Posts

Posted on

Topul cărților mele preferate din toate timpurile (a doua parte)

Săptămâna trecută povesteam despre prima parte a topului cărților mele preferate din toate timpurile și a sosit momentul să trecem la următoarele titluri care m-au cucerit.

Fata pe care ai lăsat-o în urmă de Jojo Moyes este o carte care spune povestea a două femei la distanță de aproape un secol, unite printr-un tablou cu portretul unei femei. E un roman care împletește cărțile de dragoste cu ficțiunea istorică.

Ferma animalelor de George Orwell, este cea de-a doua carte a autorului care apare în topul favoritelor mele, după O mie nouă sute optzeci și patru. Mi-ar fi fost foarte greu să aleg doar una dintre ele, pentru că mi-au plăcut foarte mult. Am mai citit și altceva scris de autor, dar acestea două au rămas cu mine. Este o fabulă politică unde animalele își alungă stăpânul de la fermă și se reorganizează dar lucrurile iau o turnură neașteptată.

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, este probabil extrem de populară în acest moment. Din câte îmi aduc aminte, am citit-o înainte să se facă serialul și a fost o revelație pentru mine, fiind de părere că este un scenariu ce nu pare imposibil în contextul actual. Cartea a fost publicată inițial în 1985 dar o găsesc extrem de actuală. Acțiunea se desfășoară în America, într-un viitor în care un regim religios pune stăpânire pe țară și ucide drepturile femeilor. Ele sunt împărțite pe categorii, una dintre ele fiind a slujitoarelor, transformate în mașini de făcut copii pentru familiile care nu pot să se reproducă. Scenariul este unul care nu de puține ori îți face pielea de găină.

Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson este povestea adevărată a unui copil salvat de Schindler.

Alături de alți membri ai familiei sale, Leon (numele său adevărat fiind Leib Lejzon) ajunge pe lista lui Schindler de muncitori la fabrica acestuia. Acest gest i-a salvat viața. Deși este o carte destul de scurtă, care se citește destul de repede, nu este mai puțin tristă decât alte mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului.

Lista lui Schindler de Thomas Keneally este probabil, una din cele mai faimoase cărți ce au legătură cu Holocaustul, mai ales datorită ecranizării. Este dovada faptului că au existat și oameni care au riscat totul pentru a salva atâția oameni cât le-a fost posibil. Unul dintre acești oameni a fost Oskar Schindler. Dacă nu ați văzut deja filmul, sau dacă nu ați citit cartea, vă rog să o faceți! Țineți însă cont că veți plânge, fără doar și poate.

Castelul de sticlă de Jeannette Walls este povestea adevărată a autoarei și a fraților ei. Jeannette este fiica mijlocie a soților Walls și este crescută cu iubire de părinți dar fără a le asigura condiții propice de trai și fără un trai decent. Rând pe rând, încurajându-se și susținându-se reciproc, micuții reușesc să fugă și să își urmeze dorința de a merge la școală. Modul în care autoarea își expune povestea este unul prin care nu își judecă părinții.

Privighetoarea de Kristin Hannah este cartea mea favorită scrisă de această autoare. Este o carte de ficțiune istorică, ce ne spune povestea a două surori din Franța, atât de diferite una de cealaltă, dar care se iubesc. Ce m-a impresionat a fost faptul că lucrurile nu au fost îndulcite deloc, ba chiar lucrurile au fost prezentate așa cum sunt uneori în viața reală: nedrepte.

S-a vorbit la un moment dat și de o ecranizare, dar nu am reușesc să găsesc informații despre apariție.

Silozul de Hugh Howey este primul volum al seriei cu același nume și nu se compară cu nimic din ceea ce mai citisem înainte (și nici cu ce am citit după). Spune povestea unor oameni care locuiesc într-un siloz, un fel de bloc subteran, în care societatea e organizată pe nivele. Întrucât se crede că aerul este toxic, oamenii nu ies din acest siloz decât foarte rar, îmbrăcați în niște costume speciale, iar cei ce ies, nu se mai întorc niciodată. E un SF interesant, antrenant și de curând a apărut și un serial făcut după această serie.

