Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

Titlu in romana: Povestea slujitoarei

Titlu in engleza: The Handmaid’s Tale

Autor:  Margaret Atwood

Apariție: 1985

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Despre acest roman am auzit de la Carti+Alina, atunci cand Alina i-a facut o recenzie pe canalul ei de Youtube, in martie anul acesta. Povestea m-a atras foarte mult si cand am prins ocazia am cumparat cartea. Pentru mine, romanul lui Margaret Atwood reprezinta o cruda idee despre ce cale ar putea urma omenirea daca religia va prelua fraiele societatii.

Actiunea se petrece in Statele Unite, intr-un viitor nu foarte indepartat in care femeile fertile devin proprietate a societatii si sunt folosite pentru a facilita perpetuarea speciei. Acest lucru transforma femeile in obiecte si le imparte in sotii, matusi, care se ocupa de educarea femeilor fertile, servitoare, care se ocupa de curatenie si mancare si slujitoare, acestea din urma fiind cele care vor da copii atat de doriti de familiile bune. In plus, acestea nu mai au numele de dinainte de instaurarea acestui nou sistem, ci folosesc parte din numele familiei carora le-au fost repartizate.

Cunoastem toate lucrurile din perspectiva lui Offred, care ne povesteste prezentul si trecutul ei.  Inainte, aceasta a avut propria ei familie, un sot, un copil, prietene, un serviciu dar, rand pe rand, a asistat neputincioasa la rapirea tuturor lucrurilor si oamenilor importanti pentru ea.

M-a uimit brutalitatea cu care sunt tratate femeile in cadrul institutiilor unde matusile le invata noua randuiala. Ca sa nu mai spun despre ceremoniile ce au loc in fiecare familie, pentru reproducere sau cum sunt spanzurati oamenii, cu cate un sac in cap pentru a nu li se vedea chipul.

Ce mi s-a parut extrem de enervant este ca aceasta randuiala afecteaza in special femeile, desi si barbatilor li s-au impus anumite restrictii. Iar vina infertilitatii ce a afectat societatea este pusa tot in carca sexului feminin, desi probabil multi dintre barbati sunt si ei afectati de infertilitate.

Mai presus de scenele greu de digerat pentru multi cititori si mai ales pentru multi dintre cei care au vazut si serialul (pentru ca da, avem si un serial super, pe care vi-l recomand), Margaret Atwood transmite, din punctul meu de vedere, o serie de semnale legate atat de puterea religiei, cat si a anumitor aspecte legate de rolul femeii in familie si in societate. Desi a fost scrisa in anul 1985, povestea e de actualitate si nu pare departe de a fi pusa in aplicare.

Pentru ca este unul din cele mai bune romane citite de mine anul acesta, va recomand aceasta distopie.

Secretele somnului profund si revigorant – Nerina Ramlakhan

Titlu in romana: Secretele somnului profund si revigorant

Titlu in engleza: Fast Asleep, Wide Awake: Discover the secrets of restorative sleep and vibrant energy

Autor:  Nerina Ramlakhan

Apariție: 2016 USA/ 2017 Romania

Nota: 4/5

Ce parere ai de cartile de dezvoltare personala? Pentru unii sunt precum manelele pentru muzica clasica. Si eu aveam o parere nu prea buna despre astfel de carti dar in timp, am invatat ca te pot ajuta. Dintr-o astfel de carte am invatat de exemplu ce este gandirea laterala  si cum te poate ajuta chiar in viata de zi cu zi.

Daca suntem colegi de trib, – oameni ce desi se aseaza pe la 10.00 in pat (uneori) pana la ora 1-2:00 cand adorm au pe spate fiecare cm patrat din pat – atunci cartea asta e pentru tine. O poti citi si daca dormi ca un bebelus, contine si recomandari de viata, in general.

Nu cred in reteta perfecta pentru somn si asta pentru ca le-am incercat pe toate si n-a reusit nimic. Pana acum. Ba la un moment dat am discutat si cu un psiholog pe tema asta si degeaba, nu m-a ajutat cu somnul. Pana acum.

