Adio, dar mai stau putin – Nick Hornby

Titlu in romana: Adio, dar mai stau putin

Titlu in engleza: A long way down

Autor: Nick Hornby

Apariție: 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte are ca principal subiect sinuciderea, dar nu intr-un mod tragic si serios, ci mai degraba autorul se foloseste de un umor negru pentru a-ti rapi un zambet, in timp ce iti arunca cate o idee care te poate ajuta in momente de cumpana.

Nick Hornby reuneste patru personaje total diferite: Martin, un faimos prezentator, Jess, o tanara de 18 ani, cam problematica si fara cenzura la gura, Maureen, o femeie in varsta care are un fiu cu probleme de sanatate si JJ, un muzician care imparte pizza, pentru a putea supravietui.

Fiecare dintre ei are vise, are o viata pe care unii o socotesc perfecta, are probleme si nu are solutii. Intr-o noapte de anul nou, Martin, Maureen, Jess si JJ isi doresc sa se sinucida, aruncandu-se de pe o cladire foarte inalta, recunoscuta ca ¨turnul sinucigasilor¨.

Cei patru se intalnesc si e savuroasa scena cand oarecum isi cedeaza locul, sau isi asteapta randul. Pana la urma, hotarasc sa isi  amane putin momentul pe care fiecare si l-a pregatit mai mult sau mai putin timp.

Asadar, noul moment este stabilit ca fiind ziua de Sfantul Valentin. Intre timp, se mai intalnesc, in timp ce toti au impresia ca problemele celorlalti nu sunt atat de grave ca ale lui.

Imi pare ca se impletesc foarte fain: in timp ce Jess injura foarte mult si este extrem de rebela, Maureen este o femeie calculata, decenta, care a avut o viata grea. JJ si Martin par ca au avut tot ce isi doreau si au ajuns sa piarda din cauza unor prostii.

Mi-a placut fiecare dintre cele patru personaje si cred ca de la fiecare dintre ei putem invata ceva, si ce nu ar trebui sa facem dar si ce ar trebui sa facem in anumite situatii din viata noastra.

Se ajuta reciproc pe intreaga perioada de amanare, desi nu isi dau seama de la inceput. Sfarsitul nu este neaparat cel pe care eu il asteptam, si nu mi-a placut prea tare dar, parcursul cartii merita din plin.

Gatul girafei – Judith Schalansky

Titlu in romana: Gatul girafei

Titlu in germana: Der hals der giraffee

Autor: Judith Schalansky

Apariție: 2011

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am ales cartea aceasta de pe site-ul celor de la Editura All, m-a atras atat numele atat de intrigant cat si descrierea cartii. Aceasta trateaza adaptarea la schimbare intr-un mod cu totul inedit din punctul meu de vedere. Si in zilele noastre multe persoane au probleme cu privire la acceptarea schimbarilor.

Inge Lohnmark este profesoara de biologie de mai bine de 30 de ani. Urmeaza ca scoala unde preda sa se inchida in ceva timp, ceea ce ii da ceva batai de cap.

Relatia cu sotul ei este aproape inexistenta intrucat acesta se dedica exclusiv cresterii strutilor, iar cu fiica ei nu prea are nici o relatie, intrucat Claudia locuieste in Statele Unite ale Americii. Aceasta se casatoreste si nici macar nu isi invita parintii la nunta, ci le trimite doar niste poze.

Gatul girafei nu e o carte usor de citit si mi s-a parut putin negativista. Inge este o femeie dura, atat cu elevii ei cat si colegii de munca. Este un personaj cu care nu am reusit sa empatizez deloc. Ea isi aseamana elevii cu animalele despre care le preda.

Toate gandurile protagonistei sunt bazate pe cunostintele acesteia despre biologie, genetica, botanica si evolutionism.

In ciuda faptului ca asista de cateva ori la niste situatii grave intre elevii ei, nu ia nici o masura, nu se implica, intrucat este de parere ca intotdeauna cei mai puternici rezista, pentru ca adaptarea reprezinta totul.

Cu toate ca nu impartasesc parerile lui Inge Lohnmark si teoriile ei, imi place oarecum paralelismul pe care il face dar, imi displace profund faptul ca nu ia nici o actiune de aparare a celor slabi nici cand este vorba de fiica ei.

Cartea are un format deosebit, cu o serie de ilustratii create chiar de catre autoare, care insotesc ideile conturate in carte.

Va recomand Gatul girafei daca vreti sa aflati mai multe despre o femeie pentru care biologia si teoria evolutiei reprezinta totul, despre ce rol joaca gatul girafei in aceasta poveste si despre o bucata din istoria Germaniei. Puteti gasi cartea aici.

Dezastrul de la Cernobîl – Svetlana Aleksievici

Titlu in romana: Dezastrul de la Cernobîl

Titlu in engleza: Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1997

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pentru mine cartea asta a fost sfasietoare. Mai mult decat vazusem in documentarele de la televizor in anii trecuti, precum si pozele de pe internet cu orasul parasit nu stiam. Si am aflat putin din ce a insemnat accidentul de la Cernobil pentru oamenii din apropierea centralei prin vocea unor supravietuitori, oameni ale caror marturii sunt cutremuratoare. Sunt oameni care si-au pierdut familia in acel nefericit accident.

Sa fim intelesi inca de la inceput: cartea asta  nu are nici un cuvant de fictiune. Tot ce povesteste Svetlana, tot ce a documentat este real.

Initial mi-a fost greu sa cred ca o astfel de lume chiar a existat: o lume in care oamenii credeau ca tot ce construia URSS era perfect si sigur, atat de sigur incat centralele ¨ar fi putut fi instalate chiar in Piata Rosie¨. Apoi m-am gandit ca nici lumea de azi nu e cu mult mai diferita de atunci si majoritatea crede tot ce ii este indrugat la televizor.

Odata ce am inceput sa citesc aceasta carte am aflat si cat de grava a fost situatia si in Belarus, in conditiile in care in niciun documentar nu am auzit de efectele dezastruoase ale accidentului nuclear asupra acestei mici tari.

E revoltator sa citesti cat de tarziu s-a aflat in Europa si in lume despre accident si cum au luat masuri, parca minimizand efectele grave ale acestui accident care are urmari si astazi.

Cati copii au ramas fara parinti, cate sotii fara soti, cati batrani fara sprijin?

Cati au ramas blocati in acele zone afectate de radiatii? Cati au murit si cati s-au imbolnavit din cauza radiatiilor? Toate acestea datorita insistentelor unui om, unei persoane considerate profesioniste.

Va recomand aceasta carte pentru a afla mai multe despre acest nefericit eveniment si despre urmarile lui. Eu cat am citit cartea am urmarit si doua documentare si e greu de exprimat in cuvinte sentimentul pe care aceasta carte ti-l da.