Eu am citit Jocurile foamei de Suzanne Collins după ce aproape trecuse toată nebunia legată de seria asta. Am devenit însă rapid un fan al seriei distopice în care tineri din cele douăsprezece districte ale Panemului sunt trimiși într-un joc periculos din care numai unul va ieși câștigător.

Am văzut și filmele și mi-au plăcut la fel de mult, dar recomand să le vedeți (asta dacă nu ați făcut-o deja) după ce citiți cărțile.

Secera de Neal Shusterman este primul volum al unei serii distopice pe care am început să o citesc la mai mulți ani după ce nu mai citisem nimic atât de bun din lumea asta fantastică/SF/distopic. Prezintă un viitor în care știința a avansat atât de mult încât oamenii nu mai mor din cauze naturale și au chiar șansa trăiască mai multe vieți resetându-și “ceasul” . Însă pentru a nu scăpa numărul oamenilor de sub control, există o categorie de oameni care se ocupă cu lichidarea surplusului, dacă mi se permite o astfel de exprimare, mai dură.

Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri de Radu Paraschivescu este prima carte a acestuia pe care mi-am cumpărat-o și pe care am citit-o. Titlul este dat de o replică faimoase a unei doamne care a ajuns cumva să fie premierul României în anul plecării mele din țară. Sunt astfel legată la nivel sentimental de evenimentele ce au dus la scrierea acestei cărți. Este cireașa de pe tortul anilor trecuți de la Revoluție încoace. Ar trebui ca fiecare dintre noi să o citească, mai ales în prag de alegeri.

Posted on

Topul cărților mele preferate din toate timpurile (prima parte)

Mi-a venit ideea să vă povestesc despre cărțile mele preferate din toate timpurile după ce am văzut video-ul Ștefaniei Istrate cu topul ei. Aveam lista cu favorite, făcută cu ajutorul unui tag, pe Goodreads, așa că mi-a fost foarte ușor să mă uit direct acolo. Dar, pentru a nu mă lungi prea tare, o să împart acestă listă în trei articole.

Fără a fi vreo surpriză pentru nimeni, prima mea mențiune este legată de Harry Potter de J.K. Rowling. Mă refer la întreaga seriei, dar dacă ar fi să aleg un singur volum, acesta ar fi Harry Potter și Ordinul Phoenix, cel de-al cincilea volum al seriei. Eu am citit variantele de la Egmont dar știu că la Arthur s-au tradus din nou. Însă, dat fiind că anumiți termeni sunt traduși diferit, am o reticență în a-mi cumpăra acele ediții.

E cineva acolo? (Hay alguien ahí fuera?) de Marian Keyes este prima care pe care am citit-o de la această autoare, și cea care a transformat-o în favorita mea din chick-lit. Eram prin liceu și am citit-o în spaniolă dar îmi doresc să o mai citesc, la atâția ani de la prima lectură, curioasă fiind cum o să o simt. Este cel de-al patrulea volum al seriei dedicate familiei Walsh dar se pot citi și fără a respecta ordinea. Anna este protagonista acestui volum și se află în casa părinților ei, în Dublin, gândindu-se obsesiv la reîntoarcerea ei în New York, la prietenii ei, la jobul ei și mai ales, la soțul ei. Se întoarce, dar singura persoană pe care nu reușește să o contacteze este Aidan, soțul ei.

Minunatele oase (The lovely bones) de Alice Sebold este o carte care m-a marcat. Cred că a fost prima carte de mister/crimă pe care am citit-o cu un subiect atât de direct și cumva de acolo cred că mi-a rămas întipărită ideea de true crime și acum urmăresc videouri legate de acest subiect. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost perspectiva din care ni se povestește: din rai, fetița de 14 ani ne povestește cum a fost răpită și tot ce i s-a întâmplat. Are și ecranizare, dar vă recomand să citiți întâi cartea.

