Iubita locotenentului francez – John Fowles

Titlu in romana: Iubita locotenentului francez

Titlu in engleza: The French Lieutenant’s Woman

Autor:  John Fowles

Apariție: 1969

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cel mai cunoscut roman al lui John Fowles, ¨Iubita locotenentului francez¨ este un roman de dragoste ce a intrat curand in biblioteca mea, fiindu-mi oferit de catre cei de la Libris. De cand am citit ¨Colectionarul¨ care mi-a placut foarte mult, mi-am dorit sa citesc si alte opere ale lui John Fowles, asa ca am profitat de aceasta ocazie.

Povestea incepe cu Charles Smithson care este logodit cu Ernestina Freeman, fiica unui negustor bogat. Actiunea se petrece in anul 1867, in principal in Lyme, o localitate din Anglia, unde Ernestina isi petrece o perioada cu o ruda si unde Charles o insoteste. Impreuna o cunosc pe femeia careia toata lumea i-a pus porecla ¨Tragedia¨ sau ¨Tarfa locotenentului francez¨, Sarah Woodruff.

Din momentul in care Charles o vede pe Sarah, lucrurile din viata sa iau o turnura neasteptata. In mod ciudat, este mereu atras in zonele unde se afla Sarah, practic femeia iesindu-i in cale atunci cand nu se asteapta. Incalcand orice regula a societatii din acel moment, Charles afla incet incet povestea care a dus-o in dizgratie pe Sarah si din cauza careia i se spune ¨Tragedia¨.

Desi pare previzibil ceea ce se va intampla, autorul a avut mai multe planuri pentru protagonisti si nu a limitat totul doar la o simpla poveste de dragoste. In sensul ca, autorul joaca rolul naratorului care compara situatia din 1867 cu cea din momentul scrierii romanului si de el depinde evolutia povestii, lucru pe care nu se sfieste sa ni-l arate cu orice ocazie.

Despre personaje pot spune ca sunt bine create, reale si complexe. In mod suprinzator, Ernestina nu e in ochii mei doar o tinerica rasfatata, cu un tata bogat. E dedicata viitorului ei sot si incearca sa-l inteleaga pe cat posibil. In schimb, Sarah imi este total antipatica, desi am incercat sa ii inteleg rolul. Este prea dramatica si nu stiu de ce, dar am impresia ca autorul nu a vrut sa o lase sa para doar o victima a sortii. Este un personaj controversat si diferit de alte personaje pe care le-am cunoscut in acest gen de opere. Singurul care se apropie de tipicul personaj din romanele de dragoste este, din punctul meu de vedere, Charles.

John Fowles ne prezinta foarte bine elemente din epoca victoriana, ne da multe detalii despre mediul in care traiau cei trei protagonisti si celalalte personaje ce fac parte din tabloul romanului. Cunoastem prin intermediul sau, informatii despre mediul cultural, despre tot ce era la moda in acea vreme, despre politica si despre societate in general.

¨Iubita locotenentului francez¨a fost o surpriza pentru mine. Total diferita de ¨Colectionarul¨, pune in scena o poveste de dragoste unde ambii protagonisti au de pierdut, intr-o epoca unde o astfel de istorie a fost aspru judecata si neinteleasa, Este un roman complex unde rolul cel mai importanta este cel al naratorului, datorita indraznelii sale.

 

Splendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini

Titlu in romana: Splendida cetate a celor o mie de sori

Titlu in engleza: A Thousand Splendid Suns

Autor:  Khaled Hosseini

Apariție: 22 mai 2007

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Am auzit vorbindu-se despre aceasta carte de o multime de ori si mi-a atras atentia. De aceea, nu am ezitat sa o aleg atunci cand o prietena mi-a recomandat-o si mi-a oferit-o.

Aceasta carte ne-o aduce pentru inceput pe Mariam, fiica din afara casatoriei a unui bogat om de afaceri. Traieste intr-o lume doar a ei, departe de familia tatalui sau, dar avand-o aproape pe mama ei, in afara orasului Herat. Este un copil ca oricare altul, care il divinizeaza pe parintele sau, pe care il vede din cand in cand, atunci cand acesta vine in vizita. Mama sa o vrea doar alaturi de ea iar atunci cand Mariam decide sa porneasca singura spre oras pentru a-si vizita tatal si pe familia sa, femeia ia o decizie drastica, cu care o amenintase pe copila.

