Odată cu absența mea de pe blog din ultimele luni, am renunțat și la micul obicei pe care l-am creat de a mă uita la cărțile noi din biblioteca mea și la cărțile pe care le-am citit în fiecare trimestru al fiecărui an. Dar mi-a venit așa o poftă să mă uit puțin în urmă, la ce am citit în primele 6 luni ale anului 2021 și la ce cărți mi-au plăcut cel mai mult. Cât despre cărțile noi intrate în biblioteca mea, nu cred că are sens să le enumăr aici deoarece sunt mai mult de 70 pe care le-am cumpărat în ultimele 6-8 luni. Dar vă invit să mă urmăriți pe instagram unde vă împărtășesc mai des cărțile pe care le citesc și pe care le-am cumpărat.
Până acum, am citit 34 din cele 75 de cărți pe care mi le-am propus pe Goodreads. Sunt un pic în urmă, conform site-ului menționat, cu o carte dar, lucrez intens la asta 🙂
Puteți vedea ce cărți am citit în anul 2021, dând click aici. Eu o să vorbesc despre cele care mi-au plăcut cel mai mult iar prima este Copiii de pe Volga de Guzel Iahina. Cele două romane ale autoarei traduse la noi au fost extrem de prezente pe bookstagram și pe Facebook și mi-au trezit și mie interesul. Copiii de pe Volga ne vorbește despre lumea coloniilor germane de pe Volga, unde un profesor din satul Gnadental duce o viață simplă până în clipa când o cunoaște pe Klara. Pentru mine, acest roman a reprezentat emoție și tandrețe.
Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig a fost și ea extrem de prezentă în online încă de la apariția sa. Deși scrisă într-un mod simplist, care o face ușor de citit, această carte ne dă o lecție extraordinară: uneori, chiar dacă am avea puterea de a schimba o decizie din trecut, rezultatul s-ar putea să fie mai teribil decât ți-ai imagina.
Romanul meu preferat, cel care va rămâne probabil favoritul suprem al anului 2021, este Patria de Fernando Aramburu, în care urmărim povestea a două familii dezbinate de ETA. Stările prin care m-a trecut lectura acestei cărți merg de la furie până la compasiune. E un must read din punctul meu de vedere.
O altă carte care mi-a rămas în suflet după ce am citit-o este Pianistul de Wladyslaw Szpilman, în care autorul ne povestește întâmplările prin care a trecut de la ultimul său recital la radio, din 23 septembrie 1939, până la data când războiul s-a terminat. Deși am citit zeci de mărturii alea supraviețuitorilor Holocaustului, încă mi se pare extraordinar cum acești oameni au reușit să se salveze. Acesta este cazul pianistului dar și al lui Gustav și Fritz Kleinmann din Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz de Jeremy Dronfield, o altă poveste adevărată a unor supraviețuitori ai infernului.
Și închei cu o carte de ficțiune istorică ce mi-a deschis ochii spre un colț de lume despre care nu am auzit până nu am citit, sau mai bine zis ascultat, The island of sea woman de Lisa See, netradusă încă la noi. Sper să poată ajunge curând în librăriile din România pentru că și cititorii români merită să cunoască aceasta superbă poveste a două tinere din insula coreeană Jeju, unde femeile sunt cele care susțin familia. Ele se scufundă fără nici un fel de echipament și-și pun în pericol viața pentru a le permite băieților să meargă la școală, în timp ce fetele rămân acasă să învețe această meserie. Deși este doar o insulă, nu este ferită de pericolele războaielor purtate de alții: întâi sub ocupație japoneză și ani mai târziu sub coreeni, populația din Jeju e decimată de evenimente de neimaginat.
6 cărți pentru primele 6 luni ale anului 2021, 6 lecturi speciale pe care vi le recomand. Abia aștept să aflu ce o să îmi aducă cea de-a doua jumătate a anului. Sper la citit să avem!
