Eu sunt Malala – Malala Yousafzai

Titlu in romana: Eu sunt Malala

Titlu in engleza: I am Malala

Autor: Malala Yousafzai

Apariție: 2013

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Probabil fiecare dintre noi a auzit macar o data despre Malala. Pentru cine inca nu stie cine este Malala Yousafzai, o sa mentionez ca ea este cea mai tanara persoana nominalizata la Premiul Nobel, si a castigat Premiul Nobel pentru pace in anul 2014. Motivul este unul mai mult decat bine meritat: este un simbol global al luptei pentru dreptul la educatie al fetelor. Lupta pe care a dus-o, si in care l-a avut partener si pe tatal ei, era sa o ucida, intrucat ea a fost tinta unui atac al talibanilor.

In anul 2013 a aparut cartea “I am Malala”, o autobiografie pe care a scris-o ajutata de Christina Lamb, o jurnalista engleza. In cartea sa, Malala ne prezinta viata sa de zi cu zi, dar si elemente din istoria tarii si familiei ei. Nu putine au fost sacrificiile si problemele pe care le-au avut de infruntat cei din familia ei, pentru ca ea si alti copii sa poata merge la scoala.

Malala a locuit impreuna cu apropiatii ei, in nordul Pakistanului, in valea Swat, mai exact in orasul Mingora, un oras oarecum independent si a carui populatie e in principal formata din pastuni. Cartea e impartita in cinci parti, fiecare dintre ele aducand noi informatii despre tot ce se intampla in orasul unde ea locuieste si in imprejurimi. Cunoastem astfel traditiile si obiceiurile pastunilor si modul lor de viata, unul pe care eu nu pot sa il cataloghez decat foarte greu si dur. Cum altfel am putea numi faptul ca pentru majoritatea pastunilor nasterea unei fetite in familie, e o zi trista. Din acest punct de vedere, Malala a avut noroc intrucat tatal ei i-a fost mereu alaturi.

Ce am invatat din experienta Malalei? Pe langa faptul ca trebuie sa lupti pentru visele tale si sa nu permiti nimanui sa-ti fure drepturile, mi s-a confirmat inca o data ca doar educatia poate deschide ochii oamenilor, ca dreptul la educatie il avem cu totii, indiferent de suntem femei sau barbati.

In contextul in care unii copii sunt impuscati sau rapiti, pentru a fi impiedicati sa studieze, altii sunt prea lenesi sa se deranjeze sa mearga la scoala si sa invete, desi au toate conditiile. Avem obligatia de a studia, si de a lupta alaturi de Malala pentru dreptul la educatie al celor care nu il au in acest moment. Si nu pot decat sa simt furie pentru toti tinerii din jurul meu, care nu dau doi bani pe scoala si care nu-s in stare sa ia un amarat de examen de bacalaureat.

Fata asta a primit un glont in cap pentru ca vrut sa mearga la scoala, si pentru ca ea si familia ei au ajutat alte fete sa mearga la studii. Si totusi, nici macar asta nu a oprit-o! Ce ii opreste pe tinerii din Romania?

Noi suntem norocosi, traim intr-o parte a lumii unde avem o gramada de drepturi si de libertati, putem sa spunem orice gandim, fara sa ne fie frica de moartea de la colt de strada. “Eu sunt Malala”, este o lectie de viata pentru fiecare dintre noi, ar trebui sa fie o sursa de inspiratie si de putere, pentru a putea lupta contra celor care fura dreptul la educatie al copiilor.

Fata disparuta – Gillian Flynn

Titlu in romana: Fata disparuta

Titlu in engleza: Gone Girl

Autor: Gillian Flynn

Apariție: 2012

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Cand am luat cartea de la Bookster, titlul nu m-a dus deloc cu gandul la filmul Gone Girl pe care l-am vazut cu ceva timp in urma, dar nu as sti sa va zic de ce. Apoi, cand am inceput sa citesc, am realizat ca este vorba despre cartea a carei ecranizare aparuta in 2014 imi placuse mult. Oricum, si cartea m-a cucerit.

