Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng

Titlu în română: Grădina speranței

Titlu în engleză: The Zookeeper’s Wife: A War Story

Autor: Diane Ackerman

Apariție: 17 septembrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Această carte a fost una dintre puținele audio cărți pe care am încercat să le ascult în 2018. Am observat că anul trecut audiobook-urile au început să prindă din ce în ce mai tare la cititori și am fost curioasă să le încerc și eu. Prima dată am încercat acest tip de cărți prin martie dar nu am rezistat mai mult de câteva minute. Nu mă puteam obișnui cu vocea altcuiva citind pentru mine.

Apoi, în partea a doua a anului, am testat o altă aplicație și am ascultat vreo două sau trei cărți, una dintre ele fiind Little fires everywhere de Celeste Ng, tradusă la noi cu numele Mici focuri pretutindeni și apărută la editura Litera.

Acțiunea se petrece în orașul Shaker Heights, o suburbie din Cleveland unde totul este într-o ordine de necrezut: culorile caselor, mașinile spectaculoase, înălțimea gazonului și culoarea acestuia și chiar viețile oamenilor. Asta până când Mia Warren, o artistă și mamă singură, ajunge în mica suburbie alături de fiica ei adolescentă, Pearl.

Cele două închiriază o casă de la una dintre familiile perfecte din oraș, familia Richardson. Pentru toată lumea este clar că Mia și Pearl nu se pot integra în mediul perfect ordonat al Shaker Heights, pentru că ele sunt împotriva respectării regulilor și au un fel de a fi total diferit de al celorlați.

Cei patru copii ai familiei Richardson simt o atracție către cele două noi venite și asta nu poate fi un lucru potrivit în contextul dat. Problemele capătă proporții nebănuite în momentul în care o altă familie din oraș dorește să înfieze o fetiță de origine chineză. Mama Richardson și Mia Warren se vor afla în tabere diferite în acest mic război ce se iscă, iar Elena Richardson ia lucrurilee foarte personal și este dispusă să facă orice pentru a câștiga bătălia.

Mi s-a părut că autoarea a încercat să scoată în evidență mai multe aspecte negative ale societății curente, dar acest lucru a dus la tratarea cu superficialitate a tuturor subiectelor. Dacă s-ar fi limitat la mai puține probleme, poate ar fi fost mai ușor de tratat și ar fi făcut povestea și personajele ceva mai credibile.

Pe de altă parte, dacă nu aveți prea multe așteptări de la această carte și vreți să o tratați ca pe o lectură ușoară, superficială dar plăcută, o puteți alege, pentru că veți fi repede cuprinși de poveste.

Goodreads reading challenge

Cred că puțini sunt aceia care nu au auzit vorbindu-se măcar despre site-ul Goodreads. Eu îl folosesc cu regularitate de câțiva ani și mă ajută enorm pentru că am trei liste: ce citesc în prezent, ce am citit și când și ce aș vrea să citesc. Desigur, ca utilizatori, suntem liberi să facem și alte liste în care să ne includem cărțile preferate. Putem să participăm și la giveaway-uri internaționale, să scriem recenzii, să oferim note cărților pe care le citim, și așa mai departe.

Un alt aspect care îmi place este acela că poți să îți setezi anual un număr de cărți pe care vrei să le citești. Tot ce trebuie să faci apoi este să adaugi cartea în currently reading și apoi să setezi finished atunci cînd ai terminat-o de citit. Astfel, el va ține evidența și vei ști exact ce status ai, oricând dorești. Și în plus, îți spune câte cărți trebuie să citești săptămânal pentru a duce la îndeplinirea reading challenge-ului.

Pentru anul 2018, eu îmi setasem 80 de cărți, dar am reușit să citesc doar 76, și asta ținând cont de faptul că am citit foarte mult în luna decembrie, și astfel am putut să reduc diferența. Mai jos vă las și printscreen-uri cu reading challenge-ul meu pe anul trecut, cu ce cărți am citit, în ordine descrescătoare.

Vă adaug și un link către my year in books, tot cu privire la 2018, unde puteți vedea care au fost cele mai lungi și scurte cărți pe care le-am citit,

Pentru anul 2019 am redus puțin numărul de cărți, în ciuda faptului că o să am timp din plin să citesc în tren, în drum spre muncă. Am făcut-o pentru că simt că anul acesta mi-aș dori să nu mai simt atât de mult presiunea acestei provocări. Prefer să îmi stabilesc provocări mai mici, pe care să pot să le duc la îndeplinire și cărora am început să le simt gustul, și să citesc numai cărți faine.

