Posts

Posted on

Gatul girafei – Judith Schalansky

Titlu in romana: Gatul girafei

Titlu in germana: Der hals der giraffee

Autor: Judith Schalansky

Apariție: 2011

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am ales cartea aceasta de pe site-ul celor de la Editura All, m-a atras atat numele atat de intrigant cat si descrierea cartii. Aceasta trateaza adaptarea la schimbare intr-un mod cu totul inedit din punctul meu de vedere. Si in zilele noastre multe persoane au probleme cu privire la acceptarea schimbarilor.

Inge Lohnmark este profesoara de biologie de mai bine de 30 de ani. Urmeaza ca scoala unde preda sa se inchida in ceva timp, ceea ce ii da ceva batai de cap.

Relatia cu sotul ei este aproape inexistenta intrucat acesta se dedica exclusiv cresterii strutilor, iar cu fiica ei nu prea are nici o relatie, intrucat Claudia locuieste in Statele Unite ale Americii. Aceasta se casatoreste si nici macar nu isi invita parintii la nunta, ci le trimite doar niste poze.

Gatul girafei nu e o carte usor de citit si mi s-a parut putin negativista. Inge este o femeie dura, atat cu elevii ei cat si colegii de munca. Este un personaj cu care nu am reusit sa empatizez deloc. Ea isi aseamana elevii cu animalele despre care le preda.

Toate gandurile protagonistei sunt bazate pe cunostintele acesteia despre biologie, genetica, botanica si evolutionism.

In ciuda faptului ca asista de cateva ori la niste situatii grave intre elevii ei, nu ia nici o masura, nu se implica, intrucat este de parere ca intotdeauna cei mai puternici rezista, pentru ca adaptarea reprezinta totul.

Cu toate ca nu impartasesc parerile lui Inge Lohnmark si teoriile ei, imi place oarecum paralelismul pe care il face dar, imi displace profund faptul ca nu ia nici o actiune de aparare a celor slabi nici cand este vorba de fiica ei.

Cartea are un format deosebit, cu o serie de ilustratii create chiar de catre autoare, care insotesc ideile conturate in carte.

Va recomand Gatul girafei daca vreti sa aflati mai multe despre o femeie pentru care biologia si teoria evolutiei reprezinta totul, despre ce rol joaca gatul girafei in aceasta poveste si despre o bucata din istoria Germaniei. Puteti gasi cartea aici.

Posted on

Dezastrul de la Cernobîl – Svetlana Aleksievici

Titlu in romana: Dezastrul de la Cernobîl

Titlu in engleza: Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1997

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pentru mine cartea asta a fost sfasietoare. Mai mult decat vazusem in documentarele de la televizor in anii trecuti, precum si pozele de pe internet cu orasul parasit nu stiam. Si am aflat putin din ce a insemnat accidentul de la Cernobil pentru oamenii din apropierea centralei prin vocea unor supravietuitori, oameni ale caror marturii sunt cutremuratoare. Sunt oameni care si-au pierdut familia in acel nefericit accident.

Sa fim intelesi inca de la inceput: cartea asta  nu are nici un cuvant de fictiune. Tot ce povesteste Svetlana, tot ce a documentat este real.

Initial mi-a fost greu sa cred ca o astfel de lume chiar a existat: o lume in care oamenii credeau ca tot ce construia URSS era perfect si sigur, atat de sigur incat centralele ¨ar fi putut fi instalate chiar in Piata Rosie¨. Apoi m-am gandit ca nici lumea de azi nu e cu mult mai diferita de atunci si majoritatea crede tot ce ii este indrugat la televizor.

Odata ce am inceput sa citesc aceasta carte am aflat si cat de grava a fost situatia si in Belarus, in conditiile in care in niciun documentar nu am auzit de efectele dezastruoase ale accidentului nuclear asupra acestei mici tari.

E revoltator sa citesti cat de tarziu s-a aflat in Europa si in lume despre accident si cum au luat masuri, parca minimizand efectele grave ale acestui accident care are urmari si astazi.

Cati copii au ramas fara parinti, cate sotii fara soti, cati batrani fara sprijin?

Cati au ramas blocati in acele zone afectate de radiatii? Cati au murit si cati s-au imbolnavit din cauza radiatiilor? Toate acestea datorita insistentelor unui om, unei persoane considerate profesioniste.

Va recomand aceasta carte pentru a afla mai multe despre acest nefericit eveniment si despre urmarile lui. Eu cat am citit cartea am urmarit si doua documentare si e greu de exprimat in cuvinte sentimentul pe care aceasta carte ti-l da.

Posted on

Fluturi vol 3 – Irina Binder

Titlu in romana: Fluturi

Autor: Irina Binder

Apariție: 2016

Proceded by: Fluturi vol 1 si 2

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Unii dintre voi stiti deja parerea mea despre cartile Fluturi ale Irinei Binder, de aici. Cred ca volumul 3 este cel mai slab dintre toate, cu o gramada de clisee si fraze de pe Facebook si cu aceeasi Irina care este indragostita de toti barbatii cu care intra in contact: la fiecare dintre ei gaseste cate ceva, acel ceva ce o atrage si o face sa fie pe punctul de a ramane cu el.

In ciuda faptului ca pe intreg parcursul celor trei carti isi striga in patru zari educatia primita de la tatal ei si demnitatea, ajunge sa profite de pe urma facilitatilor si banilor oferiti de cei doi frati si iubiti ai ei, Matei si Robert.

Mi-e greu sa cred ca cineva s-ar putea lipi intr-atat  de mult de cartea asta plina de fraze de pe net. I-am dat intr-adevar 2/5, pur si simplu datorita finalului, care face pare din alt film decat restul cartii, si care mie mi-a placut mult.

