Eu, și totuși alta (#3 Inainte sa te cunosc) – Jojo Moyes

Titlu in romana: Eu, și totuși alta

Titlu in engleza: Still me

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 30 ianuarie 2018

Proceded by: Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Înainte să te cunosc, a fost din punctul meu de vedere o carte frumoasă, cu un subiect sensibil, care a cucerit inimile multor cititori dar a atras și o mulțime de critici. Cel de-al doilea volum a seriei a fost moderat, deși nu mi-a placut neapărat turnura pe care au luat-o lucrurile din viața lui Lou. Dar la finalul cărții După ce te-am pierdut m-am simțit provocată și am vrut să aflu ce a făcut protagonista noastră.

Lou este fericită în ciuda faptului că și-a găsit un job la mulți, mulți kilometri distanță de Sam, iubitul ei. Deși se presupune că a evoluat, Lou nu și-a pierdut inocența și naivitatea. Iar în mintea și inima ei nu îl lasă pierdut pe Will. Fata se mută în New York, unde va fi asistenta doamnei Gopnik, soția mai tânără a unui om extrem de bogat. Aceasta îi arată lui Lou o viață pe care niciodată nu ar fi bănuit-o, plină de bogății, frumuseți dar și secrete și momente dificile.

Lou își ia rolul în serios și nu vede că de fapt este folosită, așa cum au fost și fetele dinaintea ei. În mijlocul vieții noi pe care o descoperă cunoaște un bărbat  care-i va aduce aminte de cineva extrem de drag, ceea ce-i va da peste cap viața. Nu i-am înțeles prea bine rolul, pare că autoarea l-a utilizat pentru a lungi artificial povestea. Louisa încearcă să mențină vie flacăra dintre ea și Sam, dar asta nu îi reușește neapărat. În ciuda eforturilor pe care le face, nu de puține ori relația ei se va afla pe marginea prăpastiei.

Recunosc că acestă a treia parte a seriei îmi place cel mai puțin din toate trei, pentru că nu îmi place încotro merg lucrurile și nu îmi place Lou. Cred că totuși autoarea a exagerat cu naivitatea acesteia. În schimb îmi place peisajul din New York și îmi place Sam. Este un bărbat matur și sigur pe ceea ce își dorește. Relația lui Lou cu sora ei se dezvoltă într-o direcție bună dar nu înțeleg de ce se ferește atât de mult să se întoarcă în apartamentul ei. De fapt, motivația ei este aceea că nu își dorește să o deranjeze pe sora ei și pe băiețelul acesteia, care locuiesc în apartamentul cumpărat din banii de la Will. Mi s-a părut stupid să spui că nu te  poți întoarce în casa ta!

Cartea este amuzantă pe alocuri dar și dramatică, mai ales privită din punctul de vedere al relației lui Lou cu Sam. Este o lectură plăcută, de plajă dar nimic mai mult drept pentru care sfatul meu ar fi să vă opriți la finalul celei de-a doua cărți a seriei.

 

Un tron intunecat (#2 Trei coroane intunecate) – Kendare Blake

Titlu in romana: Un tron întunecat

Titlu in engleza: One dark throne

Autor:  Kendare Blake

Apariție: 19 septembrie 2017

Preceded by: Three dark crowns

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Când am terminat de citit Trei coroane întunecate am mărturisit că am fost atât de contrariată de final încât, imediat am căutat cel de-al doilea volum dar am fost surprinsă neplăcut deoarece nici nu apăruse încă. Mi-am înfrânt dorința de a afla ce s-a întâmplat cu cele trei surori și am așteptat. Și iată că a venit momentul să vă povestesc și despre volumul doi al seriei Trei coroane întunecate.

În plin an al ascensiunii, le regăsim pe Katharine, considerată cea mai slabp dintre surori, pe Arsinoe, învățând să-și gestioneze abia descoperitele puteri și pe Mirabell considerată preferata la succesiunea pentru tron. Fiecare dintre ele pune la cale o forma de a merge mai departe pe calea spre tron și de a supraviețui atacurilor celorlalte două.

Katharine, după ce a scăpat din ghearele morții devine mult mai puternică și nemiloasă. Este clar că ceva s-a întâmplat între momentul căderii ei și momentul când a reușit să iasă din hăul unde a fost aruncată.

Arsinoe, deși fusese resemnata cu ceea ce considera destinul său, s-a schimbat și ea. Doar că nu luptă neapărat pentru tron ci luptă pentru supraviețuire și pentru iubire. Marea supriză a sa și a noastră ca cititori a fost aceea de a o vedea dezvoltându-și o putere despre care nici nu bănuia că îi aparține.

