Spell Bound (Hex Hall #3) – Rachel Hawkins

spell-boundTitlu in spaniola: Embrujo (Hex Hall #3)

Titlu original: Spell Bound (Hex Hall #3)

Autor: Rachel Hawkins

Apariție: 13 Martie 2012

Nota: 4/5

Spell Bound este ultima carte din saga Hex Hall si cea care ne va da finalul povestii dintre Sophie si Archer. Se lamuresc multe lucruri si intrebari ramase nelamurite din cartile anterioare dar apar si lucruri noi.

Cea de-a treia cartea e si ea plina de actiune si intrigi. Totusi mi se pare ca se trece putin cam repede peste moartea unui anumit personaj, si ca s-a grabit putin finalul.

Dupa atacul asupra Thorne Abbey, Sophie trebuie sa fuga si sa-si caute refugiul chiar la unele dintre persoanele pe care le considera dusmani, familia Brannick. Singura si fara puteri, trebuie sa se descurce si sa invete sa aiba incredere in Cal.

In general cartea, urmareste aceleasi detalii ca si celelalte doua, este usor de citit, amuzanta si atrage cititorul dar este mai putin convingatoare decat precedenta.

In ciuda faptului ca Rachel Hawkins incearca sa creeze un triunghi amoros, se pare ca nu i-a iesit foarte bine, intrucat este clar ce alegere va face Sophie la final. Poate e pentru ca nu s-a legat foarte bine comunicarea intre Sophie si al doilea barbat din triunghi sau pentru ca in general in triunghiurile amoroase prima optiune ramane si ultima.

Pe cat de bine lucrata a fost ideea in sine a acestei povesti, pe atat de repezit a fost finalul, parca facut doar sa existe un final. M-as fi asteptat la ceva mult mai dezvoltat si mai detaliat.

Per total aceasta saga merita citita pentru ca este o poveste originala si amuzanta.

 

 

Demonglass (Hex Hall #2) – Rachel Hawkins

demonglassTitlu in spaniola: Desafio (Hex Hall #2)

Titlu original: Demonglass (Hex Hall #2)

Autor: Rachel Hawkins

Apariție: 22 Martie 2011

Nota: 5/5

Din toata saga, cea de-a doua carte a fost cea care mi-a placut cel mai mult si cred ca e cea mai buna. Aduce idei noi care dau o turnura interesanta si noua povestii.

O intalnim din nou pe Sophie Mercer care afla ca este si demon in afara de vrajitoare. Isi doreste sa isi extraga acest demon pentru a nu-si rani familia si cunoscutii. Ingrijorati de aceasta posibilitate parintii ei o conving sa isi petreaca vacanta de vara in Londra, alaturi de tatal ei, la Thorne Abbey.

Mica noastra vrajitoare accepta provocarea doar cu conditia de a fi insotita de prietena ei cea mai buna, Jenna. In Londra, Sophie are ocazia sa se apropie de tatal ei si sa cunoasca si noi persoane, precum Cal, care va juca un rol important pe viitor, si pe Daisy si Nick.

Lucrurile vor deveni destul de complicate in Hex Hall 2, pentru ca Sophie este in continuare indragostita de Archer, baiatul ce s-a dovedit a fi parte din echipa “dusmanilor”.

Personajul principal feminin, este destul de bine conturat, este o fata haioasa, uneori te faci sa razi foarte tare. Personal, personajele masculine nu imi atrag prea tare atentia, adica nici Archer nici Cal dintre cei mai importanti. Singurul care salveaza povestea, din punct de vedere masculin este tatal Sophiei.

Un alt lucru de subliniat ar fi ca mi se pare un lucru bun ca relatia dintre cele doua personaje principale un mai pare atat de fortata sau de rapid inchegata ca in prima carte, ci e mai asezata si mult mult mai bine gandita.

