The thief of time – John Boyne

Titlu în engleză: The thief of time

Autor: John Boyne

Apariție: 2000

Notă: 4/5

Aveam pe listă mai multe cărți scrise de John boyne, autorul cărții Băiatul cu pijamalele în dungi, dar am ales The thief of time pentru asemănarea sa cu romanul Cum să oprești timpul de Matt Haig. Din păcate. cartea nu a fost încă tradusă în limba română.

Mattheu Zéla este un bărbat în vârstă de 50 ani, născut în Paris în anul 1743. Acțiunea nu se petrece doar în anii 1700, ci suntem purtați prin copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea acestuia, până la vârsta de 50 de ani când, Mattheu încetează să mai îmbătrânească și, avem astfel ocazia să parcurgem alături de el peste 200 de ani de istorie.

În 1758, tânărul Mattheu părăsește Parisul alături de fratele său Tomas, și de Dominique, singura femeie pe care o va iubi cu adevărat dar pe care eu am disprețuit-o. Au parte de o serie de întâmplări nefericite, dar ajung să se stabilească într-un oraș pentru ceva timp.

Mattheu ne povestește întreaga sa viață, condimentată cu poveștile de amor pe care le-a avut cu femeile pe care le-a cunoscut. 19 dintre acestea i-au devenit soții, iar restul au rămas la statutul de iubire sau amante. De altfel bărbatul ca ține legătura pe parcursul întregii sale vieți și cu descendenții fratelui său Tomas, pe care încearcă să îi ajute cum poate el mai bine.

Trebuie să menționez că întâmplările nu se desfășoară într-o ordine cronologică și acesta este unul din motivele pentru care mi-a plăcut această carte. Am avut impresia că stau la depănat povești cu un prieten, pe parcursul lecturii.

Mi-a plăcut elementul fantastic din carte și anume faptul că Mattheu nu îmbătrânea. Așa cum am menționat, acest roman mă duce cu gândul la cartea Cum să oprești timpul de Matt Haig, pe care eu am avut ocazia să o citesc înaintea acesteia. Cronologic vorbind, The thief of time a fost publicată înaintea cărții lui Matt Haig.

Desigur, există și un motiv legat de misterul tinereții lui Mattheu, pe care vă invit să îl descoperiți singuri, citind cartea.

Thunderhead (#2 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman

Titlu în spaniolă: Nimbo

Autor: Neal Shusterman

Apariție: 9 ianuarie 2018

Notă: 5/5

Thunderhead este cel de-al doilea volum al seriei Secera de Neal Shusterman. Acesta nu a fost încă tradus la noi așa că, deocamdată, ne putem bucura doar de primul volum în limba română.

Acțiunea acestei a doua părți se desfășoară la un an după ce drumurile Citrei și ale lui Rowan s-au despărțit. În acest timp, apar tot mai multe zvonuri despre un justițiar care se ocupă de secerile corupte, astfel încât aceștia nu mai pot fi înviați.

Citra a ajuns seceră, a luat numele Anastasia și are grijă că sfârșitul victimelor sale să fie unul cât mai puțin dureros din punct de vedere fizic. Le oferă oamenilor timp să-ți rezolve problemele, să-și pună în ordine lucrurile și să își ia rămas bun de la cei din familie.

Secera a devenit una din seriile mele favorite din categoria fantasy. A fost o descoperire extraordinară, chiar dacă este dedicată adolescenților.

Secera justițiară a luat numele Lucifer și nu este deloc pe placul organizației. Aceasta începe o anchetă pentru a afla cine este Lucifer și de ce ucide alte seceri. Tot această organizație decide să investigheze modul în care secera Anastasia ia viața oamenilor. Faptul că ea acționează diferit de celelalte seceri, o scoate în evidență.

Se vor reîntâlni oare Citra și Rowan? Cum vor evolua lucrurile între ei, acum că sunt sub vizorul celorlalte seceri iar organizația este supusă unor schimbări mai mult sau mai puțin bune?