Cartea aceasta promite insa mult, am inceput sa aplic o parte din sfaturile din carte si am vazut o imbunatatire, dorm mai bine si ma simt mai odihnit. Nu dorm mai mult, dar somnul este mai odihnitor.

Primul sfat pe care l-am primit si aplicat a fost sa nu ma mai stresez cu privire la somn. Cand am primit cartea, pentru ca am primit-o, n-am cumparat-o, eram intr-o perioada foarte urata si ajunsesem la disperare. In capul meu se repeta constant nu pot sa dorm, nu pot sa dorm, nu voi dormi niciodata bine samd. Ma repet, ajunsesem la disperare, la propiu.

Ca si depresia, si somnul sau lipsa lui e o chestie pe care ar trebui s-o luam serios in considerare. Nu pare deloc important dar lipsa somnului face ravagii in organismele noastre, parere intarita si de cartea de fata, la fel zice si doctor Nerina.

Sunt si sfaturi mult mai practice. Pana sa ajungi la niste instrumente clare pe care sa le aplici, sunt cativa pasi pe care trebuie sa-i respecti. N-ar trebui sa fiu spoiler dar poate te ajuta si pe tine cartea.

Doctor Nerina recomanda asa:

– sa mananci dimineata, la circa 30-45 de minute dupa trezire;

– sa o lasi moale cu cafeaua si cofeina;

– sa lasi telefonul, tv-ul, tableta etc. si orice cu lumina albastra cu 1 h inainte de culcare; citeste o carte mai bine;

– sa dormi 4-5 zile pe saptamana inainte de ora 12:00;

– bea cel putin 2 litri de apa pe zi, de preferat alcalina.

Pana sa termin cartea eu am aplicat cel putin in parte sfaturile de mai sus si s-au simtit, inca de la inceput. Cel mai important? Relaxeaza-te, nu te mai gandi ca nu dormi, ca nu vei dormi in veci, daca faci asta in continuare.

Apoi, sfatul cu tehnologia se aplica la fix. Daca de exemplu ti-ai propus sa adormi la 11:00, atunci pe la 10:00 inchizi tv-ul, pc-ul, tableta, telefonul etc. Nu te mai uiti deloc la telefon, nici macar o singura data. De ce? Pentru ca ecranul albastru suprima secretia de melatonina, hormonul somnului gen. Deci e de ajuns sa te uiti o singura data si gata, se duce somnul.

Ca atare, mergi pe incredere si arunca tehnologia inainte de culcare. Un somn bun este medicament, te simti altfel dimineata, muncesti altfel, traiesti altfel.

Aaa inca ceva, sa renuntam la prostiile cu insomniile sunt ereditare si chestii de genul. Nu sunt. Cand erai mic, dormeai ca un bebelus, mai ales dupa ce te duceai la fotbal si din astea. Pe masura ce ai crescut, ti s-a dus somnul pentru ca: griji, stres, munca etc.

Bine ai venit maturitate, adio somn. Este insa o bola vindecabila, conditia primordiala este sa ai incredere. Ai incredere in tine in primul rand, crede va ti se va schimba somnul, apoi ai incredere in aceasta carte si aplica sfaturile de acolo.

Articol scris de InfraSunete, scriu despre carti pe blogul meu Scriitori Romani Contemporani la rubrica Esenta de Carte. 

Sotia plantatorului de ceai – Dinah Jefferies

Titlu in romana: Sotia plantatorului de ceai

Titlu in engleza: The tea planter´s wife

Autor:  Dinah Jefferies

Apariție: 27 august 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

¨Sotia plantatorului de ceai¨ a ajuns la mine datorita reclamei intense facute pe Facebook. Si ma refer la cititori. Nu am citit pareri foarte detaliate, doar o vedeam recomandata si desi nu stiam la ce sa ma astept, a fost o supriz placuta. Nu mi se pare neaparat genul de carte pe care am citit-o in ultima vreme, dar mi-a colorat frumos cateva zile de vacanta.

Actiunea incepe in anii 1925, cand Gwendolyn Hooper se casatoreste si-si urmeaza sotul in Ceylon. Din pacate face intreaga calatorie singura, intrucat Laurence a fost nevoit sa se intoarca mai repede. Este nerabdatoare sa il reintalneasca si prima seara pe care o petrec impreuna in superba lume noua pentru tanara sotie este exact cum se astepta.

