Category: Romana

Posted on

Aleea cu licurici (#1 Aleea cu licurici) – Kristin Hannah

Titlu în română: Aleea cu licurici

Titlu în engleză: Firefly lane

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 5 februarie 2008

Urmată de: Fly Away

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Privighetoarea de Kristin Hannah a fost o lectură surprinzătoare pentru mine, o lectură care m-a făcut să îndrăgesc stilul autoarei și de aceea nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut Aleea cu licurici. Nu aveam prea multe așteptări de la această carte, ținând cont de descrierea ei, dar m-a făcut să plâng cum nu am mai făcut-o cu o carte în brațe de la Harry Potter și Ordinul Phoenix.

Aleea cu licurici ne spune povestea întregii vieți a două prietene. Una dintre ele este Kate Mularky, care în 1974 când Tully Hart intă în viața ei, era resemnată să fie invizibilă pentru cei din liceul la care mergea. Pe de altă parte, Tully, noua ei vecină îi este total opusă și devine foarte ușor centrul atenției și totodată cea mai bună prietenă a lui Kate. În ciuda tuturor diferențelor dintre cele două, prietenia lor supraviețuiește timpului și astfel, le însoțim pe cele două atât în perioada liceului și deci a adolescenței, apoi în perioada facultății, până la adolescență.

Această poveste de prietenie între cele două femei, m-a făcut să înclin de multe ori balanța spre Kate. Lucrurile parcă au fost mereu în favoarea lui Tully, cel puțin de când a cunoscut-o pe Kate, în timp ce aceasta parcă a fost dată la o parte. Tot ce își dorea nu se putea îndeplini, Ea însăși a contribuit la asta și s-a dat singură la o parte într-o mulțime de situații.

Legătura dintre cele două nu este ferită de teste, iar unul dintre ele aproape va reuși să le despartă pentru totdeauna. Din fericire, reușesc să evite despărțirea definitivă, lucru pe care unii dintre noi posibil să nu-l mai poată face și să regrete toată viața. Deși Tully mi-a fost antipatică de la începuturile prieteniei, spre final am reușit să încerc să o înțeleg puțin și să o accept, măcar de dragul lui Kate, cu care am simțit o legătură deosebită, care a devenit din ce în ce mai puternică cu fiecare pagină.

Autoarea a făcut o super treabă cu aceste personaje, le-a făcut așa de reale și de credibile încât m-am simțit parte din poveste. Aleea cu licurici este o carte emoționantă, o lecție pentru cei ale căror prietenii sunt pe cale să se destrame sau s-au destrămat deja. Îți oferă din plin motive pentru care merită să mai faci o încercare de reluare a prieteniei pierdute,

Din câte știu, povestea frumoaselor personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem în Aleea cu licurici va continua într-o altă carte, dar din păcate, fără una dintre cele două prietene. Aceasta se numește Fly away și nu știu dacă este tradusă la noi,

Până atunci, vă recomand Aleea cu licurici, dar luați-vă niște șervețele alături, pentru că sigur vă veți emoționa.

Posted on

Cazul Joan M. – James M. Cain

Titlu in română:  Cazul Joan M.

Titlu in engleză: The cocktail waitress

Autor: James M. Cain

Apariție: 18 septembrie 2012

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Romanul Cazul Joan M.  de James M. Cain  mi-a fost oferit de către cei de la Libris împreună cu O mică favoare  de Darcey Bell. Această carte este parte din genul mister/thriller dar ceva mai light decât cele pe care eu le prefer.

Personal, mi-a atras atenția sinopsisul și mă așteptam la ceva mult mai misterios. Joan Medford este personajul principal al cărții și cea pe care noi o vom însoți pe parcursul întregii lecturi. Facem cunoștință cu ea la înmormântarea soțului ei, Ron, care a decedat în urma unui accident pe care l-a avut în timp ce conducea beat. Rămasă singură, îndatorată, fără job și fără copilașul ei de trei ani, care se află în grija cumnatei sale, Ethel, Joan trebuie să găsească o soluție pentru a ieși din mizerie, și pentru a-și recupera băiatul. În plus, asupra ei planează suspiciuni cu privire la accidentul lui Ron.

Pentru început, Joan reușește să se angajeze la Garden of Roses, ca ospătăriță. Pentru ea, acest job este o oportunitate foarte bună, pentru că reușește să-și plătească facturile din bacșișurile pe care le primește.

În timpul jobului, îi cunoaște pe Earl, un bărbat mai în vârstă, extrem de bogat și darnic, și pe Tom, un tânăr atrăgător și visător. Iar din acel moment, încep alte și alte încurcături pentru ea.

