Posts

Posted on

Provocările literare ale anului 2022 #lecturiin2022 și planurile pentru 2023

Spuneam în articolul cu cele mai frumoase cărți citite în anul 2022 că am citit mai mult ca niciodată, ajungând la 112 lecturi până la final de an, reprezentând recordul meu, și în materie de număr de cărți dar și în materie de număr de pagini.

Spre deosebire de alți ani, pe care-i veți găsi documentați pe blog, în 2022 am ales să mă provoc cu mai puține cărți pe lista principală și cu o listă separată de serii pe care îmi doream să le continui și despre care voi da detalii într-un articol separat. Dacă ești curios ce serii aveam pe listă în 2022, poți afla de aici.

Revenind la provocările literare ale 2022, nu am reușit să le duc 100% la capăt. Din cele douăsprezece alese, mi-au rămas două, destul de greoaie, pe care am decis să le trec și pe lista pentru 2023, pentru că mă interesează subiectele și nu vreau să las prea mult timp să treacă. Este vorba despre Holocaustul în România de Radu Ioanid și A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921-2021 de Adrian Cioroianu.

Celelalte titluri propuse și duse la îndeplinire cu succes sunt: Ucenicul arhitectului de Elif Shafak, Frumoasele adormite de Stephen King și Owen King, Inocenții de Ioana Pârvulescu, Minunata lume nouă de Aldous Huxley, Klara și soarele de Kazuo Ishiguro, Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini, Poate ar fi bine să discuți cu cineva de Lori Gottlieb, Titani ai istoriei: giganții care ne-au modelat lumea de Simon Sebag Montefiore, Pământul făgăduinței de Barack Obama și Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm de Matthew Walker. Unele mi-au devenit favorite, pe altele vreau să le citesc și despre toate pot să spun că au fost lecturi cu adevărat bune.

Pentru 2023, am ales tot un mix interesant de titluri. Celor două menționate mai sus li se vor adăuga Dopamina de Daniel Z. Lieberman, Trăgători și mistificatori de Andrei Ursu, Abandon de Gurnah Abdulrazak, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat de Alina Nelega, Istoria secretă de Donna Tartt, Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl, Emma de Jane Austen și Eugenia de Lionel Duroy.

Așadar, doar 10 titluri pe lista principală pentru #lecturiin2023. Non-ficțiune, istorie, ficțiune, ficțiune istorica, literatură română, clasici, dark academia, un mix interesant, așa cum am spus. Las cursul lucrurilor să mă surprindă, pentru că am peste 190 de cărți necitite în bibliotecă și 285 în want to read pe Goodreads. În funcție de cum va evolua lista aceasta, poate vor mai exista și alte provocări literare. Până atunci, spor la citit să avem!

Posted on

Cele mai frumoase cărți citite în 2022 #lecturiin2022

A mai trecut un an și a venit din nou momentul să fac o retrospectivă a celor mai frumoase cărți pe care le-am citit de-a lungul acestui an. De această dată am un grup de cărți ce au avut un impact destul de mare asupra mea și un alt grup de mențiuni speciale.

Așadar preferatele anului au fost pentru mine, în ordinea cronologică a citirii lor: Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee, Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini, Neortodox. Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice de Deborah Feldman și Pâine cu ceva de Liliana Nechita. Este prima dată, cred, când un autor român ajunge în topul preferatelor mele dintr-un an și mă bucur, mai ales că e o carte citită pe ultima sută de metri a anului 2022.

Neortodox, este o carte de memorii a autoarei însăși, o femeie născută și crescută în lumea hasidicilor Satmar, in Brooklyn. Deși văzusem serialul atunci când a apărut, am regăsit și elemente neprezentate sau pe care le-am uitat și am rămas cu un gust amar, cu o uimire că o astfel de bulă există și-n ziua de azi.

Cel care mă așteaptă spune povestea unei tinere din Iran, care se îndrăgostește dar iubirea ei este una interzisă de familie. Ce trăiește e puțin spus că e un infern. O urmărim de-a lungul vieții sale și suferim alături de ea. Vânătorii de zmeie spune povestea unei prietenii dintre doi copii din Afganistan. Dar este și o poveste despre trădare și vinovăție, familie și iubire. M-a surprins de pe la începuturi și nu mă așteptam la ceea ce s-a întâmplat cu unul dintre băieți. Dincolo de asta, contextul istoric, atât în acest roman cât și în cartea menționată mai sus, este extrem de interesant și ne arată elemente ale istoriei care ne sunt mai puțin cunoscute.

