Cărți de cinci stele în 2023 #lecturiin2023

În 2023 am reușit să citesc peste 105 cărți. A fost, așadar, un an plin de lecturi dar, simt că spre deosebire de alți ani, am oferit cinci stele pe Goodreads mult mai rar. Până acum, 14 cărți au obținut acest rating de la mine dar mai am cel puțin una pe care o citesc acum și care, va obține și ea un număr maxim de stele pe Goodreads.

Nu voi enumera însă toate cele paisprezece titluri care m-au cucerit ci le voi menționa pe acelea care mi-au părut a fi cele mai bune, care au trezit o anumită emoție în mine.

Primul astfel de titlu este o carte de non-ficțiune, Înconjurat de idioți de Thomas Erikson. Autorul ne vorbește despre idioți, acei oameni pe care îi întâlnim în diverse medii, acasă, în grupul de prieteni sau la muncă, și cu care nu suntem pe aceeași lungime de undă. Ni se prezintă astfel cele patru profiluri comportamentale cărora li se alocă o culoare: roșu, albastru, galben și verde. Mi-a plăcut foarte mult, mi se pare o carte practică și consider că ne poate fi de ajutor în încercarea noastră de a îmbunătăți comunicarea cu cei din jurul nostru.

Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee este un roman emoționant în care Shahab ne spune povestea ea, din copilărie până la maturitate. Cu o relație de familie complicată dar mai des întâlnită decât vrem să recunoaștem, Parinoush Saniee ne mai aduce în vizor o realitate de care ne ferim, o lecție din care sper să învățăm ceva. Nu e doar o poveste tristă, e cu adevărat genul de exemplu din care să ne luăm învățăminte.

Femeia de hârtie de Rabih Alameddine este genul de carte la care am ajuns din greșeală și care m-a cucerit. Femeia de hârtie e genul ăla despre care orice cititor ar zice că vrea să fie ea atunci când va fi mare. Cel puțin acesta este cazul meu și mi-aș dori să o văd mai des în online pentru că merită. Am găsit o protagonistă mai puternică decât crede ea, talentată, amuzantă și în care m-am regăsit. În plus, vecinele ei sunt un deliciu.

Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars de Alexandra Furnea este o lectură obligatorie pentru orice român. Este realitatea aia neagră a României, despre care toți știm că există, uneori ne-am și lovit de ea dar poate nu în măsura în care s-au lovit victimele dezastrului de la Colectiv. Un eveniment cu urmări ce n-ar trebui să rămână în amintiri șterse de timp.

Singur: viața lui Mihail Sebastian de Tatiana Niculescu mi-a oferit șansa să aflu mai multe despre viața autorului pe care l-am citit cu plăcere în facultate. Nu am știut că a fost de origine evreiască și cât a avut de suferit în perioada cea mai neagră a Europei secolului XX.

Zborul albinelor de Sofia Segovia este un roman care îmbie realitatea istorică a începuturilor anilor 1900 din Mexic cu realismul magic. Mi-a fost tare drag Simonopio și m-a înduioșat. M-am simțit tot timpul parte din poveste și n-am simțit când au trecut paginile.

Eugenia de Lionel Duroy este perspectiva Eugeniei Rădulescu, o tânără din Iași care se îndrăgostește de Mihail Sebastian. Da, acel Mihail Sebastian despre care am povestit și mai sus. Eugenia este martoră a Pogromului de la Iași și devine cumva oaia neagră a familiei unde unul dintre copii este chiar aprig susținător a ceea ce au făcut românii mai urât în perioada aia. Romanul este inspirat de jurnalul autorului și deși este ficțiune istorică, ne trezește interesul pentru istoria României din acea perioadă.

Acestea au fost titlurile mele preferate în acest an. Vouă ce cărți v-au plăcut cel mai mult? Dacă vreți să vedeți mai multe cărți pe care le-am citit anul acesta, puteți accesa profilul meu de Goodreads sau pagina mea de Instagram.

Serii la care am renunțat

Până spre finalul anului acesta țineam o evidență a seriilor pe care le aveam începute și pe care îmi doream să le continui cu orice preț. Cum însă lucrurile evoluează, la fel au făcut-o și gusturile mele de cititor și m-am decis să renunț la anumite titluri cu care nu mai rezonez sau care nu mi-au plăcut într-atât încât să îmi doresc să le continui.

