Tag: poveste de dragoste

Posted on

Sotia plantatorului de ceai – Dinah Jefferies

Titlu in romana: Sotia plantatorului de ceai

Titlu in engleza: The tea planter´s wife

Autor:  Dinah Jefferies

Apariție: 27 august 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

¨Sotia plantatorului de ceai¨ a ajuns la mine datorita reclamei intense facute pe Facebook. Si ma refer la cititori. Nu am citit pareri foarte detaliate, doar o vedeam recomandata si desi nu stiam la ce sa ma astept, a fost o supriz placuta. Nu mi se pare neaparat genul de carte pe care am citit-o in ultima vreme, dar mi-a colorat frumos cateva zile de vacanta.

Actiunea incepe in anii 1925, cand Gwendolyn Hooper se casatoreste si-si urmeaza sotul in Ceylon. Din pacate face intreaga calatorie singura, intrucat Laurence a fost nevoit sa se intoarca mai repede. Este nerabdatoare sa il reintalneasca si prima seara pe care o petrec impreuna in superba lume noua pentru tanara sotie este exact cum se astepta.

Din momentul in care ajung la resedinta lor, barbatul se schimba si asta o sperie putin pe Gwendolyn. Aceasta incepe sa se ocupe de casa, sa cunoasca muncitorii si plantatiile de ceai din jurul casei. Intr-o lume in care exista o separare clara intre muncitori si stapani, femeia incearca sa-i ajute pe cei care au nevoie, chiar daca primeste critici pentru asta.

Atmosfera din Ceylon este de poveste, imi place cum autoarea a creat peisajul. Insa problemele nu lipsesc. Fericirea care soseste atunci cand afla ca vor deveni parinti este umbrita cumnata lui Gwendolyn, mereu prezenta si extrem de ciudata din punctul meu de vedere, si de prezenta unei femei din Ameria, vaduva, si cu care Laurence a avut o legatura. Gelozia este prezenta in sufletul femeii, oricat incearca sa lupte cu ea.

In seara cand da nastere celor doi copii, descopera un lucru care ii va schimba soarta pentru totdeauna. Risca sa piarda totul din cauza a ceea ce ar explica culoarea pielii unuia dintre copii si asta o face sa ia o decizie gresita. Asta este si ce nu mi-a placut: ca nu a avut curajul si puterea de a spune adevarul si de infrunta orice ar fi venit cu asta. Si pentru acest lucru a platit enorm.

In concluzie, povestea mi-a placut mult, finalul e frumos, desi au parte de atat de multe probleme, Laurence si Gwen trec peste toate impreuna si invata sa comunice si faca sa functioneze relatia pe care o au. Este un bun exemplu ca poti merge mai departe chiar daca uneori nu iei cele mai bune decizii. Si cel care a salvat totul in aceasta carte a fost, din punctul meu de vedere, Laurence, chiar daca vocea noastra este Gwendolyn.

Posted on

Urgia si zorile (Urgia si zorile #1) – Renee Ahdieh

Titlu in romana: Urgia si zorile

Titlu in engleza: The wrath and the dawn

Autor:  Renee Ahdieh

Apariție: 12 mai 2015

Followed by: The rose and the dagger

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

De citit, nu am citit intreaga poveste a celor 1001 de nopti dar cu siguranta am trecut prin cateva povesti in copilaria mea. La vremea respectiva istoria celor 1001 de nopti nu m-a atras dar, acum, cand am aflat ca “Urgia si zorile” este o combinatie intre Urzeala Tronurilor si povestea celor 1001 de nopti, mi-am dorit sa citesc aceasta carte invaluita in mister.

O aveam de cateva luni in biblioteca dar nu ma incumetasem sa o citesc deoarece imi era putin teama. Auzisem pareri si foarte bune dar si mai putin bune si desi la inceput imi facusem mari sperante in legatura cu ea, ulterior acestea s-au dezumflat ca un balon. Dar, in momentul in care am citit-o mi-am dat seama ca prima parere a fost cea corecta. Mi-a placut foarte mult.

Seherezada si Khalid sunt persoanjele care coloreaza aceasta lume. El pare personajul negativ, baiatul rau, in timp ce ea joaca rolul unei printese razboinice, al carei singur gand este acela de a razbuna moartea prietenei ei. Khalid isi ia o sotie in fiecare noapte si pana la rasaritul soarelui aceasta este ucisa, aducand durere in sufletele parintilor si ale celor apropiati. Totusi nimeni nu intelege alegerea tanarului si de aici si dorinta de razbunare a Seherezadei.

Fata este dispusa sa faca orice pentru a-si indeplini planul si se ofera sa-i fie sotie lui Khalid, punand la cale un plan nestiut de nimeni, pentru a-l pacali pe calif. De aici vine si asemanarea cu 1001 de nopti, pentru ca tanara sotie il ademeneste pe frumosul ei sot cu povesti. Planul nu va iesi insa cum avea de gand Seherezada si lucrurile vor lua o intorsatura frumosa, dar periculoasa pentru amandoi.