Finalul acestei a doua parti a Hex Hall este de pomina, autoare stie bine cum sa isi joace cartea si sa te lase legat strans de poveste si cu dorinta de a afla ce sa intampla mai departe. Tot ce am gandit ca se va intampla mi-a fost demontat.

Este o carte ce se citeste usor si repede, si odata ce o incepi nu iti vine sa ii dai drumul pana la final.

 

 

Hex Hall (Hex Hall #1) – Rachel Hawkins

hex-hallTitlu in spaniola: Condena (Hex Hall #1)

Titlu original: Hex Hall (Hex Hall #1)

Autor: Rachel Hawkins

Apariție: Martie 2010

Nota: 4/5

Pe Hex Hall am tot vazut-o pe unul din site-urile de une imi iau cartile in spaniola, dar am tot amanat sa o citesc pentru ca nu-mi placea titlul. Pana ce i-am citit descrierea si mi-am zis ca pana aici mi-a fost, trebuie sa o citesc. Si un imi pare rau deloc.

Hex Hall este povestea lui Sophie Mercer, o vrajitoare adolescente pe care parintii o trimit la o scoala de magie (Harry Potter & The Magicians style) unde ajunto toti tinerii cu problema de integrare in lumea magica, si unde aceasta va trebui sa invete sa-si foloseasca magia.

Pe Sophie o doare despartirea de mama sa, mai ales ca pana atunci au locuit impreuna, intrucat parintii ei sunt divortati, dar la Hecate Hall are sansa sa isi faca prieteni noi, sa se indragosteasca dar si sa dea peste necazuri, in persoana rivalei sale, Elodie Parris.

Conform detaliilor din saga Hex Hall, avem vrajitoare albe, bune si vrajitoare rele, iar protagnista noastra un face parte, asa cum ne-am fi gandit, din prima categorie ci din cea de-a doua, considerate a fi cele mai periculoase. Adaugand si faptul ca nu-si poate controla prea bine spre deloc magia, un rezulta lucruri prea bune.

Personajele sunt foarte dragute. O avem pe Sophie care mie mi se pare amuzanta, dar si pe prietena ei cea mai buna Jenna Talbot, o vampiroaica obsedata de culoarea roz si careia ii plac fetele frumoase pentru ca este lesbiana. Un punct sensibil pnetru multi dar pe care eu ma bucur ca autoarea a avut curat sa il implanteze in poveste. Si il avem si pe Fat Frumos pentru care “se bat fetele”, in persoana lui Archer, care la prima vedere pare un baiat introvertit dar este mult mai mult de atat. Acesta joaca un rol foarte important in saga Hex Hall si e un personaj care mie imi place foarte mult desi am fost luata putin prin surprindere intr-o anumita situatie.

Sophie o va cunoaste si pe fantoma bunicii ei (lucru care mie imi aduce aminte de The vampire diaries, serialul) si aceasta ii va fi mai bun profesor decat cei din academie.

Este o carte care imi place mult si o recomand daca vrei sa cititi ceva magic, usor si repede.

Rachel Hawkins a facut o treaba grozava cu aceasta saga si te face sa te simti parte din povestea cu vrajitoare, vampiri si alte vietati. Pentru mine cel putin, povestea un e deloc previzibila, asa cum am mai spus m-a luat prin surprindere turnura pe care o iau lucrurile.

 

P.S. I still love you (To all the boys I´ve loved before #2) – Jenny Han

ps-i-still-love-youTitlu in spaniola: P.S. Aún te amo

Titlu original: P.S. I still love you (To all the boys I´ve loved before #2)

Autor: Jenny Han

Apariție: 26 Mai 2015

Nota: 4/5

Dupa un joc plecat de la a face gelos pe altcineva si de a atenua problemele generate de scrisorile din copilarie ale Larei, jocul a devenit serios si acum Lara Jean si Peter Kavinsky sunt un cuplu.

