Primăvara în Toscana – Santa Montefiore

Titlu în engleză: The temptation of Gracie

Autor: Santa Montefiore

Apariție: 3 aprilie 2018

Notă: 3/5

Primăvara în Toscana de Santa Montefiore este una din cărțile rămase din reading challenge-ul meu de vară, pe care le-am trecut în provocarea pentru toamnă, despre care v-am povestit aici.

Deși nu sunt un fan al cărților romance mai aleg din când în când câte un astfel de roman, în eventualitatea în care nu prea mai am poftă să citesc altceva sau sunt într-un fel de reading slump. De altfel, această lectură a fost una mult mai plăcută decât ma așteptam.

O întâlnim pe Gracie, o bunică rămasă singură într-un mic orășel. Aparent, este destul de ocupată cu organizarea diverselor evenimente alături de alte câteva doamne din oraș deși, realitatea este că totul pică mai tot timpul în cârca ei. Într-o zi, decide să plece din oraș, într-o călătorie până în Italia, pentru a participa la un curs de gătit într-un frumos palat. Îi comunică decizia unei singure persoane și de acolo, întreg orașul află despre planurile ei.

Veștile circulă până la fiica ei, Carina, cu care nu are o relație foarte apropiată. Deși inițial își pusese în gând să o convingă să se răzgândească, alege până la urmă să i se alăture, împreună cu fiica ei, Anastasia.

Cele trei pornesc astfel pe un drum, împreună dar și separat. Vor putea oare aromele italiene și căldura Italiei să le facă să meargă pe același cărare și să se regăsească? Și vor ieși oare la iveală secretele de mult ascunse?

Așa cum am spus și mai sus, a fost o lectură plăcută dar au fost câteva aspecte despre care eu cred că nu își aveau locul sau că nu s-au potrivit foarte bine cu povestea lui Gracie. Mă refer la momentele din a doua parte a cărții, în care autoarea se întoarce în localitatea de unde a plecat Gracie în călătorie și se axează pe alte persoane.

Primăvara în Toscana este o carte care se citește ușor și repede, plăcută, cât să-ți mai aduci aminte încă o dată de primăvară și vară, înainte de instalarea definitivă a toamnei.

Femeia care mi-a furat viața – Marian Keyes

Titlu în engleză: The woman who stole my life

Autoare: Marian Keyes

Apariție: 6 noiembrie 2014

Notă: 4/5

Alte cărți ale autoarei: Pepenașul, E cineva acolo?, Vacanța lui Rachel, Lucy Sullivan se mărită, Un tip mortal

Marian Keyes este o autoare pe care o citesc încă din liceu și care, de atunci, a rămas favorita mea în materie de lecturi chick-lit.

În “Femeia care mi-a furat viața” o întâlnim pe Stella Sweeney, o femeie cu o viață normală alături de soțul ei și de copii lor. Ea lucrează alături de sora ei într-un salon de înfrumusețare și într-o bună zi, devine renumită datorită unei cărți de dezvoltare personală pe care se presupune că a scris-o.

Înainte de aceste eveniment nefericit, Stella se îmbolnăvește subit și grav și ajunge imobilizată într-un pat de spital, nefiind capabilă să se miște. Ea poate comunica doar cu ajutorul privirii iar unul dintre medicii care o tratează este un neurolog pe nume Mannix Taylor. Întâmplarea face ca cei doi să se mai fi văzut înainte, atunci când au fost implicați într-un accident rutier.

După recuperare, Stella află că Mannix a scris o carte cu numele său, o carte inspirată din viața și întâmplarea nefericită prin care a trecut. Femeia ajunge astfel extrem de renumită iar culmile înalte pe care a ajuns o vor duce până la New York. Dar, în afara faimei câștigate, lucrurile se vor schimba considerabil în viața Stellei iar Mannix va juca în continuare un rol extrem de important.

Nu m-am dat în vânt foarte mult după unele dintre personaje, mai ales după soțul Stellei care, mi s-a părut cam egoist dar cumva are grijă karma și de el.

