Tag: Barcelona

Posted on

Catedrala marii – Ildefonso Falcones

Titlu in romana: Catedrala marii

Titlu in spaniola: La catedral del mar

Autor: Ildefonso Falcones

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Romanul Catedrala mării se află de câțiva ani în biblioteca mea dar m-am tot ferit să îl citesc deși îmi doream, pentru că mă simțeam alungată de dimensiunile sale deloc reduse. Dar atunci când am aflat că s-a făcut și o mini serie după carte, nu am mai ezitat și am pus mâna pe ea.

Acțiunea romanului se desfășoară în secolul XIV în Barcelona. Frumosul oraș a crescut și s-a întins spre cartierul pescarilor, ai căror locuitori participă, fiecare cum poate, la ridicarea cele mai mari catedrale de până atunci: Santa Maria del Mar. Construcția acesteia merge în paralel cu viața lui Arnau, un bărbat a cărei soartă a fost grea de la început. Fugit de pe pământurile natale împreună cu tatăl său, Arnau ajunge în Barcelona, în casa unor rude unde va munci alături de părintele său pentru fiecare fărâmă de pâine. Iar lucrurile devin încă și mai complicate odată cu un accident nefericit al unuia dintre verișorii lui Arnau.

În această viață atât de grea, băiatul reușește să se împrietenească cu un alt băiat, cu o soartă cel puțin la fel de grea, și împreună cresc pentru o vreme sub aripa lui Bernat Estanyol, tatăl lui Arnau, și cu ajutorul oamenilor buni pe care i-au cunoscut în Barcelona.

Catedrala mării este o carte care are tot ce și-ar putea dori un cititor: este ambientată într-o perioadă istorică interesantă, în Barcelona, un oraș iubit și de turiști și de cititori deopotrivă, are povești de dragoste complicate, interzise, sinceritate și onestitate dar și hoție și răutate gratuită, suspans, dramă, durere și dăruire. Este un roman al contrastelor, te poartă pe valurile vieții lui Arnau, te ridică și te coboară atunci când te aștepți mai puțin.

Cred că nu mai are sens să spun că abia aștept să văd ecranizarea acestui roman, să văd chipurile celor despre care am citit și mai ales să văd cum au ales să pună în scenă construcția catedralei, un loc de neratat în Barcelona, mai ales după această lectură.

Închei aici deoarece nu vreau să dau spoilere. Ar fi multe de spus, dar fiecare mic lucru v-ar putea da indicii. Se simte că această carte a fost foarte bine documentată și-și merită toate premiile. Personajele sunt realiste, foarte bine conturate, Arnau te face să te simți alături de el pe parcursul întregului roman.

Se zice că se aseamănă mult cu Stâlpii Pământului de Ken Follet dar cum eu nu am citit-o și nu aș avea cum să le compar. Pentru mine Catedrala mării de Ildefonso Falcones este o carte minunată și o recomand. Voi ați citit-o?

Posted on

Labirintul spiritelor (# 4 Cimitirul cartilor uitate) – Carlos Ruiz Zafón

Titlu in spaniola: El laberinto de los espíritus

Autor:  Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 17 noiembrie 2016

Proceded by: Umbra vantului, Jocul ingerului, Prizonierul cerului

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa va spun ca am citit acest ultim roman al seriei Cimitirul cartilor uitate in limba spaniola, deoarece la noi inca nu s-a tradus, lucru care sper sa se intampla curand. Eu am imprumutat cartea de la o colega si trebuie sa va spun ca mi se pare ca este cea mai mare ca numar de pagini de pana acum: are nu mai putin de 900 si ceva de pagini pline de magie si mister. Eu am pus titlul articolului in limba romana, dar nu stiu daca acesta va fi cel ales de editura care va traduce cartea (pana acum celelalte carti au aparut la Polirom).