Mențiunile mele speciale merg către Ultimul tren spre Londra de Meg Waite Clayton, despre care am scris aici, Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina, o poveste despre sacrificiu și puterea unei mame deportate în Siberia, Din cer au căzut trei mere de Narine Abgaryan, unde descoperim un mic sat din Armenia și unde condimentele sunt elementele de realism magic, Casa germană de Annette Hess, care ne spune povestea unei tinere care descoperă ce s-a întâmplat la Auschwitz, Gemenele de la Auschwitz de Affinity Konar, care ne spune povestea a două surori care ajung la Auschwitz, in Menajeria lui Mengele, Întâi l-au omorât pe tata. Povestea unei fetițe din Cambodgia de Loung Ung, o mărturie a unui copil ce-și vede viața zdruncinată de venirea la putere a roșiilor lui Pol Pot, și, Britt-Marie a fost aici de Fredrik Backman, în care o reîntâlnim pe Britt-Marie cu care am făcut cunoștință în Bunica mi-a zis să-ți spun că-ți pare rău, și pe care ajungem să o adorăm în această carte, întrucât asistăm la evoluția ei de la femeia obsedată de felul cum trebuie făcute toate lucrurile până la femeia care mai lasă astfel de lucruri deoparte și e capabilă să-și ia propriile decizii.

Acestea au fost cele 11 cărți pe care le-am ales din cele 112 pe care le-am citit în 2022. A fost cel mai bun an al meu în materie de lecturi și mi-aș dori să citesc cel puțin atâtea anul care vine dar, realist vorbind, nu cred că va mai fi posibil, mai ales și pentru că aș vrea să îmi îndrept puțin atenția și spre cărți de dezvoltare personală.

Posted on

Cinci recomandări de lectură

Luna mai e pe cale să se încheie și eu am reușit să citesc patruzeci și cinci de cărți din cele șaizeci și cinci propuse pentru anul acesta. Spre deosebire de alți ani, povesteam în articolul Provocările literare ale anului 2021 #lecturiin 2021 și planurile mele pentru 2022 că am ales și șase cărți de non-ficțiune printre cele douăsprezece din planurile mele, una pentru fiecare lună. Dar nu despre ele vreau să vorbesc acum, pentru că am de gând să fac o retrospectivă la final de iunie, ci să vă fac cinci recomandări de lectură dintre cărțile pe care le-am citit până acum.

Prima recomandare este un roman al Ioanei Pârvulescu, Inocenții, care mie mi-a trezit sentimente de melancolie. Am reușit să intru în aventurile familiei și să trec prin poveștile lor, indiferent dacă au fost triste sau vesele . Acțiunea are loc pe meleagurile românești și e o lectură ce te face să-ți aduci aminte de copilărie.

Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina este cea de-a doua recomandare. Este o poveste despre sacrificiu și puterea unei mame. Zuleiha este un exemplu, o femeie dintr-un sat de tătari, deportată în Siberia unde, alături de alți oameni loviți de soartă sunt lăsați în voia sorții. Provenind din medii diferite, oamenii reușesc să creeze o comunitate unită, condusă chiar de ucigașul soțului lui Zuleiha.

A treia recomandare este Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee. Acțiunea începe undeva la finalul anilor 1970, în Iran, când Masumeh, adolescentă fiind, simte fiorii primei iubiri. Deși nu ajunge să aibă nici un fel de relație cu băiatul acela, ea este tratată de familia ei ca și când ar fi făcut cea mai mare crimă. Este o carte extraordinară, care stârnește indignare și solidaritate în același timp pentru fetele și femeile care trec prin situații similare cu cele prin care trece Masumeh.

Cea de-a patra recomandare este Din cer au căzut trei mere de Narine Abgaryan. Descoperim viața oamenilor dintr-un mic sat izolat de lume, din Armenia, lovit de dezastre naturale și război dar binecuvântat cu minuni și elemente inspirate din basme. Și în această carte avem exemple de femei extrem de puternice și un exemplu de comunitate unită, ca o familie. Și această lectură te poate face să te întorci la amintirile copilăriei, mai ales dacă ai petrecut acea parte a vieții la țară sau dacă ai avut vacanțe petrecute la bunici, pe ulițe.