Chemarea cucului (#1 Cormoran Strike) de Robert Galbraith este un thriller scris de J.K. Rowling sub pseudonim. Este o serie extrem de faină care a cucerit o mulțime de cititori fără a se ști cine e cu adevărat în spatele numelui Robert Galbraith. Protagoniștii acestei serii sunt Cormoran Strike, cel care dă și numele seriei, un veteran de război, devenit detectiv particular, și Robin, o tânără care-i devine partener în investigații.

Încăperi ferecate de Care Santos este probabil cartea mea preferată scrisă de această autoare. E titlu pe care l-aș recomanda oricui îi plac romanele cu povești de familie pline de mister și dispariții ascunse prin omisiune. În plus, acțiunea se petrece în Barcelona, un oraș pe care-l iubesc foarte tare. Se zice că atmosfera aduce aminte de Umbra vântului a lui Carlos Ruiz Zafón și de Orașul minunilor de Eduardo Mendoza, ceea ce e ciudat, pentru că Umbra vântului mi-a plăcut la nebunie dar Orașul minunilor nu m-a impresionat deloc.

Fata din tren de Paula Hawkins este un thriller pe care l-am citit pe nerăsuflate și pentru că nu semăna cu nimic din ce mai citisem anterior, a devenit una din preferatele mele. Rachel ia același tren în fiecare zi, și de la fereastra vagonului, vede un cuplu care locuiește într-o casă de lângă calea ferată. Le dă și nume și le urmărește viața prin cele câteva secunde din fiecare zi. Până într-o zi când vede ceva șocant și încearcă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Teama înțeleptului de Patrick Rothfuss este cel de-al doilea volum al seriei Ucigașului de regi, un mic monstru de peste 1200 de pagini, un fantasy unde protagonist este Kvothe, un bărbat care ne spune povestea vieții sale. într-o lume plină de elemente fantastice. Deși are un punctaj destul de mare pe Goodreads (4.55/5 la peste 500.000 ratinguri), am auzit păreri împărțite despre ea. Mie mi-a plăcut, m-a ținut acolo prinsă în poveste, deși este adevărat că am citit-o și prin 2016 și nu știu cum ar fi acum dacă aș reciti-o.

Dezastrul de la Cernobîl de Svetlana Aleksievici este prima carte pe care am citit-o de la acestă autoare, care a devenit una din favoritele mele. Este o carte ce culege mărturii ale supraviețuitorilor dezastrului din ’86. Auzisem despre Cernobîl dar nu citisem niciodată despre ce s-a întâmplat cu adevărat, și a fost astfel o porție de realitate. A fost ulterior publicată și cu alt titlu în limba română, Rugăciune pentru Cernobîl (la Editura Litera) și a stat și la baza mini-seriei HBO Chernobyl (2019) care este extrem de fidelă cărții și evenimentelor, și pe care o recomand.

O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell este un clasic, dar unul așa cum nu vă așteptați. Publicat în 1949, vorbește despre o lume distopică, în Londra unei ere post-atomice în care tot ce fac oamenii este urmărit și controlat. Winston Smith face cumva parte din sistem, ajută la rescrierea istoriei în funcție de nevoile Fratelui cel mare. Nu ai cum să nu iubești această carte.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr este un roman înduioșător. În Parisul cutremurat de cel de-al doilea Război Mondial, Marie-Laure, o tânără oarbă este nevoită să se descurce fără tatăl ei, singurul ei suport, și ajunge la Saint-Malo, unde va locui cu unchiul său care suferă de agorafobie. Destinul o face să se întâlnească cu un tânăr german, Werner, orfan și pasionat de tehnică.

