111 Numarul fierei – Toni Bega

Pageflex Persona [document: PRS0000030_00048]Titlu în romana: 111 Numarul fierei
Titlu original: 111 Numarul fierei

Autor: Toni Bega
Apariție: 2014

Nota: 5/5

Cred ca de la Caragiale nu am mai citit ceva pur romanesc la care sa rad in hohote si in acelasi timp sa mi se para ca se aplica foarte bine pe realitatea societatii romanesti din zilele noastre.

Cartea ni-l aduce in prim plan pe Toni Bega, insotit de un taximetrist bucurestean, nea Gigi, care sosesc intr-un sat de pe langa un celebru castel din Transilvania pentru a rezolva un caz de disparitie al copiilor din satele de pe langa castelul Bathlen. Oamenii din sat incep sa scoata la iveala povesti despre vampiri si strigoi. Dar Toni rezolva cazul in 20 de ore si se dovedeste ca nu e vorba despre nici o fiinta supranaturala.

Am selectat vreo doua paragrafe ce mi s-au parut haioase. Va recomand ebook-ul daca vreti ceva hazliu de citit si rapid, ca ce e prea mult strica.

“Ajungem intr-un suflet la locul unde lasasem Loganul si ne baricadam inauntru multumind totodata fierbinte pe doua voci, companiei Renault ca a adus si la Dacia racnetul tehnologic care este deschiderea portierelor din telecomanda.”

“-Parca suntem intr-un film de Holiud, taticu’. Telenovelele lu’ Mitza sunt ca desenele animate pe langa trilaru’ asta, zau! Pai deci care vra sa zica, dipar copii, la castel sunt chinezi ca in China, adicatelea cata frunza si iarba, barosul ala are ditai armata si armamentu’ din dotare, vru sa ne curate cu plutoniul de executie, da’ fi’nca tu Toni avusesi zaru’ mai mare si nu putu face poarta-n casa, trimise dupa noi o echipa de caini turbati, care se linistira brusc cand dadura cu ochii de lumina.”

Experiment – Veronica Roth

LealTitlu în spaniola: Leal
Titlu original: Allegiant

Autor: Veronica Roth
Apariție: 2013

Preceded by: Divergent, Insurgent

Nota: 4/5

Dupa ce finalul celei de-a doua parti m-a lasat cu sufletul la gura, am citit pe repede inainte finalul trilogiei Divergent. Trebuie sa recunosc ca nu inteleg de ce traducerea titlului in romana a fost “Experiment”, dat fiind ca in engleza este numita “Allegiant” iar eu am citit varianta in spaniola, si corect tradusa, “Leal”. Per ansamblu Experiment se potriveste mai putin decat ideea principala a finalului distopiei Divergent, si anume loialitate. Si cred ca cei care au citit deja toate cele 3 carti, inteleg ce vreau sa spun.

Atunci cand citeam prima parte a seriei, nu ma gandeam la ce se afla dincolo de zidurile lumii in care traiau Tris, Tobias, prietenii si familia lor, si mi s-a parut interesant modul in care este prezentata in aceasta a treia parte legatura intre cele doua lumi. In general nu sunt fan al cartilor povestite din prisma a doua sau mai multe personaje in acelasi volum dar, felul in care Veronia Roth face trecerea de la un capitol la altul, de la un personaj la altul nu este suparator pentru cititor.

De asemenea am avut parte de multe momente in care nu ii intelegeam prea bine nici pe Tris nici pe Tobias, iar la un moment dat cartea a ajuns intr-un punct in care imi pierdusem interesul si mi se parea ca informatia data era oarecum “de umplutura”. Am evitat totusi sa sar aceste parti de teama de a nu pierde totusi ceva esential.

La inceput, la fel ca multi altii, m-am simtit dezamagita de final. Ca fiecare asteptam un happy-end dar cred ca prin sfarsitul ales, seria Divergent se deosebeste de celelate si o face sa para oarecum mai reala, sau cel putin mai credibila (asta pentru cei care cred ca putem avea cazuri asemanatoare si in prezent sau viitor). Eu in urmatoarele doua zile dup a ce am terminat cartea, am fost putin socata de curajul Veronicai Roth de a alege acest deznodamant.

