Followed by: Pop Goes the Weasel, The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.
Notă Goodreads: 4/5
Ghici cine moare primul este un thriller interesant, o carte care face parte dintr-o serie ce poartă numele Helen Grace, o femeie detectiv care se ocupă de cazurile prezentate în acest roman și care are un rol mai complicat decât acela de a desluși misterul crimelor.
Cartea începe cu o tânără care iese aproape moartă dintr-o pădure și mărturisește ceea ce i s-a întâmplat. Povestea ei pare incredibilă și aproape de necrezut.
La puțin timp după această întâmplare, are loc un scenariu similar, doar că de această dată nu e vorba despre un cuplu format dintr-o femeie și un bărbat, ci despre doi bărbați fără nici o legătură amoroasă. Doar unul dintre ei supraviețuiește. Detectiva Helen Grace este resonsabilă cu elucidarea misterului și găsirea ucigașului.
Acțiunea nu va fi prezentată doar dintr-un punct de vedere, ci vom avea ocazia să intrăm în pielea victimelor asasinului, ceea ce oferă, din punctul meu de vedere, un plus de originalitate.
Ceea ce consider eu clișeic este personajul principal, Helen Grace, care întruchipează tipicul polițist cu probleme cu alcoolul, misterios, plin de secrete, singuratic, fumător și trecut de prima tinerețe. În plus, Helen ascunde și o latură mai puțin ortodoxă a sa, pe care o putem înțelege sau nu, mai ales după ce îi aflăm povestea.
Rolul pe care Helen îl are în contextul asasinatelor nu este doar unul obiectiv, de a afla și de a prinde asasinul. Vom afla care este de fapt legătura dintre povestea ei de viață, asasinatele care au loc și asasinul care pune totul la cale.
M-am bucurat de această lectură dar a fost destul de previzibilă pentru mine și de aceea nu i-am dat numărul maxim de stele pe Goodreads. Dar categoric voi continua să citesc cărțile din această serie.
Iată că tocmai se încheie primul trimestru al anului 2019 și a sosit momentul să fac o retrospectivă a cărților citite și cumpărate în această perioadă. Țin să precizez că de cumpărat am cumpărat foarte puține cărți deși ispita nu a lipsit. Doar că, încep să conturez o nouă colecție de cărți aici în Belgia.
Ce am citit
Începută la sfârșit de decembrie 2018 și terminată în ianuarie 2019, Biblioteca sufletelor (III Miss Peregrine’s Peculiar Childern) de Ransom Riggs a fost prima carte citită în acest an. Au urmat Povestea mea de Michelle Obama și Invadarea ținutului Tearling de Erika Johansen, cel de-al doilea volum al seriei Regina Ținutului Tearling.
Pentru că am vrut să reduc numărul cărților aflate pe lista mea de to read de pe Goodreads, am decis ca anul acesta să citesc cât mai multe dintre cărțile pe care le-am tot adăugat acolo de-a lungul timpului. E adevărat că am mai și șters din ele și am adăugat altele noi deoarece gusturile mele s-au mai modificat. În plus, am luat cu mine din România câteva romane care se aflau de ceva timp în biblioteca mea și de care nu mă atinsesem până acum.
Am continuat astfel cu acest plan al meu, și am citit Fata cu toate darurile de M.R. Carey, Divas rebeldes de Cristina Morató și Ultimii martori de Svetlana Aleksievici. Am încheiat luna ianuarie cu o carte nou intrată în mica mea bibliotecă, Rivers of London de Ben Aaronvitch, care face parte din seria Peter Grant.
Luna februarie a început cu Pasărea furtunii de Conn Iggulden, care și ea face parte dintr-o serie cu numele Războiul celor două roze. Au urmat Station eleven de Emily St. John Mandel (care în limba română are un nume tare ciudat: Simfonia itinerantă), Wintersong (Canción de invierno), care face parte dintr-o serie cu același nume scrisă de S. Jae-Jones, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, Miniaturista de Jessie Burton și Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge, al doilea volum al seriei Helen Grace.
În luna martie am început cu o carte care se află pe lista mea cu 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, și aceasta se numește Soția călătorului în timp de Audrey Niffenegger. După ce am văzut vlogul Dianei, fata care se ocupă de contul Cartideiubit de pe instagram, despre seria Tronul de cleștar de Sarah J. Mass, am hotărât să citesc și eu primul volum, cel care dă și numele seriei.