Arsă de vie de Souad este chiar povestea adevărată a acestei femei din Cisiordania. Pentru că e fată, nu are voie să meargă la școală, trebuie doar să muncească și să se roage. Deseori, pedepse fizice crunte îi sunt aplicate și este văzută ca fiind mai puțin importantă decât un animal din gospodărie. În pragul maturității, Souad se îndrăgostește și pentru că rămâne însărcinată, cineva din familie trebuie să o ucidă dându-i foc. Realitatea trăită de aceste fete ne face să ne prețuim libertatea și drepturile pe care le avem în societățile în care noi am crescut și să simțim furie pentru că astfel de lucruri încă se întâmplă.

Aceasta a fost prima parte a cărților mele favorite din toate timpurile. Ați citit vreuna dintre ele și dacă da, se află ea pe lista voastră a favoritelor?

Posted on

Cărți populare #1

Ce au în comun Taylor Jenkins Reid, Alex Michaelides și Agnès Martin-Lugand? Ei bine, au scris trei cărți care au fost iubite de cititori dar care mie mi-au cam înșelat așteptările. De aceea, de cele mai multe ori aștept puțin înainte de a cumpăra cărți atât de intens promovate și lăudate (hype fiind termenul folosit).

În astfel de cazuri ne întrebăm dacă problema e la noi sau la carte. Iar eu v-aș spune că nu e nici o problemă de nici o parte pentru că, poate nu a fost momentul potrivit pentru lectura respectivă, poate aștepările au fost prea mari, generate de experiența anterioară cu romanele autorului sau de lauda din online, sau pur și simplu suntem deja experimentați cu privire la un anumit gen și cartea respectivă e mai slabă decât altele din același gen pe care le-am citit.

În cazul autorilor menționați mai sus, am citit Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, Pacienta tăcută și Oamenii fericiți citesc și beau cafea și la ele mă voi referi mai jos. Apoi, pe principiul “dacă nu ți-a plăcut asta, citește asta” o să vă recomand și câte o carte pe care eu o găsesc similară dar care mi-a plăcut mult mai mult.

Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo încă face vâlvă în online și eu nu am reușit încă să înțeleg de ce. Autoarea nu are neapărat un stil deosebit de a expune povestea iar legătura fostei vedete de la Hollywood cu ziarista este, din punctul meu de vedere, destul de previzibilă. Mi-a plăcut însă adevărata poveste de dragoste a vedetei, sau ceea ce cred eu că a fost adevărata poveste de dragoste.

Pacienta tăcută a făcut și ea destul de multă vâlvă în online și îmi amintesc că aveam așteptări destul de mari atunci când am început să o citesc. Însă prin mâna mea mai trecuseră destul de multe thrillere și cărți de mister și a fost previzibilă, într-atât încât am fost chiar dezamagită de faptul că m-am lăsat impresionată de vorbele care o situau ca o poveste surprinzătoare, cu legături la care nimeni nu se aștepta.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea are un titlu foarte frumos, care-l păcălește pe orice cititor. Și spun că păcălește pentru că nu prea e vorba despre nici un fel de citit sau băut de cafea. Ideea e bună dar titlul ar fi trebuit să fie diferit sau povestea modificată astfel încât să ne îndeplinească și nouă, cititorilor, așteptările. Protagonista acestui roman fuge din Paris ca să se vindece, pe cât posibil, de trauma prin care a trecut. M-a dezamăgit pentru că nu a pus mai mult accent pe cafeneaua din Paris.

Nu spun că au fost cărți proaste ci că pe mine nu m-au impresionat. Și dacă sunteți într-o situație similară sau chiar dacă voi iubiți aceste trei cărți, vă recomand să încercați și propunerile următoare.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin ar fi recomandarea care ar înlocui Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Spune povestea a două femei, două prietene care au făcut parte dintre cei care au pus bazele industriei filmului. Și se axează și pe poveștile de dragoste și legăturile de familie pe care cele două le au.

Văduva de Fiona Barton mi se pare o carte de mister destul de interesantă. Din greșeală, eu am citit întâi volumul doi al seriei din care face parte și apoi am citit acest prim volum, cunoscând astfel punctul de vedere al soției un bărbat bănuit de crimă, după ce cunoșteam deja cazul. Nu mi se pare că e destul de prezentă printre cititori și de aceea aș recomanda-o în locul cărții Pacienta tăcută.

