Posts

Posted on

Harry Potter si copilul blestemat – John Tiffany & Jack Thorne

Titlu in romana: Harry Potter si copilul blestemat

Titlu in engleza: Harry Potter and the cursed child

Autor: John Tiffany & Jack Thorne

Apariție: 31 Iulie 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Dupa cum probabil stiti deja, aceasta carte nu este scrisa de catre J.K. Rowling, ci de catre John Tiffany si Jach Thorne, dar are ok-ul lui Rowling. In plus, nu este scrisa sub aceeasi forma ca celelalte carti din serie, ci este un scenariu. Inca de cand a aparut mi-am dorit aceasta carte, chiar daca parerile anumitor persoane nu au fost deloc favorabile.

Intr-adevar se simte ca nu este vorba despre o opera scrisa de J.K. Rowling, dar mie mi-a placut, pentru ca inca de cand am terminat ultimul volum al seriei, mi-am dorit sa citesc si o continuare.

Asadar, in Harry Potter si copilul blestemat personajele noastre favorite au in jur de 40 ani, povestea insa se centreaza pe copii celor care ne-au incantat ani la randul, in timp ce acestia din urma sunt lasati un pic in spate, mai ales pana dupa jumatatea cartii.

Albus, fiul lui Harry se imprieteneste cu Scorpius, fiul lui Draco Malfoy. Pe langa Albus, Harry si Ginny mai au 2 copii: James si Lily. Ron si Hermione au si ei o fata, pe nume Rose, care incepe scoala odata cu Albus.

Desi cei doi incearca sa se apropie si sa formeze si ei un trio ca cel pe care l-au format Harry, Ron si Hermione, cei doi sunt despartiti de palaria de selectie: Rose merge la Gryffindor iar Albus la Slytherin, cu Scorpius.

Delphi este o alta fata pe care o cunosc cei doi prieteni, doar ca pana la urma se dovedeste ca nu e cine se da a fi.

Albus simte tot timpul presiunea mostenirii numelui sau si ii este teama ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor si poate ca de aceea face anumite alegeri gresite. In plus, este doar un copil si nu seamana deloc cu Harry atunci cand l-am cunoscut noi.

Dintre vechile personaje, Ron imi place cel mai putin, pare prostut tare si eu nu mi-l amintesc chiar asa. Nici Harry si Hermione nu exceleaza, dar sunt ok.

Poate ca nu e cea mai buna continuare pe care o putea avea seria noastra favorita, dar tot e ceva, ceva ce ne-am dorit si mie chiar mi-a placut. Trebuie doar sa nu va creati false sperante si sa nu uitati ca nu este o carte a lui J.K. Rowling. Eu o recomand tuturor fanilor Harry Potter si nu numai!

Posted on

Leapsa printre carti

Am vazut aceasta leapsa pe blogul celor de la delicateseliterare, mi-a placut si am zis ca a venit momentul sa fac si eu prima leapsa pe acest blog.

1. Cand faci o pauza de la citit, folosesti un semn de carte sau indoi un colt al paginii?

Intotdeauna un semn de carte. Mi se pare ca daca indoi un colt, parca as rani cartea, si incerc sa evit asta, mai ales ca am o gramada de semne de carte, unele facute chiar de mine. In plus, am un obicei legat de semnul de carte si uneori il folosesc pentru a “urmari” randurile.

 

2. Ai primit in ultimul timp o carte? Daca da, care a fost aceasta?

Da, ultimele 3 carti primite sunt: Pecetea mortii de Veronica Roth de la prietenul meu si 2 carti de la Libris: Arsa de vie de Souad despre care am scris aici, si Jocul lui Gerald de Stephen King.

3. Citesti in baie?

Da, daca stau bine sa ma gandesc mi-am dezvoltat obiceiul ca aproape de fiecare data cand fac o baie relaxanta aceasta sa vina insotita de o carte.

4. Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? Daca da, despre ce?