Și pentru că îmi era dor de niște chick-lit, am ales să citesc Pe urmele lui Harry Winston de Lauren Weisberger. Încă o carte de pe lista mea pentru anul acesta a fost Un gentleman la Moscova de Amor Towles. A urmat cel de-al doilea volum al seriei Tronul de cleștar, cu numele Diamantul de la miezul nopții. Spre sfârșit de martie, am revenit la audiobookuri, la care renunțasem spre finalul anului trecut, și am ales să ascult Vreau să fiu V.I.P. de Lauren Weisberger (varianta în limba engleză Everyone worth knowing) și Lecții de magie: cum să-ți cultivi creativitatea de Elizabeth Gilbert (tot varianta în limba engleză Big magic: Creative Living Beyond Fear).
Cărți noi în biblioteca mea
Așa cum am menționat și mai sus, nu am cumpărat prea multe cărți noi anul acesta. În luna ianuarie am plasat prima mea comandă pe site-ul bookdepository și mi-am luat 5 cărți în limba engleză: Rivers of London de Ben Aaronvitch, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, The miniaturist de Jessie Burton, Fly away de Kristin Hannah și A gentleman in Moscow de Amor Towles. De altfel, 4 din cele 5 cărți au fost deja citite.
În luna februarie am fost cuminte și nu am cumpărat nimic, iar în martie am dat o comanda pe Amazon Germania, de unde mi-am luat Great Alone de Kristin Hannah și primul volum al trilogiei Winternight, The bear and the nightingale de Katherine Arden, care are o copertă superbă.
Cam astea au fost achizițiile mele și cred că nu se vor extinde cu mult în următoarele luni, pentru că intenționez să rămân la audiobookuri. Voi ce ați mai citit?
Eu am făcut cunoștință cu stilul autoarei Tatiana de Rosnay atunci când am citit cartea Se numea Sarah, care mi-a plăcut foarte mult și am avut ceva așteptări și de la Vieți secrete.
Acest roman ni prezintă pe Antoine Rey și pe sora lui, Melanie, două persoane mature, care aleg să petreacă încă timp împreună chiar dacă fiecare dintre ei are viața sa. Cu ocazia zilei de naștere a lui Melanie, Antoine alege să îi facă o surpriză și merg împreună pe insula Noirmoutier, locul unde familia lor mergea mereu când ei erau copii, petrecând împreună clipe frumoase. Numai că, în spatele amintirilor frumoase se ascund secrete ce mai devreme sau mai târziu vor ieși la iveală.
La întoarcerea din scurta vacanță, Melania își amintește ceva din ultima vacanță petrecută pe insula Noirmoutier. Din păcate asta duce la un eveniment nefericit iar Antoine se trezește prins între trecut și prezent, între relația cu părinții și bunicii săi și relația cu copii săi și fosta soție. Va descoperi cât de bine se cunoaște pe sine și pe cei din jurul său. Cât de greu îi va fi să accepte adevărul?
Mi-a plăcut ideea acestui roman, și mai ales povestea din spatele poveștii, adică istoria familiei Rey. Legătura dintre întâmplarea care declanșează ceva în relația lui Melanie și lui Antoine cu amintirile legate de familie mi s-a părut puțin trasă de păr. Și mai ales ce se întâmplă cu Melanie după aceea. Nu a părut foarte credibil cursul pe care l-au luat lucrurile. În plus, Antoine mi-a fost extrem de antipatic și cred că asta a cântărit destul de mult în cum am simțit eu cartea până la urmă.
Dar dincolo de aceste lucruri mai puțin pozitive, care țin strict de cum am privit eu această lectură, vă recomand romanul Vieți secrete de Tatiana de Rosnay dacă vă plac poveștile de familie și secretele care ies la iveală oricât de mult ar încerca unii să le țină ascunse.
The girl in the glass de Jeffrey Ford se afla pe lista mea de citit de pe Goodreads de ceva timp. Începând cu anul trecut, am decis să citesc din lecturile to read de pe platforma menționată și să încerc să le reduc numărul. Și am început cu cele mai vechi iar printre ele se află și The girl in the glass, despre care nu știu dacă a fost tradusă la noi, pentru că eu nu am reușit să o găsesc. Eu am citit varianta ebook, în limba spaniolă.
