Prințesa de hârtie (#1 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Paper princess

Autor: Erin Watt

Apariție: 4 aprilie 2016

Followed by: Broken Prince (Prințul de hârtie), Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Viața Ellei Harper nu a fost niciodată ușoară, cu atât mai mult de când mama ei a murit. Trebuie să lupte în fiecare zi pentru supraviețuire, asta până când în calea ei apare Callum Royal. Acesta este multimilionar, prieten cu Steven, tatăl biologic al Ellei și își dorește să o ajute pe fată, mai cu seamă pentru că Steven a dispărut.

Începând de atunci, viața Ellei se schimbă complet: de la sărăcie lucie ajunge într-o casă plină de lux. Dar asta nu înseamnă că lucrurile vor fi ușoare sau simple. Băieții lui Callum par că o urăsc iar școala la care merge pare a fi plină de copii bogați, răsfățați și capricioși.

Cei 5 băieți din casa Royal, conduși fiind de Reed, cel mai mare dintre cei rămași acasă, fac orice ca să o convingă pe Ella să plece, crezând despre ea că este o fată de cea mai joasă speață, încurcată fiind cu tatăl lor.

Cumva, cartea mi se pare extrem de previzibilă, dar în același timp te face să nu o poți lăsa din mână. Nu m-aș încumeta însă să o elogiez, așa cum am văzut adesea pe rețelele de socializare.

Începând cu Ella, continuând cu băieții și încheind cu Callum, toate personajele mi-au fost antipatice și mi s-au părut puerile. Dar așa cum am menționat, te cam lipești de paginile cărții. Am terminat-o foarte repede, citind-o de pe o zi pe alta și pe alocuri este distractivă.

Sfârșitul aduce ceva ce te face să vrei să continui cu lectura volumelor următoare, iar eu am continuat cu volumul doi pentru că am vrut să aflu cum va continua povestea familiei Royal după turnura pe care o iau lucrurile.

Prințesa de hârtie este o lectură ușoară, rapidă și relativ plăcută (asta dacă nu vă enervează foarte tare personajele). Dacă voi ați citit această carte aș vrea să aflu impresiile pe care vi le-a lăsat.

Casa de la Riverton – Kate Morton



Titlu în engleză: The house at Riverton

Autor: Kate Morton

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate



Am văzut de multe ori cărțile lui Kate Morton la diverși cititori și mi-au atras atenția. Am ales să încep cu Casa de la Riverton dar nu știu dacă a fost exact cea mai bună alegere. O să încerc să mai citesc și altceva.

Romanul începe în iarna anului 1999, când Grace Bradley, o femeie în vârstă, primește o scrisoare de la o tânără regizoare, în care o roagă să o ajute cu părerea ei despre filmul pe care îl face. Pelicula este despre o serie de întâmplări reale petrecute în 1924 în casa de la Riverton, unde Grace lucra.

Versiunea oficială a lucrurilor spune că tânărul Robbie S. Hunter, se sinucide lângă lacul de lângă casă în timpul unei petreceri extravagante și în fața lui Hannah și a lui Emmeline, surorile Hartford. După acel tragic eveniment, cele două nu vor mai vorbi niciodată.

Scrisoarea primită de Grace îi trezește o serie de amintiri și sentimente pe care le lăsase adânc ascunse înăuntrul ei. Grace a crescut cu mama ei până la vârsta de paisprezece ani iar despre tatăl ei nu știe nimic. Mama lui Grace a lucrat în casa de la Riverton până când a rămas însărcinată și a fost nevoită să renunțe la serviciul ei acolo. La 14 ani, Grace merge și ea la Riverton, unde le va cunoaște pe surorile Hartford și pentru care va simți o anume afinitate. Va ajunge chiar să devină confidenta lui Hannah.

Stăpânii casei de la Riverton sunt Lord și Lady Ashbury. Fiul lor cel mare este James, care este căsătorit cu Jemina. Ei au avut doi copii, dar aceștia au decedat. Al doilea fiu al lui Lord și Lady Ashbury este Frederick, care este văduv și are trei copii: David, Hannah și Emmeline.

Hannah este cea mai mare dintre frați și a fost mereu cea care a avut idei inovatoare. Este o luptătoare cu idei progresiste și nu este deloc mulțumită cu rolul pe care trebuie să îl aibă ca femeie în societate, dar este totuși dispusă să se sacrifice pentru binele familiei.

Emmeline este o romantică și visătoare și-și dorește să se căsătorească. Are o relație bună cu sora ei, până la evenimentul ce le va despărți pentru totdeauna.

David este cel care trebuie să ducă numele lordului Ashbury mai departe. El are un prieten cu numele Robbie S. Hunter care va deveni cu timpul și prietenul celor două surori.