Cat despre ecranizare, abia astept sa o vad, desi Insurgent nu mi-a placut la fel de mult ca Divergent, aceasta din urma fiind si motivul pentru care am citit cartile (nu stiam de serie, pana nu am vazut filmul, desi nu am obiceiul sa vad filmele inainte de a citi cartea). In Insurgent mi s-a parut ca s-au pierdut multe lucruri din carte, dar cam asa se intampla cu toate ecranizarile.

Insurgent – Veronica Roth

Insurgent_(book)Titlu în romana: Insurgent
Titlu original: Insurgent

Autor: Veronica Roth
Apariție: 2012

Preceded by: Divergent

Followed by: Allegiant.

Nota: 4/5

Imediat dupa ce am citit Divergent am cautat si cea de-a doua parte, nerabdatoare fiind sa aflu continuarea povestii lui Tris si a lui Four. Asa cum am scris atunci cand am povestit despre Divergent, la cea de-a doua parte a seriei nu mi-a placut atat de excranizarea desi am asteptat-o cu sufletul la gura. Nici lectura nu a fost neaparat pe masura asteptarilor, si cred ca a fost mai mult ca o punte de legatura intre prima parte si cea de-a treia, menita sa lungeasca povestea.

Protagonistii sunt urmariti de cei ce au inceput razboiul, Eruditii, in frunte cu cea care vrea sa elimine divergentii. Insurgent este plina de surprize si de vesti in care Tris descopera ca toata viata a trait intr-o lume unde nimic nu era ce parea. Apare mama lui Four, pe care toata lumea o credea moarta si la inmormantarea careia chiar si Tris asistase. Isi ascund lucruri, se distanteaza, dar continua sa lupte impreuna desi fiecare dintre ei simte ca celalalt nu are increde.

Tris simte ca este datoare sa-si salveze lumea si se simte vinovata de faptul ca a trebuit sa il ucida pe unul din prietenii ei la sfarsitul primei parti a seriei. Protagonista incepe sa fie din ce in ce mai impulsiva si ajunge sa dea peste cap planurile apropiatilor sai.

Ce imi place cel mai mult sunt schimbarile bruste care au loc si modul in care autoarea inchie fiecare parte, te face sa astepti cu nerabdarei urmatoarea parte.

Divergent (#1 Divergent) – Veronica Roth

DivergenteTitlu în romana: Divergent
Titlu original: Divergent

Autor: Veronica Roth
Apariție: 2011

Followed by: Insurgent, Allegiant

Nota: 5/5

„Nu înălţimea e cea care mă sperie: înălţimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele şi vasele de sânge şi muşchii din corp acordate la aceeaşi gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt pe parcă aş fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc.”

Trebuie sa recunosc ca de data asta am vazut intai filmul si apoi am citit cartile. Nu auzisem de seria “Divergent” pana nu m-a convins cineva sa vad filmul spunandu-mi ca sigur o sa imi placa…ceea ce desigur e destul de greu in cazul meu. Vazandu-mi reactia dupa film mi-a zis ca exista si o carte si desigur ca am cautat-o si am devorat-o in cateva zile.

Este printre putinele ecranizari despre care pot sa zic ca mi-au placut la fel de mult ca si cartea. Nu acelasi lucru pot spune si despre partea a doua dar despre asta voi vorbi la momentul potrivit. Poate ca afirm asta pentru ca am incalcat regula mea numarul unu, aceea de a citi prima data cartea si mai apoi de a urmari filmul.

Divergent ne aduce in prim plan o lume aproape perfecta impartita in 5 categorii, in functie de principalele calitati si credinte ale persoanelor. S-a ajuns aici  din cauza numeroaselor razboaie ce au dupa aproape de extinctia populatiei de pe Terra.

Lumea perfecta este formata din Eruditii care cred ca inteligenta este tot ce conteaza, Cinstitii care spun intotdeauna adevarul, Altruistii care nu se gandeau nicioadata la ei insisi, Neinfricatii cu caracter razboinic si Armoniosii care nu prea vroiau sa se muta rau cu nimeni.