Mirabella este cea mai pregătită dintre cele trei pentru a fi regină. Dintre toate este cea care are amintiri din copilărie și-și amintește momente petrecute alături de celelalte două fete. Dintre surori este cea pe care cel mai puțin o înțeleg pentru alegerile pe care le face.

Dintre personajele secundare îi reîntâlnim pe: Jules, Madrigal, Luca, Natalia, Billy, Joseph și Pietyr printre alții, dar apar și noi personaje. Jules îmi este total antipatică deși are parte de o schimbare care consider că va avea un rol important în acțiunea viitoare a poveștii. Pietyr, pe care cu toții l-am urât la finalul primului volum, se întoarce și ne surprinde cu gestul pe care îl va face.

Capitolele sunt scurte, la fel ca și în cartea precedentă, dar mai pline de acțiune și mai pline de suspans și intrigi. O noutate este și aceea că povestea nu este centrată doar pe cele trei potențiale regine ci și pe poveștile celorlalte personaje și pe rolul pe care îl au acestea în consursul pentru tron.

Vă invit și pe voi să aflați planurile fiecăreia dintre cele trei fete chiar de nu vor fi integral  dezvăluite și să le însoțiți în această aventură. Mi-a plăcut mult această carte și nu am ezitat să îi dau 5/5 pe Goodreads îndeosebi pentru evoluția personajelor și pentru elementele supriză.

 

Simon si planul Homo Sapiens – Becky Albertalli

Titlu in romana: Simon si planul Homo Sapiens

Titlu in engleza: Simon vs. the Homo Sapiens Agenda

Autor: Becky Albertalli

Apariție: 7 aprilie 2015

Followed by: Leah on the Offbeat

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pe 15 mai am avut ocazia să particip, la invitația celor de la Editura Epica, la avanpremiera filmului Cu drag, Simon, care are la bază cartea Simon și planul Homo Sapiens. Cu această ocazie, cei de la Epica Publishing House au scos a doua ediție a cărții, care conține și câteva imagini din timpul filmării, precum și alte materiale extra.

După cum știți, mie îmi place să citesc întâi cartea și apoi aleg să văd ecranizarea dar, de această dată am făcut un schimb. A fost unul din rarele cazuri când am văzut întâi filmul și nu îmi pare rău deloc. În plus am avut ocazia să cunosc oameni faini la eveniment.

Îndată ce am terminat de vizionat pelicula, am început să citesc cartea, mânată fiind de curiozitatea de a vedea diferențele. Și pentru că tocmai aseară am terminat-o de citit, o să vorbesc întâi despre ea, pentru că până la urmă este și fundația scenariului filmului.

Simon este un adolescent ca oricare altul, merge la liceu, are un grup de prieteni foarte buni, o familie frumoasă, formată din doi părinți foarte înțelegători și moderni și două surori, una mai mare, Alice, și una mai mică, Nora. Dar în spatele tuturor acestor lucruri, se află un secret pe care nu l-a împărtășit cu niciunul dintre apropiații săi: este homosexual.

Băiatul își trimite email-uri cu Blue, un tânăr din școala sa, a cărei identitate reală îi este total necunoscută. Într-un moment de neatenție, Martin, un coleg al lui Simon va avea acces la mesajele dintre Blue si Simon și va începe să îl șantajeze, cerându-i să îl ajute să se combine cu Abby, una din cele mai bune prietene ale sale, a cărei atracție față de Nick (cel mai bun prieten al său) este evidentă și e reciprocă. Nedorindu-și să-l pună într-o situație neplăcută pe Blue, Simon acceptă șantajul lui Martin, cu riscul de a strica relațiile cu cei mai buni prieteni ai săi.

Vorbind despre relații, legătura care se formează între Blue și Jacques (numele cu care se semnează Simon) este una foarte frumoasă și specială. Avem parte pe parcursul lecturii de schimbul de mailuri între cei doi, în care vedem încet cum se deschid unul față de celălalt și cum se cunosc.

Dar nereușita planului lui Martin cu Abby va atrage după sine razbunarea acestuia împotriva lui Simon, ceea ce va duce la o schimbare în viața protagonistului nostru, pentru care nu era tocmai pregătit.

Cum vor evolua lucrurile după aflarea adevărului puteți afla citind cartea sau vizionând filmul. Nu aș vrea să dau mai multe spoilere decât am dat până acum.

