrucat tema romanului se potrivea cu perioada rece a anului, in ciuda faptului ca ne lipsea zapada. Ironia sortii face ca acest roman sa fi fost lansat in mai 2017 cand vremea e oricum, numai rece nu.

¨Dincolo de iarna¨ ne face cunostinta cu trei personaje pe care le vom insoti pe intregul parcurs al cartii: o femeie din Chile, o tanara din Guatemala si un profesor universitar. Cei trei sunt adusi impreuna de o furtuna de zapada care pune stapanire pe New York.

¨In toiul iernii, aflam in sfarsit ca port in mine o vara de neinvins.¨  – Albert Camus 

Intai facem cunostinta cu Lucia Maraz, femeia din Chile. Este trecuta de prima tinerete si locuieste in  Booklyn, intr-o locuinta inchiriata de la Richard Bowmaster, care este profesor universitar si pentru care lucreaza. Evelyn, tanara din Guatemala, intra in actiune putin mai tarziu. Ea este pilonul care ii uneste si pe ceilalti doi. Prin personajul Evelyn, Isabel Allende pune in scena tema imigrantilor si a rasismului, iar povestea acesteia nu este una inventata conform declaratiilor  autoarei, ci este inspirata din realitate.

Un mic accident de masina o aduce pe Evelyn in viata lui Richard si in loc ca lucrurile sa se rezume la o reglare a asigurarilor, femeia apeleaza la profesor pentru a o ajuta sa scape de buclucul in care a intrat fara voia sa. In aceasta nebunie este implicata si Lucia, si curand cei trei pornesc in aventura vietii lor. Totul presarat cu multa zapada si multe emotii.

In timp ce calatorim cu cei trei, aflam povestile lor de viata, trecutul lor si toate greutatile prin care au trecut. Richard vine din Brazilia, Lucia din Chile asa cum am mai spus si, cu ajutorul ei cunoastem putin dintr-o bucatica a istoriei acestei tari intr-o perioada cu multi disparuti politici. Ultima dar nu cea din urma este Evelyn care duce in spate o viata dura din Guatemala, dar asta nu o impiedica sa daruiasca tot ce are ea mai bun si frumos.

Cei trei se completeaza si impreuna reusesc sa-si iasa din zona de confort si in acelasi timp sa reuseasca sa treaca peste hopul care i-a adus impreuna. Sunt amuzanti impreuna, dar nu m-am lipit prea mult de cei doi care o ajuta pe tanara guatemaleza. Dar Evelyn mi se pare centrul povestii si ea este singura care m-a atras sufleteste.

¨Dincolo de iarna¨ se potriveste de minune cu vremea rece de afara, doar zapada lipsind pe alocuri. Este un roman frumos in acelasi stil placut al lui Isabel Allende si o recomand  daca va doriti sa evadati putin din cotidian si sa calatoriti pe continentul Americii de Nord si pe cel al Americii de Sud impreuna cu Richard, Evelyn si Lucia.

[Top]

Ruta subterana – Colson Whitehead

Titlu in romana: Ruta subterana

Titlu in engleza: The Underground Railroad

Autor: Colson Whitehead

Apariție: august 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De cand am vazut varianta in limba engleza mi-am dorit romanul si m-a atras acest titlu. Asa ca in luna decembrie cartea lui Colson Whitehead s-a aflat pe lista mea de dorinte si cei de la Libris mi-au oferit-o.

¨Ruta subterana¨ face parte din categoria fictiune istorica si a fost considerata cea mai buna carte de fictiune a anului 2016. De altfel, a castigat Premiul Pulitzer in 2017.

Acest roman ce ne ofera o bucatica din istoria Americii este primul cu acest subiect pe care eu il citesc. Ideea principala este centrata in jurul sclaviei si a lipsei drepturilor africanilor, adusi cu forta intr-o tara atat de indepartata de originile lor.

Personajul nostru principal este Cora si cartea incepe cu o prezentare a familiei ei, rezumata la bunica si mama fetei. Din pacate, situatia de sclav se mosteneste dar mama Corei nu a vrut sa se multumeasca cu atat de putin si a fugit, lasandu-si singura fiica, la o varsta frageda, ceea ce o face pe Cora sa se simta parasita. Din nefericire, doar cititorul va descoperi ce s-a intamplat cu mama Corei si este trist ca personajul nostru, cheia povestii scrise de Colson Whitehead, nu va afla niciodata care i-a fost soarta femeii ce i-a dat viata.

Dupa introducerea in copilaria Corei, urmarim putin evolutia ei pe plantatia unde e tinuta si vedem cum, si ce se va intampla in mintea si in sufletul ei, pentru a se hotari sa urmeze calea mamei ei.

Despre viata la ferma am putea crede ca greutatile prin care trec sclavii i-ar face sa se apropie, dar lucrurile nu stau chiar asa. De multe ori se ataca sau isi sapa groapa unul altuia. La fel ca in lumea de astazi, exista oameni exclusi, oameni puternici, dar si pierzatori.

Asa cum spune si titlul, cartea centrala a cartii este o ruta subterana, de neimaginat, cu ajutorul careia Cora va reusi sa supravietuiasca. M-a uimit extrem de tare cantitatea de piedici de care va avea parte Cora. Fix cand ai impresia ca lucrurile vor intra pe fagasul normal, ceva se schimba si lucrurile o iau razna, situatia devenind din ce in ce mai grava. Cora pierde o multime de oameni dar castiga prieteni si cunoaste o viata pe care nu si-a imaginat-o.

In ¨Ruta subterana¨ Colson Whitehead ne pune pe tapet aspecte precum: sclavia pe plantatiile de bumbac, lipsa drepturilor si a libertatilor negrilor, cat de periculoasa ar fi pentru albi o grupare puternica a sclavilor care ar putea face o razmerita si cum se incearca controlarea nasterilor. Sunt aspecte despre care nu citim prea des in literatura de fictiune si desi unii ar considera ca sunt evenimente triste, consider ca este important sa le citim si sa le avem mereu prezente, pentru ca fara cunoasterea trecutului nu ne vom putea forma viitorul. Si astfel de evenimente si situatii nu trebuie sa se mai repete. Recomand romanul insotit de toate motivele de mai sus si daca l-ati citit deja, va invit sa imi impartasiti opinia voastra.

 

[Top]