Chiar și după ce am citit această a doua parte, seria rămâne una din favoritele mele. Dacă de obicei al doilea volum al trilogiilor mi se pare ceva mai slab, de această dată acest volum mi se pare cel puțin la fel de bun, dacă u chiar mai bun decât primul.

Mi-a plăcut și evoluția celor două personaje principale și mi-ar fi greu să aleg între cei doi dacă ar trebui să spun doar unul care îmi place.

Vă recomand această serie dacă aveți poftă să citiți ceva fantasy, diferit de orice ați citit până acum.

Moștenitoarea focului (#3 Tronul de cleștar) – Sarah J. Maas

Titlu în spaniolă: Heredera de fuego

Titlu în engleză: Heir of Fire

Autor: Sarah J. Maas

Followed by: Queen of Shadows (Regina umbrelor), Empire of Storms (Imperiul furtunilor), Tower of Dawn, Kingdom of Ash

Preceded by: Tronul de cleștar (Throne of glass), Diamantul de la miezul nopții (Crown of midnight)

Notă: 4/5

Celaena Sardothien a supraviețuit încercărilor din volumele anterioare dar, a pierdut mai multe decât ar fi crezut vreodată. Acum, ea trebuie să se întoarcă în cel mai întunecat colț al trecutului ei, pentru a-l înfrunta.

În afara faptului că urmărim evoluția Celaenei, avem ocazia să întâlnim și noi personaje. O cunoaștem pe Manon, o vrăjitoare care luptă pentru a câștiga supremația în fața celorlalte vrăjitoare din alte clanuri, dar și pe Rowan, care o va ajuta pe protagonista noastră să-și descopere magia și să-și întărească puterea.

Desigur, Chaol și Dorian nu vor fi lăsați deoparte. Din păcate, relația dintre cei doi are de suferit în continuare. Le vedem acțiunile separat și situația m-a deranjat și chiar m-a enervat puțin pentru că, mi se pare că fiecare dintre ei are impresia despre celălalt că face ceva anume sau simte ceva anume iar toată această situație ar fi putut fi evitată prin comunicare și prin sinceritate a unuia față de celălalt.

Pe de o parte, Chaol își dorește să îi protejeze pe Dorian și pe Celaena, dar fără a-l trăda pe rege. Pe de altă parte, Dorian încearcă pe cât posibil să își mențină ascunsă magia de tatăl său, pentru că se teme de reacția acestuia. Dar oare pentru cât timp va putea ascunde puterea pe care o deține?

În mare parte din carte, Celaena petrece mult timp cu Rowan, antrenându-se și încercând să descopere misterul crimelor din zona unde se află. Această parte mi s-a părut mai lentă și plictisitoare decât acelea cu Chaol, Dorian și chiar decât cele cu Manon.

Această a treia parte a seriei Tronul de cleștar, are ceva mai multă acțiune decât volumele anterioare. Avem parte de multe elemente noi și de răsturnări de situație, iar faptul că apar personaje noi aduce un plus de complexitate poveștii.

Finalul acestei cărți este extraordinar, te lasă fără cuvinte și te face să-ți dorești să citești în continuare. Eu încă nu am făcut-o dar, plănuiesc să pun mâna pe volumul 4 cât mai curând.

O spun încă o dată, dacă nu am menționat-o suficient în celelalte articole: seria Tronul de cleștar de Sarah J. Maas este una din cele mai bune serii pe care le-am citit sau început vreodată.

Furtuna războiului (Regina roșie #4) – Victoria Aveyard

Titlu în engleză: War storm

Autor: Victoria Aveyard

Apariție: 15 mai 2018

În aceeași serie: 1. Regina roșie, 2. Sabia de sticlă, 3. Colivia regelui

Notă: 4/5

Furtuna războiului este al patrulea volum al seriei Regina Roșie și cel care încheie povestea fetiței cu fulgerele. După trădarea lui Cal, Mare știe că trebuie să se regrupeze, hotărâtă să își protejeze inima și să le dea libertatea roșiilor și celor speciali, așa cum este și ea. Și un prim pas este acela de a dărâma regimul lui Maven dar din păcate, nu poate face asta singură așa că se aliază chiar cu cel care i-a sfărâmat inima.