Doar ca lucrurile un sunt prea simple, intrucat Lara Jean trebuie sa se confrunte si cu problemele generate de fosta prietena a lui Peter, Genevieve. Iar atunci cand un filmulet compromitator cu fata apare, bomba explodeaza. Convinsa ca fosta prietenului ei se afla in spatele tuturor belelelor din relatie si culminand cu neincrederea alimentata de faptul ca Peter pretrece tot mai mult timp cu Genevieve, Lara Jean se afla pe marginea prapastiei.

Si daca nu ar fi suficient, apar si baietii carora Lara le scrisese scrisorile, si unul dintre ei este foarte aproape de inima ei. Ce decizie va lua intr-un final? Cate dintre noi un am fost in situatia asta in adolescenta?

Am o parere foarte buna despre cartea asta, mi s-a parut un titlu foarte bun si foarte strans legat de continutul cartii si al seriei in sine si foarte reala. Reflecta bine ce se intampla intre adolescente in zilele astea si pana unde pot ajunge lucrurile.

Mie, personajul Peter nu imi place deloc, de la inceput. Poate ca asta a fost accentuat si de faptul ca pe parcursul acesti parti, Lara Jean s-a transformat intr-o iubita plina de dubii la adresa lui si maximul neplacerilor a fost atunci cand am descoperit toate secretele pe care Kavinsky pe pastra fata de Lara Jean. Nici isteriile pe care le face ea un sunt foarte dragute, dar eu una ii inteleg reactia.

Imi place foarte mult Kitty, sora Larei Jean. Este un personaj care da culoare acestei carti.

Din cate am auzit s-ar putea sa mai fie o a treia parte din saga, dar un am mai multe vesti deocamdata.

Ar fi interesant de vazut si un film, chiar as fi curioasa de impactul pe care l-ar avea cartea asupra filmului.

Recomand cartea, pentru ca este usor de citit, placuta si haioasa chiar. E numai buna de o vacanta scurta, te face sa te intorci putin in urma cu cativa ani si sa privesti lucrurile ce ti s-au intamplat, dintr-o alta perspectiva.

Me encontrarás en el fin del mundo – Nicolas Barreau

me-encontraras-en-el-fin-del-mundoTitlu in spaniola: Me encontrarás en el fin del mundo

Titlu original: Du findest mich am Ende der Welt

Autor: Nicolas Barreau

Apariție: 2008

Nota: 3/5

Me encontrarás en el fin del mundo ne aduce din nou un Paris minunat, asa cum ne-a obisnuit Nicolas Barreau. De data asta il intalnim pe Jean-Luc Champollion, un proprietar al unei galerii de arte din orasul luminilor. Don Juan din fire, Jean-Luc se bucura de un mare succes intre femei si de viata linistita pe care o are alaturi de Cézanne, cainele sau dalmatian. Pana viata ii este un pic data peste cap.

Principessa gaseste ac de cojocul lui, atunci cand ii trimite o misterioasa carte de dragoste ce duce pana la urma la un savuros schimb de mail-uri intre cei doi. Duc isi face un tel din a incerca sa afle cine este Principessa, daca e o femeie din cercul lui de cunostinte sau cineva pe care nu cunoaste inca in persoana. Nu va spun cum se termina cartea, desi cred ca intuiti dar merita sa o cititi pentru ce se petrece de la momentul primirii primei scrisori pana la momentul cand totul va lua o alta forma, sau se va termina.

Imi place felul in care este scrisa Me encontrarás en el fin del mundo, e savuroasa dar parca i-a lipsit un ingredient care sa ii dea gustul de care avea nevoie. Personajele nu sunt foarte bine accentuate dar au in comun gustul pentru arta. Este o carte ce te face sa razi si sa te distrezi dar eu un aveam starea de spirit necesara atunci cand am citit-o si un am reusit sa intru de tot in poveste, ceea ce m-a facut sa ii dau doar 3 din 5 puncte. One evening in Paris mi-a placut mai mult, avea acel ceva fata de aceasta carte si poate citindu-le atat de aproape una de cealalta a scazut punctajul acesteia.