Până acum, am reușit să termin deja 2 cărți și mai am două în curs de lecturare.

Voi cum v-ati început anul? Folosiți Goodreads? Și dacă da, participați la challenge sau vă stabiliți voi un număr de cărți pe care vreți să le citiți lunar sau anual?

Cele mai frumoase cărți citite în 2018

Anul 2018 este deja aproape de final și a sosit vremea să fac o retrospectivă a celor mai frumoase cărți pe care le-am citit. Cumva, categoriile sunt puțin diferite față de cele din anii trecuți, în sensul că, am pus sub categoria ficțiune atât thrillere cât și historical fiction.

Ficțiune:

  1. Castelul din nori s-a sfărâmat (#3 Millenium) – Stieg Larsson.Autorul este unul dinter preferații mei. Ador primele 3 cărți ale seriei și mi se pare un must read pentru orice iubitor de thriller și mister, dar și pentru cei care nu au citit acest gen până acum. Vă asigur că o să vă îndrăgostiți de aceste cărți! Pe de altă parte, povestea lui Lisbeth Salander este continuată de un alt autor, după ce Stieg Larsson a murit, dar nu mai este la fel. Vă recomand și filmele, mai ales variantele suedeze. Și dacă nu mă înșel, a apărut și ecranizarea volumului 4.

  2. Splendida cetate a celor o mie de sori – Khalid Hosseini. Această carte m-a marcat cumva prin povestea ei dar și prin locul unde se desfășoară acțiunea și mediul din țara respectivă.

  3. Privighetoarea – Kristin Hannah. Cartea asta mi-a rupt sufletul și m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul autoarei. Parcă-și pune ea sufletul pe tavă și le dă din el personajelor sale. Acțiunea se petrece ăn timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ne prezintă povestea a două surori.

  4. Jumătate de viață – Care Santos. Autoarea mea preferată din Spania a publicat o nouă carte la noi, un roman care ne prezintă 5 femei ce se reîntâlnesc la o mulțime de ani după un eveniment ce le-a marcat viitorul pentru totdeauna. O lectură plăcută, a cărei acțiune are loc într-un loc minunat.

  5. Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe. O poveste despre Holocaust care nu mai are nevoie de nici o prezentare. O să spun doar că este inspirată din realitate.

  6. Aleea cu licurici – Kristin Hannah. V-am zis că m-am îndrăgostit de stilul autoarei. Poate că nu s-ar fi aflat în top dacă nu ar fi avut loc un eveniment anume, care la fel ca și în cazul romanului Privighetoarea, mi-a rupt sufletul. Nu mai plânsesem așa citind o carte de la Harry Potter, volumul în care moare Dumbledore.

Young adult:

  1. Un șir infinit de țestoase – John Green. Ar trebui să fie citită de toți adolescenții, de cei care se luptă cu anxietatea și nu numai. E mai mult decât o lectură, este o lecție, cred eu, pentru cei care nu înțeleg anumite stări.

  2. Simon și planul Homo Sapiens – Becky Albertalli. Din punctul meu de vedere, aceasta este o carte despre acceptarea de sine și despre curajul de a le spune celorlalți ce simțim, indiferent pentru cine. Am avut ocazia să văd întâi filmul, la invitația celor de la Editura Epica și mi-a plăcut foarte mult. Apoi cartea a fost devorată în cel mult 2 zile.

  3. Ura cu care lovești – Angie Thomas. La fel ca și în cazul cărții Un șir infinit de țestoase, cred că această carte trebuie să ajungă în mâinile câtor mai mulți adolescenți. Pentru mine a fost deosebită pentru că a pus pe masă un subiect despre care până în acel moment doar am auzit vorbindu-se la televizor.

Serii:

  1. Partea întunecată a magiei (#1 Culorile magiei) – V.E. Schwab. Povestea celor trei Londre m-a captivat de la primele pagini. Personajele au ceva magic, indiferent din care Londră provin.

  2. Un tron întunecat (#2 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake. Abia așteptam continuarea poveștii celor 3 surori, mai ales după finalul pe care l-a avut primul volum. Și nu am fost dezamăgită. Acum abia aștept următorul volum ca să aflu și ce se mai întâmplă.