Ca de  obicei personajele sunt Daniel Sempere, matur, casatorit si cu copii, tatal lui Daniel in rol de bunic de aceasta data, Bea, inteligenta si frumoasa sotie a lui Daniel si nelipsitul Fermin, care pare-mi-se ca are un rol si mai important decat in cartile anterioare. Romanul chiar incepe cu povestea lui Fermin, cum a ajuns in Barcelona si cum a intalnit-o pe Alicia, cea care are si ea un rol extrem de important, poate cel mai important din carte.

Cel mai mult am empatizat cu Alicia. Este un personaj foarte bine construit, puternic dar si sensibil. A suferit enorm de-a lungul vietii si asta a transformat-o in personajul pe care il cunoastem in cartea aceasta cu o actiune complicata. Daniel este urmarit de amintirea mamei sale, Isabel, si ceea ce s-a intamplat cu ea  il urmareste pe intreaga desfasurarea a povestii.

Actiunea se petrece in anii ´60, atat in Barcelona cat si in Madrid. Nelipsit este si Cimitirul cartilor uitate, atat de misterios si de magic. Nu de putine ori traiesc cu impresia ca acest loc chiar exista in minunata Barcelona.

Cel mai mult mi-a placut ultima parte a romanului, unde actiunea devine mai rapida si ceva mai incurcata, dar unde se descurca si multe din misterele acestui roman dar si al anterioarelor.

Sunt indragostita iremediabil de felul in care scrie Carlos Ruiz Zafón si stiu sigur ca oricine a citit cel putin una din cartile sale, il apreciaza la fel de mult. E minunat felul cum a conturat aceasta poveste a cimitirului cartilor uitate intr-o Barcelona dintr-o epoca magica si plina de mistere.

Recomand din suflet seria si daca ati citit cel putin una dintre cartile din serie, va invit sa-mi impartasiti opiniile voastre.

 

Posted on

Pofta de ciocolata – Care Santos

Titlu in romana: Pofta de ciocolata

Titlu in catalana: Desig de xocolata

Autor: Care Santos

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Acum aproape un an de zile am participat la lansarea oficiala a cartii Pofta de ciocolata, la libraria Humanitas Cismigiu, unde a fost prezenta si autoarea, Care Santos, pe care am avut in sfarsit placerea sa o cunosc, si sa-i spun ca o citesc de la liceu, cartea ei, Te dire quien eres fiind prima carte in spaniola pe care am citit-o. M-am indragostit inca de pe atunci de stilul ei de a scris, si nu am piedut nici o ocazie de a o citi. Asa cum v-am mentionat aici, aici si aici, Care Santos este de departe unul dintre autorii mei preferati, iar la capitolul contemporani spanioli, se bate cu Carlos Ruiz Zafón.

Cartea Pofta de ciocolata care face parte din biblioteca mea s-a transformat intr-o autentica comoara pentru mine, pentru ca autoarea mi-a scris si cateva cuvinte in limba ei materna, pe care si eu o vorbesc: catalana, si mi-a urat sa nu-mi lipseasca niciodata nici ciocolata nici literatura, doua lucruri pe care eu le iubesc enorm.

Pofta de ciocolata ne conduce prin viata a trei femei din epoci diferite, care au in comun doua lucruri: toate trei au locuit in Barcelona, acest minunat oras pe care cu siguranta toti cei care l-au vizitat il iubesc, si o ciocolatiera ce a trecut prin mainile fiecareia dintre protagonistele noastre.

Sara traieste in prezent si face parte dintr-o familie cu mare renume in domeniul ciocolatei, renume pe care ea il duce mai departe cu mandrie. Si-a cunoscut sotul, si pe prietenul cel mai bun al celor doi soti, Oriol Pariot, tocmai la un curs de ciocolata si odata cu prietenia lor a aparut si ciocolatiera in viata lor, in acest mic obiect incapand exact trei cesti de ciocolata.

Aurora a trait in secolul XIX, si a fost fiica unei servitoare ce a murit la nasterea ei. A avut norocul sa fie crescuta in familia pe care o servea mama ei, dar tot pentru a o servi pe fiica acestora, nascuta in aceeasi perioada cu Aurora.