La saisprezece ani fiecare tanar trebuie sa treaca printr-o serie de teste prin care i se stabilesc “caracteristicile” si apoi trebuie sa aleaga daca ramane in categoria din care a facut parte pana atunci sau daca se muta intr-alta. Doar ca lucrurile nu sunt asa se usoare pentru ca daca aleg sa plece si nu se adapteaza in noua factiune, vor trebui sa o paraseasca si vor denveni un fel de aurolaci, mai frumos numiti “cei fara factiune”.

In acest moment de alegere se afla si Beatrice, o tanara crescuta in Altruisti, dar care nu se simte suficient de bine integrata in aceasta factiune iar testele nu o ii vor simplifica deloc decizia pe care o va avea de luat. Rezultatele nu o vor incadra in niciuna din factiunile pe care le cunoaste si ii vor da lumea peste cap.

Ia totusi o decizie, aceea de a se alatura Neinfricatilor si reuseste astfel sa ii surprinda pe parintii si fratele ei. Din acest punct Divergent incepe pentru mine si devine din ce in ce mai interesant.

Seria Divergent este o distopie din toate punctele de vedere. Este un gen destul de prezent in ultimul timp. Primul volum din serie este destul de antrenant si plin de actiune si imi place pentru ca nu devine foarte siropos, te tine in suspans mai tot timpul, te surprinde cu schimbarile bruste si caracterul puternic lui Tris. Pe mine m-a facut sa ma simt parte din poveste dar in acelasi timp m-a pus pe ganduri, in sensul ca pana la urma si in spatele libertatii in care traim noi  se afla factiuni.

Casa gri – Josefina Aldecoa

la casa grisTitlu în romana: Casa gri
Titlu original: La casa gris
Autor: Josefina Aldecoa
Apariție: 2005

Nota: 3/5

Casa gri a fost publicata in 2005 desi Josefina Aldecoa a scris-o atunci cand avea 24 ani. Josefina Aldecoa nareaza experienta pe care a avut-o in Londra anilor 50 in timpul unei veri si evidentiaza diferentele dintre Spania anilor 50 si Europa, dupa al doilea Razboi Mondial.

Protagonista operei este Teresa o tanara din Spania care ajunge in Crosby Hall, o faimoasa rezidenta unde locuiau mai multe femei de cultura, absolvente de universitate si cu diverse cariere profesionale. Actiunea se desfasoara in perioada mai – octombrie, iar in tot acest timp Teresa lucreaza in casa respectiva, indeplinind  sarcini cum ar fi ajutarea la pregatirea meselor sau diverselor evenimente care aveau loc sau curatenie in camere. Teresa care abia isi terminase studiile cunoaste o serie de femei din diferite clase sociale si cu diferite nationalitati, fapt ce ii va oferi o viziune mai ampla si profunda a lumii ce o inconjoara.

Opera prezinta direct realitatea de zi cu zi si vietile celor prezente in Crosby Hall, printr-o serie de dialoguri si prezentari la persoana a treia, cu exceptia capitolelor despre Teresa, care sunt narate la persoana intai. Este o carte usoara, fluida  si naturala dar si cu puternice contraste care apar prin prisma personajelor: directoarea severa, guvernanta rigida si disciplinata, doctora Rupa si portarul Polish, de altfel unul din putinele personaje masculine din aceasta opera. Interesul meu a crescut cu fiecare capitol in care am descoperit emotiile, sentimentele si trairile, micile probleme sau conflicte. Iar in fiecare din acestea se evidentiau urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Si daca diferentele exista intre personalul rezidentei, intre locuitorii acesteia contrastul este si mai mare: aproape ca nu au nimic in comun Delia Soto, un antrolopog din Uruguay, Helen Hutkins o decoratoare, Marjorie Dewey o profesoara din Canada, Isoline Katz o enigmática si “falsa” ziarista  si Joan Brackley, o americanca singura si alcoolica.

Ce nu poate fi placut ar fi trecerea de la un personaj la altul in aproape fiecare capitol, si apoi revenirea. Si totusi, acest lucru poate fi si pozitiv pentru ca autoarea acorda importanta povestii fiecareia. Este usor de citit si placuta, mai ales daca iti plac cartile inspirate din viata de zi cu zi.