  3. Silozul (#1 Silozul) – Hugh Howey. Nu eram eu mare fan SF dar am devenit fan al lui Hugh Howey, după ce am citit primul volum al seriei. După ce am terminat cartea care prezintă un scenariu pe care eu îl consider posibil, am căutat mai multe detalii despre ea și autor pe internet și mi-a crescut admirația pentru scriitor. Fiecare parte a acestui volum a fost scrisă ca o poveste individuală dar nu se observă, așa de bine sunt legate. În plus, autorul și-a publicat singur cărțile, chiar și după ce au început să aibă succes. Volumul 2, Silozul.Începuturile, ne duce ceva mai mult în trecut, înainte de acțiunea din primul volum.

  4. Jocurile foamei (întreaga serie) – Suzanne Collins. Da, am citit seria abia anul ăsta și nu pot să cred că am așteptat atât de mult. E una din cele mai faine serii pe care le-am citit și unele din cele mai faine ecranizări pe care le-am văzut. Recomand, recomand, recomand! Efectiv nu am putut să mă țin departe de volumele 2 și 3 după ce am terminat-o pe prima.

  5. Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman. Am devorat cartea asta. Păcat că nu e încă tradusă la noi, dar sper să apară în 2019, pentru că e faină tare. Abia aștept să citesc continuarea poveștii Cirei și a lui Rowan. Ei sunt protagoniștii noștri, într-o lume în care oamenii nu mai mor din cauze naturale. Dacă are loc un accident și o persoană moare, ea poate fi reînviată imediat. Pe când, dacă o “coasă” te ucide, nu mai este loc de întors. Și este nevoie de oameni cu coase pentru a Evita suprapopularea. Dar cum faci să alegi cine rămâne în viață și cine nu?

Non-ficțiune:

  1. Castelul de sticlă – Jeanette Walls. Aceasta este povestea adevărată a unei familii care m-a indignat dar m-a și învățat că uneori dorința de a depăși o anumită situație este suficientă pentru a o învinge mediul bolnav în care ești crescut. Poate că e prea mult să spun mediu bolnav dar fiind că totuși părinții își iubeau copii, dar mi-a fost prea greu să înțeleg egoismul tatălui și al mamei.

  2. Disecție: un roman – Han Kang. Autoarea povestește un episod tragic din istoria Coreei de Sud, un eveniment de care s-a simțit legată toată viața pentru că acțiunea se petrece în orașul de unde ea plecase împreună cu familia ei.

  3. Sapiens. Scurtă poveste a omenirii – Yuval Noah Harari. Este o carte despre care nu am nici o îndoială că ați auzit. Este o lectură extrem de interesantă, pentru că afli lucruri pe care nu le înveți la școală și pe care practic nu le poți găsi în manualele de istorie. În gimnaziu nu m-am dat în vânt după istorie, din cauza profesorilor pe care i-am avut, iar la liceu am învățat mai ales despre istoria Spaniei, dar mereu mi-a plăcut să văd documentare despre evenimentele istorice. Și așa este și această carte, ca un documentar.

  4. Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri – Radu Paraschivescu. Pentru mine este prima carte de la acest autor contemporan român pe care o citesc și care are o însemnătate deosebită, pentru că, așa cum ar trebui să se întâmple cu fiecare dintre noi, mă simt afectată de aspectele atinse de acesta în volumul ce poartă ca titlu o replică premierului României.

Și iată că fără să vreau, am creat o listă cu 18 cărți faine pe care le-am citit anul acesta. Care au fost pentru voi, cele mai frumoase cărți citite în 2018?

Book haul si ce am mai citit Q4 2018

Păstrând tradiția, nu pot să închei anul 2018 fără să scriu articolul cu ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit în ultimul trimestru al acestui an.

Ce am citit

În luna octombrie am început cu Disecție de Han Kang și apoi a urmat Oryx și Crake de Margaret Atwood, care se afla pe lista mea de lecturi de ceva timp. Aceasta din urmă este prima parte a unei serii cu numele MaddAddam, care ne prezintă un viitor greu de imaginat în acest moment, dar deloc imposibil, după părerea mea.

