Furtuna războiului (Regina roșie #4) – Victoria Aveyard

Titlu în engleză: War storm

Autor: Victoria Aveyard

Apariție: 15 mai 2018

În aceeași serie: 1. Regina roșie, 2. Sabia de sticlă, 3. Colivia regelui

Notă: 4/5

Furtuna războiului este al patrulea volum al seriei Regina Roșie și cel care încheie povestea fetiței cu fulgerele. După trădarea lui Cal, Mare știe că trebuie să se regrupeze, hotărâtă să își protejeze inima și să le dea libertatea roșiilor și celor speciali, așa cum este și ea. Și un prim pas este acela de a dărâma regimul lui Maven dar din păcate, nu poate face asta singură așa că se aliază chiar cu cel care i-a sfărâmat inima.

Trebuie să recunosc că această serie a avut o serie de urcușuri și coborâșuri, așa cum am mai spus și în alte articole unde vorbeam despre cărțile scrise de Victoria Aveyard. Primul volum a fost cu siguranță cel care a atras o mulțime de cititori după care, cel de-al doilea volum a fost mult mai plictisitor. Ulterior, cu cel de-al treilea volum, am recuperat din entuziasm și l-am menținut în mare parte din volumul patru.

După ce Cal a ales coroana ținutului Norta în detrimentul lui Mare, aceasta se dedică în totalitate cauzelor prezentate mai sus. Însă, scopurile celor doi îi aduc din nou împreună, în lupta împotriva lui Maven, fratele lui Cal. Cei doi fac eforturi extraordinare, și sunt convinși că doar prin această alianță și uniune pot să reușească. Luptă astfel pe toate fronturile, atât să atragă alți aliați, alte case ale argintiilor, cât și cu sentimentele pe care le au unul pentru celălalt.

Ce nu mi-a plăcut și motivul pentru care am oferit doar 4 din 5 stele, este finalul, care mi s-a părut un pic pe fugă. Longitudinea acestei cărți m-a făcut să mă gândesc că vom avea un final bine dezvoltat dar, pe măsură ce mă apropiam de sfârșitul lecturii mi-am dat seama că autoarea parcă a grăbit lucrurile. Plus că nu avem o concluzie 100% ci ne lasă pe noi să ne gândim ce se va întâmpla cu personajele pe care le-am cunoscut și le-am îndrăgit pe parcursul celor patru volume ale seriei.

Din ce am aflat de pe Goodreads, în 2019 a apărut o carte tot parte din serie, care vine să ne povestească ce s-a întâmplat cu personajele după finalul celui de-al patrulea volum. Nu știu dacă a fost scrisă la presiunea cititorilor, nemulțumiți de turnura lucrurilor, dar eu tot sunt curioasă să o citesc și sper să se traducă în curând și în limba română, ca să am seria completă.

Voi ați citit această ultimă parte a seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard sau ați abandonat seria?

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Oscar și Tanti Roz (#3 Le Cycle de l’invisible) – Éric-Emmanuel Schmitt

Titlu în franceză: Oscar et la damme rose

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Apariție: 2002

Preceded by: Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran

Followed by: Copilul lui Noe, Le sumo qui ne pouvait pas grossir, Les dix enfants que madame Ming n’a jamais eus, Félix et la source invisible

Type: ebook

Notă: 5/5

Oscar și Tanti Roz face parte din seria cu numele Le Cycle de l’invisible și este al treilea volum din aceasta. În această carte cunoaștem povestea lui Oscar, un băiețel de 10 ani care suferă de cancer în fază terminală. Numai această propoziție i-ar putea face pe unii cititori să evite lectura acestui roman scris de Éric-Emmanuel Schmitt. Dar tocmai pentru că vorbim de Schmitt, cred că numai el putea să pună pe hârtie o poveste extrem de tristă prezentată într-un mod vesel. Așa că vă încurajez să îi dați o șansă, asta dacă nu ați făcut-o deja, pentru că din ce știu, cel puțin pe Bookster este una din cele mai citite cărți.

Atunci când află că este bolnav, Oscar o cunoaște pe Tanti Roz, o femeie puternică și amuzantă, pe care o regăsim alături de copil pe tot parcursul cărții. Între cei doi se creează o legătură emoțională puternică.

Tanti Roz îi propune lui Oscar să îi scrie o scrisoare lui Dumnezeu, timp de 12 zile, în fiecare zi, cerându-i câte un lucru pentru suflet, nimic material. În plus, fiecare zi va fi trăită de Oscar ca fiind mereu la altă vârstă, adăugându-și câte 10 ani cu fiecare zi, și oferindu-i astfel șansa să treacă prin toate etapele vieții.

Oscar profită de timpul pe care îl mai are de trăit așa cum puțini ar face-o. Își face prieteni și o are alături pe Tanti Roz, se poartă ca și cum nu ar fi bolnav, deși starea lui evoluează de la o zi la alta.

La final, vă mai recomand încă o dată cartea pentru extraordinara poveste pe care o spune și pentru lecția pe care ne-o dă.