Mi-as fi dorit ca povestea de dinainte de momentul casatoriei celor doi sa fie ceva mai exploatata, sa ne introduca altfel in actiune. Dar am fost la fel de atrasa de subiect si de povestea celor doi protagonisti. Ce mi-a placut la aceasta carte este si faptul ca ni se descopera elemente din trecutul Seherezadei, persoane importante pentru ea. Ce m-a nelamurit a fost directia spre care se indreapta tatal ei. Intervin o serie de elemente magice, care ma surprind si pe care abia astept sa le aflu in urmatorul volum al seriei.

Posted on

Oamenii fericiti citesc si beau cafea – Agnès Martin-Lugand

Titlu in romana: Oamenii fericiti citesc si beau cafea

Titlu in franceza: Les gens heureux lisent et boivent du café

Autor:  Agnès Martin-Lugand

Apariție: Decembrie 2012

Followed by: Viata e usoara, nu–ti face griji

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Aveam atat de multe asteptari de la aceasta carte dar, se pare ca a fost cu totul altceva decat ma asteptam. A inceput promitator, chiar daca trist, dar am avut incredere aproape tot timpul in personajul Diane, ca va iesi la liman. A facut-o probabil dar in felul ei, altfel de cat ne-a dat de inteles pe parcursul lecturii.

Dupa moartea sotului si fiicei ei intr-un tragic accident, Diane se izoleaza, renunta la vise, la afacerea ei si la viata ei si ramane inchisa in casa, in ciuda eforturilor prietenului sau cel mai bun, Felix, care incearca sa o aduca pe linia de plutire.

Intr-o zi insa, Diane ia decizia de a porni de la capat, intr-un mic sat din Irlanda, un tinut extrem de atragator din punctul meu de vedere. Pentru femeia indurerata totul e doar un refugiu. Inchiriaza o casa in fata marii, dar ceea ce ar fi fost linistea pentru ea, se transforma intr-o nebunie indata ce descopera ca are un vecin antipatic, Edward.

M-a intrigat la inceput prezenta lui Felix, am crezut ca va avea un rol ceva mai important si diferit fata de cel pe care l-a avut. Apoi, schimbarea pe care a experimentat-o Diane la un moment dat in relatia cu vecinul sau a fost parca prea brusca. A fost insa o poveste atat de frumoasa, si care m-a surprins atat de tare cand am vazut intorsatura pe care au luat-o lucrurile intre ei. Practic, mi se pare ca tot ce a castigat Diane a pierdut odata cu decizia ei de aproape de final.

As putea spune ca Edward a fost preferatul meu dintre personaje, dar cred ca farmecul lui a disparut odata cu aparitia altei femei. A dat dovada de slabiciune, dar a fost credibil in acest trio. Cred ca preferatii mei au fost in schimb cuplul de la care a inchiriat Diane casa si sora lui Edward. Si bineinteles, cainele, care este genial.

Despre peisajul din satul mic al Irlandei nu ar mai fi nimic de zis. Cred ca in acest moment, cine m-a citit in ultima vreme si-a dat seama ca ador peisajele acestui colt de lume, descrise in cartile pe care le citesc.

Mi-as fi dorit ca titlul sa fie ceva mai dezvoltat in carte, sa-i regasim esenta in intamplari dar, in afara faptului ca reprezinta numele cafenelei Dianei si a lui Felix, mai multa legatura cu actiunea eu nu am gasit.

In plus, imi doream atat de mult sa citesc continuarea, sa aflu ce s-a mai intamplat cu acest personaj atat de schimbator si dupa ce “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” a fost redeschis. Recunosc ca desi auzisem despre cartile lui Agnes Martin-Lugand, nu m-am documentat prea tare si initial am fost indusa in eroare de “Imi pare rau, sunt asteptata…” in sensul ca, am crezut ca aceasta a aparut inaintea cartii “Viata e usoara, nu-ti face griji”, dar la o cautare mai atenta pe site-ul editurii Trei, m-am lamurit, si curand o sa citesc si cel de-al doilea roman cu povestea lui Diane.

Recomand cartea indragostitilor de speranta, celor care isi doresc un impuls sa o ia de la capat odata cu Diane si celor care isi doresc sa se piarda cateva zile intr-o poveste al carei final nu-l vor intui usor.

Sursa photo: Goodreads
Posted on

Multumesc pentru amintiri – Cecelia Ahern

Titlu in romana: Multumesc pentru amintiri

Titlu in engleza: Thanks for the memories

Autor: Cecelia Ahern

Apariție: 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Multumesc pentru amintiri” a fost extrem de bine aleasa pentru lectura. O aveam la mine in momentul in care, in mod neasteptat a trebuit sa raman internata in spital, in urma unui stupid accident. Spun ca a fost potrivita pentru ca si protagonista noastra se afla in spital la inceputul cartii.