Tot în aceeași lună, am ascultat două audiobookuri, în limba engleză: Little fires everywhere de Celeste Ng (tradusă la noi sub numele Mici focuri pretutindeni) și Twenties girl de Sophie Kinsella (tradusă la noi la Polirom cu numele Fata fantomă). Am încercat să ma obișnuiesc cu tipul acesta de lectură, și am ales cărți ușoare. Sunt genul de persoană care se plictisește destul de repede, și este simplu să fiu distrasă de altceva atunci când ascult și să nu fiu atentă la lectură.

Am încheiat această lună de toamnă cu Aleea cu licurici de Kristin Hannah, care mi-a plăcut foarte mult (puteți afla mai multe în curând, într-un articol pe blog) și cu o carte care nu este încă tradusă la noi Scythe de Neal Shusterman, primul volum al seriei Arc of a Scythe. De foarte mult timp nu am mai fost așa de captivată de o serie. Mi-a plăcut foarte mult, se află printre favoritele anului și o să vă povestesc curând pe blog despre ea.

Cum sfârșitul de an era foarte aproape iar eu eram departe de îndeplinirea reading challenge-ului de pe Goodreads, am încercat să citesc cât mai mult pentru a recupera din diferență. Iar luna noiembrie a fost una extrem de productivă din punctul acesta de vedere și ținând cont de toate schimbările din viața mea.

Am reușit să termin Grădina speranței de Diane Ackerman, pe care o începusem în octombrie. A urmat Viață după viață de Kate Atkinson, care m-a introdus într-o poveste diferită de ceea ce am citit eu până atunci. O mică favoare de Darcey Bell m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început. Am terminat și audiobookul Eleanor Oliphant is completely fine de Gail Honeyman. Cartea este extrem de cunoscută și este tradusă la noi cu numele Eleanor Oliphant se simte excelent.

Au urmat trei lecturi în limba spaniolă. Prima a fost The undomestic goddess de Sophie Kinsella (în spaniolă La reina de la casa , în română Supermenajera). A doua a fost La casa de Riverton de Kate Morton (tradusă la noi cu numele Casa de la Riverton), prima carte a autoarei pe care o citesc, și în ciuda faptului ca e foarte lăudată pe mine nu m-a dat pe spate. O sa continui să citesc și alte cărți să vedem dacă or să îmi placă mai mult. Iar ultima carte în limba spaniolă a fost primul volum al seriei Familia Royal, La princesa de papel de Erin Watt (cunoscută la noi sub numele Prințesa de hârtie). Luna s-a încheiat cu o carte de la Libris: Cazul Joan M de James M. Cain.

Luna decembrie a fost și mai productivă decât anterioara. Am continuat seria Familia Royal, de Erin Watt cu volumele 2 și 3: Prințul de hârtie  și Palatul de hârtie. Au urmat două cărți în spaniolă: El viaje de las novias de Jojo Moyes (tradusă la noi cu numele În căutarea unui destin) și La niña del cristal de Jeffrey Ford, carte care încă nu este tradusă la noi, din câte știu. Am reușit să citesc și Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari și am început o serie thriller care se numește Helen Grace, de M.J. Arlidge, iar primul volum se numește Ghici cine moare primul (în spaniolă Tú te vas, tú te quedas).

Între Crăciun și sfârșitul anului îmi propusesem să citesc 7 cărți, despre care v-am scris în acest articol. Am început cu Urmașii de sânge și os de Tomi Adeyemi, apoi cu Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri de Radu Paraschivescu și am continuat cu Zăpada mieilor de Jenny Hubbard și Ultima scăpare de Federico Axat. Sunt 4 din 7 iar în prezent am trecut de jumătatea cărții Biblioteca sufletelor, cel de-al treilea volum al seriei Miss Peregrine, de Ransom Riggs.

Cărți noi în biblioteca mea

Așa cum spuneam și în articolul trecut, am încercat să cumpăr cât mai puține cărți, din dorința de a le termina pe cele neîncepute din biblioteca mea. Asta ținând cont și de faptul că am plecat din țară și am putut să îmi iau cu mine doar câteva cărți.

În octombrie m-am ținut departe de cumpărături. La început de noiembrie am primit de la Libris două cărți: Cazul Joan M de James M Cain și O mică favoare de Darcey Bell. Tot în aceeași lună am dat o comandă pe site-ul lor și mi-am luat: Ultima scăpare de Federico Axat, Urmașii de sânge și os (#1 Zestrea Orishei) de Tomi Adeyemi, Negru ca abanosul (#3 Lumikki Andersson) de Salla Simukka și Zăpada mieilor de Jenny Hubbard. Câteva zile mai târziu, am dat o comandă și pe Emag și mi-am luat Povestea mea de Michelle Obama, cu care plănuiesc să încep anul 2019.