Următoarea carte despre care vreau să vă vorbesc este Viața secretă a marilor scriitori de Robert Schnakenberg, o non-ficțiune spre deosebire de celelalte titluri menționate. Ne sunt prezentați diverși scriitori și aspecte din viețile lor, mai mult sau mai puțin cunoscute. Mi s-a părut interesantă, o lectură plăcută, o carte la care poți să revii din când în când fără să îți faci griji că ai uitat ce s-a întâmplat până în acel punct al lecturii și m-a făcut să adaug câteva titluri pe lista mea de cărți de citit.

Acestea au fost cele cinci recomandări de cărți pe care am vrut să vi le fac din toate lecturile mele de până acum din 2022. Abia aștept să descopăr și mai multe lecturi fascinante în restul de timp rămas până la final de an.

Posted on

Cărți cu titluri similare

Acum câțiva ani am descoperit pe youtube un booktuber din Spania care făcea o dată sau poate de două ori pe an un video despre cărți care au aceeași copertă sau oricum erau foarte asemănătoare. Mi-am adus aminte de asta acum vreo două săptămâni, când am început să citesc Frumoasele adormite de Stephen King. Pornind de la acest titlu, am făcut o întreagă listă de cărți care au fie același titlu fie o parte din titlu este similar.

Așadar, când am început cartea lui King, mi-am dat seama că pe lista mea de cărți pe care vreau să le citesc, de pe Goodreads, am doi autori care au scris Frumoasele adormite. Primul este așa cum am menționat anterior regele cărților horror iar cel de-al doilea este Yasunari Kawabata. În cazul amândurora, frumoasele adormite sunt femeile, doar că motivele par a fi diferite.

Un alt exemplu de titluri exact la fel sunt Evadare de la Auschwitz de Joel C. Rosenberg și Andrei Pogojev. Așa cum spune și numele cărților, acestea sunt două povești ale unor supraviețuitori ai Holocaustului.

Alte titluri similare au ca subiect următoarele: vieți secrete de scriitori, case, fete și femei aflate undeva, croitorese, istorii, soții (multe soții), fete cu paltoane sau fete care au anumite lucruri sau accesorii, fiice și jurnale.

1. Viața secretă a scriitorilor de Guillaume Musso și Viața secretă a marilor scriitori de Robert Schnakenberg. Le-am citit pe amândouă și trebuie să recunosc că cea din urmă mi-a plăcut mult mai mult pentru că mi-a permis să aflu aspecte reale și mai puțin cunoscute din viața unor mari scriitori. Cartea lui Guillaume Musso este o ficțiune de mister.

2. Casa germană de Annette Hess și Casa olandeză de Ann Patchett. Prima este încă pe lista mea de cărți de citit dar intuiesc că are legătură cu cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce pe cea de-a doua am citit-o deja în primele mele luni în Olanda și este mai degrabă o poveste a unei familii, o poveste de iubire și sacrificii iar acțiunea nu are loc în țara ce-mi este mie gazdă acum.

3. Fata din tren de Paula Hawkins și Fata din Brooklyn de Guillaume Musso. Am citit romanul lui Hawkins în 2016 și m-a fascinat atât de tare că am terminat-o de pe o zi pe alta. Și cartea lui Musso mi-a plăcut foarte mult, e tot o carte de mister pe care am citit-o în 2017 și țin minte că tot încercam să îmi dau seama ce a pățit fata din Brooklyn. Abia așteptam să ajung la final ca să înțeleg tot labirintul acela din carte.

4. Femeia din cabina 10 de Ruth Ware și Femeia de la fereastră de A.J. Finn. Ambele reprezintă primele mele lecturi ale celor doi autori și sunt cărți de suspans și mister.

5. Croitoreasa de la Dachau de Mary Chamberlain și Croitoresele de la Auschwitz de Lucy Adlington. Pe una am citit-o deja, cealaltă, și anume cartea lui Adlington abia ce s-a tradus în limba română dar, ambele au legătură, așa cum probabil v-ați dat seama, cu lagărele de concentrare și cu această meserie pe care unele femei trebuiau să o facă.