O da, visul meu e sa pot pune pe hartie toate ideile pe care le am. Am avut cateva tentative in adolescenta, inspirate de gasca mea de prieteni de atunci.

5. Care este cartea ta preferata?

Pff, foarte greu de ales. Cateva dintre ele sunt: E cineva acolo? de Marian Keyes, La muerte de Venus si Incaperi ferecate de Care Santos, Ciresarii de Constantin Chirita si Harry Potter, ca sa mentionez ceva din adolescenta.

6. Iti place sa recitesti unele carti?

N-am mai recitit ceva de cand eram copil, deoarece de fiecare data vad alte si alte carti si nu-mi ajunge timpul. Dar mi-as dori.

7. Ce parere ai despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciezi si ce le-ai spune?

E minunat sa poti intalni autorii cartilor pe care le-ai citit. Eu pana acum am avut ocazia sa le intalnesc pe Care Santos, de care ma simt foarte atasata prin prisma unor intamplari din viata mea, si pe Ruta Sepetys, care m-a fascinat prin modul in care vorbea, atat de cald si de frumos.

8. Iti place sa vorbesti despre ceea ce citesti si cu cine?

Da, odata pornita nu ma mai pot opri. In general oamenii ma intreaba ce mai citesc si-atunci eu ma pun sa le povestesc, dar exista si situatii cand o carte ma intriga atat de tare incat simt nevoia sa ii povestesc unei colege, care ma asculta mereu.

9. Care sunt lucrurile care te determina sa alegi o carte anume?

Autorul, coperta si prima propozitie din descrierea de pe coperta sau site-ul unde am vazut-o.

10. Care crezi ca este o “lectura obligatorie”, o carte pe care toata lumea trebuie sa o citeasca?

Cartile inspirate din intamplari reale. Atat la Dezastrul de la Cernobil cat si la Eu sunt Malala sau Arsa de vie, am mentionat ca trebuie citite. Cred ca astfel de carti te schimba si realizezi asta atunci cand ai terminat de citit ultimul rand din carte.

11. Care este locul tau preferat pentru lectura?

Nu stiu daca am neaparat un loc preferat pentru lectura, dar e important sa ma atinga soarele. Imi place vara, afara, cu pisica mea neagra in brate, torcand.

12. Cand citesti, asculti muzica sau preferi linistea?

Asa cum am spus si in articolul Cum m-am apucat de citit, nu am o problema cu zgomotele, fie ele muzica sau vocea oamenilor, sau aspiratorul mamei sau bormasina vecinului. Dar nu am un obicei din a citi cu muzica.

13. Ai citit carti in format electronic?

Da, multe. Citesc mult si in spaniola si nu prea am de unde sa imi iau carti aici, asa ca cele in format electronic sunt numai bune. Proportia era mai mare in favoarea ebook-urilor pana pe la jumatatea anului trecut, dar acum majoritatea o reprezinta cele tiparite.

14. Citesti numai carti cumparate sau si carti imprumutate?

Imprumut mult de la Bookster. 50% din ce citesc vine de acolo.

15. Fa un top 5 al celor mai bune carti/serii pe care le-ai citit vreodata

Leapsa asta are la final lovitura suprema. E prea greu sa aleg asa ca raman cu variantele de la intrebarea 5.

Voi ce ati raspunde la fiecare din intrebarile acestei provocari?

Posted on

Maestrul papusar – Joanne Owen

Titlu in romana: Maestrul papusar

Titlu in engleza: Puppet master

Autor: Joanne Owen

Apariție: 1 Mai 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Maestrul papusar sta in biblioteca mea de la sfarsitul anului 2015. Este o carte pe care am primit-o cadou de la fosta mea sefa, in ultima mea zi de munca in companie, si recunosc ca multe luni dupa aceea si nu mi-a venit sa citesc cartea. Nu va ganditi la prostii, numele cartii nu ar putea fi interpretat in nici un fel legat de munca.