Gone Girl este un thriller psihologic de exceptie ce pune in scena povestea lui Amy si Nick, ce se pregatesc de aniversarea a 5 ani de casatorie. Doar ca in dimineata acelei zile, Amy dispare in mod misterios si pe masura ce se fac investigatii, incep sa se adune suspiciuni asupra sotului ei. Nick insista ca este nevinovat dar are o atitudine cel putin suspecta. Se gasesc pete de sange, dovada unor lupte in casa, nici urma de Amy, si totul se contureaza a fi o crima. Lucrurile devin foarte complicate, doar ca Nick stie cu cine sau cu ce are de a face si incepe sa joace tare.

Cartea asta te intoarce pe toate partile. Capitolele sunt impartite intre Amy si Nick, adica in fiecare capitol intalnim vocea unuia dintre ei si cunoastem povestea din punctul lui de vedere. Ceea ce te duce de partea lui Amy intr-un capitol, te poate schimba la 180 de grade intr-un alt capitol. Este ametitoare si demonteaza orice previziune.

Pe langa toate astea, in aceasta carte se face o analiza profunda si dureroasa despre dragostea celor doi, ura si conflictele aparute intre ei, si pana la urma despre interactiunea dintre oameni.

Imi place mult cum e scrisa, tehnica seamana putin cu cel din Fata din tren de Paula Hawkins, cu acest schimb intre personaje, doar ca mi se pare mult mai bine lucrata Gone Girl, are ironie si viclenie din partea ambelor personaje. Si par atat de reale, cel putin in ochii mei.

Trebuie sa recunosc ca mi s-a intamplat o chestie cel putin ciudata. Sa zicem ca stiam cum vor decurge lucrurile pentru ca vazusem filmul inainte, film in care simpatica mi-a fost Amy. Citind insa cartea, mi-a placut mai mult Nick, mi s-a parut mai degraba ca a picat intr-o plasa intinsa de ea de la inceput. Finalul insa este unul demential, eu nu am inteles alegerea pe care cei doi o fac, dar stand sa gandesc la rece, cred ca de multe ori lucrurile se intampla asa, ca in carte. Poate nu la fel de exagerat, desigur. Va las mai jos trailerul.

Mic dejun la Tiffany – Truman Capote

Titlu in romana: Mic dejun la Tiffany

Titlu in engleza: Breakfast at Tiffany’s

Autor: Truman Capote

Apariție: 1958

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Desi este o poveste foarte iubita si cunoscuta, mie nu mi-a intrat foarte tare la suflet. Cred ca am gresit, avand asteptari prea mari.

In principiu, intreaga carte se invarte in jurul lui Holly, o femeie atractiva si deosebita. Ni se prezinta viata ei, ni se spune cat e ea de fascinanta si totul este condimentat cu relatia cu vecinul ei, scriitorul.

Intr-adevar, in ceea ce priveste interactiunea lui Holly cu el, avem parte de multe situatii haioase, cei doi sunt foarte diferiti, el pare fermecat de ea, si impreuna formeaza o pereche faina.

Holly a refuzat sansa de a avea o cariera de actrita la Hollywood, dar a devenit o persoana importanta in New York, intr-o lumea sofisticata din care face si nu face parte in acelasi timp. Rupe o multime de inimi, este sireata dar si inocenta, misterioasa dar isi mai deschide sufletul in fata scriitorulu. Imi place si-mi displace in acelasi timp acest personaj.

Isi traieste viata la extreme, totul sau nimic pentru fascinanta femeie care nu apartine nimanui, nici macar siesi.

Nu am auzit filmul, dar am auzit ca finalul cartii este diferit de cel al filmului. Pentru mine cartea a fost ca o secventa dintr-un film, care a durat foarte putin, si din care nu am ramas decat cu amintirea chipului femeii frumoase.

Sotia din Paris – Paula McLain

Titlu in romana: Sotia din Paris

Titlu in engleza: The Paris Wife

Autor: Paula McLain

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Dupa ce am terminat Sotia din Paris un am putut sa spun decat WOW! Este o carte care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la un capat la altul si care mi-a demontat orice previziune.