Trebuie să recunosc că această serie a avut o serie de urcușuri și coborâșuri, așa cum am mai spus și în alte articole unde vorbeam despre cărțile scrise de Victoria Aveyard. Primul volum a fost cu siguranță cel care a atras o mulțime de cititori după care, cel de-al doilea volum a fost mult mai plictisitor. Ulterior, cu cel de-al treilea volum, am recuperat din entuziasm și l-am menținut în mare parte din volumul patru.

După ce Cal a ales coroana ținutului Norta în detrimentul lui Mare, aceasta se dedică în totalitate cauzelor prezentate mai sus. Însă, scopurile celor doi îi aduc din nou împreună, în lupta împotriva lui Maven, fratele lui Cal. Cei doi fac eforturi extraordinare, și sunt convinși că doar prin această alianță și uniune pot să reușească. Luptă astfel pe toate fronturile, atât să atragă alți aliați, alte case ale argintiilor, cât și cu sentimentele pe care le au unul pentru celălalt.

Ce nu mi-a plăcut și motivul pentru care am oferit doar 4 din 5 stele, este finalul, care mi s-a părut un pic pe fugă. Longitudinea acestei cărți m-a făcut să mă gândesc că vom avea un final bine dezvoltat dar, pe măsură ce mă apropiam de sfârșitul lecturii mi-am dat seama că autoarea parcă a grăbit lucrurile. Plus că nu avem o concluzie 100% ci ne lasă pe noi să ne gândim ce se va întâmpla cu personajele pe care le-am cunoscut și le-am îndrăgit pe parcursul celor patru volume ale seriei.

Din ce am aflat de pe Goodreads, în 2019 a apărut o carte tot parte din serie, care vine să ne povestească ce s-a întâmplat cu personajele după finalul celui de-al patrulea volum. Nu știu dacă a fost scrisă la presiunea cititorilor, nemulțumiți de turnura lucrurilor, dar eu tot sunt curioasă să o citesc și sper să se traducă în curând și în limba română, ca să am seria completă.

Voi ați citit această ultimă parte a seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard sau ați abandonat seria?

Două domnii întunecate (#3 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake

Titlu în engleză: Two Dark Reigns

Autor: Kendare Blake

Apariție: 4 septembrie 2018

Înainte: Trei coroane întunecate, Un tron întunecat

După: Five dark fates

Notă: 4/5

Aceasta este a treia parte a seriei Trei coroane întunecate care m-a fermecat cu primele două volume. Nici aceasta nu a fost cu mult mai prejos, obținând 4 din 5 steluțe pe Goodreads, de la subsemnata.

La începutul cărții le regăsim pe Mirabela și Arsinoe, în viață, după ce au fugit din Fennbirn. Din păcate, ele sunt forțate să se întoarcă în ținutul natal, de o forță invizibilă dar extrem de puternică. Între timp, Jules se ascunde, și ajutată de două prietene, este pe care să formeze o armată cu care să o atace pe regina Katherine. Nimeni nu și-a imaginat că Regina Albastră ar putea apărea și ar putea da toate lucrurile peste cap, pentru că bătălia nu s-ar mai da între cele trei surori, ci lor li se va adăuga și această Regină Albastră.

Voi încerca să mă opresc aici cu tot ce am de zis despre acțiunea sau personajele acestei cărți, pentru că orice alt detaliu ar putea dezvălui ceva ce vă invit pe voi să descoperiți.

Ce vă mai pot spune este că pentru cititor este foarte greu să aleagă o favorită dintre cele 3, chiar 4 aș ține să spun. Pentru mine a fost clar încă de la primul volum că nu pe Katherine o prefer, și cred că am menționat asta deja într-unul din articolele anterioare. O altă trăsătura a acestei a treia părți este aceea că legăturile dintre personaje sunt din ce în ce mai conturate și însuși personajele evoluează.

Chiar dacă nu ați citit încă acest volum sau nu ați citit deloc seria, eu v-o recomand, pentru că mi se pare o serie fantasy bună.