Recunosc ca pe intreg parcursul volumului 3 am avut tendinta de a renunta la a mai citi aceasta carte, intrucat mi se parea ca nu face decat sa se invarta in cerc, creand aceleasi situatii si momente dintre Robert si Irina, ca in volumele anterioare.

Nu face decat sa lungeasca artificial povestea si astfel sa mai induca niste idei despre ¨Fat Frumos care le are pe toate dar nu e suficient si hei, e ok sa il inseli cu fratele lui, Harap Alb, pentru ca el te face sa te simti femeie¨, tinerelor sau visatoarelor.

Nu e rau sa fi visator, chiar eu sunt o visatoare prin definitie, dar cartea asta nu are nimic din literatura care sa te faca sa visezi la personajele din carti, sau care sa-ti dea de gandit.

As fi curioasa sa aflu daca si voua vi se pare la fel cartea asta, sau daca macar ati mai avut rabdare sa cititi acest al treilea volum si ultimul din seria Fluturi.

Posted on

The Rosie effect – Graeme Simsion

Titlu in engleza: The Rosie effect

Autor: Graeme Simsion

Apariție: 21 Iulie 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Dupa savuroasa poveste a proiectului sotia din prima carte dedicata lui Don Tillman, urmeaza continuarea seriei, la 10 luni dupa casatoria lui Don cu Rosie.

Cei doi locuiesc la New York, el predand si ea studiind iar seara continua sa pregateasca cocktail-uri intr-un restaurant.

Totul merge super, pana ce Rosie il anunta pe Don ca este insarcinata. Incepand din acel moment viata lor este total data peste cap. Pentru un barbat ca Don, pentru care planificare este parte din viata, copilul reprezinta o mare provocare. Iar surprizele se inmultesc atunci cand Gene, cel mai bun prieten al lui Don se muta cu cei doi, apartamentul in care locuiesc are in permanenta miros de bere, noii lor prieteni au probleme financiare si mai apare un bucluc neasteptat care ii da super batai de cap lui Don.

Aceasta a doua carte din serie mi se pare ca are mai multa actiune dar, mi-a fost mult mai greu sa empatizez cu Don decat in cealalta carte.

In ceea ce priveste sindromul Asperger, mi se pare ca in acesta a doua carte se evidentiaza foarte bine cat de complicat poate fi sa locuiesti cu o persoana care are acest sindrom.

Despre Don pot spune ca este absolut enervant in anumite situatii, comparativ cu acel Don pe care il stiam si, nu reusesc sa il inteleg mai ales in ceea cu privire la acel bucluc neasteptat de care mentionam mai sus.

Nici Rosie nu m-a impresionat in aceasta carte, ba chiar mi s-a parut egoista si parca nu mai era asa de apropiata de sotul ei, ci parca avea alte prioritati.

Tot personajul principal salveaza cartea si situatia si astfel am ajuns la 4 stele din 5, pentru ca spre sfarsitul cartii actiunea devine foarte interesanta si chiar reuseste sa ma surprinda.

Un plus de savoare il dau si personajele secundare si acestea mai salveaza actiunea cartii, atunci cand Don si Rosie nu sunt tocmai pe gustul meu.

 

Posted on

Si caii se impusca, nu-i asa? – Horace McCoy

Titlu in romana: Si caii se impusca, nu-i asa?

Titlu in engleza: They shoot horses, don´t they?

Autor: Horace McCoy

Apariție: 1935

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte face parte dintr-un gen pe care eu nu il citesc de obicei, dar care mi-a deschis apetitul pentru acest gen. Chiar si eu am fost suprinsa de cat de mult mi-a placut cartea, pornind de la titlul ciudat si negru.

In timpul Marii Depresii, multi tineri ca Robert Syverten incearca sa-si gaseasca faima la Hollywood. Robert ajunge sa participe la un maraton de dans impreuna cu Gloria, o tanara obsedata de moarte. Aceasta fixatie a fetei pentru moarte poate fi o piedica spre finalul concursului si castigarea lui.  Pentru Robert, acest maraton reprezinta o modalitate de a castiga bani si faima.

In ciuda faptului ca e o carte destul de scurta, e foarte profunda prin tema aleasa: societatea din America intr-un moment de rascruce, problemele prin care trec, traumele ce ii urmaresc pe oameni, disperarea ce ii insoteste in fiecare minut, condimentata cu lipsa unui viitor.

Acest roman incepe cu o imagine extrem de dura: Robert o impusca pe Gloria, doar pentru ca ea ii cere asta. In timpul procesului, cand judecatorul citeste sentinta, Robert nareaza toata povestea maratonului de dans, pana la momentul uciderii fetei.

Sentinta pe care judecatorul o citeste da titlul fiecarui capitol din carte, si pentru mine, asta da un plus cartii, pentru ca abia la final aflam si deznodamantul sentintei.

M-a impresionat desfasurarea maratonului, mi se pare greu de imaginat ca cineva sa participe si sa reziste atat de mult timp la un astfel de concurs. Perechile participante sunt formate atat din amatori, cat si din persoane care au facut din asta un stil de viata. Toate aceste perechi reprezinta modele ale societatii americane ale acelui moment. Organizatorii profita de seriozitatea cu care trateaza participantii concursul si intind foarte tare coarda.

Recomand cartea atat celor carora le place sitlul cat si celor care isi doresc sa citeasca o carte captivanta si care iti da de gandit. Se citeste repede, intrucat are o multime de dialoguri, multe intre Robert si Gloria, si care ii definesc pe cei doi.