Chimista – Stephenie Meyer

Titlu in romana: Chimista

Titlu in engleza: The chemist

Autor:  Stephenie Meyer

Apariție: 8 noiembrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Stephenie Meyer ne aduce un roman cu totul diferit fata de orice am citit pana acum, scris de ea. Fan al seriei Amurg (nu ma dau la o parte de la a recunoaste asta), am citit si “Gazda” (The Host) si mi-a placut foarte mult. Si nici “Chimista” nu m-a dezamagit. Asa cum am spus si la inceputul acestei recenzii, “Chimista” este diferita de celelalte carti scrise de Stephenie Meyer. Atat numele cat si coperta sunt controversate si nu stim la ce sa ne asteptam.

Romanul incepe in forta, protagonista noastra intrand in actiune din primele randuri. Fuge de fostii ei colegi, in incercarea de a supravietui. Are un stil de viata extrem de periculoasa, o viata deloc asemanatoare cu cea a unei tinere normale. Este extrem de inteligenta  si luptatoare, dar e singura pe lume.

Cumva, cei pentru care a lucrat pana de curand, reusesc sa ia legatura cu ea si sa ii ofere sansa de a lucra din nou pentru ei, intr-un ultim proiect, in urma caruia, daca il va incheia cu succes va fi libera. Nestiind prea bine daca nu cumva e doar o capcana, fata decide sa intre in acest proiect, mentinandu-se inca in alerta si incercand sa dea tot ce are mai bun pentru a duce la bun sfarsit misiunea. Este extrem de buna in ceea ce face, si asta mi-a placut mult. Stephenie Meyer s-a documentat foarte bine atunci cand a creat acest personaj, si mi se pare fara eroare conturarea acestui persoanaj. Nu a evitat insa sa ii dea si caracteristici umane, sentimente ce reies din adancul personajului si slabiciuni, pe care le are fiecare om.

Protagonista noastra il cunoaste pe Daniel, cel ce va reprezenta misiunea ei. Doar ca el devine din personaj negativ, asa cum il credea ea la inceput, victima tuturor: al apropiatilor lui, al personajului nostru feminin si al sefilor acesteia. Se pare ca acestia sunt dispusi sa faca orice, sa sacrifice orice pentru a pune mana pe unii dintre cei mai de temut adversari.

Avem parte de actiune continua, de aventura si lupta continua pentru viata si pentru aflarea adevarului. Iar acesta poate fi mai dur decat credeau personajele noastre. Sa citesc aceasta carte a fost ca si cum as privi un film. Iar finalul… finalul a fost nemaipomenit. Total neasteptat. Inevitabil am ras la final, a fost ca o eliberarea a tensiunii acumulate in cadrul cursei contracronomentru de care am avut parte in paginile cartii.

Va recomand aceasta carte, daca va place aventura sau daca vreti sa va provocati sa o cititi pe Stephenie Meyer si dincolo de povestile cu vampiri. Aventura va absoarbe de la inceput pana la final si o sa va placa.

In ape adanci – Paula Hawkins

Titlu in romana: In ape adanci

Titlu in engleza: Into the water

Autor:  Paula Hawkins

Apariție: 2 mai 2017

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Am asteptat cu nerabdare aparitia acestei carti a Paulei Hawkins. Cum am cumparat-o de la Bookfest cum m-am pus pe citit, deoarece am savurat ¨Fata din tren¨ si mi-am creat mari asteptari si cu privire la ¨In ape adanci¨.

De cativa ani buni, Jules evita discutiile cu sora sa, intr-atat incat in ultima perioada nici nu ii mai raspunde la telefon. Cateva zile mai tarziu, Jules afla ca sora ei s-a sinucis aruncandu-se in Bulboana Inecatilor, un loc despre care Nel Abott scria o carte. Acest lucru ii da de banuit femeii inca din primele momente.

Pe langa faptul ca trebuie sa se confrunte cu remuscarile generate de faptul ca nu i-a raspuns la telefon ultima data cand a sunat-o, Jules se vede nevoita sa se intoarca in casa parinteasca si sa se confrunte cu trecutul si cu adolescenta lasata in urma de sora ei, care-i este si nepoata.

