Titlu in romana: Colectionarul
Titlu in engleza: The collector
Autor: John Fowles
Apariție: 1963
Nota: 4/5
Este foarte greu de scris o recenzie a acestei carti, intrucat este un roman de exceptie, care pe mine m-a lasat cu gura cascata atat din punct de vedere al modului in care este scris cat si din punct de vedere al ideii principale. Posibil sa nu placa tuturor, stiu ca sunt oameni care prefera sa citeasca un alt gen de carti, care sa le dea o altfel de stare decat cea pe care ne-o ofera John Fowles prin intermediul acestui roman, dar mie imi place ca din cand in cand sa am pe noptiera o carte care sa ma ravaseasca.
Cel putin acesta a fost efectul pe care „Colectionarul” l-a avut asupra mea. Spre rusinea mea nu am mai citit nici o carte a lui John Fowles pana acum, desi am mai auzit de el si in special de Magicianul, pe care sunt curioasa sa-l rasfoiesc si sper sa o fac cat de curand.
Revenind la al nostru colectionar, John Fowles nu putea alege un nume mai potrivit pentru povestea lui Frederick Clegg si a Mirandei Grey, cele doua persoanje in jurul carora se invarte intreaga actiune. Avem practic parte de doua parti, cate una pentru fiecare personaj, destul de diferite. Nu avem de a face neaparat cu situatii explicate din punctul amandurora de vedere, caci uneori Miranda rememoreaza momente din trecut in timpul pe care il petrece singura si inchisa.
Frederick e un tip solitar, introvertit, face parte din clasa sociala de mijloc, nu e nici foarte aratos, si colectioneaza fluturi, iar in contrast Miranda este frumoasa, studiaza artele si face parte dintr-o alta clasa sociala. El o cunoaste de multi ani, au fost si vecini, iar obsesia lui pentru ea a crescut odata cu trecerea anilor, stie aproape tot ce face si asta ii va usura punerea in aplicare a planului pe care il nutreste in secret.
Totodata da norocul peste Frederick si castiga un premiu in bani, matusa si verisoara care locuiesc cu el pleaca in Australia iar el renunta la jobul sau de la primarie pentru a-si indeplini un vis care se numeste Miranda.
Personajul Frederick te sperie dar te si fascineaza. E foarte ingenios creat, foarte credibil tot ceea ce face, inclusiv modul in care se comporta cu Miranda. Speranta lui este ca femeia sa cedeze in timp, si sa-si doreasca sa fie cu el. Obsesia lui pentru ea merge dincolo de dorinta fizica, tot ce simte este platonic. Incearca sa ii faca pe plac, dar rabdarea lui are limite si ajunge sa nu o mai creada nici atunci cand este bolnava cu adevarat si nu se preface.
Cel mai mult m-a socat finalul, nu ma asteptam la un astfel de deznodamant, speram sa fie altcumva. Imi place si acest paralelism pe care il face John Fowles intre o femeie si un barbat, intre cineva puternic si cineva slab si intre clase sociale, factori care maresc tensiunea pe care o simte cititorul pe masura ce trec paginile. In ciuda faptului ca Miranda nu e deloc intr-o situatie confortabila, continua sa fie puternica si sa incerce diverese modalitati de scapare. Mi-e greu sa-mi imaginez ce impact a avut „Colectionarul” atunci cand a aparut, mai ales ca pe mine m-a impresionat acum, la atata timp de la aparitie cand traim niste vremuri cand nimic nu ne mai mira.
Stiu ca romanul are si ecranizare chiar din 1965, pe care nu am vazut-o inca. Va las mai jos un trailer si va astept cu impresii atat despre film cat si despre carte.