În luna decembrie am reușit să cumpăr doar o carte. De fapt este un album cu rețete, poze frumoase și câteva povești. Este vorba despre Crăciun la New York de Lisa Nieschlag și Lars Wentrup.

Închei aici seria de articole trimestriale pentru 2018 dar voi continua să scriu și în 2019. Vă doresc un an nou bogat în lecturi!

Cazul Joan M. – James M. Cain

Titlu in română:  Cazul Joan M.

Titlu in engleză: The cocktail waitress

Autor: James M. Cain

Apariție: 18 septembrie 2012

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Romanul Cazul Joan M.  de James M. Cain  mi-a fost oferit de către cei de la Libris împreună cu O mică favoare  de Darcey Bell. Această carte este parte din genul mister/thriller dar ceva mai light decât cele pe care eu le prefer.

Personal, mi-a atras atenția sinopsisul și mă așteptam la ceva mult mai misterios. Joan Medford este personajul principal al cărții și cea pe care noi o vom însoți pe parcursul întregii lecturi. Facem cunoștință cu ea la înmormântarea soțului ei, Ron, care a decedat în urma unui accident pe care l-a avut în timp ce conducea beat. Rămasă singură, îndatorată, fără job și fără copilașul ei de trei ani, care se află în grija cumnatei sale, Ethel, Joan trebuie să găsească o soluție pentru a ieși din mizerie, și pentru a-și recupera băiatul. În plus, asupra ei planează suspiciuni cu privire la accidentul lui Ron.

Pentru început, Joan reușește să se angajeze la Garden of Roses, ca ospătăriță. Pentru ea, acest job este o oportunitate foarte bună, pentru că reușește să-și plătească facturile din bacșișurile pe care le primește.

În timpul jobului, îi cunoaște pe Earl, un bărbat mai în vârstă, extrem de bogat și darnic, și pe Tom, un tânăr atrăgător și visător. Iar din acel moment, încep alte și alte încurcături pentru ea.

Tânăra Joan este personajul care m-a enervat cel mai tare în această carte. Felul ei de a fi și de a complica lucrurile m-au scos din sărite. În schimb, cumva, i-am înțeles durerea și neputința în ceea ce îl privește pe fiul ei.

Un personaj care mi-a plăcut a fost Liz, colega de muncă a lui Joan, care s-a dovedit a fi o prietenă foarte bună. Despre cei doi bărbați din viața personajului nostru principal, pot să spun că nu mi-a plăcut de nici unul dintre ei. Pentru mine au fost clare intențiile lui Earl, încă de pe la inceputul “relatiei” lor iar în ceea ce îl privește pe Tom, într-adevăr nu mă așteptam la turnura pe care o iau lucrurile la final, dar mi s-a părut ciudat tot așa, de la început.

Acțiunea devine ceva mai interesantă spre finalul cărții lui James M. Cain, devine mai accelerată și mai complexă și asta a salvat puțin lucrurile, din punctul meu de vedere. Voi ați citit acest roman?

 

 

7 carti pana la finalul anului

Este deja 7 decembrie iar eu sunt in urma cu challenge-ul de pe Goodreads. Imi propusesem sa citesc 80 de carti anul acesta dar sunt abia la 65 si mai citesc 2 in acest moment. Nu cred ca voi reusi sa imi duc la indeplinire provocarea, dar o sa incerc.

Pentru aceasta luna, as vrea sa ma provoc sa citesc cel putin 7 carti. 5 dintre ele sunt noi in biblioteca mea, pentru ca am profitat de reducerile de black friday si mi-am cumparat cateva dintre noutatile toamei si cateva carti care se aflau pe lista mea de mai mult timp.

In aceasta toamna, mai ales la Gaudeamus, s-au lansat numai carti faine dar eu nu am putut sa ajung, din pacate, asa ca a trebuit sa ma limitez la comenzile online, iar acum acestea ma asteapta cuminti acasa la parintii mei.