Prima serie la care am decis să renunț este Un cântec de gheață și foc de George R.R. Martin, unde ajunsesem până la volumul patru. Mai aveam așadar două cărți din serie dar, pentru că a trecut mult timp de la lectura volumul patru și pentru că nu mai este de interes pentru mine, am ales să nu mai continui.

Singura care la care am renunțat să o citesc (sau did not finished dacă ar fi să utilizez termenul din limba engleză), a fost cel de-al treilea volum al seriei Regia ținutului Tearling de Erika Johansen. E o serie care mi-a plăcut destul de mult și din ce am auzit, acest ar treilea volum ar fi chiar mai bun decât primele două. Am încercat să îl ascult în limba engleză însă am renunțat pe la jumătate pentru că nu a reușit să ma prindă. Poate dacă aș fi optat sa o citesc în varianta printată sau ebook aș fi reușit să o duc la capăt dar, pentru moment nu îmi doresc să revin la ea.

Tot pentru moment am renunțat și la seria Outlander sau Călătoarea de Diana Gabaldon, unde am citit până la volumul 6. Am rămas în urmă și cu serialul dar, sper că dacă reușesc să ajung la zi, o să îmi revină și pofta să revin la serie. Până atunci, nu mai sunt neapărat interesată să continui cu lectura seriei, deoarece cărțile sunt foarte lungi și devin cumva repetitive, din punctul meu de vedere.

Un alt titlu pe această listă este Grădina de vară, al treilea volum al seriei Călărețul de aramă de Paullina Simons. Motivul nu este legat doar de lungime și de relația toxică dintre cei doi, dar și pentru că nu mi-au plăcut atât de mult primele două volume încât să îmi doresc să aflu ce au mai facut cei doi protagoniști.

Și Tronul de cleștar de Sarah J. Maas a rămas în trecut pentru mine. Am citit trei volume din serie dar nu o să merg mai departe. Dacă aș reveni la ea vreodată, aș lua-o de la capăt și le-aș citi într-o perioadă mai scurtă de timp, astfel încât să nu uit detalii care ar putea fi de interes.

Din seria Râurile din Londra de Ben Aaronovitch am citit doar primul volum și părea ceva promițător, o îmbinare interesantă între fantasy și mister. Cum însă a trecut mult timp și nu am mai ajuns să pun mâna pe volumul doi al seriei, e semn clar că nu voi mai continua seria care are vreo 9 volume.

Următoarea este tot o serie fantasy, Legacy of Orisha de Tomi Adeyemi, unde am citit primul volum. Între timp, au mai apărut două volume dar cum acest gen nu mai este printre preferatele mele și erau mult prea multe titluri de fantasy pe lista mea cu serii, am renunțat la ea.

Și ultima serie la care am renunțat este The spymaster chronicles de C.W. Gortner din care mai aveam doar un volum din cele trei. Pentru că al doilea volum nu mi-a plăcut mai deloc, am ales să renunț la serie. Din categoria ficțiune istorică, sunt multe titluri la care pot să ajung, de interes fiind cărțile scrise de Philippa Gregory.

Acestea sunt așadar seriile la care am renunțat. Mai sunt destule pe care vreau sa le continui, dar despre acestea voi vorbi într-un articol separat. Până atunci, lecturi frumoase să avem!

Cinci cărți pe care vreau să le citesc toamna asta

Am tot văzut în ultima vreme tot felul de provocări pe la cititori, și mai ales provocări legate de cărți pe care aceștia vor să le citească în toamna ce urmează să vină și asta mi-a făcut și mie poftă de un nou reading challenge de toamnă. Am ales așadar, cinci cărți din biblioteca mea pe care vreau să le citesc în următoarele luni. Opțiunile sunt strict din bibliotecă pentru că am mult prea multe cărți necitite la care îmi doresc să ajung.

