Ultima scrisoare de dragoste – Jojo Moyes

Titlu in romana: Ultima scrisoare de dragoste

Titlu in engleza: The Last letter from your lover

Autor: Jojo Moyes

Apariție: 10 Ianuarie 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

 

Cu siguranta nu e prima data cand regasiti o carte scrisa de Jojo Moyes pe blogul meu. Este chiar una din cele mai intalnite autoare din ultimele luni si cred ca urmeaza curand o alta recenzie a unei carti de-a ei. Inainte sa citesc “Ultima scrisoare de dragoste” am crezut ca cea mai impresionanta poveste de dragoste pe care am citit-o a fost cea din “Soapta inimii” de Jan Philipp Sendker, despre care am scris aici, dar m-am razgandit atunci cand am terminat de citit acest roman. Mi-a placut atat de mult incat imediat am cumparat cartea sa o fac cadou. Bineinteles, cele doua carti mentionate sunt extrem de diferite dar au ceva deosebit.

Inceputul cartii ne-o prezinta pe Ellie Hawort, o femeie din zilele noastre care are o relatie cu un faimos scriitor dar care este casatorit. Indragostita fiind, aceasta nu vrea sa realizeze cu adevarat ca sansele ei de a continua relatie, sansele ca iubitul ei sa-si lase sotia pentru ea, sunt minime. In momentul in care gaseste scrisorile de dragoste, cele in jurul carora sunt scrise povestile celor doua femei, viata lui Ellie se va schimba pentru totdeauna. Am placut acest personaj prin prisma a ceea ce face pentru Jennifer si iubitul ei.

Povestea te intriga si vrei sa afli ce se ascunde in spatele chipului frumos al lui Jennifer Stirling. Aceasta tocmai a avut un accident de masina in urma caruia si-a pierdut memoria. Se recupereaza si incearca sa-si recapete viata alaturi de sotul ei si sa-si restabileasca relatiile cu cei despre care i s-a spus ca-i sunt prieteni.

Printre lucrurile din casa, gaseste ascunse diverse mesaje si scrisori de la un alt barbat, despre care nu-si aduce aminte. Jennifer lupta sa afle cine era ea inainte de accident si cine e barbatul care-i trimitea scrisori. Nimeni din anturajul ei nu-i spune nimic, nu-i da de inteles nimic cu privire la viata ei dinainte.

Va fi greu si pentru cititor, eu una am empatizat cu ambele femei, poate mai mult cu Jennifer, deoarece m-a fermecat mai mult dragostea ei cu aroma de trecut, intrucat actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XX.

Dupa numeroase piedici si rasturnari de situatie, atunci cand ti se pare ca totul se termina, apare un lucru care pune in sfarsit lucrurile cap la cap. Cred ca la intorsatura pe care a luat- viata lui Ellie ma asteptam cel mai putin.

Nu pot sa va spun finalul nici uneia dintre istoriile pe care autoarea le-a imbinat atat de frumos in acest roman, dar va invit sa cititi si aceasta carte semnata de Jojo Moyes.

Soapta inimii – Jan-Philipp Sendker

Titlu in romana: Soapta inimii

Titlu in engleza: The Art of Hearing Heartbeats

Autor:  Jan-Philipp Sendker

Apariție:  2002

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte m-a surprins. Nu aveam mari asteptari de la ea, deoarece nu am mai citit nimic scris despre acest autor, dar descrierea de pe site-ul celor de la Bookster m-a atras. Imi pare una din cele mai frumoase povesti de dragoste pe care eu le-am citit pana acum.

Julia Win este cea care ne introduce in aceasta frumoasa poveste. Este din New York dar calatoreste in Birmania, condusa fiind de singura pista pe care tatal ei a lasat-o in urma atunci cand a disparut: o scrisoare de dragoste veche de 40 ani.

Ajunsa in sat, Julia intalneste un barbat misterios care stie povestea tatalui ei. Identitatea acestuia ne va fi dezvaluita la sfarsitul cartii si va garantez ca veti fi surprinsi.