Mariana a trait in secolul XVIII iar sotul ei este cel mai faimos ciocolatier din oras. Acesta a creat si o masina pentru a face ciocolata, o masina care este ravnita de ceilalti ciocolatieri din oras, de catre englezi si de catre francezi.

Povestea este una originala si foarte frumos legata, pentru ca pana la urma sunt 3 povesti separate dar care au acest punct de legatura pe care il descoperi pe masura ce trec paginile. Pentru ca ciocolatiera nu a ajuns intamplator in mainile fiecareia dintre cele trei femei, ci in spatele aventurii se afla povestea ciocolatierei.

Dintre toate cele trei povesti, cea a Sarei m-a atras cel mai mult si mi s-a parut cea mai interesanta si intriganta. Rolul foarte important pe care il are Oriol in viata ei si a sotului ei a fost punctul culminant pentru mine si implicarea ciocolatierei in acest amestec de intrigi ofera si deznodamantul, dupa ce tot ea ne-a oferit inceputul.

¨… ai cumparat un obiect incarcat de povesti. Daca-ti apleci urechea, vei putea sa le-asculti, sunt sigur. E clar ca tu esti omul pe care il asteptam de douazeci si cinci de ani. Zic eu ca lucrurile se-ntampla cum si cand trebuie sa se-ntample, nici o secunda mai devreme¨.

Trebuie sa cititi aceasta frumoasa carte, insotiti sau nu de o ciocolata calda si incalziti de razele soarelui de primavara. Va fi savuroasa, va garantez!

Posted on

Aerul pe care il respiri – Care Santos

aerul-pe-care-il-respiriTitlu in spaniola: Aerul pe care il respiri

Titlu original: El aire que respiras

Autor: Care Santos

Apariție: 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Am amanat momentul inceperii lecturii acestei carti pentru ca vroiam sa o savurez cum se cuvine si m-am convins ca momentul potrivit a fost acela al lansarii in Romania al cartii „Pofta de ciocolata” („Desig de xocolata” in catalana orig.), cand am avut ocazia sa o cunosc personal pe autoare, lucru care m-a bucurat enorm. Am mai spus si in alte recenzii cat de mult imi place Care Santos.
S-a vorbit in termeni foarte frumosi despre acest roman si mi-am zis gata, trebuie, asa ca m-am pierdut pret de cateva zile in filele incarcate de istorie catalana ale lui Care Santos. Ce poate fi mai frumos decat o carte despre carti (cel putin pentru mine este un subiect minunat).
Si pentru ca e atat de speciala, nu pot sa trec cu vederea urmatoarele cuvinte de pe insasi coperta romanului, si care au fost puse acolo cu un anume rol, zic eu, pe care nu il pot dezvalui: „ Cartile ne vorbesc… dar nu toata lumea stie sa le asculte!”. As mai adauga „si sa le inteleaga”.
Si de aceasta data Barcelona este orasul in care are loc actiunea cartii. Virginia tocmai a mostenit o afacere de familie, un anticariat pe care i l-a lasat mosternire tatal sau, Antoni Roges. Ea este putin coplesita de toate lucrurile detinute de tatal sau, asa ca ii cere ajutorul unei prietene, devenita scriitoare, atunci cand gaseste o serie de documente care au apartinut unui anume Guillot.
Va fi prietena Virginiei care care va pune cap la cap lucrurile si va scoate la iveala tot ce ascund aceste documente.
Astfel, ne intoarcem in Barcelona secolului XIX, in casa lui Guillot, de unde s-au furat 13 carti foarte importante din punct de vedere al continutului lor. Acestea reprezinta o colectie speciala si disparitia lor nu poate iesi la iveala pentru ca nu se stie cu adevarat despre existenta lor. Viata mai multor personaje din carte va fi strans legata de una dintre cartile din colectia disparuta.
Acest roman are o multime de personaje importante si uneori e dificil de urmarit si de tinut minte toata povestea fiecaruia dintre ele dar, in acelasi timp, da un aspect aparte povestii din „Aerul pe care il respiri”.
Care Santos ne incanta cu acelasi stil frumos de a scrie, ca intotdeauna si acest roman se citeste la fel de usor si cu drag ca si celelalte.

