Pactul – Jodi Picoult

Titlu în engleză: The pact

Autor: Jodi Picoult

Apariție: 22 aprilie 1998

Notă: 4/5

Am văzut prima dată această carte pe Instagram, la Eugenit de la Despre Cărți și mi-a atras atenția mai ales descrierea pe care aceasta i-a făcut-o. Auzisem de ea și înainte dar, doar atunci mi-a stârnit curiozitatea.

Emily și Chris sunt doi tineri care au crescut împreună. Familiile lor sunt apropiate încă de când s-au mutat în cartier și faptul că cei doi au ajuns să aibă o relație când au devenit adolescenți, nu a surprins pe nimeni.

Lucrurile iau o întorsătură nefericită atunci când, într-o noapte, cele două familii primesc un telefon care le va schimba viața pentru totdeauna: Emily este moartă iar Chris, inconștient, este în drum spre spital.

Deși inițial s-a crezut că este vorba despre un accident nefericit, ceea ce află părinții va complica și mai mult situația: moartea tinerei a fost provocată de un glonț tras în cap. Iar pistolul care a fost folosit mai are un singur glonț.

Ipoteza prezentată de Chris este aceea a unei sinucideri colective care nu a mai avut loc după ce s-a tras primul glonț. Acest fapt dar și alte detalii legate de cum s-au întâmplat lucrurile, ridică o mulțime de suspiciuni în privința tânărului, nu numai din punctul de vedere al anchetatorilor dar mai ales din partea părinților.

În mod evident, nefericitul eveniment distruge frumoasa relație a celor două familii. a fost nevoie de un singur glonț ca toți anii petrecuți împreună să fie dați uitării și să împartă oamenii în două tabere: cei care îl cred pe Chris și cei care îl acuză de crimă.

Va avea loc și un proces dar, vă invit pe voi să aflați deznodământul și implicit adevărul cu privire la decesul lui Emily: a fost ea ucisă de iubitul ei sau chiar au vrut să se sinucidă împreună?

În ceea ce privește personajele, nu m-am prea dat în vânt după adulții din acest roman. Au fost cu prea multe ascunzișuri. Despre Emily, pe care am cunoscut-o prin intermediul introspecțiilor în trecut, pot spune că este o persoană egoistă, slabă și manipulatoare. N-aș vrea însă să justific aceste cuvinte pentru că, mi-e teamă că aș da spoilere. Chris este cel pe care-l vedem schimbându-se și maturizându-se, devenind ceva mai stăpân pe sine.

Vă recomand acest thriller dacă vă place acest gen de lectură dar, nu l-aș oferi însă ca recomandare acelora care nu sunt fani pentru că, s-ar putea să se simtă afectați și să le dea o stare nu tocmai bună, mai ales la începutul lecturii.

Ghici ce-i în cutie (#2 Helen Grace)- M. J. Arlidge

Titlu în engleză: Pop goes the weasel

Titlu în spaniolă: Ni lo ves ni lo verás

Apariție: 1 septembrie 2014

Preceded by: Ghici cine moare primul (Eeny meeny)

Followed by: The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.

Notă Goodreads: 4/5

Ghici ce-i în cutie este a doua carte din seria Helen Grace de Michael Joseph Arlidge. Numele seriei vine de la detectiva pe care o vom întâlni în fiecare volum și pe care o descoperim câte puțin cu fiecare nouă lectură.

Acțiunea începe cu găsirea unui cadavru într-o casă goală și părăsită. Bărbatului i se smulsese inima și i-a fost trimisă într-o cutie soției sale. În acel moment, Helen știe că nu va fi unica victimă și că probabil se confruntă cu un ucigaș în serie. Iar bănuielile îi vor fi confirmate odată cu o nouă victimă dar cu un alt scenariu. Un lucru este însă clar: asasinul ucide bărbați care pare că duc o viață dublă. Presa nu lipsește din peisaj, părănd chiar că vor să pună bețe în roate investigației.

Pe lângă Helen, o reîntâlnim și pe Charlie, care la un an de la evenimentele din prima carte, decide sp se întoarcă la job, în ciuda faptului că nu se simte 100% confortabil cu ideea. Helen e cea mai umană în Ghici ce-i în cutie, nu mai e la fel de dură ca înainte și greu de citit.

Cartea se citește ușor și destul de repede și în ciuda subiectului abordat, o consider o lectură frumoasă și intrigantă. Nu ar mai fi alte lucruri de zis, așa că vă invit să încercați seria dedicată lui Helen Grace.

Ultima scăpare – Federico Axat

Titlu în spaniolă: La última salida

Autor: Federico Axat

Apariție: 13 martie 2016

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Ultima scăpare este un thriller psihologic interesant, care te face să ai și tu dubii cu privire la turnura pe care o iau lucrurile, întrucât nu este deloc previzibil.

Ted McKay este un bărbat căsătorit, cu doi copii și o slujbă foarte bine plătită. Are tot ce și-ar putea dori, dar ceea ce el vrea este să-și tragă un glonț în cap, întrucât a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală în fază terminală.

Chiar când e pe punctul de a apăsa pe trăgaci, este întrerupt de sonerie. La ușă se află Justin Lynch, un bărbat care îi face o propunere ieșită din comun: trebuie să ucidă altre două persoane: un criminal și un om bolnav de cancer care, la fel ca și Ted, își dorește să moară. În schimbul acestui lucru, Ted va fi ucis de altcineva și astfel, familia lui va fi scutită de suferința de a ști că el s-a sinucis.