Actiunea devine complicata prin prisma multitudinii de personaje ale caror ganduri le vom cunoaste in aceasta carte. Pe de o parte e Jules, sora ei, nepoata ei, femeile moarte din Bulboana Inecatilor, detectivi, batranele din sat, directoare de scoala care sunt sotii, implicate mai mult sau mai putin, profesori, parinti cu rol de socrii si asa mai departe. Asa cum am mentionat deja, Paula Hawkins creaza un amalgam de viziuni in cartea asta, care ne pot face sa ametim. Nu mai avem parte asadar de 3 femei, asa cum era la ¨Fata din tren¨, dar femeile continua sa fie pilonul principal al romanului.

Ideea cartii este una foarte buna si cred ca si dupa aceasta se va face un film (sper), dar nu m-a mai captivat la fel de mult ca titlul care a consacrat-o pe autoare.

Personal, nu mi-a prea placut Jules, iar nepoata ei este dubioasa de-a dreptul. Barbatii (unii dintre ei) sunt extrem de slabi, dar pana la urma asa e si in realitate, nu?

Nu pot sa spun ca m-a surprins finalul, e unul pe care il intuiam deja de pe la jumatatea lecturii dar trebuie sa recunosc ca nu am inteles ce s-a intamplat pana la urma cu profesorul. Cred ca am ramas asa pentru ca la un moment dat nu mai stiam asupra carui personaj trebuia sa ma concentrez mai mult.

Va recomand cartea daca va plac thrillerele si daca va plac istoriile despre locurile misterioase si crime legate de ele. Poate fi o lectura buna de vara atat timp cat nu va speriati usor, daca o cititi la mare. Zic si eu… ca nu stim niciodata ce se poate intampla.

Obiecte ascutite – Gillian Flynn

Titlu in romana: Obiecte ascutite

Titlu in engleza: Sharp objects

Autor:   Gillian Flynn

Apariție: 2006

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

De la Fata din tren, Fata disparuta sau Jocul lui Gerald, am inceput sa simt tot mai mult gustul thrillerelor. In luna mai am primit de la cei de la Libris o noua carte semnata de Gillian Flynn, autoare pe care probabil o stiti de la Fata disparuta (Gone Girl). De data aceasta avem un thriller cu un altfel de subiect, dar la fel de incitant si interesant. Dupa ce am citit si aceasta carte, trebuie sa va spun ca deja am pus ochii pe o a treia si o tot caut de cateva zile. Din pacate nu am gasit-o la Bookfest, i-am intrebat in mod special pe cei de la standul editurii Trei de ea, dar nu o aveau, asa ca o sa o caut pe site.

Revenind la subiectul cartii despre care voi scrie astazi, Obiecte ascutite, acesta se centreaza asupra personajului principal Camille Preaker, o jurnalista de investigatii, care este trimisa in locul natal pentru a documenta o serie de articole despre doua crime extrem de ciudate.

Camille are o intreaga istorie cel putin grea, un trecut in ceata si plin de semne, pe care-l poarta pe trup si care ii face foarte grea intoarcerea acasa. Unde mai pui si faptul ca cele doua crime despre care trebuie sa scrie implica copii si ca mama ei are o reactie ciudata si o atitudine care mie mi-a ridicat semne de intrebare inca de la inceput.

Un personaj extrem de sinistru este sora vitrega mai mica a lui Camille, Amma, o pustoaica care are totusi o influenta foarte mare asupra tuturor oamenilor din micul oras Wind Gap. Tot sinistra este si Adora, mama Camillei, desi cred ca sinistru e un cuvant prea suav pentru ceea ce reprezinta femeia asta. As fi tare curioasa sa vad un film care are la baza aceasta carte, pentru ca as putea sa si vizualizez mai bine personajele pe care mi le-am imaginat.