Cei care pleacă și cei ce rămân, al treilea volum al tetralogiei napolitane scrisă de Elena Ferrante este prima la care vreau să ajung. Toamna are un loc special în sufletul meu și îmi dă mereu impresia că e un nou început, probabil din cauza faptului că școala începe toamna. Consider astfel că această carte se potrivește cumva cu ceea ce reprezintă toamna. Sunt curioasă să mai aflu ce s-a mai întâmplat cu cele două prietene

Istoria secretă de Donna Tartt este cartea lunii septembrie la clubul de carte Povești cu Mikelutza de pe discord și este o carte pe care îmi doresc să o citesc de foarte mult timp. Și ea cred că se potrivește cu ceea ce se întâmplă legat de anul academic, întrucât, din câte știu, acțiunea se petrece într-o universitate.

Fetele din livada cu meri de Nikola Scott are o copertă care te poate duce cu gândul la vară. Însă mie îmi dă un vibe de toamnă și fiind un roman de ficțiune istorică, nu putea să lipsească din această listă.

Educație fatală de Naomi Novik este un fantasy young adult. Îmi e dor să citesc o astfel de carte în care acțiunea să aibă legătură cu o școală de magie. Singura problemă este aceea că nu am și cel de-al doilea volum în bibliotecă și va trebui să aștept puțin înainte să îl citesc, dacă reușește să mă prindă tare în mrejele magiei Școlii Solomonarilor.

Și ultima dar nu cea din urmă, Cartea poștală de Anne Berest este tot un roman de ficțiune istorică cu ceva mister legat de o carte poștală, așa cum ne indică și numele. Nu știu altceva nimic despre această carte și nu țin minte să o fi văzut pe la alți cititori pe internet până acum.

Acestea sunt titlurile pe care le-am ales, și la care sper să ajung în următoarele luni. Voi aveți vreo carte pe care vă doriți neapărat să o citiți toamna asta?

Cum a fost prima jumătate a anului 2023

Pentru că anul acesta țin o evidență a lecturilor și într-un fișier excel, am hotărât să fac o scurtă prezentare a primei jumătăți a anului 2023 în materie de lecturi.

La începutul anului mi-am propus să citesc 80 de cărți deși anul trecut am reușit să trec de 100. Știind însă că mă va aștepta un alt examen și poate o perioadă mai aglomerată și, în același timp o perioadă de lecturat cu viteză redusă, am rămas la 80. Însă, până în acest moment am reușit să termin 58 de cărți, având peste 20 de cărți peste ceea ce ar fi trebuit să am ca să fiu sigură că îmi ating scopul.

Pentru a ajunge la cele 58 de lecturi, am citit nu doar în variantă printată și ebook dar și audiobook, cu ajutorul aplicațiilor Audible, Scribd și Voxa.

Așadar, am reușit să citesc 25 de titluri pe care le am în biblioteca fizică, 22 de audiobook-uri și 11 ebooks.

De asemenea, 48 de titluri au fost în limba română, 4 în engleză și 6 în spaniolă. Încerc să termin cât mai multe cărți din TBR-ul meu vechi, adică pe care le-am adăugat pe Goodreads acum câțiva ani. În același timp, îmi doresc și să citesc cât mai multe cărți din biliotecă, fiind într-un fel de “book shopping ban” de o lună și jumătate.

În funcție de anul publicării, am citit 2 cărți publicate pentru prima dată între 1800 și 1899, 10 din perioada 1900-1999, 6 din perioada 2000-2010, 28 publicate între 2010 și 2020 și 12 din perioada 2020-2023. Dintre cele 12 din perioada 2020-2023, doar 1 a fost publicată anul acesta.

Din punct de vedere al sexului autorului, peste 70% din lecturile mele (41) au fost cărți scrise de femei.

În materie de număr de cărți citite în fiecare lună, ianuarie a fost cea mai productivă lună, urmată de martie și iunie. Cel mai puțin am citit în februarie, dar asta pentru că mă aștepta un examen la început de martie și pentru că e lună un pic mai scurtă decât celelalte.

Cam acestea sunt cele câteva statistici pe care le-am făcut pe baza lecturilor de până acum. Sunt curioasă cum vor arăta statisticile la final de an. Până atunci, spor la lectură să avem!

PS: dacă vreți să vedeți care sunt toate titlurile pe care le-am citit puteți să accesați contul meu de Goodreads dând click aici.