Actiunea se desfasoara la inceputul secolului XX in Praga, si doar prin aceste doua aspecte povestea atrage. Praga vazuta prin carti, mi se pare minunata, cred ca se potriveste de minune cu misterele.

Milena este protagonista noastra, o fata cu un nume atat de frumos, dar cu o poveste trista: parintii ei nu mai sunt langa ea. Teatrul pe care acestia il aveau este in paragina, si risca sa il piarda. Tatal sau a murit intr-un accident iar mama ei a disparut, si nu au nici o veste de la ea. Milena a ramas cu bunica ei si cu matusile sale, si il are aproape si pe prietenul ei, Lukas, cel care o va insoti in toata aventura de care va avea parte atunci cand il cunoaste pe Maestrul papusar  si pe Zdenko si Zdenka.

Este o carte cu elemente fantastice din plin, iar cireasa de pe tort o reprezinta mostenirea Milenei, despre care afla de la bunica ei.

Cred ca personajele mele preferate sunt cele doua matusi, Katerina si Tereza, nu stiu exact de ce, dar daca ar fi sa vad o ecranizare a acestei carti, as fi tare curioasa sa vad cum au fost conturate cele doua. Pe de alta parte, asa cum ar fi de asteptat, cele mai antipatice personaje sunt Maestrul papusar, atat de rece, ciudat si calculat si gemenii, Zdenko si Zdenka, foarte uraciosi.

Modul in care este editata cartea este unul care te introduce in poveste, te poarta pe valurile aventurii si nici nu simti cum trec paginile. Mi-as dori sa mai citesc o continuare a acestei povesti dar ma indoiesc ca va mai fi.

Posted on

Schimbarea – Mo Yan

Titlu in romana: Schimbarea

Titlu in chineza: 变 (Biàn)

Autor: Mo Yan

Apariție: 2010

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cartea aceasta a fost o surpriza pentru mine si cred ca si pentru voi, cei care imi cititi blogul, intrucat nu face parte din ceea ce citesc eu. Daca imi aduc bine aminte, cred ca este prima carte a unui scriitor chinez pe care o citesc. A fost o provocare pe care Secret Santa mi-a oferit-o si nu a trecut prea mult timp pana ce i-am rasfoit paginile.

Mo Yan a castigat premiul pentru literatura in 2012 si cred ca nu ma voi opri doar la Schimbarea, intrucat aceasta carte m-a intrigat oarecum si as vrea sa vad si ce altceva a mai scris.

Schimbarea este o biografie a autorului, care incepe cu anii de scoala a lui Mo Xie (numele pe care si l-a dat autorul in carte) si ne poarta pana in zilele cele mai recente ale acestuia, cand este un scriitor faimos.

Pe masura ce expune diversele situatii prin care a trecut de-a lungul anilor, autorul ne poveste si viata colegilor lui Lu Wenli si He Zhiwu. Cei doi joaca roluri importante in viata lui Mo Xie iar atunci cand acesta povesteste anecdote legate de cei doi, se simte un ton de nostalgie in randuri.

Mo Xie nu este un copil problematic, asa cum este He Zhiwu care renunta la scoala, un lucru de neimaginat in China anilor ’60. Protagonistul nostru merge cu pasi mici si siguri spre indeplinirea visului sau, desi viata in satul sau nu-i dadea prea multe sanse de reusita.

Se angajeazasa si intr-o zi He Zhiwu ii cere bani cu imprumut, promitandu-i ca ii va inapoia. Anii trec si viata protagonistului nostru se schimba datorita prietenului sau.

Desi e o carte mica care se citeste extrem de repede, am trecut cu greu peste paginile in care Mo Xie ne povesteste despre perioada petrecuta in armata. Am avut totusi impresia pe mai tot parcursul cartii, ca lipsesc completarile tuturor situatiilor prezentate in carte. M-am simtit ca si cum as fi citit un rezumat al cartii in sine, ca si cum autorul s-ar fi cenzurat. Cred ca tocmai asta m-a si intrigat si chiar imi doresc sa mai citesc si alta carte a acestui scriitor.