Tânăra Joan este personajul care m-a enervat cel mai tare în această carte. Felul ei de a fi și de a complica lucrurile m-au scos din sărite. În schimb, cumva, i-am înțeles durerea și neputința în ceea ce îl privește pe fiul ei.

Un personaj care mi-a plăcut a fost Liz, colega de muncă a lui Joan, care s-a dovedit a fi o prietenă foarte bună. Despre cei doi bărbați din viața personajului nostru principal, pot să spun că nu mi-a plăcut de nici unul dintre ei. Pentru mine au fost clare intențiile lui Earl, încă de pe la inceputul “relatiei” lor iar în ceea ce îl privește pe Tom, într-adevăr nu mă așteptam la turnura pe care o iau lucrurile la final, dar mi s-a părut ciudat tot așa, de la început.

Acțiunea devine ceva mai interesantă spre finalul cărții lui James M. Cain, devine mai accelerată și mai complexă și asta a salvat puțin lucrurile, din punctul meu de vedere. Voi ați citit acest roman?

 

 

Posted on

Oryx si Crake (#1 MaddAddam) – Margaret Atwood

Titlu in romana: Oryx și Crake

Titlu in engleza: Oryx and Crake

Autor: Margaret Atwood

Apariție: 22 aprilie 2003

Followed by: Anul potopului (The year of the flood), Madd Addam

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îmi era dor să mai citesc ceva de Margaret Atwood. După ce m-a fascinat cu Povestea slujitoarei, am aflat despre seria MaddAddam iar de curând am aflat că va apărea și continuarea poveștii slujitoarelor, cel mai probabil anul viitor.

Prima carte din seria MaddAddam este Oryx și Crake și începe într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care omenirea a evoluat semnificativ cu ajutorul ingineriei genetice. Noi specii de animale au fost create, virușii și bacteriile sunt din ce în ce mai rezistente iar oamenii nu mai sunt așa cum suntem noi astăzi.

Singurul supraviețuitor al erei trecute este Jimmy, numit și Snowman. Acesta are lăcaș cel puțin ciudat, câteva lucruri a căror evidență o ține cu strictețe, se îmbracă cu un cearșaf și abia are ce mânca. Este venerat de cei din jurul lui, tocmai pentru că este venit dintr-o era necunoscută loc și pentru că este diferit de ei.
Prin intermediul amintirilor sale cunoaștem cum s-a ajuns la prezentul pe care îl descoperim, și rolul pe care l-a avut Snowman în toată această poveste. Aflăm despre relația lui cu Crake și cine este Oryx. Oamenii locuiesc într-o lume tehnologizată, în Complexe în funcție de jobul pe care îl au. Sunt extrem de inteligenți și ajung să dezvolte noi specii genetice, precum porcanii și rîsucii. Cei mai puțin norocoși, cei normali, sunt considerați plebei și trăiesc în afara Complexelor.

Într-un astfel de complex, pe când e doar un adolescent, Jimmy îl cunoaște pe Glenn, care devine Crake în cadrul unui joc la care participă împreună. Acest joc se va dovedi a fi un plan al lui Crake, un proiect ce va fi transpus în realitate. Pe lângă aceste două persoanje, vom afla câte ceva și despre familia lui Jimmy, despre părinții lui și povestea lor și despre cine este Oryx și cum a apărut ea în viața lor. M-a intrigat puțin povestea mamei lui Jimmy, și sunt curioasă dacă vom afla ce s-a întâmplat cu ea, în cărțile următoare. deoarece pentru mine a rămas oarecum neclar. Nu am reușit să înteleg prea bine legătura de prietenie dintre Snowman și Crake. Unul nu reușește să se integreze în Complex, pe gând celălalt este un participant model al acestora. Nu înțeleg prea bine planul pe care l-a avut Crake pentru prietenul său și nici care s-a vrut să fie exact planul pentru Oryx. Sfârșitul romanului lămurește o parte din dubiile sau întrebările pe care le-am avut pe parcursul lecturii dar mai rămân câteva elemente de clarificat.

Ideea din spatele cărții este una pe cât de interesantă pe atât de terifiantă, pentru că trăim într-o lume în care tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viața noastră de zi cu zi și poate duce în direcția pe care Margaret Atwood a portretizat-o.

Vă recomand Oryx și Crake dacă vă plac cărțile de science-fiction dar și daca sunteți genul de oameni care își pun întrebarea: Ce ar fi dacă?

Posted on

O mica favoare – Darcey Bell

Titlu in română:  O mică favoare

Titlu in engleză: A simple favor

Autor: Darcey Bell

Apariție: 21 martie 2017

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Prima dată când am auzit despre O mică favoare a fost atunci când a apărut filmul făcut după aceasta carte și deși am fost tentată să îl văd, am rezistat și am așteptat să citesc întâi romanul lui Darcey Bell, care mi-a fost oferit de către cei de la Libris, în luna noiembrie. A fost cartea de mister pe care am început-o în ziua când am plecat din țară, cartea care m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început, așa cum menționam și pe instagram în ziua aceea.

