Casa gri – Josefina Aldecoa

la casa grisTitlu în romana: Casa gri
Titlu original: La casa gris
Autor: Josefina Aldecoa
Apariție: 2005

Nota: 3/5

Casa gri a fost publicata in 2005 desi Josefina Aldecoa a scris-o atunci cand avea 24 ani. Josefina Aldecoa nareaza experienta pe care a avut-o in Londra anilor 50 in timpul unei veri si evidentiaza diferentele dintre Spania anilor 50 si Europa, dupa al doilea Razboi Mondial.

Protagonista operei este Teresa o tanara din Spania care ajunge in Crosby Hall, o faimoasa rezidenta unde locuiau mai multe femei de cultura, absolvente de universitate si cu diverse cariere profesionale. Actiunea se desfasoara in perioada mai – octombrie, iar in tot acest timp Teresa lucreaza in casa respectiva, indeplinind  sarcini cum ar fi ajutarea la pregatirea meselor sau diverselor evenimente care aveau loc sau curatenie in camere. Teresa care abia isi terminase studiile cunoaste o serie de femei din diferite clase sociale si cu diferite nationalitati, fapt ce ii va oferi o viziune mai ampla si profunda a lumii ce o inconjoara.

Opera prezinta direct realitatea de zi cu zi si vietile celor prezente in Crosby Hall, printr-o serie de dialoguri si prezentari la persoana a treia, cu exceptia capitolelor despre Teresa, care sunt narate la persoana intai. Este o carte usoara, fluida  si naturala dar si cu puternice contraste care apar prin prisma personajelor: directoarea severa, guvernanta rigida si disciplinata, doctora Rupa si portarul Polish, de altfel unul din putinele personaje masculine din aceasta opera. Interesul meu a crescut cu fiecare capitol in care am descoperit emotiile, sentimentele si trairile, micile probleme sau conflicte. Iar in fiecare din acestea se evidentiau urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Si daca diferentele exista intre personalul rezidentei, intre locuitorii acesteia contrastul este si mai mare: aproape ca nu au nimic in comun Delia Soto, un antrolopog din Uruguay, Helen Hutkins o decoratoare, Marjorie Dewey o profesoara din Canada, Isoline Katz o enigmática si “falsa” ziarista  si Joan Brackley, o americanca singura si alcoolica.

Ce nu poate fi placut ar fi trecerea de la un personaj la altul in aproape fiecare capitol, si apoi revenirea. Si totusi, acest lucru poate fi si pozitiv pentru ca autoarea acorda importanta povestii fiecareia. Este usor de citit si placuta, mai ales daca iti plac cartile inspirate din viata de zi cu zi.

Tomorrow belongs to us – Larry Collins

 

tomorrow belongs to usTitlu în spaniola: El futuro es nuestro
Titlu original: Tomorrow belongs to us
Autor: Larry Collins
Apariție: 1998

Nota: 4/5

 

Aveam “Tomorrow belongs to us” de ceva timp in colectia mea de carti, despre autor nu stiam prea multe si dupa numele cartii aveam impresia ca e alt gen de carte. Spre surprinderea mea, seamana cu romanele lui Dan Brown si mi-a placut. Ne introduce in lumea drogurilor, a islamului si a unui potential razboi termonuclear. Acest triunghi ne suna oarecum cunoscut cu tot ce se tot intampla in ultima vreme in lume. Cel putin, aceasta este impresia pe care mi-a creat-o mie atunci cand am citit-o. Nu stiu cat de apropiata de realitate este sau cat de multa fictiune cuprinde aceasta carte, dar desi a aparut in 1998 se pare ca ideile de atunci se potrivesc cu actualitatea de zi cu zi.

Jim Duffy, un fost agent CIA este oarecum in centrul actiunii. Acesta este nevoit sa se intoarca la serviciu pentru o ultima operatiune periculoasa, in care este nevoie de cunostintele sale pentru a descoperi drumul drogurilor din Afganistan pana in Europa. CIA banuieste ca Iranul a facut rost de materiale nucleare de la Rusia, pe care intentioneaza sa le utilizeze impotriva dusmanilor lor. Ecuatia de rezolvat va fi aceea de a descoperi in timp útil care dintre dusmanii tarii va fi atacata prima si unde anume va avea loc razbunarea.