In orasul pe care nu il cunoaste, Mariam gaseste casa tatalui sau, dar acesta nu-si arata chipul. Dupa ce-si petrece noaptea in fata casei, Mariam se intoarce acasa, dar ceea ce gaseste acolo ii va schimba viata pentru totdeauna.

La 15 ani, Mariam obtine prea tarziu ceea ce si-a dorit: sa faca cunostinta cu familia tatalui sau si sa ajunga in casa acestuia. Curand, sotiile parintelui sau vor scapa de ea, casatorind-o cu Rashid, un barbat din Kabul, mult mai in varsta decat ea. Desi incearca sa ii faca pe plac, Mariam nu obtine bunavointa lui, si viata ei este extrem de chinuita. Singurele momente fericite sunt cand ramane insarcinata. Dar din pacate, soarta nu-i va darui nici un copil.

In acelasi oras, o familie vecina are o fetita, Laila, careia i se dedica a doua parte a cartii. Este o fetita inteligenta si are un prieten pe nume Tariq. In 1987, atunci cand facem cunostinta cu Laila, fratii ei, pe care ea nu ii cunoaste, sunt plecati la razboi. Lailei ii place sa mearga la scoala, sa citeasca, isi doreste sa o poata ridica din pat pe mama ei depresiva si ii place sa isi petreaca timpul cu Tariq.

Din cauza razboiului si a sortii, Lailei i se schimba viata si nu in modul in care si-ar fi dorit. Rashid o aduce in viata sa si o ia de sotie, lucru care nu-i este deloc pe plac lui Mariam. La inceput, cele doua sotii se au ca soarecele si pisica dar, avand parte de aceeasi soarta grea, se apropie incet, iar legatura lor devine extrem de puternica. Iar a treia parte a romanului  este ca cireasa amara de pe tort: din ce in ce mai multe greutati si probleme, atat in casa cat si in societate.

Romanul mi se pare unul de exceptie: bine construit, o drama unde nu se grabesc lucrurile iar asta ii da un plus de realitate. Iar autorul, pe langa expunerea vietii grele a celor doua femei, aduce foarte bine in plan si contextul societatii din care ele face parte. Vedem cum incet incet femeilor li se iau drepturile de pe o zi pe alta, si sunt obligate sa se acopere din cap pana-n picioare. Este o realitate cu care din pacate, femeile din Afganistan si nu numai, se confrunta si in zilele noastre.

“Splendida cetate a celor o mie de sori” este un roman despre putere, sacrificiu, greutati si piedici, daruire si dragoste, asta in ciuda tuturor lucrurilor negative pe care le prezinta. Imi plac foarte mult cele doua personaje feminine, ba chiar as fi putut spune ca Laila este preferata mea, asta daca gestul final al lui Miriam nu m-ar fi marcat.

Va recomand din suflet cartea si indiferent cat de multa tristete v-ar face sa simtiti, va va oferi si speranta. Pentru ca oricat de grea e viata, intotdeauna vom putea gasi atat oameni buni cat si sentimente pure.

 

Partea intunecata a magiei (#1 Shades of Magic) – V.E. Schwab

Titlu in romana: Partea intunecata a magiei

Titlu in engleza:  A darker shade of magic

Autor:  V.E. Schwab

Apariție: 24 februarie 2015

Followed by: A gathering of shadows, A conjuring of light

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Despre “Partea intunecata a magiei” am auzit de la una din vloggeritele de carte din afara, “A clockwork reader“, si ceea ce m-a atras initial au fost atat coperta cat si descrierea.  Cartea mi-a fost oferita de Libris, este scrisa de V.E. Schwab si face parte din categoria young adult, o categorie de care dupa cum probabil ati observat, nu ma feresc deloc, mai cu seama daca implica lumi cu fantezie.