The Magician´s land (The magicians #3) – Lev Grossman

The Magician´s land (The magicians #3) – Lev GrossmanTitlu in spaniola: La tierra del mago

Titlu original: The Magician´s land

Autor: Lev Grossman

Apariție: 2014

Proceded by: The magicians, The magician land

Nota: 4/5

Daca pana acum atunci cand vorbeam de serii de carti, cea de-a doua era ¨de umplutura¨, de aceasta data mi s-a parut ca ultima carte a seriei The magicians a fost asa. I-am dat totusi 4/5 pentru ca per total seria mi-a adus o speranta in plus ca magia poate exista. De ce? Pentru ca implic in cartile pe care le citesc, pentru ca ma simt parte din poveste si mereu cand citesc ceva care imi place foarte mult, mi-as dori sa fie adevarat. Cum a fost cazul lui Harry Potter de exemplu. Prin The Magicians, Lev Grossman ne arata povestea unui tanar normal, ce se pregateste de admiterea la facultate dar caruia pana la urma viata i se umple de magie. Ii este dat sa faca parte din Fillory, lumea care i-a colorat copilaria. La fel multi dintre noi ne-am visat parte din Harry Potter in urma cu cativa ani.

In the magician´s land, Quentin revine oarecum la o viata normala, dar mai are de facut o unica incercare pentru a-si indeplini o dorinta puternica. Intalnim un Quentin matur si foarte hotarat, care lupta din rasputeri pentru ce isi doreste, dar il cunoastem un pic mai bine si pe Elliot si pe Plum, un nou personaj ce il va ajuta pe Quentin destul de mult. Julia nu e nici pe departe la fel de presenta ca in The Magician King, si e de apreciat cum autorul face rocada si aduce in prim plan alte personaje.

Nu e o serie típica in care mergem de la cap la coada cu aceleasi personaje, e bine ca apar altele noi si fiecare are sansa de a fi in prim plan cu povestea lui. Este o carte destul de dura si pesimista, dar contine un bun final pentru serie, o face sa para ceva mai dulce si mai putin socanta.

The Magician king (The magicians #2) – Lev Grossman

The Magician king (The magicians #2) – Lev GrossmanTitlu in spaniola: El bosque magico

Titlu original: The Magician king

Autor: Lev Grossman

Apariție: 2011

Proceded by: The magicians

Followed by: The Magician’s Land

Nota: 5/5

 

A doua carte a seriei The Magicians, The magician king ne aduce in prim plan o echipa de regi formata din Quentin, Julia, Janet si Elliot. Aceasta asociere m-a mirat si mi-a dat peste cap ideea pe care mi-o formasem despre cum va continua seria dupa finalul primei parti, pentru ca ulterior sa ma scuture din nou si sa demonteze orice idee formata pe masura ce citeam. Spus mai pe scurt, un cuvant care ar descrie perfect aceasta a doua parte a povestii magicinilor este imprevizibil.

Asa cum am mai spus, intalnim un Quentin rege, ce traieste in lux si voie buna cu ai sai colegi, dar care simte ca ii lipseste ceva. Totusi actiunea cartii nu ii mai este complet dedicata, pentru ca o avem si pe Julia, prietena sa din lumea reala si care nu a putut intra la Brakebills dar care a urmat alte cai pentru a invata magie. In The magician king aflam mai multe despre ce a facut Julia in tot timpul pecare Quentin l-a petrecut la scoala de magie.