Intalnim asadar dealeri de droguri, intermediari care poarta cu ei ascunse cantitati considerabile de droguri si care isi risca viata, oameni ucisi pentru ca nu mai sunt de folos sau pentru ca pur si simplu pentru ca se afla in calea indeplinirii planului, o intreaga retea de politie si securitate care ar fi trebuit sa impiedice transferul drogurilor dar care ajuta, pentru ca nu-i asa, banii sunt necesari oricui, inclusiv taranilor care cultiva opiu si de unde pleaca acesta fara sa stie la ce foloseste europenilor.

Daca va reusi Jim Duffy si CIA sa evite o nenorocire puteti afla citind interesante si captivanta carte. Pe mine personal, desi am fost cu sufletul la gura toata lectura, finalul m-a facut sa rad. Curios, nu?

Volverán a por mi – Hatero, Josan & Lahoz, Use

 

resena-volveran-mi-L-Tnq9AcTitlu în spaniolă: Volverán a por mí
Titlu original: Volverán a por mí
Autor: Josan Hatero y Use Lahoz
Apariție: 2012
Nota: 4/5

 

Trebuie să spun de la început că stilul în care este scrisă cartea îmi aduce puțin aminte de cărțile lui Carlos Ruiz Zafón, așa că dacă vă place acest autor, sigur veți aprecia si această lectură, cu acel ceva supranatural și cu adolescenți.

Așadar povestea ne duce către Academia Fenix, ce funcționeaza ca o școală de corecție pentru copii problematici, o școală faimoasă pentru că scoate untul din adolescenții rebeli și face din ei oameni de bine. În prim plan îi avem pe Iris, Greco și Giulietta, ce nu ajung la Academie neaparat pentru că ar fi năbădăioși, ci pentru că nimeni nu îi înțelege. De exemplu, Iris are o soră geamană despre care toată lumea crede că este copilul model, foarte cuminte dar care, ajunge să se cupleze cu băiatul pe care Iris îl place. Și pentru că totuși el acceptă invitația acesteia de a o însoți la bal și nu ii spune că o place de fapt pe sora ei, dar este prins cu mâța în sac, Iris se răzbună dându-i foc motocicletei. Iris de fapt nu e înțeleasă de părinți, că deși are o soră geamană, își dorește să nu facă neapărat aceleași lucruri și crede ca nu e loc pentru doi copii perfecți într-o familie, deci una din ele trebuia să fie oaia neagră, rol ce i-a revenit ei.
Revenind la Fenix, acesta este un loc destul de întunecat, în ciuda faptului că cele două luni pe care trebuie să le petreacă copii acolo sunt în plină vară și ar trebui să fie foarte cald, în acea zonă este răcoare și soarele nu apare niciodată. Obișnuiți cu tehnologia, cei înscriși în acestă academie sunt obligați să renunțe definitiv la telefoane și tablete pentru toată perioada cât vor sta acolo. În plus toți se îmbracă la fel, în gri si doar directoarea în negru. Profesorii sunt foarte duri și orice nemulțumire sau șușoteală poate fi interpretată, iar cel ce o spune este imediat ridicat și dus într-un turn, de unde revine cateva zile mai târziu ca spălat pe creier, total schimbat si foarte cuminte și corect. Și bineînțeles operează pentru ca și ceilalți să aibă parte de experiența lui și să devină un cu totul alt om.
Epuizați de exercițiile fizice și de mâncarea foarte proastă cedează din ce în ce mai mulți. Cei trei prieteni, luptă să reziste în acest sitem astfel încât să nu fie duși în turn, de frica a ceea ce ar putea să se întâmple și încet încet află detalii tot mai șocante despre ceea ce se pățesc colegii lor și despre ce au pățit vechii elevi ce au trecut prin academie și ale căror tablouri sunt atârnate de pereții școlii.
Este o carte nu foarte mare, care se citește ușor și repede dar parcă mi-as fi dorit-o mai profundă. Erau anumite lucruri care au fost lăsate oarecum în aer și care ar fi putut fi dezvoltate mai mult pentru că ar fi dat o valoare adăugată și ceva mai multă aventură. Mi-a mai plăcut faptul că nu a fost scrisă doar din punctul de vedere al lui Iris sau al lui Grec ci fiecare explica situațiile din postura în care se află. Giulietta este cea care dă vestea proastă la finalul lecturii, pentru că da, la fel ca și seria Divergent (ultima parte „Experiment”), cartea are un final la care nu mă așteptam. Dar iată că nu toate poveștile au happy end, sau cel puțin nu cel pe care îl așteptăm de cele mai multe ori.