Actiunea romanului se petrece intr-un univers plin de magie unde nu avem mai putin de patru Londre: Rosie, Gri, Alba si pierduta Londra Neagra, care a fost macinata de magia intunecata, conform informatiilor pe care oamenii le au. Londra Alba este cunoscuta ca fiind sangeroasa si este condusa de gemenii Dane, care nu se dau la o parte de la nici o sansa de a tortura si ucide, pentru a detine puterea si pentru a se distra. Londra Rosie este plina de magie, oamenii putand-o controla fara probleme. Familia regala se numeste Meresh iar fiul lor este ca fratele lui Kell. Londra Gri este un oras comun, fara magie, ca si cel din zilele noastre iar acolo locuieste Lila. Londra Neagra este, asa cum am spus, orasul unde magia i-a consumat pe oameni, intrucat acestia nu au mai putut sa o controleze. Nimeni nu mai poate intra sau iesi de acolo.

Kell este un Antari, un magician care are privilegiul de a putea calatori intre lumile paralele ale Londrelor existente. El a crescut in Londra Rosie alaturi de familia regala a acesteia si are rolul de a fi mesagerul dintre Londra Alba, Rosie si Gri. Pe langa rolul de mesager, Kell este contrabandist: ii place sa duca de colo colo artefacte din cele trei orase. Iar acest lucru ii va aduce doar probleme in ziua in care accepta sa ia un anume pachet. Acesta ii va conduce drumul catre Lila, femeia care se imbraca in barbat si ii jefuieste pe ceilalti.

Cei doi vor face echipa in incercarea de a duce obiectul misterios si periculos in locul de unde provine. Lucrurile le scapa de sub control si vor trebui sa faca eforturi foarte mari pentru a lupta impotriva magiei intunecate. Kell va sacrifica mai mult decat a crezut vreodata.

Mi-a placut mult ideea celor patru lumi paralele conturate in jurul aceluiasi oras, mai cu seama fiind vorba si de Londra, care prin definitie e misterios. Impletirea cu magie aduce un plus de valoare povestii. Eu sunt fan al romanelor cu un strop de fantezie si m-am bucurat de la prima pana la ultima pagina.

Recomand romanul iubitorilor de fantasy si magie, atat tineri cat  si celor trecuti de varsta adolescentei. Abia astept traducerea urmatoarelor volume pentru a afla ce se va intampla cu Lila si Kell.

 

 

Dinte pentru dinte (#5 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in romana: Dinte pentru dinte /sp. El hombre que perseguía su sombra

Titlu in suedeza: Mannen som sökte sin skugga/ engl. The girl who takes an eye for an eye

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 7 septembrie 2017

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest, The girl in the spider’s web 

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Dinte pentru dinte este cel mai recent volum al seriei Millenium, inceputa de Stieg Larsson si continuata de catre David Lagercrantz dupa moartea celui care a creat acest fenomen.

O regasim pe Lisbeth savarsind o condamnare de doua luni in inchisoarea Flogberga, unde a fost trimisa si pentru a fi pusa la adapost de dusmanii pe care si i-a facut de-a lungul timpului. In ciuda faptului ca i-a salvat viata copilului autist al lui Frans Balder, a primit aceasta condamnare si pentru ca nu a colaborat cu autoritatile, lucru cu care deja ne-a obisnuit deja.

Lisbeth incearca sa se tina departe de necazuri (acesta fiind un lucru cam neobisnuit pentru ea) dar ii este imposibil, pentru ca si in inchisoare se confrunta cu nedreptati. Cea pe care o va ochi de aceasta data este Faria Kazi, o fata din Bangladesh care a ajuns in acest loc dupa ce a primit o condamnare pentru crima. Din pacate, Faria este victima unei femei care conduce toate lucrurile si situatiile din inchisoare. Calaul, pe numele ei Benito Andersson, este o persoana extrem de periculaosa. Prin prezenta ei si povestea pe care autorul o dezvolta in jurul acesteia, mi se pare ca David Lagercrantz se abate de la ideea pe care au mers cartile anterioare. Totusi, nu renunta la trecutul lui Lisbeth si primim si mai multe detalii din copilaria protagonistei noastre. Holger Palmgren, cel care i-a fost tutore fetei, intra in posesia unor documente extrem de importante si ii cere ajutorul lui Mikael Blomkvist.

