Zăpada mieilor – Jenny Hubbard

Titlu în engleză: And we stay

Autor: Jenny Hubbard

Apariție: Jenny Hubbard

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Despre acest roman nu sunt foarte multe de zis, ci mai mult de simțit. Zăpada mieilor este povestea lui Emily Beam și a iubitului ei, Patrick Wagoner. Acesta, elev în ultimul an de liceu, se sinucide în fața prietenei sale, chiar în incinta locului unde cei doi învățau.

În urma evenimentului, Emily este îndepărtată de acel loc și trimisă la studii la o școală cu internat, numită Amherst. Acolo cunoaște două fete care-i vor fi alături în lupta cu vinovăția și furia pe care le simte, iar lor li se alătură și spiritul scriitoarei Emily Dickinson. Acesta din urmă dă un plus de supranatural poveștii.

Jenny Hubbard ne poartă prin trecut cu scopul de a afla cum a început și cum a evoluat relația lui Paul și a lui Emily și pentru a înțelege astfel ce a condus cuplul către un sfârșit atât de tragic. În același timp, intrăm în pielea personajului Emily și trăim alături de ea toate stările și sentimentele ce o încearcă și cum reușește în cadrul școlii Amherst să meargă mai departe.

Vieți secrete – Tatiana de Rosnay

Titlu în franceză: Boomerang

Titlu în engleză: A secret kept

Autor: Tatiana de Rosnay

Apariție: 2 aprilie 2009

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eu am făcut cunoștință cu stilul autoarei Tatiana de Rosnay atunci când am citit cartea Se numea Sarah, care mi-a plăcut foarte mult și am avut ceva așteptări și de la Vieți secrete.

Acest roman ni prezintă pe Antoine Rey și pe sora lui, Melanie, două persoane mature, care aleg să petreacă încă timp împreună chiar dacă fiecare dintre ei are viața sa. Cu ocazia zilei de naștere a lui Melanie, Antoine alege să îi facă o surpriză și merg împreună pe insula Noirmoutier, locul unde familia lor mergea mereu când ei erau copii, petrecând împreună clipe frumoase. Numai că, în spatele amintirilor frumoase se ascund secrete ce mai devreme sau mai târziu vor ieși la iveală.

La întoarcerea din scurta vacanță, Melania își amintește ceva din ultima vacanță petrecută pe insula Noirmoutier. Din păcate asta duce la un eveniment nefericit iar Antoine se trezește prins între trecut și prezent, între relația cu părinții și bunicii săi și relația cu copii săi și fosta soție. Va descoperi cât de bine se cunoaște pe sine și pe cei din jurul său. Cât de greu îi va fi să accepte adevărul?

Mi-a plăcut ideea acestui roman, și mai ales povestea din spatele poveștii, adică istoria familiei Rey. Legătura dintre întâmplarea care declanșează ceva în relația lui Melanie și lui Antoine cu amintirile legate de familie mi s-a părut puțin trasă de păr. Și mai ales ce se întâmplă cu Melanie după aceea. Nu a părut foarte credibil cursul pe care l-au luat lucrurile. În plus, Antoine mi-a fost extrem de antipatic și cred că asta a cântărit destul de mult în cum am simțit eu cartea până la urmă.

Dar dincolo de aceste lucruri mai puțin pozitive, care țin strict de cum am privit eu această lectură, vă recomand romanul Vieți secrete de Tatiana de Rosnay dacă vă plac poveștile de familie și secretele care ies la iveală oricât de mult ar încerca unii să le țină ascunse.

În căutarea unui destin – Jojo Moyes

Titlu în engleză: The ship of brides

Autor: Jojo Moyes

Apariție: 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

În căutarea unui destin ne spune o poveste de la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial când, peste șase sute de femei pornesc în aventura regăsirii soților și logodnicilor la bordul unui portavion.

Dintre acestea, remarcăm patru dintre tinere, extrem de diferite, dar ale căror destine se împletesc în drumul spre regăsirea bărbaților alături de care își doresc să formeze o familie. În mod normal, astfel de călătorii se desfășurau pentru tinerele soții în vapoare pentru pasageri, dar de această dată cele peste 600 de femei călătoresc alături de peste 1000 de marinari și bărbați care se întorc de la război. Cartea are la bază fapte reale iar călătoria se va întinde pe șase săptămâni, cu o traiectorie ce merge de la Sydney până în Plymouth.