6. Istoria albinelor și Istoria apelor de Maja Lunde, Istoria iubirii de Nicole Krauss și Istoria secretă de Donna Tartt. Am citit două din aceste titluri și anume cartea lui Nicole Krauss, pentru care probabil nu am ales cel mai bun moment de lectură pentru că nu mi-a prea plăcut, și Istoria albinelor care este de fapt primul volum al unei serii numite Klimakvartetten (Cvartetul climatic) scris de autoarea norvegiană Maja Lunde. Istoria apelor este cel de-al doilea volum al acestei serii. Toate cele patru cărți menționate sunt cărți de ficțiune.

7. Și acum urmează cea mai mare categorie: cea a soțiilor. Soțiile cuiva: Soția plantatorului de ceai de Dinah Jefferies, Soția aviatorului de Melanie Benjamin, Soția bancherului de Cristina Alger și Soția diplomatului de Pam Jenoff. Acestea sunt cărți de ficțiune sau ficțiune istorică, cu excepția soției bancherului care este o carte thriller. Eu le-am citit pe primele două și cartea scrisă de Melanie Benjamin m-a impresionat. Ea scrie adesea despre femei puternice aflate în umbra unor bărbați puternici și renumiți.

Soția care se află undeva: Soția de la etaj de Rachel Hawkins, Soția dintre noi de Greer Hendricks și Soția din Paris de Paula McLain. Alte soții: Soția călătorului în timp de Audrey Niffenegger și Soția perfectă de J.P. Delaney. Dintre acestea, am citit doar Soția din Paris și Soția călătorului în timp și ambele mi-au plăcut foarte mult. Prima, este povestea de dragoste dintre Hemingway și una din soțiile sale iar cea de-a doua este o carte de dragoste ce transcende limitele imposibilului. Celelalte titluri menționate sunt cărți de mister/thriller.

8. Fata cu palton albastru de Monica Hesse și Fata cu palton roșu de Kate Hamer. Prima este o ficțiune istorică a Amsterdamului ocupat de naziști iar cea de-a doua este o carte de suspans/mister.

Fata ce deține ceva: Fata cu fragi de Lisa Stromme, Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier și Fata cu toate darurile de M.R. Carey. Dintre acestea, nu am citit cartea lui Tracy Chevalier dar este pe listă, îndeosebi pentru că face referire la un tablou al unui important pictor olandez ale cărui opere am avut ocazia să le văd. Fata cu fragi e o carte de ficțiune/ficțiune istorică, frumoasă ca un tablou și cu o atmosferă deosebită. Cartea lui M.R. Carey este o carte distopică.

9. Fiica ceasornicarului de Kate Morton, Fiica Reichului de Louise Fein și Fiica Papei de Dario Fo. Le-am citit pe toate trei și toate sunt ficțiuni istorice. Prima face referire la artiștii din Frăția Magenta, din a doua jumătate a anilor 1800, cea de-a doua își are acțiunea în Germania nazistă iar cea de-a treia ne duce destul de mult în trecut, până în anii 1500, la Lucrezia Borgia.

10. Jurnalul Annei Frank de Anna Frank și Jurnalul Reniei de Renia Spiegel. Primul jurnal e probabil mai faimos decât cel de-al doilea pentru că Jurnalul Reniei a fost descoperit după 70 ani. Dar, ambele sunt cărți de non-ficțiune unde Anne Frank și Renia ne povestesc viața lor, ambele fiind doar niște adolescente atunci când țara lor este invadată (Olanda și Polonia).

Acestea au fost titlurile pe care eu le-am citit sau care se află pe lista mea interminabilă de cărți de citit și care au titluri similare sau identice. Cred că e interesant să ne uităm din când în când la cărți și în felul acesta, în ideea că poate descoperim povești noi. Dacă în viitor voi mai găsi alte titluri asemănătoare, voi mai face un alt articol. Până atunci, dacă ați întâlnit și voi astfel de cazuri, puteți să le menționați în comentarii. 🙂

Posted on

Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr 1943 – 1954 – Eddy de Wind

Titlu în olandeză: Eindstation Auschwitz

Autor: Eddy de Wind

Apariție: 1946

Notă: 5/5

Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr 1943 – 1945 de Eddy de Wind este o altă poveste a unui supraviețuitor din lagărul de la Auschwitz. Dar ceea ce o face deosebită și extrem de importantă este faptul că a fost scrisă imediat ce nemții au plecat din lagăr, încă în timpul războiului, lăsând astfel o urmă clară a întâmplărilor și neavând amintiri alterate.