Din momentul in care ajung la resedinta lor, barbatul se schimba si asta o sperie putin pe Gwendolyn. Aceasta incepe sa se ocupe de casa, sa cunoasca muncitorii si plantatiile de ceai din jurul casei. Intr-o lume in care exista o separare clara intre muncitori si stapani, femeia incearca sa-i ajute pe cei care au nevoie, chiar daca primeste critici pentru asta.

Atmosfera din Ceylon este de poveste, imi place cum autoarea a creat peisajul. Insa problemele nu lipsesc. Fericirea care soseste atunci cand afla ca vor deveni parinti este umbrita cumnata lui Gwendolyn, mereu prezenta si extrem de ciudata din punctul meu de vedere, si de prezenta unei femei din Ameria, vaduva, si cu care Laurence a avut o legatura. Gelozia este prezenta in sufletul femeii, oricat incearca sa lupte cu ea.

In seara cand da nastere celor doi copii, descopera un lucru care ii va schimba soarta pentru totdeauna. Risca sa piarda totul din cauza a ceea ce ar explica culoarea pielii unuia dintre copii si asta o face sa ia o decizie gresita. Asta este si ce nu mi-a placut: ca nu a avut curajul si puterea de a spune adevarul si de infrunta orice ar fi venit cu asta. Si pentru acest lucru a platit enorm.

In concluzie, povestea mi-a placut mult, finalul e frumos, desi au parte de atat de multe probleme, Laurence si Gwen trec peste toate impreuna si invata sa comunice si faca sa functioneze relatia pe care o au. Este un bun exemplu ca poti merge mai departe chiar daca uneori nu iei cele mai bune decizii. Si cel care a salvat totul in aceasta carte a fost, din punctul meu de vedere, Laurence, chiar daca vocea noastra este Gwendolyn.

Urgia si zorile (Urgia si zorile #1) – Renee Ahdieh

Titlu in romana: Urgia si zorile

Titlu in engleza: The wrath and the dawn

Autor:  Renee Ahdieh

Apariție: 12 mai 2015

Followed by: The rose and the dagger

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

De citit, nu am citit intreaga poveste a celor 1001 de nopti dar cu siguranta am trecut prin cateva povesti in copilaria mea. La vremea respectiva istoria celor 1001 de nopti nu m-a atras dar, acum, cand am aflat ca “Urgia si zorile” este o combinatie intre Urzeala Tronurilor si povestea celor 1001 de nopti, mi-am dorit sa citesc aceasta carte invaluita in mister.

O aveam de cateva luni in biblioteca dar nu ma incumetasem sa o citesc deoarece imi era putin teama. Auzisem pareri si foarte bune dar si mai putin bune si desi la inceput imi facusem mari sperante in legatura cu ea, ulterior acestea s-au dezumflat ca un balon. Dar, in momentul in care am citit-o mi-am dat seama ca prima parere a fost cea corecta. Mi-a placut foarte mult.

Seherezada si Khalid sunt persoanjele care coloreaza aceasta lume. El pare personajul negativ, baiatul rau, in timp ce ea joaca rolul unei printese razboinice, al carei singur gand este acela de a razbuna moartea prietenei ei. Khalid isi ia o sotie in fiecare noapte si pana la rasaritul soarelui aceasta este ucisa, aducand durere in sufletele parintilor si ale celor apropiati. Totusi nimeni nu intelege alegerea tanarului si de aici si dorinta de razbunare a Seherezadei.

Fata este dispusa sa faca orice pentru a-si indeplini planul si se ofera sa-i fie sotie lui Khalid, punand la cale un plan nestiut de nimeni, pentru a-l pacali pe calif. De aici vine si asemanarea cu 1001 de nopti, pentru ca tanara sotie il ademeneste pe frumosul ei sot cu povesti. Planul nu va iesi insa cum avea de gand Seherezada si lucrurile vor lua o intorsatura frumosa, dar periculoasa pentru amandoi.