Topul cărților mele preferate din toate timpurile (partea a treia)

Iată că a sosit momentul să închei acest top al cărților mele preferate din toate timpurile pe care le-am citit până la începutul lunii iunie. Celelalte două părți pot fi găsite aici și aici. Mi-aș dori să strâng cel puțin tot atâtea alte cărți printre favorite despre care să vă povestesc în viitor.

Povestea mea de Michelle Obama este autobiografia fostei primei doamne a Statelor Unite ale Americii. Mi-a plăcut să descopăr copilăria micuței Michelle dar și să-i văd punctul de vedere din timpul campaniei lui Barack. Din punctul meu de vedere este și va fi un exemplu pentru multe femei și fetițe din lumea întreagă.

Fetele dispărute din Paris de Pam Jenoff este un roman de ficțiune istorică a cărui copertă m-a făcut să vreau să ajung în locul unde este făcută poza asta (și am ajuns). Dar dincolo de copertă, este un roman pe două planuri temporale: unul prezent și unul din timpul celui de-al doilea Război Mondial în care o grupare de agente secrete din Londra ajung în Franța pentru a-și îndeplini misiunea de a ajuta Rezistența. Însă cele douăsprezece femei nu se vor mai întoarce niciodată acasă și noi vom încerca să aflăm de ce, împreună cu Grace, cea care descoperă o valiză din care ia câteva fotografii.

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este povestea unui bătrânel suedez, ursuz și tipicar. Este genul acela de vecin bun la toate dar care bombăne toată ziua. Este un bătrânel pe care nu ai cum să nu îl iubești. Parcurgem împreună cu el povestea vieții sale, din copilărie, momentul întâlnirii cu Sonja, întâmplările grele prin care trec și iubirea lor. Este genul acela de carte care te va face să plângi și care, rămâne cu tine peste ani și ani.

Învățare de Tara Westover este o carte pe care acum câțiva ani o vedeam peste tot pe internet și care a ajuns astfel la o mulțime de cititori. Este povestea autoarei, o femeie care a ajuns pentru prima dată într-o sală de clasă la vârsta de 17 ani. Născută și crescută într-o familie atipică, ea s-a pregătit toată viața pentru sfârșitul iminent al lumii. Nu a fost văzută niciodată de un medic sau de vreo asistentă și toate rănile grave sau mai puțin grave erau tratate acasă cu tot felul de ierburi.

Dincolo de șocul pe care ți l-ar putea provoca ideea că așa ceva încă se întâmplă în zilele noastre, într-o societate considerată atât de dezvoltată cum sunt Statele Unite ale Americii, povestea Tarei este o lecție pentru fiecare dintre noi.

Povestea unui orfan de Pam Jenoff este tot o ficțiune istorică a cărei acțiune se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial însă cadrul este unul atipic: un circ. Este povestea a două tinere care se cunosc în acest circ și a unui bebeluș a cărui soartă a fost schimbată pentru totdeauna. Noa, devenită mamă prea devreme și fiind nevoită să își abandoneze bebelușul, salvează un copilaș dintr-un vagon.

Dincolo de șocul pe care ți l-ar putea provoca ideea că așa ceva încă se întâmplă în zilele noastre, într-o societate considerată atât de dezvoltată cum sunt Statele Unite ale Americii, povestea Tarei este o lecție pentru fiecare dintre noi.

Rețeaua Alice de Kate Quinn este un roman de ficțiune istorică, pe două planuri temporale: unul imediat după cel de-al Doilea Război Mondial și unul din timpul Primului Război Mondial. Charlie, o tânără bogată din America este trimisă în Europa pentru a-și rezolva o mică problemă dar fuge de mama sa, cu speranța că o poate găsi pe verișoara ei, dispărută în timpul războiului abia încheiat.

Drumurile ei însă o duc la Eve, o femeie care a făcut parte dintr-un grup de spioane în timpul Primului Război Mondial. Împreună pornesc în căutarea adevărului legat de trădarea grupării spioanelor și a dispariției lui Rose.

Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini nu a fost prima mea întâlnire cu autorul. A fost însă romanul care m-a marcat cel mai tare. E o poveste de prietenie și loialitate care te va face să plângi cu lacrimi amare. Descoperim alături de protagoniștii noștri Afganistanul din ultimele zile ale monarhiei până aproape de prezentul nostru și asistăm înmărmuriți la schimbările prin care trece țara dar și la întâmplările lui Amir și cele ale lui Hassan, fiul servitorului. Este una dintre cele mai cutremurătoare cărți pe care le-am citit.

Neortodox. Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice de Deborah Feldman este o carte de non-ficțiune și, deși văzusem serialul atunci când a apărut, și a fost o revelație pentru mine, tot m-am simțit revoltată pe măsură ce citeam mărturiile acestei femei.
Mi se pare o ipocrizie să pui Holocaustul, o așa tragedie, pe umerii oamenilor care nu s-au îmbrăcat suficient de modest, au vrut să aibă anumite lucruri și o situație financiară bună, nu au fost suficient de umili iar femeile au avut parul lung și frumos, purtat în văzul lumii. Nu, nu astea-s păcate și nu astea-s motivele unei așa tragedii.

Și nu ar trebui să fie motivele pentru care să nu permiți copiilor dreptul la educație, la interacțiuni cu oameni din afara comunității, ca să nu mai vorbesc de educație sexuală care lipsește sau e făcută într-un mod ciudat. Ce mi se mai pare frapant este faptul că aceste comunități se formează și-și au propriile reguli după care se ghidează, chiar în mijlocul unor state considerate exemplu pentru altele.
Deborah Feldman e un exemplu de femeie care nu a vrut să se conformeze situației și și-a dorit mai mult pentru ea și pentru cei din familie.

Pâine cu ceva: amintiri, ca să se știe cum se trăia în comunismul oamenilor simpli de Liliana Nechita este un must read atât pentru cei născuți după ‘89, pentru cei nostalgici după vremurile alea dar și pentru cei ce nu cred că a fost dracul chiar atât de negru, pentru a-și aminti de marionetele care erau sau să cunoască aspectele traiului în comunism.


Aceasta a fost cartea mea favorită a anului 2022 și o să o recomand oricui îmi va cere o părere. Tare mi-aș dori să o văd tradusă în limba engleză pentru a o putea împărtăși cu oamenii din jurul meu care mă mai întreabă de unde vin și de vremurile alea. E-adevărat eu nu le-am cunoscut dar am crescut în rămășițele comunismului.

Înconjurat de idioți de Thomas Erikson este o carte de non-ficțiune pe care e musai să o citești dacă vrei să înțelegi un pic mai bine de ce te enervează anumiți oameni și cum de te potrivești foarte bine în gânduri și atitudine cu alții. Aflăm despre patru profiluri comportamentale cărora li se atribuie câte o culoare: roșu, galben, verde și albastru.

Roșii sunt curajoși și impulsivi, lideri înnăscuți, cu țeluri ambițioase. Galbenii sunt creativi și optimiști. Cei mai altruiști dintre toți, Verzii sunt relaxați, prietenoși și loiali. Iar Albaștrii sunt analitici, mereu cu mintea în alertă, orientați spre detalii. M-a ajutat să mă descopăr mai bine pe mine și pe cei din jur și îmi doresc să aprofundez subiectul.

Femeia de hârtie de Rabih Alameddine ne spune povestea lui Aaliya, o femeie în vârstă care locuiește într-un bloc din Beirut, fost librar, care an de an traduce în limba arabă, de plăcere, o carte care i-a plăcut. Traducerile ei nu au ajuns niciodată să fie publicate. Are niște vecine pe care nu le place în mod deosebit dar care fac și ele parte din deliciul cărții. Mi-a plăcut mult personajul, m-am simțit identificată cu ea, e genul care-ți intră la inimă, mai ales dacă ești un iubitor de cărți. A fost o surpriză atât de plăcută această carte, mai ales pentru că am luat-o din impuls, bazându-mă pe titlu și fără să o fi văzut pe undeva în online.

Și aici se încheie, pentru moment, lista mea cu cele treizeci și trei de cărți favorite din toate timpurile. Sper să descopăr curând și alte titluri favorite despre care să vă povestesc în viitor. Până atunci, spor la citit să avem!