E cineva acolo? de Marian Keyes. Aceasta e o carte ce a rămas în mintea mea de când am citit-o, în liceu. Spune povestea Annei, o tânără care se trezește practic pe canapeaua părinților ei în Dublin și vrea să se întoarcă în New York la viața ei și la soțul ei. Doar că el nu-i răspunde oricâte mesaje îi trimite ea. E tot despre vindecare și cred că acesta e aspectul pentru care am ales-o ca recomandare în locul cărții Oamenii fericiți citesc și beau cafea.


Acestea sunt cărțile populare despre care m-am gândit să scriu. Sunt sigură că fiecare dintre noi are astfel de cărți care sunt populare și iubite dar care nu crează neapărat aceleași impresii și sentimente și în noi, și rămânem puțin dezamăgiți. Dacă vrei, te invit să – mi spui și tu câteva astfel de titluri.

Posted on

Tăcerea femeilor – Pat Barker

Titlu în engleză: The silence of the girls

Serie: Women of Troy

Autor: Pat Barker

Apariție: 2018

Notă: 4/5

Tăcerea femeilor de Pat Barker este cea mai recentă lectură de la clubul de carte Povești cu Mikelutza, pe care îl puteți găsi pe Discord dând click aici. O aveam pe lista de cărți de citit de foarte mult timp și m-am bucurat că am ales-o. În ultimii ani, am observat că poveștile inspirate din mitologia greacă au devenit tot mai populare. Am citit și eu Circe și Cântul lui Ahile de Madeline Miller iar Tăcerea femeilor mi-a adus aminte de aceasta din urmă.

Pe lângă războinicul Ahile și prietenul lui, Patrocle, Tăcerea femeilor ne aduce în prim plan poveștile femeilor care au devenit sclave după cucerirea orașului în care se aflau, și uciderea bărbaților, fiilor, taților și fraților lor. Printre ele se află și Briseis, care vede cu ochii ei cum rudele-i sunt ucise și care, mai apoi devine concubina lui Ahile. Cunoaștem prin ea poveștile mai multor femei care-și iubesc și urăsc călăii în același timp. Devin mame ale copiilor criminalilor soților lor. Briseis îi urăște așa de mult încât, la un moment dat crede că aduce ciuma printre soldați cu ura ei.

Briseis are un sentiment aparte pentru Patrocle, care-i devine foarte apropiat, ca un prieten, și ajunge să se apropie și de Ahile și el de ea, până când ea devine pion între el și regele care conduce acest război. De-atunci, lucrurile iau o turnură neașteptată, alimentată de orgolii și terminată în tragedie, așa cum probabil știți dacă ați citit vreodată despre Ahile și Patrocle.

Mi-a plăcut că s-a dat un punct de vedere femeilor, suferințelor și puterii lor prin Briseis și femeile aproape de ea în acel câmp de luptă. Mi-a plăcut legătura dintre Briseis și Patroclu și l-am disprețuit pe Ahile dar mai ales pe cel ce i-a luat-o pe Briseis. Din păcate, femeile erau tratate ca obiecte, erau doar sclave pe care le pasau de colo colo.

Sunt curioasă de următoarele volume ale seriei din care face parte Tăcerea femeilor pentru că eu n-am citit Legendele Olimpului în întregime și-mi doresc să le descopăr acum, prin ochi de adult și din punctul de vedere al unei femei.

Posted on

Ce am citit în luna ianuarie 2023

A trecut deja prima lună din an și cu puțină întârziere, fac și eu o retrospectivă a cărților citite. Dar înainte să vorbim despre douăsprezece titluri pe care le-am terminat de citit în luna ianuarie, am scos și câteva statistici despre care vreau să povestesc.