Subiectul nu e neaparat unul usor de citit si nu spun asta pentru ca ar fi detaliate crimele, ci mai degraba pentru ca, asa cum am spus si mai sus, implica copii si minti bolnave. Iar copii sunt un subiect sensibil pentru multi. Dar eu am citit cu interes cartea, a fost mai degraba ca si cum as fi vazut un film. Povestea este, din punctul meu de vedere, originala, cu personaje foarte bine create. Ca tot vorbim din nou de personaje, cred ca cel mai rau m-a enervat sotul Adorei. Am avut momente in care efectiv imi venea sa il dau cu capul de pereti sa se trezeasca odata. E fix genul de om care nu coboara cu picioarele pe pamanat nici in ultimul moment.

Per total, va recomand cartea, e un thriller genial, cu o serie de intorsaturi pe care le ia intrega situatie la final. Cred ca Gillian Flynn exprima foarte bine prin intermediul acestei carti, ceea ce poate provoca o trauma din copilarie sau necesitatea excesiva a mamelor de a simti ca ceilalti au nevoie de ele in permanenta. Cel putin asta este ceea ce mi-a transmis mie aceasta carte.

Colectionarul – John Fowles

Titlu in romana: Colectionarul

Titlu in engleza: The collector

Autor:  John Fowles

Apariție: 1963

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Este foarte greu de scris o recenzie a acestei carti, intrucat este un roman de exceptie, care pe mine m-a lasat cu gura cascata atat din punct de vedere al modului in care este scris cat si din punct de vedere al ideii principale. Posibil sa nu placa tuturor, stiu ca sunt oameni care prefera sa citeasca un alt gen de carti, care sa le dea o altfel de stare decat cea pe care ne-o ofera John Fowles prin intermediul acestui roman, dar mie imi place ca din cand in cand sa am pe noptiera o carte care sa ma ravaseasca.

Cel putin acesta a fost efectul pe care „Colectionarul” l-a avut asupra mea. Spre rusinea mea nu am mai citit nici o carte a lui John Fowles pana acum, desi am mai auzit de el si in special de Magicianul, pe care sunt curioasa sa-l rasfoiesc si sper sa o fac cat de curand.

Revenind la al nostru colectionar, John Fowles nu putea alege un nume mai potrivit pentru povestea lui Frederick Clegg si a Mirandei Grey, cele doua persoanje in jurul carora se invarte intreaga actiune. Avem practic parte de doua parti, cate una pentru fiecare personaj, destul de diferite. Nu avem de a face neaparat cu situatii explicate din punctul amandurora de vedere, caci uneori Miranda rememoreaza momente din trecut in timpul pe care il petrece singura si inchisa.

Frederick e un tip solitar, introvertit, face parte din clasa sociala de mijloc, nu e nici foarte aratos, si colectioneaza fluturi, iar in contrast Miranda este frumoasa, studiaza artele si face parte dintr-o alta clasa sociala. El o cunoaste de multi ani, au fost si vecini, iar obsesia lui pentru ea a crescut odata cu trecerea anilor, stie aproape tot ce face si asta ii va usura punerea in aplicare a planului pe care il nutreste in secret.

Totodata da norocul peste Frederick si castiga un premiu in bani, matusa si verisoara care locuiesc cu el pleaca in Australia iar el renunta la jobul sau de la primarie pentru a-si indeplini un vis care se numeste Miranda.

Personajul Frederick te sperie dar te si fascineaza. E foarte ingenios creat, foarte credibil tot ceea ce face, inclusiv modul in care se comporta cu Miranda. Speranta lui este ca femeia sa cedeze in timp, si sa-si doreasca sa fie cu el. Obsesia lui pentru ea merge dincolo de dorinta fizica, tot ce simte este platonic. Incearca sa ii faca pe plac, dar rabdarea lui are limite si ajunge sa nu o mai creada nici atunci cand este bolnava cu adevarat si nu se preface.

Cel mai mult m-a socat finalul, nu ma asteptam la un astfel de deznodamant, speram sa fie altcumva. Imi place si acest paralelism pe care il face John Fowles intre o femeie si un barbat, intre cineva puternic si cineva slab si intre clase sociale, factori care maresc tensiunea pe care o simte cititorul pe masura ce trec paginile. In ciuda faptului ca Miranda nu e deloc intr-o situatie confortabila, continua sa fie puternica si sa incerce diverese modalitati de scapare. Mi-e greu sa-mi imaginez ce impact a avut „Colectionarul” atunci cand a aparut, mai ales ca pe mine m-a impresionat acum, la atata timp de la aparitie cand traim niste vremuri cand nimic nu ne mai mira.

