Titlu in romana: Dinte pentru dinte /sp. El hombre que perseguía su sombra
Titlu in suedeza: Mannen som sökte sin skugga/ engl. The girl who takes an eye for an eye
Autor: David Lagercrantz
Apariție: 7 septembrie 2017
Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest, The girl in the spider’s web
Nota: 3/5
Dinte pentru dinte este cel mai recent volum al seriei Millenium, inceputa de Stieg Larsson si continuata de catre David Lagercrantz dupa moartea celui care a creat acest fenomen.
O regasim pe Lisbeth savarsind o condamnare de doua luni in inchisoarea Flogberga, unde a fost trimisa si pentru a fi pusa la adapost de dusmanii pe care si i-a facut de-a lungul timpului. In ciuda faptului ca i-a salvat viata copilului autist al lui Frans Balder, a primit aceasta condamnare si pentru ca nu a colaborat cu autoritatile, lucru cu care deja ne-a obisnuit deja.
Lisbeth incearca sa se tina departe de necazuri (acesta fiind un lucru cam neobisnuit pentru ea) dar ii este imposibil, pentru ca si in inchisoare se confrunta cu nedreptati. Cea pe care o va ochi de aceasta data este Faria Kazi, o fata din Bangladesh care a ajuns in acest loc dupa ce a primit o condamnare pentru crima. Din pacate, Faria este victima unei femei care conduce toate lucrurile si situatiile din inchisoare. Calaul, pe numele ei Benito Andersson, este o persoana extrem de periculaosa. Prin prezenta ei si povestea pe care autorul o dezvolta in jurul acesteia, mi se pare ca David Lagercrantz se abate de la ideea pe care au mers cartile anterioare. Totusi, nu renunta la trecutul lui Lisbeth si primim si mai multe detalii din copilaria protagonistei noastre. Holger Palmgren, cel care i-a fost tutore fetei, intra in posesia unor documente extrem de importante si ii cere ajutorul lui Mikael Blomkvist.
Odata cu aceasta punere in scena, mi se pare ca autorul a creat doua istorii cumva paralele in acest volum. Dintre toate cartile din seria Millenium, acesta este romanul care-mi place cel mai putin, atat din cauza celor doua povesti paralele pe care le-am mentionat cat si din cauza exploatarii mari a partii dedicate lui Benito si a implicarii acesteia, despre care am spus mai sus.
Nici personajele nu-mi mai plac atat de mult, si o mai spun desi am mentionat asta si in articolul despre volumul patru, pentru ca sunt schimbate si pentru ca se vede aportul adus de Lagercrantz asupra lor.
O sa continui totusi sa citesc toate cartile ce vor aparea in aceasta serie, deoarece ma simt legata de Millenium si-mi doresc sa vad pe mai departe incotro vor fi conduse caile lui Lisbeth si ale lui Mikael.