În primul rând să vorbim despre formatul cărților. Am citit patru cărți în format audio, patru în format ebook, două care au copertă cartonată și două paperback. Opt dintre cărți au fost scrise de autoare iar patru de autori, iar acesta este unul din rezultatul care mă bucură cel mai mult. Am oferit 3 stele pe Goodreads pentru cinci dintre lecturi, 4 stele pentru alte cinci titluri și 2 stele pentru alte două dintre lecturi. Media stelelor oferite este astfel 3.75 stele. Două dintre titluri au fost citite pentru cluburile de carte din care fac parte. Am citit opt cărți în limba română, două în engleză și două în spaniolă.

Așadar, am început anul cu două cărți pe care nu am reușit să le termin în decembrie. Este vorba despre cel de-al patrulea volum al seriei Harry Potter, de J.K. Rowling, Harry Potter and the Goblet of Fire (în română Harry Potter și pocalul de foc), în ediția ilustrată de Jim Kay, și de o carte scrisă de Agatha Christie, Cinco cerditos (în română Cei cinci purceluși).

Nu știu ce ar putea fi adăugat despre Harry Potter, dat fiind că este cel de-al patrulea volum iar iubitorii știu probabil despre ce este vorba. Cititul acestor variante ilustrate, este o tradiție pentru mine, ceea ce înseamnă că în fiecare decembrie încep un volum al acestei serii. Harry se întoarce la Hogwarts pentru încă un an plin de aventuri. Acolo ajung și elevii altor două școli de magie, pentru un concurs între școli iar aproape întreaga poveste din acest volum se învârte în jurul probelor acestui concurs.

Despre Cei cinci purceluși ai lui Christie, pot să vă spun că Hercule Poirot se întoarce pentru a rezolva un mister vechi de 16 ani. Și-a omorât Caroline soțul infidel sau altcineva a dat vina pe ea? Hercule este contactat de fiica lui Caroline, care între timp a murit în închisoare, și este rugat să o ajute să dovedească nevinovăția mamei sale. I-am scăzut din steluțe pentru că mi-am dat seama cine a fost făptașul. 🙂

Următoarea carte terminată a fost Suntem dezrădăcinate de Malala Yousafzai, o carte pe care o găsiți la super preț pe Libris. Malala ne aduce aminte de povestea sa, dar atenția în acest volum este asupra altor femei, din diferite colțuri ale lumii, care au fost nevoite să fugă din diverse motive.

În încercarea mea de a găsi o metodă de a învăța mai eficient, am citit Super student de Olav Schewe. Are o serie de sfaturi destul de bune, și aș recomanda-o elevilor și studenților. E mai puțin eficientă pentru cei care studiază singuri, fără să meargă la o instituție se predă, dar am pus în aplicare un element prezentat, legat de un fel de “hărți” create pe orizontală.

Cartea clubului de carte de aici din Olanda, a fost una cu aromă de Crăciun, The Christmas bookshop de Jenny Colgan. Nu cred că este tradusă în limba română dar vă încurajez să o citiți sau ascultați în engleză, întrucât autoarea are în general cărți care pot fi încadrate la chick-lit și romance, cărți care se citesc destul de ușor, sunt plăcute și îți dau o stare bună. Ăsta a fost și cazul acesteia. O urmărim pe Carmen, o femeie care este nevoită să accepte oferta de a se muta cu sora ei perfectă și familia acesteia și să meargă la un job într-o librărie, pe o perioadă scurtă de timp (sau așa crede ea). Lui Carmen îi place să citescă dar nu își dorea neapărat să lucreze acolo și cu atât mai mult să se mute cu sora ei perfectă, femeie de carieră și mamă a trei copilași, însărcinată cu un al patrulea… Însă Edinburg e magic în timpul iernii și lucrurile se reorganizează în viața lui Carmen într-un fel la care nu s-ar fi așteptat.