În centrul poveștii se află Diego, un tânăr de origine mexicană care este luat sub aripă de către un pungaș și împreună înșeală oamenii făcând sesiuni false de spiritism, puse la cale atât de bine încât este greu de crezut că nu sunt reale, cel puțin pentru oamenii care suferă și speră să mai vorbească o dată cu cei dragi, trecuți în lumea cealalaltă. Cei doi sunt însoțiți și de Antonio, un bărbat gigant care a făcut parte în trecut din lumea circului.
Schell este numele bărbatului care îl ia în grija sa pe Diego, de pe străzile New Yorkului, unde suferea de foame și risca să fie deportat. Diego primește și educație din partea acestui bărbat ciudat, pasionat de fluturi.
Acțiunea se desfășoară în timpul Marii Depresiuni, în America și vom avea ocazia să cunoaștem personaje ciudate, imposibile, pe care le-am întâlni doar într-o lume a circului sau o lume fantastică.
În timpul uneia dintre sesiunile false de spiritism, Schell vede imaginea unei fetițe reflectată în geamul unei uși, și care pare că-i cere ajutorul. În ciuda faptului că pentru el totul a fost o farsă până acum, acesta este momentul în care lucrurile se schimbă și crede cu toată puterea sa în ceea ce a văzut, așa că pleacă în căutarea fetei, însoțit de Diego și Antonio.
Mi-a plăcut la nebunie lumea creată de Jeffrey Ford și recomand cartea celor care vor să citească un roman a cărei acțiune se desfășoară în timpul Marii Depresiuni.
În căutarea unui destin ne spune o poveste de la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial când, peste șase sute de femei pornesc în aventura regăsirii soților și logodnicilor la bordul unui portavion.
Dintre acestea, remarcăm patru dintre tinere, extrem de diferite, dar ale căror destine se împletesc în drumul spre regăsirea bărbaților alături de care își doresc să formeze o familie. În mod normal, astfel de călătorii se desfășurau pentru tinerele soții în vapoare pentru pasageri, dar de această dată cele peste 600 de femei călătoresc alături de peste 1000 de marinari și bărbați care se întorc de la război. Cartea are la bază fapte reale iar călătoria se va întinde pe șase săptămâni, cu o traiectorie ce merge de la Sydney până în Plymouth.
Așa cum am spus și mai sus, noi vom urmări îndeaproape patru dintre tinere: Margaret, Avice, Frances și Jean, care vor împări aceeași cameră. Vom cunoaște situația fiecăreia și motivele pe care le-au avut pentru a-și părăsi țara și a pleca în căutarea unui nou destin. Una dintre ele este însărcinată și-și părăsește familia cu tristețe, pentru a se alătura noii ei familii, în Anglia. Îi este teamă de cum va fi primită și privită. Alta, provine dintr-o familie înstărită și a fost crescută pentru a devenit soție și pentru a se mândri cu asta. Cea de-a treia a fost asistentă medicală în ultimii patru ani, după un trecut întunecat. Nu prea vorbește despre ea iar sufletul ei poartă urme adânci de tristețe. Își dorește să aibă parte de un nou început în Anglia. Este personajul meu preferat, cu care am rezonat cel mai bine. Ultima femeie, este de fapt o adolescentă în vârstă de 16 ani, naivă și plină de energia dată de vârstă. Cred că este una dintre persoanele a căror viață va fi cel mai mult afectată.
Jojo Moyes reușește să transmită ceea ce au trăit personajele la bordul acelui portavion, cum s-au schimbat ele, cum au interacționat cu bărbații de la bord și cum le-a afectat asta. Ceea ce nu mi-a plăcut deloc au fost începutul și finalul romanului. Și mă refer la modul prin care autoarea ne-a introdus în poveste. Deși este ca o semnătură pentru majoritatea operelor scrise de ea, pe care eu le-am citit, partea care se referă la prezent m-a dezamăgit de această dată. Mai bine intra direct în pâine, cred că ar fi fost mai drăguț. Nu mi-au plăcut personajele de la început și de la final și nici legătura creată cu trecutul și cu povestea în sine. Dar poate nu am înțeles eu cum trebuie lucrurile.