Odata cu aceasta punere in scena, mi se pare ca autorul a creat doua istorii cumva paralele in acest volum. Dintre toate cartile din seria Millenium, acesta este romanul care-mi place cel mai putin, atat din cauza celor doua povesti paralele pe care le-am mentionat cat si din cauza exploatarii mari a partii dedicate lui Benito si a implicarii acesteia, despre care am spus mai sus.

Nici personajele nu-mi mai plac atat de mult, si o mai spun desi am mentionat asta si in articolul despre volumul patru, pentru ca sunt schimbate si pentru ca se vede aportul adus de Lagercrantz asupra lor.

O sa continui totusi sa citesc toate cartile ce vor aparea in aceasta serie, deoarece ma simt legata de Millenium si-mi doresc sa vad pe mai departe incotro vor fi conduse caile lui Lisbeth si ale lui Mikael.

Prizoniera in panza de paianjen (#4 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in spaniola: Lo que no te mata te hace más fuerte/ro. Prizoniera in panza de paianjen

Titlu in suedeza:  Det som inte dödar oss/ engl. The girl in the spider’s web

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 27 august 2015

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest

Followed by: The girl who takes an eye for an eye

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ciuda faptului ca Stieg Larsson a murit in anul 2004 in urma unui atac de cord si seria Millenium nu a mai putut fi continuata de catre acesta, David Lagercrantz a dus mai departe povestea suedezilor nostri preferati: Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist. Pentru moment ne bucuram de volumele patru si cinci ale seriei dar cred ca pe viitor vom putea sa ii mai insotim pe cei doi in aventurile pe care-i  va conduce condeiul lui David Lagercrantz.

Romanul “Prizoniera in panza de paianjen”  ne introduce intr-o noua poveste complicata, unde un rol important il are Frans Balder, un om extrem de faimos si destept care se intoarce in Suedia, din Statele Unite ale Americii si incearca sa isi recupereze fiul din mainile fostei sotii si al iubitului acesteia. Baiatul este autist si nici unul dintre parinti nu a reusit sa se ocupe cum trebuie de acesta, mai cu seama Frans care a fost si plecat din tara. Acum incearca sa recupereze timpul pierdut, dar ceea ce nu stie barbatul este ca timpul sau este limitat.

Contrar asteptarilor, nu Mikael o contacteaza pe Lisbeth si nici aceasta pe el, ci punctul lor de legatura este chiar Frans. Ziaristul, pentru ca este contactat de omul de stiinta si Lisbeth pentru ca il cunostea si ea pe Frans. Asadar, cei doi au un scop comun, dar imi pare ca de aceasta data Lisbeth e mult mai implicata decat inainte si este putin schimbata. De fapt putin mai mult, pentru ca nu este acea Lisbeth pe care o cunosteam noi. Unde pana acum, abia-si purta singura de grija, acum este o buna samariteana care il rapeste pe fiul lui Frans si porneste intr-o cursa nebuna in care trebuie sa se apere pe sine si pe micut.

Nu pot sa spun ca nu am simtit diferenta intre legendarul Stieg Larsson si cel care a continuat Millenium. Parca aerul personajelor este diferit, si nu ma refer doar la Mikael si la Lisbeth, ci si la personajele secundare care i-au insotit pe cei doi pana acum. In plus, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca autorul a schimbat unele idei, sau pur si simplu le-a abandonat. De exemplu, ma refer la relatia pe care Mikael a inceputul la sfarsitul volumului trei, despre care nu se mai mentioneaza absolut nimic in “Prizoniera in panza de paianjen”. Totusi David Lagercrantz si-a lucrat opera si si-a pus bine la punct directia pe care vrea sa mearga.

Cred ca David Lagercrantz duce povestea lui Lisbeth pe o alta carare decat cea pe care ar fi vrut s-o duca Stieg Larsson. Aparitia si implicarea sorei eroinei noastre este prezenta mai mult decat mi-as fi dorit, desi nu se spune negru pe alb ca despre ea e vorba.

Ca sa inchei, va recomand romanul daca v-a placut la fel de mult seria Millenium, si vrei sa vedeti incotro a dus-o David Lagercrantz. Daca nu as fi citit cele trei romane scrise de Stieg Larsson, i-as fi dat acestei carti 5/5 stele, dar nu pot face asta pentru ca inevitabil o compar.