Problema legată de acest plan este aceea că pe măsură ce lucrurile evoluează, unele momente sunt extrem de ciudate. Situațiile sunt extrem de alambicate, în stilul lui Federico Axat și abia spre finalul romanului se clarifică ușor, ușor.

Ultima scăpare este o carte care creează dependență și te face să îți dorești să treci pagină după pagină până îți deslușești misterul. Se citește destul de ușor și repede, chiar dacă este destul de lungă. De asemenea, este ceva mai diferită de alte thrillere pe care le-am citit. Nu este primul roman al lui Federico Axat pe care îl citesc și cu singuranță nu va fi ultimul, tocmai datorită stilului autorului cât și temelor originale pe care le abordează.

Ghici cine moare primul (#1 Helen Grace) – M.J. Arlidge

Titlu în engleză: Eeny meeny

Autor: M.J. Arlidge

Apariție: 2014

Followed by: Pop Goes the Weasel, The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.

Notă Goodreads: 4/5

Încăperi ferecate

Ghici cine moare primul este un thriller interesant, o carte care face parte dintr-o serie ce poartă numele Helen Grace, o femeie detectiv care se ocupă de cazurile prezentate în acest roman și care are un rol mai complicat decât acela de a desluși misterul crimelor.

Cartea începe cu o tânără care iese aproape moartă dintr-o pădure și mărturisește ceea ce i s-a întâmplat. Povestea ei pare incredibilă și aproape de necrezut.

La puțin timp după această întâmplare, are loc un scenariu similar, doar că de această dată nu e vorba despre un cuplu format dintr-o femeie și un bărbat, ci despre doi bărbați fără nici o legătură amoroasă. Doar unul dintre ei supraviețuiește. Detectiva Helen Grace este resonsabilă cu elucidarea misterului și găsirea ucigașului.

Acțiunea nu va fi prezentată doar dintr-un punct de vedere, ci vom avea ocazia să intrăm în pielea victimelor asasinului, ceea ce oferă, din punctul meu de vedere, un plus de originalitate.

Ceea ce consider eu clișeic este personajul principal, Helen Grace, care întruchipează tipicul polițist cu probleme cu alcoolul, misterios, plin de secrete, singuratic, fumător și trecut de prima tinerețe. În plus, Helen ascunde și o latură mai puțin ortodoxă a sa, pe care o putem înțelege sau nu, mai ales după ce îi aflăm povestea.

Rolul pe care Helen îl are în contextul asasinatelor nu este doar unul obiectiv, de a afla și de a prinde asasinul. Vom afla care este de fapt legătura dintre povestea ei de viață, asasinatele care au loc și asasinul care pune totul la cale.

M-am bucurat de această lectură dar a fost destul de previzibilă pentru mine și de aceea nu i-am dat numărul maxim de stele pe Goodreads. Dar categoric voi continua să citesc cărțile din această serie.

Cazul Joan M. – James M. Cain

Titlu in română:  Cazul Joan M.

Titlu in engleză: The cocktail waitress

Autor: James M. Cain

Apariție: 18 septembrie 2012

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Romanul Cazul Joan M.  de James M. Cain  mi-a fost oferit de către cei de la Libris împreună cu O mică favoare  de Darcey Bell. Această carte este parte din genul mister/thriller dar ceva mai light decât cele pe care eu le prefer.

Personal, mi-a atras atenția sinopsisul și mă așteptam la ceva mult mai misterios. Joan Medford este personajul principal al cărții și cea pe care noi o vom însoți pe parcursul întregii lecturi. Facem cunoștință cu ea la înmormântarea soțului ei, Ron, care a decedat în urma unui accident pe care l-a avut în timp ce conducea beat. Rămasă singură, îndatorată, fără job și fără copilașul ei de trei ani, care se află în grija cumnatei sale, Ethel, Joan trebuie să găsească o soluție pentru a ieși din mizerie, și pentru a-și recupera băiatul. În plus, asupra ei planează suspiciuni cu privire la accidentul lui Ron.

Pentru început, Joan reușește să se angajeze la Garden of Roses, ca ospătăriță. Pentru ea, acest job este o oportunitate foarte bună, pentru că reușește să-și plătească facturile din bacșișurile pe care le primește.

În timpul jobului, îi cunoaște pe Earl, un bărbat mai în vârstă, extrem de bogat și darnic, și pe Tom, un tânăr atrăgător și visător. Iar din acel moment, încep alte și alte încurcături pentru ea.

Tânăra Joan este personajul care m-a enervat cel mai tare în această carte. Felul ei de a fi și de a complica lucrurile m-au scos din sărite. În schimb, cumva, i-am înțeles durerea și neputința în ceea ce îl privește pe fiul ei.

Un personaj care mi-a plăcut a fost Liz, colega de muncă a lui Joan, care s-a dovedit a fi o prietenă foarte bună. Despre cei doi bărbați din viața personajului nostru principal, pot să spun că nu mi-a plăcut de nici unul dintre ei. Pentru mine au fost clare intențiile lui Earl, încă de pe la inceputul “relatiei” lor iar în ceea ce îl privește pe Tom, într-adevăr nu mă așteptam la turnura pe care o iau lucrurile la final, dar mi s-a părut ciudat tot așa, de la început.

Acțiunea devine ceva mai interesantă spre finalul cărții lui James M. Cain, devine mai accelerată și mai complexă și asta a salvat puțin lucrurile, din punctul meu de vedere. Voi ați citit acest roman?