Acțiunea are loc pe două planuri: unul în prezent și unul în jurul anilor 1914 când Grace a început să lucreze la casa de la Riverton. Personal, o prefer pe cea de la începutul Primului Război Mondial, pentru că cea din prezent nu a reușit deloc să îmi capteze atenția. În general, nu am o problemă cu romanele a căror acțiune se întâmplă pe două planuri dar, în acest caz, lucrurile au fost mult prea lente, cu scene fără importanță dezvoltate pe întregi pagini, și cu scene interesante peste care s-a trecut extrem de repede și cărora nu li s-a dat atenția cuvenită, din punctul meu de vedere.

Supermenajera – Sophie Kinsella

Titlu în engleză: The undomestic goddess

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 19 iulie 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Simțeam nevoia să citesc ceva relaxant și distractiv și am ales acest roman al lui Sophie Kinsella pentru că știam că nu o să mă dezamăgească.

Samantha Sweeting este o tânără avocată ce lucrează într-un cabinet extrem de cunoscut din Londra. Este specializată în drept financiar și își dorește cu ardoare să devină asociată. Visul aproape i se îndeplinește, dar în timp ce așteaptă anunțul oficial cu privire la numirea ei, descoperă pe biroul său dezordonat o hârtie extrem de importantă. Este vorba despre o afacere de nu mai puțin de 50 milioane de lire, dar termenul este depășit iar clientul a pierdut acești bani.

Confuză și panicată, Samantha fuge din birou, se urcă în primul tren și ajunge într-un sat. Din întâmplare, ajunge în casa unor oameni ce o confundă cu noua lor asistentă. Femeia nu dezminte lucrurile, deși nu este în stare să gătească nimic, dar speră cî până a doua zi să clarifice lucrurile.

Tot în casa acelor oameni, Samantha îl cunoaște pe Nathaniel, grădinarul. Acesta își dă seama imediat că Samantha nu are nimic de a face cu bucătăria sau cu curățeniam dar nu spune nimic. Ba din contră, o ajută și o roagă pe mama lui să o învețe să gătească. Samantha descoperă satfel o viață despre care nici nu bănuia că o să îi placă. În același timp, nu renunță la ideea de a afla adevărul cu privire la hârtia buclucașă pe care a găsit-o pe biroul său și care a adus-o în situația aceasta.

Iar ceea ce află, îi redă speranța de a-și recupera viața avută până în acel punct critic. Dar oare își mai dorește să-și dedice întreaga viață afacerii și să renunțe la micile plăceri ale vieții descoperite în micul sat, alături de Nathaniel?

Supermenajera este o lectură plăcută, distractivă, ce se citește ușor și repede și care te atrage ușor în poveste. Toate personajele sunt interesante, haioase, în special șefii Samanthei.

Eleanor Oliphant se simte excelent – Gail Honeyman

Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine

Autor: Gail Honeyman

Apariție: 17 mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.

Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.

Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.

În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.

Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.

Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.

Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.

Viață după viață – Kate Atkinson

Titlu în română: Viață după viață

Titlu în engleză: Life after life

Autor: Kate Atkinson

Apariție: 14 martie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Viață după viață” a reprezentat o noutate pentru mine. Acest roman ne prezintă viața Ursulei Todd, care are șansa de a se întoarce în anumite momente cheie ale vieții sale și să schimbe cursul lucrurilor. Are inclusiv șansa de a schimba istoria Europei.

Încă de la început suntem puși în fața a două opțiuni: moartea Ursulei la puține ore de la nașterea sa într-o casă de la țară din Anglia, la începutul anilor 1910 sau salvarea ei de către medicul pe care mama ei îl aștepta cu nerăbdare.

Deși este o singură poveste, ea este spusă sub forme diferite, făcând să pară că sunt povești diferite. Aveam cartea de câteva luni și când am cumpărat-o mi-a atras atenția sinopsisul. Felul în care este scrisă povestea mă făcea și pe mine să îmi doresc să poată schimba evoluția situațiilor în care o regăseam pe protagonistă, și nu numai.

Cartea “Viață după viață” este narată la persoana a treia, și are un mediu foarte bine descris și creat, fără să fie alambicat. Spre finalul cărții, repetiția devine pușin obositoare și cred că se putea opri ceva mai devreme.

Dintre personaje, nu s-a remarcat niciunul în mod special, chiar dacă am cunoscut o mulțime, mai ales secundare, Ursula este o prezență constantă în carte, așa cum este normal, ea fiind personajul principal. Este schimbătoare, mai ales datorită deciziilor pe care le ia, dar nu evoluează, pentru că nu are cum, capitolele fiind foarte scurte și venind fiecare cu o altp turnură.

Finalul este un nou început, și nu mă așteptam la asta. Aș fi vrut ca pe final să văd o continuare a vieții Ursulei de la un anumit punct încolo.

“Viață după viață” este un roman în care autoarea se joacă cu timpul și cu viața protagonistei, pornind cu începutul secolului XX și al cărui final repreintă tot începutul unei noi vieți.