“Femeia care mi-a furat viața” este o lectură amuzantă, plăcută și distractivă care te va ține interesat de poveste până la final.

Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay

Titlu în engleză: The Rain Watcher

Autor: Tatiana de Rosnay

Apariție: 23 octombrie 2018

Notă: 3/5

Alte cărți ale autoarei: Se numea Sarah, Vieți secrete.

Pe Tatiana de Rosnay eu am descoperit-o prin intermediul cărții ‘Se numea Sarah’, al cărui subiect este diferit de cel abordat în ‘Anotimpul ploilor’. Pentru că acel roman mi-a plăcut foarte mult, am căutat și alte cărți ale autoarei iar, cartea despre care vă povestesc astăzi m-a atras din momentul în care a fost anunțată apariția ei. Între timp, am mai citit și ‘Vieți secrete’, care se apropie un pic mai mult de temele abordate și în ‘Anotimpul ploilor’. Dar nici una din aceste două titluri nu au reușit să îmi placă la fel de mult ca primul.

‘Anotimpul ploilor’ este povestea familiei Malegarde care, se pregătește să sărbătorească cea de 70-a aniversare a tatălui, în Paris. Din păcate momentul ales de aceștia nu este cel mai potrivit deoarece, orașul luminilor este în pragul unui dezastru natural cauzat de ploile neîncetate. Prin ochii fotografului Linden Malegarde, cel mai mic dintre copii cuplului Malegarde, descoperim Parisul așa cum probabil puțini îl știu: cenușiu și sub ape. Iar pe măsură ce orașul se scufundă ușor, ușor, secretele și temerile membrilor familiei ies la suprafață.

Dar cine sunt cei care fac parte din familia Malegarde? Tatăl, Paul, este un arboricultor cunoscut și melancolic, căsătorit cu Lauren, o americancă ce e dispusă să facă din weekendul de sărbătoare un adevărat succes. Cei doi copii ai cuplului sunt Tilia și Linden, ea căsătorită la rândul ei și cu dorința de a păstra cele mai negre lucruri din viața ei cât mai ascunse iar el un fotograf de succes dar cu teama că, în ciuda renumelui, este o dezamăgire pentru cei care i-au dat viață.

Eu nu sunt un mare fan al poveștilor de familie și atât și, de aceea, îmi este mai greu să ofer note mai mari cărților de acest tip. Ceea ce a salvat însă totul a fost, modul în care autoarea scrie pentru că, are un mod special prin care ne prezintă lucrurile. Finalul a fost însă destul de abrupt și m-a făcut să ofer doar 3 din 5 stele pe Goodreads.  

Înainte să fim ai voștri – Lisa Wingate

Titlu în engleză: Before we were yours

Autor: Lisa Wingate

Apariție: 6 iunie 2017

Notă: 4/5

Aceasta este prima carte scrisă de Lisa Wingate pe care am citit-o și. m-a atras de când am citit pentru prima dată sinopsisul. Deși subiectul este puțin diferit, mi-a adus cumva aminte de Trenul orfanilor de Christina Baker Kline.

Locul unde începe povestea este Memphis, în 1939, unde o familie cu 5 copii locuiește pe o barcă ce le ține loc și de casă, pe Misisipi. Într-o noapte, mama are nevoie de ajutor medical deoarece este pe punctul de a da naștere altor 2 copii și lucrurile se complică așa că, cei 5 rămân singuri pe barcă.

Din nefericire, cineva vine să-i ia și nimeni nu este acolo să îi apere. Sunt considerați orfani, sunt mințiți și duși la un orfelinat. Ajung astfel în ghearele Asociației Orfelinatelor de copii din Tennessee, asociație condusă de Georgia Tann. Această femeie chiar a existat în realitate și s-a ocupat cu traficul de copii, orfani sau nu, răpiți pentru a fi dați în adopție și vânduți unor familii bogate care nu puteau avea copii.