Stiu ca romanul are si ecranizare chiar din 1965, pe care nu am vazut-o inca. Va las mai jos un trailer si va astept cu impresii atat despre film cat si despre carte.

Jocul lui Gerald – Stephen King


Titlu in romana: Jocul lui Gerald

Titlu in engleza: Gerald´s Game

Autor:  Stephen King

Apariție: 1992

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Am primit aceasta carte de la Libris, impreuna cu Arsa de vie de Souad si vreau sa le multumesc inca o data pentru aceste doua minunate carti. Am ales un roman de Stephen King pentru ca nu am citit nimic de la el pana acum si il tot vazusem mentionat de multa lume pe Facebook.

Stephen King scrie thrillere si e renumit pentru ele, mare parte avand si ecranizari. Cred ca am facut o alegere foarte buna cu Jocul lui Gerald, chiar daca e o carte destul de dura.

Jessie este casatorita cu Gerald si pentru a aduce ceva nou in viata lor sexuala, cei doi introduc un joc erotic prin care Jessie este legata de pat cu catuse. In timpul unei escapade de acest fel, Jessie il loveste pe Gerald si ii provoaca moartea.

Ramane astfel legata de pat, fara nici un fel de ajutor, iar casa lor se afla la o distanta maricica de alti vecini si deci Jessie pare ca nu are nici un fel de sansa de a scapa cu viata din aceasta incurcatura.

In urmatoarele 28 de ore se confrunta cu tot felul de temeri si ganduri. Pe de o parte intunericul, usa de la intrare care nu a fost bine inchisa si se tot loveste, iar pe de alta parte in mintea ei sotia supusa si vocea colegei ei din facultate Ruth, dau adevarate lupte.

Totusi tot ele, vocile ce nu-i dau pace vor fi cele care o vor ajuta si ii vor da putere sa reziste, desi nu de putine ori se va afla pe marginea prapastiei. Lupta cu sine si lupta cu intunericul vor fi condimentate cu aparitia cainelui Print, in mintea caruia cititorul are ocazia sa intre de cateva ori.

Cu fiecare minut care trece avem ocazia sa cunoastem elemente din trecutul femeii, pe care ea le rememoreaza si ii putem intelege mai bine alegerile si reactiile. Daca la inceputul cartii ne e mai greu sa intelegem de ce e atat de dura cu sotul ei si cu barbatii in general, de ce s-a indepartat de Ruth si de ce a fugit si a renuntat la psiholog, odata cu amintirea unei anumite situatii din copilaria lui Jessie, lucrurile se clarifica.

Mi se pare ca Jessie se concentreaza in anumite momente cheie: atunci cand are nevoie sa ia paharul cu apa si atunci cand incearca sa scape din prinsoarea catuselor. E mult mai puternica decat crede si din punctul meu de vedere e un personaj feminin genial, lucru confirmat si la finalul romanului. Apropo de final, a fost ca cireasa de pe tort pentru ca nu numai ca a adus un final bine meritat, ci a adus si o serie de elemente la care nimeni nu s-ar fi gandit.

Nu suntem scutiti de scene macabre si nu stiu daca acestea sunt elemente definitorii ale lui Stephen King, dar sunt curioasa sa aflu, si deja mi-am cumparat si Carrie.

Le povesteam colegelor la birou anumite scene din carte si-mi spuneau ca trebuie sa ai stomacul tare pentru situatiile respective, dar eu nu am avut nici un fel de problema. 🙂

Chiar mi-a placut mult acest roman si vi-l recomand si daca va place thrillerul psihologic si nu l-ati citit inca pe Stephen King, si daca nu ati incercat acest gen pana acum dar va tenteaza. Categoric Stephen King e un geniu, scrie fenomenal!