Breathless – Anne Sward

Titlu în spaniolă: Hasta el último suspirounademagiaporfavor-novedad-literatura-romantica-2012-grijalbo-hasta-el-ultimo-suspiro-anne-sward-portada
Titlu original: Till sista andetaget
Autor: Anne Swärd
Apariție: 1 Martie 2012
Nota: 4/5

Cartea ne aduce în prim plan un mic orășel din Suedia unde locuiesc Lo și Lukas. Povestea începe când Lo are 7 ani iar Lukas 13 ani. Acesta locuiește cu marea ei familie iar Lukas cu tată lui. În timp ce relația acesteia cu familia ei este una foarte bună, Lukas îl are doar pe tatăl lui cu care relația este una destul de grea, dat fiind că nu vorbesc nici măcar aceeași limbă, parintele fiind ungur și vorbind doar limba maghiară iar Lukas cunoaște doar limba pe care a învățat-o de mic iar singura cale de comunicare a celor doi este prin violență.
Cei doi copii se cunosc atunci când are loc un incendiu despre care Lu crede că a fost provocat de însuși Lukas. Atunci sentimentele celor doi sunt că ar fi făcuți unul pentru celălalt iar din noaptea incendiului, vor fi de nedespărțit. Totuși acest “făcuți unul pentru altul” este înțeles diferit de fiecare dintre cei doi. În timp ce Lukas, cu 6 ani mai mare, simte o atracție ce s-ar fi putut transforma în iubire, Lo îl vede mai mult ca pe cineva din familie, ca pe un frate. La un moment dat mi-a lăsat totuși impresia că Lo ar putea avea și ea același gen de sentimente pentru el, pentru că face anumite lucruri și gesturi ce ar putea fi interpretate ca iubire.
Mai mulți ani cei doi mențin această relație foarte apropiată, ce îi îngrijorează pe părinții și rudele lui Lo, dat fiind că există această diferență de vârstă între ei. De altfel în câteva cazuri unchiul recurge la violență în încercarea de a-l convinge pe Lukas să renunțe la relația cu Lo. Timpul trece și Lukas așteaptă răbdător ca Lo să îl prindă din urmă pentru a o putea iubi. Totuși ceva se va întâmpla și lucrurile vor lua o cu totul altă întorsătură.
Lucrurile se precipită când Gabriel, tatăl lui Lukas se îmbolnăvește, familia lui Lo se destramă, iar fata se mută cu el pentru a-l ajuta să îl îngrijească pe tatăl său și să afle cât mai multe lucruri despre trecului lui, pe care nu și-l putea aminti pentru că era foarte mic atunci când s-a mutat în Suedia. În viața lor apare Yoel despre a cărei apariție Lukas a fost nesigur de la început. Poate greutățile întâlnite alături de Lukas o face pe Lo să ia decizia care îi va schimba viața. Indiferent de pașii ulteriori, ea rămâne oarecum prinsă în trecut, cu gandul la Lukas, dar evită pe cât de mult posibil reîntâlnirea cu orice mesaj de la el, până devine prea târziu.
Este o carte despre lucruri nefăcute la timp și care duc regretul atât de departe, încât finalul devine unul destul de trist, poate chiar dramatic și te face să-ți pui întrebarea: “Și dacă nu ar fi fost așa?”