Posted on

Incaperi ferecate – Care Santos

incaperi-ferecateTitlu in romana: Incaperi ferecate

Titlu original: Habitaciones cerradas

Autor: Care Santos

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa recunosc ca sunt un fan a lui Care Santos. Pe langa faptul ca e din Spania, tara de care ma leaga niste amintiri extraordinare din adolescenta mea, a fost prima scriitoare a carei carte am citit-o in spaniola, in liceu. Ceva mai tarziu, m-a cucerit iremediabil prin Moartea lui Venus (“La muerte de Venus”), care mi-a dat fiori. Din cate stiu, aceasta nu e tradusa la noi, dar mai multe despre ea puteti citi aici. Ulterior, am citit tot ce am prins in mana scris de catre ea.

Si intr-o zi, a venit randul incaperilor ferecate. Mi-este greu sa exprim in cuvinte ce m-a facut sa simt acest roman. Este extraordinar! Si daca va place Barcelona (si cred ca multi iubesc acest oras), va va placea si mai mult cartea.

Se zice ca acest roman aminteste de “Umbra vantului” de Carlos Ruiz Zafón, despre care am scris aici, si de “Orasul minunilor” de Eduardo Mendoza, pe care nu am apucat sa-l citesc.

Incaperi ferecate ne duce in Barcelona anilor 30, intr-o lume fascinanta, unde-l vom cunoaste pe Amadeo Lax, un renumit pictor al acelor vremuri. Ajungem la el si totodata in acea epoca cu ajutorul Violetei, nepoata lui Amadeo. Aceasta se intoarce in Barcelona, orasul unde s-a nascut, pentru a participa si pentru a se ocupa de cateva renovari la casa ce a apartinut familiei ei.

Odata incepute lucrarile, secretele vor iesi la iveala si vor dezvalui atat adevarata fata a lui Amadeo Lax cat si a sotiei sale, Teresa, a carei disparitie misterioasa imediat dupa nasterea singurului lor copil, ridica multe semne de intrebare cu privire la moralitatea acesteia.

Tot timpul s-a crezut ca Teresa, care era indragostita de Amadeo de cand era doar un copil, a fugit cu cel mai bun prieten al acestuia, Octavio Conde, proprietar al faimoaselor magazine El Siglo. Indurerat, Amadeo a pictat-o pe Teresa pe un intreg perete. Dar ce se ascunde de fapt dincolo de durerea sa?

Incaperi ferecate are de toate: mister, istorie, dragoste, Barcelona. Este foarte bine scrisa si mi-a placut mult ca avem posibilitatea sa cunoastem intreaga istorie a familiei Lax.

Iar implicarea faimoaselor magazine El Siglo, care chiar au existat si chiar au avut sfarsitul pe care  si Care Santos l-a mentionat in cartea sa, m-a facut sa cred ca aceasta poveste poarte fi una reala. M-a tinut tot timpul cu sufletul la gura.

Personajele sunt multe si frumos conturate; printre ele ii avem pe Maria del Roser si pe Rodolfo Lax, strabunicii Violetei, pe Amadeo si Teresa, pe Modesto, baiatul lor, care s-a casatorit cu Valerie si au avut-o pe protagonista noastra, Violeta. Avem parte si de personaje politice ale vremii cum sunt Güell si Macia. Alte doua personaje importante sunt Octavio Conde si Conchita, servitoarea din casa Lax.

Care Santos a creat un roman complex si foarte dificil de scris din punctul meu de vedere, cu un stil ce imbina trecutul si prezentul, cu diverse ramificatii, dar la care nu a lasat intrebari fara raspuns. A reusit in acelasi timp sa creeze o carte care sa te mentina interesat, iar eu nu am putut efectiv sa o scap din mana, si nu de putine ori am ramas cu gura cascata.

Avem si ecranizare, eu inca un am vazut filmul, dar va las mai jos trailerul. Acesta a castigat premiul pentru cel mai bun film in Tokyo la Latin Beat Film Festival.