Pana una alta, barbatul incepe sa ii povesteasca intreaga viata a lui Tin Win, chiar si cea despre care mama Juliei nu a stiut niciodata nimic.

Copil fiind, Tin Win a fost abandonat de catre mama lui, dupa ce tatal sau a decedat. Aceasta il considera aducator de ghinion pe baiat, doar pentru ca s-a nascut intr-o zi considerata nefasta.

Plin de durere, tot asteptand intoarcerea mamei, baietelul orbeste. In aceasta perioada, cea care are grija de el este Suu Kyi, o vecina care ramasese fara familie. Ajunge la o manastire unde il va avea ca dascal pe U May care il va invata o multime de lucruri, indeosebi sa-si utilizeze celelalte simturi cat mai bine pentru a simti mediul inconjurator si pentru a se putea descurca singur.

Tot la manastire o cunoaste intamplator pe Mi Mi, o fata cu probleme de sanatate, dar care va devenii ochii lui Tin Win, in timp ce el va deveni mijlocul prin care fata se poate deplasa mai usor, data fiind problema ei la picioare.

Iubirea dintre cei doi este de neimaginat, m-a impresionat foarte tare. M-am intristat odata cu ei, atunci cand unchiul lui Tin Win il ia pe baiat in grija sa, si m-a enervat motivul pentru care face asta. Baiatul isi recapata vederea in urma unei operatii si este trimis la studii in strainatate, unde o va cunoaste si pe viitoarea sa sotie.

Poate va intrebati de ce nu s-a intors la Mi Mi. Motivul e legat tot de unchiul sau si te simti revoltat de tot ce li s-a intamplat celor doi indragostiti. Asa se intampla si in viata de zi cu zi: unele iubiri se pierd din cauza celorlalti si putine au ocazia sa se regaseasca dupa ani si ani.

Dincolo de povestea de dragoste incredibila, cartea lui Jan-Philipp Sendker ne ilustreaza o lectie de viata.

Adam si Eva – Liviu Rebreanu

Titlu in romana: Adam si Eva

Autor: Liviu Rebreanu

Apariție: 1925

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Adam si Eva este din cate stiu si am vazut, cartea de dragoste preferata a mai multor cititori. Pe mine in schimb nu m-a prins deloc povestea, nu stiu de ce. Poate pentru ca nu am citit-o mai devreme, poate ca mi s-ar fi parut altfel daca o citeam in adolescenta.

Romanul este format din sapte povesti care nu par a avea legatura una cu cealalta, dar care au ceva in comun: toate pleaca de la ideea ca sufletul isi cauta perechea.

Capitolele au numele unei femei, care mai apoi apare in poveste. Fiecare istorioara pleaca de la povestea vietii unui barbat, primul dintre acestia fiind Mahavira si continuand cu Unanomu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston si terminand cu cel mai important, Toma Novac.

Intr-un anumit moment al vietii fiecaruia dintre ei, o cunosc pe femeia vietii lor, intruchipate de Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne si Ileana.

Doar ca desi destinul ii face sa se intalneasca, tot el ii desparte caci in primele sase capitole povestea lor se termina tragic. Nu mi-a placut cum actioneaza barbatii atunci cand le cunosc pe doamne, parca-si pierd mintile si asta le aduce sfarsitul.

Mi se pare buna ideea pe care a pus-o pe hartie Rebreanu, doar ca mi s-au parut greoaie anumite cuvinte si aspecte din povesti si nu mi-a placut ca nu a insistat un pic mai mult pe personajele feminine. Ele sunt descrise doar din punct de vedere al barbatilor si nu prea fac mare lucru.

Cel mai mult mi-au placut ultimele doua capitole, Ileana cu Toma Novac si Yvonne cu Gaton.

In toate cele sapte capitole este vorba despre acelasi suflet care-si cauta perechea si care reuseste sa ramana alaturi de ea abia in cea de-a saptea viata, cel putin ceva mai mult decat in vietile anterioare.

Pentru mine lectura a fost monotona pentru ca mi-am dat seama de cum vor fi lucrurile dupa sfarsitul celui de-al doilea capitol, dar as fi curioasa sa aflu cum vi s-a parut voua.