 

Posted on

Pofta de ciocolata – Care Santos

Titlu in romana: Pofta de ciocolata

Titlu in catalana: Desig de xocolata

Autor: Care Santos

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Acum aproape un an de zile am participat la lansarea oficiala a cartii Pofta de ciocolata, la libraria Humanitas Cismigiu, unde a fost prezenta si autoarea, Care Santos, pe care am avut in sfarsit placerea sa o cunosc, si sa-i spun ca o citesc de la liceu, cartea ei, Te dire quien eres fiind prima carte in spaniola pe care am citit-o. M-am indragostit inca de pe atunci de stilul ei de a scris, si nu am piedut nici o ocazie de a o citi. Asa cum v-am mentionat aici, aici si aici, Care Santos este de departe unul dintre autorii mei preferati, iar la capitolul contemporani spanioli, se bate cu Carlos Ruiz Zafón.

Cartea Pofta de ciocolata care face parte din biblioteca mea s-a transformat intr-o autentica comoara pentru mine, pentru ca autoarea mi-a scris si cateva cuvinte in limba ei materna, pe care si eu o vorbesc: catalana, si mi-a urat sa nu-mi lipseasca niciodata nici ciocolata nici literatura, doua lucruri pe care eu le iubesc enorm.

Pofta de ciocolata ne conduce prin viata a trei femei din epoci diferite, care au in comun doua lucruri: toate trei au locuit in Barcelona, acest minunat oras pe care cu siguranta toti cei care l-au vizitat il iubesc, si o ciocolatiera ce a trecut prin mainile fiecareia dintre protagonistele noastre.

Sara traieste in prezent si face parte dintr-o familie cu mare renume in domeniul ciocolatei, renume pe care ea il duce mai departe cu mandrie. Si-a cunoscut sotul, si pe prietenul cel mai bun al celor doi soti, Oriol Pariot, tocmai la un curs de ciocolata si odata cu prietenia lor a aparut si ciocolatiera in viata lor, in acest mic obiect incapand exact trei cesti de ciocolata.

Aurora a trait in secolul XIX, si a fost fiica unei servitoare ce a murit la nasterea ei. A avut norocul sa fie crescuta in familia pe care o servea mama ei, dar tot pentru a o servi pe fiica acestora, nascuta in aceeasi perioada cu Aurora.

Mariana a trait in secolul XVIII iar sotul ei este cel mai faimos ciocolatier din oras. Acesta a creat si o masina pentru a face ciocolata, o masina care este ravnita de ceilalti ciocolatieri din oras, de catre englezi si de catre francezi.

Povestea este una originala si foarte frumos legata, pentru ca pana la urma sunt 3 povesti separate dar care au acest punct de legatura pe care il descoperi pe masura ce trec paginile. Pentru ca ciocolatiera nu a ajuns intamplator in mainile fiecareia dintre cele trei femei, ci in spatele aventurii se afla povestea ciocolatierei.

Dintre toate cele trei povesti, cea a Sarei m-a atras cel mai mult si mi s-a parut cea mai interesanta si intriganta. Rolul foarte important pe care il are Oriol in viata ei si a sotului ei a fost punctul culminant pentru mine si implicarea ciocolatierei in acest amestec de intrigi ofera si deznodamantul, dupa ce tot ea ne-a oferit inceputul.

¨… ai cumparat un obiect incarcat de povesti. Daca-ti apleci urechea, vei putea sa le-asculti, sunt sigur. E clar ca tu esti omul pe care il asteptam de douazeci si cinci de ani. Zic eu ca lucrurile se-ntampla cum si cand trebuie sa se-ntample, nici o secunda mai devreme¨.

Trebuie sa cititi aceasta frumoasa carte, insotiti sau nu de o ciocolata calda si incalziti de razele soarelui de primavara. Va fi savuroasa, va garantez!