Mi-a placut mult aceasta serie pentru ca se vede ca autorul a lucrat mai mult pe personajul principal masculin si ca acesta a evoluat foarte mult, mi-a devenit foarte drag. Fata de Julia am o antipatie inca de la inceput, intrucat mi s-a parut foarte nehotarata si apoi, oarecum invidioasa pentru ca Quentin a reusit sa faca parte din lumea magiei si din Brakebills si ea nu, si cu ce explica si aflam de la ea in The Magician King, alimenteaza antipatia pe care eu o simt pentru ea. Nu a urmat intotdeauan calea cea mai buna, ci poate pe cea mai usoara dar isi spala oarecum pacatele pe parcurs. Pana la urma asa se intampla si in viata de zi cu zi, si pentru mine, chiar daca ea nu e personajul meu preferat, da credibilitate cartii.

In concluzie, The Magician King este una din putinele carti ce fac parte dintr-o serie si nu e doar de legatura intre prima si cea de-a treia carte. Chiar depaseste The magicians, dupa parerea mea, pentru plusul de detalii pe care il aflam despre Fillory.

 

The Magicians (The magicians #1) – Lev Grossman

The Magicians (The magicians #1) – Lev GrossmanTitlu in spaniola: Los magos

Titlu original: The Magicians

Autor: Lev Grossman

Apariție: 2009

Followed by: The Magician king, The Magician’s Land

Nota: 3/5

Inainte sa gasesc cartile, nu auzisem mai nimic despre seria Magicienii, si cand am citit descrierea, am crezut ca va fi un fel de Harry Potter mai mare. Nu mi-a placut la fel de mult ca seria vrajitorului favorit al multor adolescent si tineri, dar m-a captat destul de mult.

Daca ar fi sa definesc aceasta carte intr-un sigur cuvant, acesta ar fi ¨socant¨. Aceasta este impresia pe care mi-a lasat-o saga aceasta cu magicieni. Fanii Harry Potter care au citit Magicienii ar putea indragi (poate nu la fel de mult) personajele, si eu personal, inevitabil, am vrut sa regasesc ceva din vrajitorul meu preferat in Quentin. Nu am avut noroc, dar am dat peste un personaj unic si original.

Povestea magicienilor se centreaza mult pe Quentin Coldwater, un tanar ce se pregateste de admiterea la facultate, impreuna cu prietenii si colegii sai. Doar ca viata sa este schimbata de neprevazut, si se trezeste cu un plic ciudat in mana, in loc de o recomandare dupa interviul ce trebuia sa aiba loc. Un plic esential pentru viitorul sau. Ajunge la Brakebills, un fel de Hogwarts in contextul magicienilor, nedespartit de lumea cartilor dedícate micutilor frati Chatwin si taramului Fillory, cu care a crescut.

Descopera ca Fillory chiar exista si sufera un soc, cu atat mai mult cu  cat cam tot ce e scris in cartile micilor magicieni se dovedeste a fi real.

Povestea lui Quentin si a prietenilor sai este cea a unor adolescente normali pana la un anumit punct, doar ca este presarata cu magie, diferita de cea din Harry Potter, mult mai puternica si mai violenta.

Quentin este indragostit, sufera, invata, se descopera pe sine si pe ceilalti, se apropie de ai lui, se indeparteaza si strica prietenii cu altii din lumea in care a crescut.

Au fost multe momente care m-au socat prin modul direct cum sunt descrise si am avut chiar si momente cand am zis ca totul mi se pare o prostie, asa de tare ma enerva. Mi-as fi dorit un Quentin mai stapan pe sine, mai sincer uneori, mai hotarat. Comparativ cu Harry, acesta din urma pare chiar mai matur si inteligent. Quentin e chiar prostanac uneori.

Are si ecranizare, sub forma unui serial ce mie personal nu mi se pare ca are prea multe in comun cu cartea, dar ma uit ca-mi aduce imaginea personajelor pe care mi le-am imaginat in timp ce citeam.

 

How to fall in love – Cecelia Ahern

Titlu in spaniola: Como enamorartehow to fall in love

Titlu original: How to fall in love

Autor: Cecelia Ahern

Apariție: 2013

Nota: 4/5

How to fall in love este un roman haios si romantic in acelasi timp dar si incarcata emotional. Cecelia Ahern te face sa te simti parte din poveste prin felul in care scrie.