Rill Foss, una dintre naratoarele acestei povești speră și luptă să-și țină frații și surorile aproape dar, acest război este extrem de greu. Alți naratori ai poveștii sunt Audrey Stafford și May Crandall. Avery își dorește să afle povestea bunicii sale și a secretelor pe care aceasta le-a ascus atâta timp dar și legătura pe care ea o are cu această May Crandall.

Povestea celor 5 frățiori este extrem de dură și tristă dar, este partea care mi-a plăcut cel mai mult în această carte. Avery, deși este un personaj destul de interesant, nu m-a făcut să empatizez cu ea suficient de mult.

Atunci când am început cartea nu știam că Georgia Tann și asociația ei au fost reale și au făcut aceste fapte condamnabile. Poate pe de o parte le-au dat ocazia să aibă o viață mai bună dar, nu este deloc corect să vinzi pe bani grei niște copii care nu sunt nici măcar orfani. Mulți au fost despărțiți pe nedrept de părinții lor, fără ca aceștia să își dea acordul și fără a avea dreptul de a-i recupera vreodată.

Înainte să dim ai voștri de Lisa Wingate este o poveste emoționantă, dificilă, dar cu un final ce aduce puțină speranță, chiar dacă nu este cel mai fericit. Vă recomand cartea pentru a descoperi și alte povești diferite de ceea ce citim de obicei. Este o carte ce ne invită la analiză, la iubire dincolo de greutăți, la luptă și la speranță. Este o bună lecție despre sângele care nu se face apă.

Grădina de iarnă – Kristin Hannah

xe88

Titlu în engleză: Winter Garden

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 2 februarie 2010

Alte cărți ale autoarei: Privighetoarea (The Nightingale), Aleea cu licurici (Firefly lane #1), Dincolo de stele (Fly away; Firefly lane #2), Drum în noapte (Night road), Culorile vieții (True colors), Un nou început (The great alone) și altele.

Notă: 4/5

Kristin Hannah m-a cucerit ușor, ușor, prin cărțile sale, prima pe care am citit-o fiind Privigehtoarea, fiind și cea mai apreciată carte a autoarei pe Goodreads, cu un punctaj de 4.58/5 steluțe de la mai mult de 650.000 de ratinguri primite. Atunci când am cumpărat Grădina de iarnă, nu am citit nimic din sinopsis și m-am lăsat surprinsă de ce am găsit în paginile acestei cărți.

Aceasta este povestea lui Meredith și a Ninei, două surori, pe care le cunoaștem puțin atunci când sunt copii și mai târziu, la maturitate. În timp ce una a rămas acasă, se ocupă de afacerea cu livada de meri și de copii săi, cealaltă călătorește prin cele mai periculoase locuri din lume, făcând fotografii.

Atunci când tatăl lor se îmbolnăvește, cele două surori se reîntâlnesc iar pe patul de moarte, acesta le smulge o promisiune. Liantul ce a ținut mereu familia împreună și le-a oferit toată iubirea fiicelor sale, le roagă pe acestea sp-i promită că o vor asculta pe mama lor și vor avea grijă de ea în continuare.

Prin intermediul unei povești, suntem purtați în Leningradul anilor 1941 iar cititorii, împreună cu cele două femei, vor afla motivele care au dus la transformarea Anyei Whitson într-o stană de piatră atunci când se află în preajma fetelor.

Ca și în alte cărți unde acțiunea este împărțită între trecut și prezent, eu prefer poveștile din trecut, așa că aceasta a fost partea mea preferată. De altfel, este și partea care m-a făcut să o înțeleg pe bătrâna care iese în frig, iarna, în Alaska, și petrece ore întregi în grădina de iarnă, îmbrăcată necorespunzător.

Nina, mânată poate de jurnalistul din ea, este cea care insistă ca mama ei să le spună întreaga poveste. Meredith, în ciuda faptului că este la fel de prezentă în carte ca și sora ei mai mică, m-a atras mai puțin prin caracterul ei, reacțiile și deciziile pe care le ia.

Vă recomand Grădina de iarnă îndeosebi pentru povestea din timpul războiului, pentru finalul total surprinzător dar și pentru evoluția personajelor feminine din prezent.