Avem de a face cu personaje de fictiune inspirate de niste persoane reale foarte cunoscute de altfel. Doar ca, mie una, mi-a fost antipatic personajul principal masculin cam de dinainte de casatoria lui cu Hadley.  Am crezut la inceputul romanului ca o sa fie un personaj foarte placut, mai ales pentru ca mi-a atras mult atentia in momentul cand a cunoscut-o pe sotia sa. Am avut chiar impresia ca cea care le era prietena celor doi, Kate, o sfatuia pe Hadley bine, spre interesul acesteia, si abia spre final mi-am dat seama cum stateau lucrurile.

Mi-as fi dorit in anumite momente sa vad o femeie mai puternica, mai impunatoare, caci am avut de multe ori impresia ca a fost ca o umbra pentru Ernest, indeosebi in perioadele petrecute in Spania.

A fost totusi un suport pentru el, de la inceput pana la final, si cand zic final un ma refer la divort. A fost dedicata, cred ca acesta este cuvantul care o descrie cel mai bine in contextul relatiei lor.

Sotia din Paris este cu atat mai fascinanta cu cat este inspirata din fapte reale, din vieti reale si unul dintre ele este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori. Mie una mi-a trezit interesul si sper sa gasesc ceva care sa-mi schimbe parerea despre personajul fictiv Ernest Hemingway.

As numi haotica casatoria lor si plina de actiune in acelasi timp. Poate ca de prea mult bine s-a ajuns unde s-a ajuns.

Recunosc ca cel mai mult am dispretuit personajul lui Pauline, atat de fals si de nebun, si atat de real in acelasi timp. Este un personaj pe care il vedem adesea reincarnat in tinere din ziua de azi. La fel si pe cei doi soti.

Tot acest triunghi amoros este foarte bine pus in scena. Este admirabil respectul pe care si l-au purtat pana la final si in ciuda faptului ca nu avem parte de tipicul happy end, il consider insa unul frumos si potrivit pentru astfel de poveste si personaje.

Lolita – Vladimir Nabokov

Titlu in romana: Lolita

Titlu in engleza: Lolita

Autor: Vladimir Nabokov

Apariție: 1955

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Lolita aduce in prim plan o poveste a carei tema nu-mi place deloc, e prea dura, si cred ca atunci cand am inceput sa realizez incotro merge cartea, am dezvoltat automat un sentiment de respingere in mintea mea. Poate de-asta n-am stiut eu sa descopar ce ascunde cu adevarat, dar parca-mi vine greu sa cred ca o asemenea carte poate fi considerata buna.

Ca personaje, cele mai importante trei ar fi: Humbert, Lolita si Charlotte Haze. Aceasta din urma este o vaduva ce locuieste cu fiica ei Lolita. Ea se casatoreste cu Humbert in urma unui plan pus la care de acesta pentru a nu fi nevoit sa paraseasca casa si sa se indeparteze de Lolita.

Humbert este personajul pe care il urmarim pe intregul parcurc al cartii. Este francez si se muta in Statele Unite ale Americii unde va locui o perioada  in casa lui Charlotte, pana va fi nevoit sa se casatoreasca cu ea pentru a nu o scapa din ochi pe fiica acesteia, pentru care simte o atractie aparte, iesita din comun.

De fapt, el simte atractii deosebite pentru fetite in general, acesta fiind din punctul meu de vedere un subiect foarte delicat de tratat intr-o carte. Nabokov contureaza fin si intr-un mod educat ideea cartii, dar este totusi socant.

Lolita este o fata rebela, cam prost crescuta, caci mi se pare ca mama ei nu se prea ocupa de ea. Cred ca isi da seama de intentiile pe care pe care le are Humbert si dupa moartea mamei sale, incepe o relatie mai „speciala” cu barbatul, ceea ce pe mine m-a scos din sarite, caci nu de putin ori am avut impresia sa ea a alimentat anumite idei si situatii cu Humbert. Desigur, de cele mai multe ori o face din interes, caci Humbert ii face toate placerile.

Nu de putine ori am vrut sa renunt la a mai termina de citit cartea, pentru ca mi s-a parut o reala porcarie, plictisitoare pe alocuri. Chiar nu inteleg cum poate fi atat de faimoasa.

Filmul are si ecranizare, una din 1962 si una din 1997. Eu am vazut varianta din 1997 dar mi-a lasat acelasi gust amar ca si cartea.

Voi ati citit Lolita?