De fapt, provocarea pe care mi-o lansez este de a citi aceste 7 carti intre 24 decembrie si 31 ianuarie 2018. Poate ca par multe, mai ales ca majoritatea au destul de multe pagini, dar o provocare e o provocare. Iata care sunt cartile de pe lista mea:

  1. Orice om ii este teama: un partid, doi ani si trei premieri – Radu Paraschivescu – cred ca nu este nevoie de nici o prezentare. Ador ideea aceste carti, situatia in care se afla Romania in acest moment, din cauza acestui partid este un subiect sensibil pentru mine si aceasta va fi prima carte a lui Radu Paraschivescu pe care o voi citi.

  2. Povestea mea – Michelle Obama – aceasta femeie transmite ceva special prin chipul ei, sau cel putin asta am inteles eu din cat am vazut-o la televizor. Abia astept sa ii citesc povestea.

  3. Urmasii de sange si os – Tomi Adeyemi – o carte extrem de iubita si care mi-a atras atentia de cand am vazut-o prima data in blogosfera din afara tarii. este o carte young adult, dar eu nu ma feresc de aceste lecturi, ba chiar imi plac.

  4. Vremuri second-hand – Svetlana Aleksievici – acesta carte este probabil printre cele mai mari din lista aceasta. Ma fascineaza subiectele pe care le abordeaza Svetlana Aleksievici si cred ca este important sa ii citim cartile.

  5. Ultima scapare – Federico Axat – inca de cand a aparut, aceasta carte s-a aflat pe whishlist-ul meu. Am mai citit o singura carte de Federico Axat si mi-a placut mult stilul sau. Prea multe nu stiu despre subiectul cartii, dar este un thriller.

  6. Zapada mieilor – Jenny Hubbard – nici desprea aceasta carte nu stiu prea multe lucruri, dar mi-au atras atentia atat numele cat si coperta. Este probabil o lectura rapida si este tot young adult.

  7. Biblioteca sufletelor – Ransom Riggs – cred ca sosit momentul sa termin cele 3 carti din seria Miss Peregrine care s-au tradus la noi. Acesta este cel de-al treilea volum al seriei, si din cate stiu, cel de-al patrulea este in curs de aparitie.

Sper sa reusesc sa citesc cele 7 carti in periaoda mentionata. Voi v-ati ales cartile pe care le veti citi de sarbatori? Care sunt acestea?

 

Oryx si Crake (#1 MaddAddam) – Margaret Atwood

Titlu in romana: Oryx și Crake

Titlu in engleza: Oryx and Crake

Autor: Margaret Atwood

Apariție: 22 aprilie 2003

Followed by: Anul potopului (The year of the flood), Madd Addam

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îmi era dor să mai citesc ceva de Margaret Atwood. După ce m-a fascinat cu Povestea slujitoarei, am aflat despre seria MaddAddam iar de curând am aflat că va apărea și continuarea poveștii slujitoarelor, cel mai probabil anul viitor.

Prima carte din seria MaddAddam este Oryx și Crake și începe într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care omenirea a evoluat semnificativ cu ajutorul ingineriei genetice. Noi specii de animale au fost create, virușii și bacteriile sunt din ce în ce mai rezistente iar oamenii nu mai sunt așa cum suntem noi astăzi.

Singurul supraviețuitor al erei trecute este Jimmy, numit și Snowman. Acesta are lăcaș cel puțin ciudat, câteva lucruri a căror evidență o ține cu strictețe, se îmbracă cu un cearșaf și abia are ce mânca. Este venerat de cei din jurul lui, tocmai pentru că este venit dintr-o era necunoscută loc și pentru că este diferit de ei.
Prin intermediul amintirilor sale cunoaștem cum s-a ajuns la prezentul pe care îl descoperim, și rolul pe care l-a avut Snowman în toată această poveste. Aflăm despre relația lui cu Crake și cine este Oryx. Oamenii locuiesc într-o lume tehnologizată, în Complexe în funcție de jobul pe care îl au. Sunt extrem de inteligenți și ajung să dezvolte noi specii genetice, precum porcanii și rîsucii. Cei mai puțin norocoși, cei normali, sunt considerați plebei și trăiesc în afara Complexelor.