Am terminat-o de citit pe 6 februarie, la 116 ani de la nașterea lui Eliazar (Eddy) de Wind, printr-o coincidență, întrucât data nașterii a fost menționată la final de carte.

Atunci când am achiziționat-o, nu știam nimic despre ea, nimic mai mult decât îmi zicea titlul. Nu știam nici că autorul s-a născut și a crescut în Olanda, țara mea adoptivă de aproape un an. Astfel de coincidențe mă încântă. Născut la Haga, Eddy a studiat medicina la universitatea din Leiden și, cu ajutorul profesorilor săi, reușește să își încheie studiile mai repede, devenind astfel ultimul evreu din Leiden care-și ia diploma de absolvire.

În 1943, Eddy se oferă voluntar să meargă la Westerbork, în lagărul de tranzit al evreilor din estul Olandei, în speranța că o va găsi acolo pe mama lui. Din păcate, atunci când el ajunge acolo, ea fusese deja deportată la Auschwitz, despre care nu se știau prea multe despre ceea ce era de fapt acel loc. În acest lagăr o cunoaște pe viitoarea lui soție, Friedel. Împreună vor fi deportați în același Auschwitz unde a ajuns și mama lui.

Despre acest cuplu se poate spune că au fost norocoși, în măsura în care cineva care a ajuns în acel lagăr de concentrare poate fi considerat norocos, pentru că reușesc să țină legătura și să se vadă ocazional. Asta durează până aproape de final, când Friedel care a supraviețuit Blocului 10, al victimelor lui Mengele, trebuie să pornească într-un marș al morții, iar Eddy rămâne în lagăr.

Acesta este și momentul în care Eddy începe să-și scrie povestea, dar nu o face la persoana întâi, ci conturează un personaj pe care îl numește Hans van Dam. Cred că unul din motivele care au dus la alegerea unui nume diferit de al său ar putea fi și teama sa ca al său caiet să nu pice în mâinile cui nu trebuie.

Prima dată cartea a fost publicată în 1946, în Olanda, deci imediat după război. La acel moment, Eddy se întorsese în țara natală și o regăsește și pe Friedel. La 12 ani după Auschwitz, cei doi se despart și mai târziu Eddy se recăsătorește cu o femeie care nu este evreică. De ce contează și e menționat acest aspect? Pentru că, spre surprinderea mea, Eddy este “judecat” pentru această alegere, văzută de o parte din comunitatea evreiască ca pe o trădare. De-a lungul timpului, Eddy de Wind a suferit de de sindromul supraviețuitorului, KZ, fiind primul, sau printre primii care au discutat despre acest subiect pe larg. Un alt aspect asupra căruia s-a concentrat a fost cum au fost influențate generațiile viitoare de ceea ce s-a întâmplat la Auschwitz.

Fraza mea preferată din carte: “Trebuie să rămân în viață ca să povestesc toate astea, să le povestesc tuturor, să conving oamenii că totul a fost adevărat…” Ce trist este că, în zilele noastre mai sunt oameni care neagă Holocaustul, sau consideră că poveștile spuse de supraviețuitori au fost exagerate.

Mi-a plăcut foarte mult povestea lui Eddy, nu atât pentru că am aflat încă un punct de vedere, încă o poveste a unui supraviețuitor al infernului ci și pentru ce ni se spune despre viața lui înainte și după Auschwitz. Mi-aș dori să aflu și povestea din punctul de vedere a lui Friedel, îndeosebi pentru că ea a stat aproape tot timpul în Blocul 10 dar nu aflăm dacă a fost sau nu supusă vreunui tratament experimental împotriva voinței ei. Și totuși, la final ceva despre viața ei de după Auschwitz este menționat, ceva ce ne face să ne întrebăm care-i povestea ei.