Aceasta carte ii are ca protagonista pe Christine si pe Adam. Acesta din urma incearca sa se  sinucida si ea il convinge sa ii dea doua saptamani in care sa il convinga ca viata merita traita si sa nu renunte la ea. Chiar daca Christine porneste in acesta aventura pentru a-l salva pe tanarul Adam, in timp ajung sa se ajute reciproc.

Christine este o tipa careia ii plac cartile de autoajutor de tip ¨Cum sa faci x lucru¨ si asta isi pune oarecum accentul si asupra cartii, intrucat in acest fel sunt facute capitolele. La inceput personajul acesta feminin pare putin ciudata, dar indata ce o cunoastem mai bine si ii cunoastem si familia, o intelegem mai bine. Mi-au placut mult sora si tatal ei, sunt cei mai haiosi din poveste.

Adam este un personaj de care te poti apropia usor, pentru ca  il intelegi. Tuturor ni s-a intamplat uneori sa simtim ca pierdem controlul si ca un gasim nici o solutie. In relatia pe care si-o formeaza cu Christine putem observa cum isi rezolva problemele si cum incepe sa se bucure de viata asa cum e ea.

Finalul cartii este previzibil, dar asta nu inseamna ca nu e o poveste de care sa ne bucuram. Este frumos sa vezi ca uneori poti schimba total viata unui om daca iti doresti cu adevarat. Daca de obicei primele randuri din carte sunt importante pentru cum vei simti cartea, ultímele cuvinte folosite de Cecelia Ahern in aceasta carte sunt si mai importante, caci iti vor ramane mai mult timp, ca idee despre carte.

How to fall in love este un roman usor de citit, distractiv, cu personaje speciale alaturi de care poti rade si poti suferi, si poti evolua alaturi de ele.

 

One evening in Paris – Nicolas Barreau

One evening in ParisTitlu in spaniola: Atardecer en Paris

Titlu in engleza: One evening in Paris

Autor: Nicolas Barreau

Apariție: 2013

Nota: 4/5

Pentru acest tip de carte, One evening in Paris este un roman atipic. Este scrisa la persoana I, din punct de vedere al unui personaj masculine, un lucru destul de rar intalnit, trebuie sa recunoastem.

Ce m-a atras pe mine a fost coperta (sunt de parere ca in general titlurile si copertile recomanda o carte, intrucat partea vizuala iti poate da detalii despre ce se afla inauntrul ei).

Asa cum era de asteptat actiunea se petrece in Paris, un oras romantic prin definitie. Daca ii mai adaugam si cuvantul cinema si o fata in rosu, avem deja un cadru perfect pentru o frumoasa poveste de dragoste.

Alain, protagonistul nostru se ocupa de cinema Paradis, dupa retragerea unchiului sau. Aceasta mica afacere reprezinta una din micile Sali de cinema de cartier care inca mai rezista in era tehnologiei si a schimbarilor. Tot alegand filmele si fiind acolo zi de zi, vede adesea o fata intr-o jacheta rosie. O place si dupa multe ezitari si ganduri obtine in sfarsit o intalnire cu ea, dar planul sau se cam duce de rapa atunci cand apar in scena Alan Wood, un faimos regizor si la fel de cunoscuta actita Solene Avril.

Acesta este punctul slab al cartii din punctul meu de vedere, dar parca in acelasi timp ii da un pic de sare si piper si o scapa din transformarea intr-o banala poveste de dragoste.

Ulterior totul se transforma in prea frumos ca sa fie adevarat, lucru ce m-a facut sa nu ii dau nota máxima. O recomand daca vreti ceva romantic si usor de citit, intr-o vacanta de toamna, pentru ca va incalzi zilele friguroase si a va face sa visati la o poveste la fel de frumoasa in Paris.