Într-un astfel de complex, pe când e doar un adolescent, Jimmy îl cunoaște pe Glenn, care devine Crake în cadrul unui joc la care participă împreună. Acest joc se va dovedi a fi un plan al lui Crake, un proiect ce va fi transpus în realitate. Pe lângă aceste două persoanje, vom afla câte ceva și despre familia lui Jimmy, despre părinții lui și povestea lor și despre cine este Oryx și cum a apărut ea în viața lor. M-a intrigat puțin povestea mamei lui Jimmy, și sunt curioasă dacă vom afla ce s-a întâmplat cu ea, în cărțile următoare. deoarece pentru mine a rămas oarecum neclar. Nu am reușit să înteleg prea bine legătura de prietenie dintre Snowman și Crake. Unul nu reușește să se integreze în Complex, pe gând celălalt este un participant model al acestora. Nu înțeleg prea bine planul pe care l-a avut Crake pentru prietenul său și nici care s-a vrut să fie exact planul pentru Oryx. Sfârșitul romanului lămurește o parte din dubiile sau întrebările pe care le-am avut pe parcursul lecturii dar mai rămân câteva elemente de clarificat.

Ideea din spatele cărții este una pe cât de interesantă pe atât de terifiantă, pentru că trăim într-o lume în care tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viața noastră de zi cu zi și poate duce în direcția pe care Margaret Atwood a portretizat-o.

Vă recomand Oryx și Crake dacă vă plac cărțile de science-fiction dar și daca sunteți genul de oameni care își pun întrebarea: Ce ar fi dacă?

O mica favoare – Darcey Bell

Titlu in română:  O mică favoare

Titlu in engleză: A simple favor

Autor: Darcey Bell

Apariție: 21 martie 2017

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Prima dată când am auzit despre O mică favoare a fost atunci când a apărut filmul făcut după aceasta carte și deși am fost tentată să îl văd, am rezistat și am așteptat să citesc întâi romanul lui Darcey Bell, care mi-a fost oferit de către cei de la Libris, în luna noiembrie. A fost cartea de mister pe care am început-o în ziua când am plecat din țară, cartea care m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început, așa cum menționam și pe instagram în ziua aceea.

O mică favoare ni le prezintă pe Emily și Stephanie, două mămici care deși sunt extrem de diferite, sunt prietene. S-au cunoscut pentru că cei doi copii ale acestora sunt colegi la școală și cei mai buni prieteni. Stephanie este bloggeriță și își dedică tot timpul fiului său. Pe de altă parte, Emily este o femeie de succes iar într-o zi, o roagă pe Stephanie să-l ia de la școală și pe fiul ei și să stea cu el până se va întoarce ea.

În momentul în care Emily nu mai răspunde la telefon, Stehpanie începe să se îngrijoreze pentru prietena ei și apelează atât la cititoarele blogului său cât și la Sean, soțul lui Emily, care era plecat din țară atunci când soția sa a dispărut. Din acel moment, lucrurile o iau razna, și fiecare dintre personajele pe care le cunoaștem în această carte va învăța ce înseamnă trădarea.

În ceea ce priește personajele, Darcey Bell a făcut o treabă bună. Stephanie e genul de personaj pe care eu îl disprețuiesc. Mi s-a părut falsă pentru cum se poartă pe blog și ce scrie, versus cum e în realitate și ce gândește cu adevărat, am disprețuit-o pentru trecutul pe care îl aflăm, pentru prezentul pe care și-l creează, pentru că este centrată numai pe copil, blogul fiind chiar dedicat rolului ei de mamă. Este genul de personaj care are ceva din realitate, ceva ce mă face să nu îmi placă deloc. Nu am mai întâlnit de mult un personaj atât de aproape de realitate pe care să nu îl plac deloc. În contrapartidă, Emily parcă a fost Fata dispărută, și poate că dau deja prea multe indicii menționând acea carte aici. Sean este prostănacul din poveste și cred că este cel care își ia până la urmă cea mai mare țeapă.

Vă recomand O mică favoare dacă vă plac thrillerele de genul Fata dispărută sau Fata din tren. Este o lectură plăcută și antrenantă.

 

Disectie – Han Kang

Titlu in română:  Disectie

Titlu in engleză: Human acts

Titlu original: 소년이 온다

Autor: Han Kang

Apariție: 19 mai 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Primul meu contact cu Han Kang a fost cu Vegentariana, o carte pe care eu am recomandat-o cunoscuților. Este un roman diferit de tot ceea ce citisem eu până în momentul în care am pus mâna pe ea, un roman care te marchează și care a devenit destul de controversat. Legătura pe care o poți avea cu acea carte este fie de înțelegere și acceptare, fie de negație și poate dizgust. Mie mi-a plăcut și am povestit într-un articol despre ea.