Mi-as fi dorit ca povestea de dinainte de momentul casatoriei celor doi sa fie ceva mai exploatata, sa ne introduca altfel in actiune. Dar am fost la fel de atrasa de subiect si de povestea celor doi protagonisti. Ce mi-a placut la aceasta carte este si faptul ca ni se descopera elemente din trecutul Seherezadei, persoane importante pentru ea. Ce m-a nelamurit a fost directia spre care se indreapta tatal ei. Intervin o serie de elemente magice, care ma surprind si pe care abia astept sa le aflu in urmatorul volum al seriei.

Oamenii fericiti citesc si beau cafea – Agnès Martin-Lugand

Titlu in romana: Oamenii fericiti citesc si beau cafea

Titlu in franceza: Les gens heureux lisent et boivent du café

Autor:  Agnès Martin-Lugand

Apariție: Decembrie 2012

Followed by: Viata e usoara, nuti face griji

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Aveam atat de multe asteptari de la aceasta carte dar, se pare ca a fost cu totul altceva decat ma asteptam. A inceput promitator, chiar daca trist, dar am avut incredere aproape tot timpul in personajul Diane, ca va iesi la liman. A facut-o probabil dar in felul ei, altfel de cat ne-a dat de inteles pe parcursul lecturii.

Dupa moartea sotului si fiicei ei intr-un tragic accident, Diane se izoleaza, renunta la vise, la afacerea ei si la viata ei si ramane inchisa in casa, in ciuda eforturilor prietenului sau cel mai bun, Felix, care incearca sa o aduca pe linia de plutire.

Intr-o zi insa, Diane ia decizia de a porni de la capat, intr-un mic sat din Irlanda, un tinut extrem de atragator din punctul meu de vedere. Pentru femeia indurerata totul e doar un refugiu. Inchiriaza o casa in fata marii, dar ceea ce ar fi fost linistea pentru ea, se transforma intr-o nebunie indata ce descopera ca are un vecin antipatic, Edward.

M-a intrigat la inceput prezenta lui Felix, am crezut ca va avea un rol ceva mai important si diferit fata de cel pe care l-a avut. Apoi, schimbarea pe care a experimentat-o Diane la un moment dat in relatia cu vecinul sau a fost parca prea brusca. A fost insa o poveste atat de frumoasa, si care m-a surprins atat de tare cand am vazut intorsatura pe care au luat-o lucrurile intre ei. Practic, mi se pare ca tot ce a castigat Diane a pierdut odata cu decizia ei de aproape de final.

As putea spune ca Edward a fost preferatul meu dintre personaje, dar cred ca farmecul lui a disparut odata cu aparitia altei femei. A dat dovada de slabiciune, dar a fost credibil in acest trio. Cred ca preferatii mei au fost in schimb cuplul de la care a inchiriat Diane casa si sora lui Edward. Si bineinteles, cainele, care este genial.

Despre peisajul din satul mic al Irlandei nu ar mai fi nimic de zis. Cred ca in acest moment, cine m-a citit in ultima vreme si-a dat seama ca ador peisajele acestui colt de lume, descrise in cartile pe care le citesc.

Mi-as fi dorit ca titlul sa fie ceva mai dezvoltat in carte, sa-i regasim esenta in intamplari dar, in afara faptului ca reprezinta numele cafenelei Dianei si a lui Felix, mai multa legatura cu actiunea eu nu am gasit.

In plus, imi doream atat de mult sa citesc continuarea, sa aflu ce s-a mai intamplat cu acest personaj atat de schimbator si dupa ce “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” a fost redeschis. Recunosc ca desi auzisem despre cartile lui Agnes Martin-Lugand, nu m-am documentat prea tare si initial am fost indusa in eroare de “Imi pare rau, sunt asteptata…” in sensul ca, am crezut ca aceasta a aparut inaintea cartii “Viata e usoara, nu-ti face griji”, dar la o cautare mai atenta pe site-ul editurii Trei, m-am lamurit, si curand o sa citesc si cel de-al doilea roman cu povestea lui Diane.

Recomand cartea indragostitilor de speranta, celor care isi doresc un impuls sa o ia de la capat odata cu Diane si celor care isi doresc sa se piarda cateva zile intr-o poveste al carei final nu-l vor intui usor.

Sursa photo: Goodreads