La începutul anului am cerut pe Instagram câteva recomandări de cărți de dezvoltare personală, pentru că vreau să lucrez în această direcție în 2023, iar una dintre recomandări a fost Schimbă-ți atitudinea ca să-ți schimbi viața de Jeff Keller. Fără a mă face să-mi dau ochii peste cap de 1000 de ori (așa cum procedam cu acest tip de cărți în trecut), mi-a dat câteva trucuri sau idei și chiar m-a făcut să rămân focusată pe ideea de a fi pozitiv, fără a fi neapărat fals pozitiv sau exagerat.

O carte extrem de veche de pe lista mea de citit de pe Goodreads este Încă o dorință de Andres. Andreea, este o femeie pe care am cunoscut-o prin serial readers și Facebook, acum câțiva ani și atunci am adăugat și cartea ei, dar nu am apucat să ajung la ea niciodată până acum (fac un fel de curățenie în cărțile foarte vechi de pe TBR). Apropo, știați de tricourile astea faine cu #proudserialreaders?

El maestro de Auschwitz (en: The children’s Block; nu e tradusă încă în limba română) de Otto Kraus (soțul Ditei Kraus, Bibliotecara de la Auschwitz) este o carte pe care mi-am dorit să o citesc de când am aflat din O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz de Dita Kraus că și el a scris o carte. Este povestea învățătorului copiilor de la Auschwitz.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin a fost cartea numărul doi de la clubul de carte Povești cu Mikelutza de pe discord. Am citit-o cu Mikelutza, AncaIrofte și LucianaCorlan.

Mi-a plăcut destul de mult și încă pare destul de actuală deși acțiunea începe pe la începutul secolului XX și le are în prim plan pe două femei care au făcut istorie: Mary Pickford și Frances Marion. Chiar și Charlie Chaplin apare în carte dar și alți actori. Ne este explicat și cum erau făcute filmele mute și cum s-au adaptat creatorii acestora la evoluția către filmele cu sunet. Dintre cele două prietene, preferata mea a fost Frances.

Mica enciclopedie ikigai: Metoda japoneză de descoperire a scopului în viață de Ken Mogi a început promițător și s-a terminat dezamăgitor. M-au interesat cei cinci piloni dar nu mi-a plăcut neapărat cum s-a trecut prin ei și exemplele folosite. Parcă totul s-a transformat într-o prezentare a japonezilor și elementele specifice lor. Și ați avea dreptate dacă mi-ați reproșa că mă plâng degeaba, că despre asta e vorba în titlu, dar eu n-am găsit metoda, sau poate n-am înțeles-o?

Viscolul copiilor de Melanie Benjamin este o carte pe care mi-am dorit să o citesc pentru că acțiunea legată de viscol de întâmplă în ianuarie și am vrut să fie în ton cu această lună. Din fericire, eu n-am avut parte de un viscol, dar personajele din carte da. Și din păcate nu-i despre oameni de zăpadă și jocuri, ci despre lucruri serioase. Cartea are la bază evenimente reale și cel mai curios lucru este faptul că e vorba de o comunitate de norvegieni. Ați zice că ar fi trebuit să fie obișnuiți cu frigul, nu-i așa? Dar când iadul alb te ia prin surprindere (mai rău decât pe autoritățile române la prima fulguială), n-ai cum să iei decizii bine gândite.

Ultima lectură a lunii a fost Magia ordinii de Marie Kondo, o femei faimoasă pentru metodele ei de a organiza. Util, nu zic nu, chiar m-a motivat să fac un declutter dar m-a făcut să-mi ies puțin din minți când am citit despre cum să le mulțumim hainelor sau lucrurilor pe care le folosim sau purtăm. N-ai cum să nu pari puțin fugit de acasă dacă le mulțumești șosetelor, nu?

Cam astea au fost lecturile primei luni din an. Sunt mulțumită de cum merg lucrurile, dar sper la lecturi mult mai bune în lunile următoare. A fost o lună productivă, cum nu cred că va fi februarie, dar cu siguranță recuperez din martie încolo. Până atunci, spor la citit să avem!