Astăzi vorbim despre o altă creație specială a aceleiași autoare mai sus menționată. Disecție spune povestea a șapte personaje care au fost într-un fel sau altul în centrul unor evenimente în luna mai a anului 1980, în orașul Gwangju. Aceste evenimente sunt o pată neagra în istoria Coreei de Sud, întrucât atunci armata a ucis cu sânge rece civilii care protestau, neținând cont de copii sau femei. Autoarea însâși a scăpat ca prin urechile acului întrucât familia ei s-a mutat din orașul respectiv cu doar câteva luni înainte, iar casa în care locuiseră a fost vândută familiei unuia dintre persoanejele pe care le întâlnim în roman.

Așadar Disecție este ca un omagiu adus persoanelor care au fost ucise sau mutilate în luptele respective. Iar prin cele șapte capitole în care cunoaștem șapte personaje, șapte perspective și unghiuri diferite asupra situației de atunci Han Kang ne transmite emoție, tristețe, frică, disperare. Pentru că acest roman nu este doar despre întâmplări istorice ci despre sentimele oamenilor ce au trecut în mod direct sau indirect prin masacrul făcut de armată în 1980.

Este un roman profund care te face să te întrebi cum ar fi fost să treci și tu prin așa ceva, cum ar fi fost să fi tu persoana ucisă sau cum ar fi fost să fi tu cel care află că i-a fost ucis copilul, fratele, sora sau mama. Cumva, mi se pare că autoarea a scris cu un sentiment de vină această carte.

Și așa cum am spus-o de multe ori atunci când am scris despre cărți unde sunt expuse povești triste din istoria lumii, este important să citim despre aceste evenimente, pentru a cunoaște consecințele lucrurilor pe care le pot face oamenii și pentru a evita ca astfel de episoade sângeroase să se repete.

Casnica – Jill Alexander Essbaum

Titlu in română: Casnica

Titlu in germană: Hausfrau

Autor: Jill Alexander Essbaum

Apariție: 17 martie 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Casnica este un roman care ne spune povestea Annei Benz, o soție cu o viață ce ar putea fi considerată perfectă. Are 3 copii, este căsătorită cu Bruno, pe care l-a urmat din America până în Dietlikon, un mic orășel aflat în apropierea orașului Zurich. Acesta este locul unde soțul său s-a născut și și-a petrecut copilăria, așa că pentru el nu a fost deloc greu să se adapteze din nou locului.

Însă pentru Anna lucrurile nu stau deloc bine. Deși locuiește acolo de mai mulți ani, nu a reușit să învețe limba și simte asta ca pe o barieră. Așa că își caută modalități de a scăpa de monotonia din viața ei: participă la ore de germană și are relații sexuale cu diverși bărbați pe care ii cunoaște în escapadele sale din căminul pe care îl are cu familia sa.

Acțiunea nu este una foarte complexă. Aflăm cum își petrece zilele protagonista noastră, vedem ce face, ce gândește și ce simte. Aflăm cum interacționează atât cu soțul ei cât și cu alte persoane.

În ciuda faptului că nu am nimic de a face  cu personajul Annei, am reușit să empatizez cu ea, să îi înțeleg starea și să înțeleg sentimentul de asfixiere în lumea în care trăiește. Și deși pare că luptă să iasă la suprafață, rareori reușește.

Cât despre soțul său, deși ne-am fi așteptat să fie conturat  ca un bărbat egoist și dur, găsim un personaj permisiv, care îi oferă libertate femeii de lângă el să facă absolut tot ce își dorește.

M-am simțit prinsă în această poveste și îmi doream mult de tot  să văd ce se întâmplă cu Anna până la final. Am fost suprinsă de  anumite lucruri pe care le-am aflat  despre ea pe parcursul lecturii.

Casnica este un roman ce spune o poveste  pe care am putea să o găsim și în viața de zi cu zi. Sunt 3 luni din viața unei femei pe care am putea să o regăsim în cineva apropiat sau în vecina de pe scară. Este o poveste de viață pe care trebuie să o citim pentru a înțelege mai bine anumite alegeri pe care oamenii le fac și pentru a învăța să fim mai permisivi în anumite privințe și astfel să judecăm mai puțin.

Iar pe final aș vrea să vă spun că dacă sunteti fani ai happyend-urilor, cel mai probabil nu vă va plăcea această carte. Pentru că, așa cum se întâmplă și în viața de zi cu zi, finalurile nu sunt întotdeauna perfecte.