Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Winter (#4 Cronicile lunare) – Marissa Meyer

Titlu în engleză: Winter

Autor: Marissa Meyer

Apariție: 10 noiembrie 2015

Preceded by: Cinder, Scarlet, Cress

Type: ebook

Notă: 4/5

Cronicile lunare de Marissa Meyer este o serie care a început să fie tradusă în România relativ recent, și care mi se pare că atrage din ce în ce mai mulți cititori și la noi și asta nu poate decât să mă bucure. Eu am început-o în urmă cu vreo patru ani, când am cunoscut-o pe Cinder și am vrut să aflu neapărat cum se termină seria acestor repovestiri ale unor basme din copilărie.

În momentul când eu am terminat de citit Cress, Winter abia apăruse în limba engleză iar pe mine nu mă atrăgea ideea să citesc în această limbă în vremea aceea. În plus, am citit variantele în limba spaniolă ale primelor trei volume și-mi doream să fac la fel și cu Winter și i-a venit rândul anul acesta.

Romanul începe acolo unde s-a terminat volumul 3, Cress. Cinder și prietenii ei au reușit să anuleze nunta regală și l-au răpit pe rege. Noul plan este să reușească imposibilul: să creeze o revoluție pe Lună și să o detroneze pe regină.

Între timp, pe Lună, în afară de regina Levana, care e furioasă pentru că Pământul i-a scăpat printre degete, se află și Winter, o frumoasă fată, mai frumoasă decât cea care guvernează Luna.

Scarlet e prizonieră pe Lună și Winter o vizitează cu regularitate în cușca în care e ținută. ea de-a patra protagonistă a seriei este o ființă blândă și extrem de diferită de celelalte trei, dar cu un rol la fel de important în deznodământul poveștii.

Vă invit să citiți întreaga seriei Cronicile Lunare pentru a vedea cum au fost reinterpretate poveștile copilăriei noastre și cum le-a construit ca prietene Marissa Meyer. Și desigur pentru a afla dacă au învins-o pe Levana, regina Lunii, și dacă Cinder rămâne sau nu împreună cu regele Kai.

City of Dark Magic (#1 City of Dark Magic) – Magnus Flyte

Titlu în engleză: City of Dark Magic

Autor: Magnus Flyte

Apariție: 27 noiembrie 2012

Followed by: City of Lost Dreams

Type: audiobook

Notă: 2/5

La City of Dark Magic m-a atras descrierea și mi-am dorit foarte mult să o citesc, mai ales că face parte dintr-o serie.

Sarah Weston a studiat toată viața operele lui Beethoven și cel mai mare vis al său este să se ocupe de catalogarea operelor artistului. Visul său este pe cale să se îndeplinească atunci când primește un job de vară în Praga, după ce este anunțată că mentorul ei, și cel care o ajuta cu masterul său, s-a sinucis în Praga, unde se ocupa chiar de niște manuscrise ale artistului preferat ale lui Sarah,

Familia Lobkowicz o contactează pe fată pentru a continua munca de unde o lăsase profesorul ei. Bineînțeles că acceptă dar, odată cu sosirea sa în Praga, lucruri ciudate încep să se întâmple: aude zvonuri că mentorul ei lua droguri, în condițiile în care ea știe că asta nu e adevărat și nici nu crede că acesta s-a sinucis.

În plus, într-o seară, cineva pune un artefact în camera ei și astfel este acuzată de furt. La asta se adaugă și faptul că cel care este moștenitorul castelului și muzeului, Max, se poartă ciudat și pare că are mai multe detalii desprea la ce lucra profesorul, dar nu vrea să spună nimic.

Până aici toate bune și frumoase, totul pare interesant dar lucrurile se strică iremediabil, odată cu apariția unei așa zise povești romantice între Sarah și Max, deloc bine exploatate. Iar turnura lucrurilor nu m-a mai atras în cea de-a doua parte a cărții, de aici și nota.

Cred că elementul meu preferat a fost orașul în care s-a desfășurat acțiunea și cam atât. Cartea nu e tradusă la noi încă, și nu cred că va fi tradusă prea curând. Voi ați citit-o? Și dacă da, care au fost impresiile voastre?

Argintul preschimbat – Naomi Novik

Titlu în engleză: Spinning Silver

Autor: Naomi Novik

Apariție: 10 iulie 2018

Type: audiobook

Notă: 4/5

Familia lui Miryem se află în pragul sărăciei în ciuda faptului că de mai multe generații se ocupă cu împrumutul banilor. Doar că, din cauza faptului că tatăl ei nu este foarte priceput în această meserie, în loc să câștige bani de pe urma împrumuturilor, ei pierd bani. Asta până când Miryem decide să intre în afacere și apelează la bunicul ei pentru a-i oferi un avânt. Curând, ea devine aproape o expertă în această activitate și reușește chiar să ajute o tânără și pe frații ei, victime ale abuzului tatălui lor.

Miryem o angajează pe Wanda, oferindu-i o șansă la viață și la un astfel de trai decât cel pe care aceasta și frații ei îl aveau alături de tatăl lor.

Din păcate, Miryem atrage și atenția unor creaturi mistice, numite Staryk, din cauza abilităților ei de a transforma argintul în aur.

În același timp, o cunoaștem și pe Irina, fiica unui duce, care află că i s-a pregătit o căsătorie aranjată cu țarul Mirnatius, chiar dacă el nu are nici un interes pentru ea. Acesta este posedat de un demon de foc, Chernobog, iar Staryk reprezintă gheața. Astfel, Naomi Novik a pregătit scenariul unei bătălii între gheață și foc.

Miryem este în situația în care ar putea ajunge fără voia sa căsătorită cu Staryk, care vrea să instaleze iarna eternă în ținut, iar Irina trebuie să se căsătorească cu demonul de foc, ceea ce ar putea transforma ținutul într-un deșert dacă acesta-l învinge pe Staryk. Nici una dintre variante nu e bună, așa că destinul stă în mâinile celor două fete.

Argintul preschimbat este o operă interesantă, cu o mulțime de elemente fantastice care te țin prins în paginile cărții pentru a afla cum se termină povestea.