Așa cum am spus și mai sus, noi vom urmări îndeaproape patru dintre tinere: Margaret, Avice, Frances și Jean, care vor împări aceeași cameră. Vom cunoaște situația fiecăreia și motivele pe care le-au avut pentru a-și părăsi țara și a pleca în căutarea unui nou destin. Una dintre ele este însărcinată și-și părăsește familia cu tristețe, pentru a se alătura noii ei familii, în Anglia. Îi este teamă de cum va fi primită și privită. Alta, provine dintr-o familie înstărită și a fost crescută pentru a devenit soție și pentru a se mândri cu asta. Cea de-a treia a fost asistentă medicală în ultimii patru ani, după un trecut întunecat. Nu prea vorbește despre ea iar sufletul ei poartă urme adânci de tristețe. Își dorește să aibă parte de un nou început în Anglia. Este personajul meu preferat, cu care am rezonat cel mai bine. Ultima femeie, este de fapt o adolescentă în vârstă de 16 ani, naivă și plină de energia dată de vârstă. Cred că este una dintre persoanele a căror viață va fi cel mai mult afectată.

Jojo Moyes reușește să transmită ceea ce au trăit personajele la bordul acelui portavion, cum s-au schimbat ele, cum au interacționat cu bărbații de la bord și cum le-a afectat asta. Ceea ce nu mi-a plăcut deloc au fost începutul și finalul romanului. Și mă refer la modul prin care autoarea ne-a introdus în poveste. Deși este ca o semnătură pentru majoritatea operelor scrise de ea, pe care eu le-am citit, partea care se referă la prezent m-a dezamăgit de această dată. Mai bine intra direct în pâine, cred că ar fi fost mai drăguț. Nu mi-au plăcut personajele de la început și de la final și nici legătura creată cu trecutul și cu povestea în sine. Dar poate nu am înțeles eu cum trebuie lucrurile.

Eleanor Oliphant se simte excelent – Gail Honeyman

Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine

Autor: Gail Honeyman

Apariție: 17 mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.

Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.

Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.

În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.

Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.

Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.

Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.

Viață după viață – Kate Atkinson

Titlu în română: Viață după viață

Titlu în engleză: Life after life

Autor: Kate Atkinson

Apariție: 14 martie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Viață după viață” a reprezentat o noutate pentru mine. Acest roman ne prezintă viața Ursulei Todd, care are șansa de a se întoarce în anumite momente cheie ale vieții sale și să schimbe cursul lucrurilor. Are inclusiv șansa de a schimba istoria Europei.

Încă de la început suntem puși în fața a două opțiuni: moartea Ursulei la puține ore de la nașterea sa într-o casă de la țară din Anglia, la începutul anilor 1910 sau salvarea ei de către medicul pe care mama ei îl aștepta cu nerăbdare.

Deși este o singură poveste, ea este spusă sub forme diferite, făcând să pară că sunt povești diferite. Aveam cartea de câteva luni și când am cumpărat-o mi-a atras atenția sinopsisul. Felul în care este scrisă povestea mă făcea și pe mine să îmi doresc să poată schimba evoluția situațiilor în care o regăseam pe protagonistă, și nu numai.

Cartea “Viață după viață” este narată la persoana a treia, și are un mediu foarte bine descris și creat, fără să fie alambicat. Spre finalul cărții, repetiția devine pușin obositoare și cred că se putea opri ceva mai devreme.

Dintre personaje, nu s-a remarcat niciunul în mod special, chiar dacă am cunoscut o mulțime, mai ales secundare, Ursula este o prezență constantă în carte, așa cum este normal, ea fiind personajul principal. Este schimbătoare, mai ales datorită deciziilor pe care le ia, dar nu evoluează, pentru că nu are cum, capitolele fiind foarte scurte și venind fiecare cu o altp turnură.

Finalul este un nou început, și nu mă așteptam la asta. Aș fi vrut ca pe final să văd o continuare a vieții Ursulei de la un anumit punct încolo.

“Viață după viață” este un roman în care autoarea se joacă cu timpul și cu viața protagonistei, pornind cu începutul secolului XX și al cărui final repreintă tot începutul unei noi vieți.