Curand, Joyce iese si decide sa o ia de la capat cu viata ei si sa ia o data pentru totdeauna deciziile pe care nu le-a luat pana in momentul cand a avut accidentul.

Justin Hitchcock merge in Dublin pentru a tine o conferinta si pentru a fi mai aproape de fiica lui pe continentul european. O cunoaste pe Sarah, care-l convinge sa doneze sange, un lucru de care el se teme extrem de tare (si mai stiu eu pe cineva care se teme de luat sange).

Barbatul este personajul meu preferat din aceasta carte. Este amuzant, inteligent, cu o cultura generala impresionanta. Tatal femeii este haios, din primul moment si pana la final. E un personaj care o completeaza frumos pe fiica lui, si care e sarea si piperul acestui roman.

Joyce isi doreste enorm sa devina mama doar ca, din pacate, visul ei se prabuseste subit si simte ca trebuie sa o ia de la inceput. Se intersecteaza intamplator cu Justin, la un salon unde amandoi se vor tunde, dar schimbarea ei va fi semnificativa.

Dincolo de intalnirea celor doi de la salon, viata lor este legata intr-un mod neasteptat si incredibil, dar pe care eu nu l-as vedea imposibil in viata reala. Mi-a placut ce se intampla cu Joyce si cum ajung sa-si dea tarcoale cei doi protagonisti. Sunt haiosi iar chimia lor trece de paginile cartii. Transmit tot ce e mai frumos si par extrem de reali.

Daca acest roman s-ar ecraniza, ar iesi un film interesant, si mi-as dori sa il vad. A doua jumatate a cartii este mai activa si imi place mai mult. Cecelia Ahern a facut o treaba extraordinara si de aceasta data.

Le multumesc celor de la editura All pentru aceasta carte. O puteti gasi pe site-ul lor, dand click aici.

Posted on

Accidentul – Mihail Sebastian

Titlu in romana: Accidentul

Autor:  Mihail Sebastian

Apariție: 1940

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Mihail Sebastian este pseudonimul folosit de Iosif Hechter. “Accidentul” a fost publicat prima data in 1940 si este un roman de dragoste ce mi-a fost oferit de cei de la Libris. Am solicitat un scriitor roman, deoarece nu prea am mai citit literatura romaneasca in ultimii ani si mi s-a parut o idee buna sa incep cu Mihail Sebastian, intrucat auzisem laude atat despre “Accidentul” cat si despre “Orasul cu salcami” pe care s vrea sa-l citesc curand.

Imi pare ca romanele din perioada interbelica au un iz romantic, fermecator. Parca suntem imbatati cu acele cuvinte folosite de scriitori. Cel putin asta este senzatia pe care mi-a oferit-o mie “Accidentul“. Parca am fost intr-o continua visare pe intreaga lecturare a acestui roman.

Actiunea incepe cu un accident de tramvai, al carei protagonista este Nora, o tanara profesoara de franceza. Practic accidentul este cel care va face posibila intalnirea tinerei noastre cu barbatul misterios care o va conduce acasa.

Din acel moment, viata celor doi nu va mai fi aceeasi. Paul, misteriosul om ce o insoteste pe Nora acasa, e atat de pierdut in ganduri inca nu-si da seama ca in ziua accidentului el implineste 30 ani. Va avea parte de o aniversare la care cel mai probabil nu se astepta, pentru ca a doua zi minte sa-i fuga din nou la pictorita Ann.

Pe aceasta din urma o intalnim pana aproape de finalul romanului doar in gandurile lui Paul, si o cunoastem prin prisma amintirilor acestuia. Inevitabil cititorul va simti fascinatie si antipatie pentru acest personaj, atat de prezent si totusi absentin viata lui Paul.

Nora si Paul pleaca intr-o vacanta la munte, in incercarea de a-l indeparta pe barbat de melancolia in care a cazut. Aventura celor doi nu va fi deloc simpla. Femeia se transforma in salvator atat pentru barbatul care a ajutat-o dupa accident cat si pentru cei care le vor oferi cazare.

Imi place Nora dar nu am reusit sa inteleg nevoia ei de a-l salva pe Paul. Acesta imi este si antipatic dar si simpatic pe alocuri. Nu am reusit sa inteleg cum de nu-si dadea seama ca e cazul sa spuna stop si sa mearga mai departe pe drumul lui. Pentru un barbat e greu de crezut ca-i atat de pierdut in dragoste si viata la 30 ani.

Majoritatea actiunii se petrece intr-un scenariu de basm, si asta mi-a placut cel mai mult. Parca eram si eu alaturi de ei. Sfarsitul mi-a placut la fel de mult si va recomand si voua cartea. Mihail Sebastian are un mod interesant de a scrie si de a te capta cu povestile lui.

Mi-a ramas in gand: “Viata incepe mereu.”