O mică favoare ni le prezintă pe Emily și Stephanie, două mămici care deși sunt extrem de diferite, sunt prietene. S-au cunoscut pentru că cei doi copii ale acestora sunt colegi la școală și cei mai buni prieteni. Stephanie este bloggeriță și își dedică tot timpul fiului său. Pe de altă parte, Emily este o femeie de succes iar într-o zi, o roagă pe Stephanie să-l ia de la școală și pe fiul ei și să stea cu el până se va întoarce ea.

În momentul în care Emily nu mai răspunde la telefon, Stehpanie începe să se îngrijoreze pentru prietena ei și apelează atât la cititoarele blogului său cât și la Sean, soțul lui Emily, care era plecat din țară atunci când soția sa a dispărut. Din acel moment, lucrurile o iau razna, și fiecare dintre personajele pe care le cunoaștem în această carte va învăța ce înseamnă trădarea.

În ceea ce priește personajele, Darcey Bell a făcut o treabă bună. Stephanie e genul de personaj pe care eu îl disprețuiesc. Mi s-a părut falsă pentru cum se poartă pe blog și ce scrie, versus cum e în realitate și ce gândește cu adevărat, am disprețuit-o pentru trecutul pe care îl aflăm, pentru prezentul pe care și-l creează, pentru că este centrată numai pe copil, blogul fiind chiar dedicat rolului ei de mamă. Este genul de personaj care are ceva din realitate, ceva ce mă face să nu îmi placă deloc. Nu am mai întâlnit de mult un personaj atât de aproape de realitate pe care să nu îl plac deloc. În contrapartidă, Emily parcă a fost Fata dispărută, și poate că dau deja prea multe indicii menționând acea carte aici. Sean este prostănacul din poveste și cred că este cel care își ia până la urmă cea mai mare țeapă.

Vă recomand O mică favoare dacă vă plac thrillerele de genul Fata dispărută sau Fata din tren. Este o lectură plăcută și antrenantă.

 

Posted on

Disectie – Han Kang

Titlu in română:  Disectie

Titlu in engleză: Human acts

Titlu original: 소년이 온다

Autor: Han Kang

Apariție: 19 mai 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Primul meu contact cu Han Kang a fost cu Vegentariana, o carte pe care eu am recomandat-o cunoscuților. Este un roman diferit de tot ceea ce citisem eu până în momentul în care am pus mâna pe ea, un roman care te marchează și care a devenit destul de controversat. Legătura pe care o poți avea cu acea carte este fie de înțelegere și acceptare, fie de negație și poate dizgust. Mie mi-a plăcut și am povestit într-un articol despre ea.

Astăzi vorbim despre o altă creație specială a aceleiași autoare mai sus menționată. Disecție spune povestea a șapte personaje care au fost într-un fel sau altul în centrul unor evenimente în luna mai a anului 1980, în orașul Gwangju. Aceste evenimente sunt o pată neagra în istoria Coreei de Sud, întrucât atunci armata a ucis cu sânge rece civilii care protestau, neținând cont de copii sau femei. Autoarea însâși a scăpat ca prin urechile acului întrucât familia ei s-a mutat din orașul respectiv cu doar câteva luni înainte, iar casa în care locuiseră a fost vândută familiei unuia dintre persoanejele pe care le întâlnim în roman.

Așadar Disecție este ca un omagiu adus persoanelor care au fost ucise sau mutilate în luptele respective. Iar prin cele șapte capitole în care cunoaștem șapte personaje, șapte perspective și unghiuri diferite asupra situației de atunci Han Kang ne transmite emoție, tristețe, frică, disperare. Pentru că acest roman nu este doar despre întâmplări istorice ci despre sentimele oamenilor ce au trecut în mod direct sau indirect prin masacrul făcut de armată în 1980.

Este un roman profund care te face să te întrebi cum ar fi fost să treci și tu prin așa ceva, cum ar fi fost să fi tu persoana ucisă sau cum ar fi fost să fi tu cel care află că i-a fost ucis copilul, fratele, sora sau mama. Cumva, mi se pare că autoarea a scris cu un sentiment de vină această carte.

Și așa cum am spus-o de multe ori atunci când am scris despre cărți unde sunt expuse povești triste din istoria lumii, este important să citim despre aceste evenimente, pentru a cunoaște consecințele lucrurilor pe care le pot face oamenii și pentru a evita ca astfel de episoade sângeroase să se repete.