Despre ecranizare pot spune că este destul de fidelă acțiunii cărții deși conține o serie de elemente diferite. De exemplu, în film Simon are doar o soră,  nu două, reacția tatălui său la aflarea adevărului este ceva mai diferită de cea din carte, suspiciunile despre cine este Blue se îndreaptă pe rând spre mai multe persoane, comportamentul lui Simon față de Martin este diferit la final, una din scenele de la Waflle House cu Martin și Abby este atât de diferită față de cea din carte. Mi-a plăcut mult mai mult cum a fost întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți în film, fiind mult mai emoționantă. Leah este cea mai bună prietenă a lui Simon, dar cea din carte este totalmente diferită de cea din film, rolul său fiind, din punctul meu de vedere, mult mai restrâns în carte.

Subiectul cărții poate să nu fie unul agreat de toată lumea și este în regulă cât timp nu se trec anumite limite. Mie mi se pare perfect normal și cred că este alegerea și dreptul fiecăruia să iubească pe cine dorește. Este important să învățăm să îi acceptăm pe ceilalți, să acceptăm alegerile lor și să nu ne schimbăm relația cu ei din cauza preferințelor lor sexuale.

În concluzie, cu toții avem multe de învățat de la cartea lui Becky Albertalli și vă invit și pe voi să descoperiți atât cartea cât și filmul și să îmi povestiți părerea voastră. Mie amandouă mi-au plăcut extrem de mult.

Sarpele din Essex – Sarah Perry

Titlu in romana: Sarpele din Essex

Titlu in engleza: The Essex Serpent

Autor: Sarah Perry

Apariție: 27 mai 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îndată ce am terminat de citit Șarpele din Essex de Sarah Perry, carte ce mi-a fost oferită de către Libris, am simțit nevoia să scriu despre ea. Rar am sentimentul acesta atunci când termin de citit o carte. De cele mai multe ori îmi iau câteva zile de pauză între terminarea lecturii și recenzie, pentru a-mi așeza mai bine gândurile. Romanul este o ficțiune istorică și trebuie să recunosc că m-am simțit introdusă în lumea conturată de autoare încă de la primele pagini.

Cora Seaborne rămâne văduvă dar în loc să fie tristă, se simte mai degrabă ușurată de povara căsniciei sale, despre care ne dăm seama încă de la început că nu era una fericită. Însoțită de fiul său Francis și de femeia care îi este alături de ceva timp, Martha, merge în Colchester, un sat englez unde un șarpe dă de furcă sătenilor.

Cora este convinsă că miticul animal aducător de necazuri este de fapt o specie nedescoperită încă și mânată de pasiunea ei pentru științele naturii se implică în procesul de descoperire a șarpelui. Pe de altă parte, preotul satului Aldwinter, William Ransome, nu este de acord cu ideile sătenilor dar nici cu cele ale Corei. În ciuda faptului că vor deveni buni prieteni, cei doi se vor contrazice deseori.

Acțiunea se desfășoară în secolul XIX și avem parte de personaje fermecătoare. Chiar și morocănoșii mi s-au părut bine integrați în peisaj. Cât despre subiectul romanului, acesta nu este doar unul ci este un cumul de subiecte: plecând de la momentul văduviei Corei, trecând prin relația cu fiul ei, relația cu familia preotului, cu Martha, cu prietenii șl cunoștințele sale, condimentând cu elemente fantastice, simțind frica sătenilor cu privire la șarpe și încheind cu probleme ale societății precum și inovațiile medicinei de la acea vreme.

Șarpele din Essex nu vă va plictisi nici o clipă. Iar pentru iubitorii de povești de dragoste, să știți că Sarah Perry a pus în scenă una din cele mai tandre povești de dragoste despre care am citit eu vreodată.

Personajul meu preferat este de departe Cora: modernă, puternică, independentă, este ca fluturele care iese din cocon dupa moartea soțului ei. Și soția preotului și Martha sunt două personaje cel puțin la fel de puternice, deși prietena Corei mi-a fost antipatică pe alocuri. Sau poate nu am reușit eu să o înțeleg prea bine. Apreciez intenția autoarei de a crea astfel de personaje feminine, ce pot constitui un exemplu pentru persoanele care citesc cartea.

Romanul este bine documentat, ceea ce cred eu că i-a permis autoarei să recreeze cu succes peisajele epocii. De asemenea, pune accent pe ignoranța oamenilor și pe faptul că uneori superstițiile ne pot invinge. Acestea sunt elemente la fel de prezente în secolul XIX ca și în prezent, în 2018.

Vă invit să citiți Șarpele din Essex de Sarah Perry și să îmi împărtășiți părerea voastră. Eu zic că nu degeaba a fost declarată Cartea Anului în 2016 la Waterstones și în 2017 la British Book Awards. În plus, coperta este cu adevărat minunată.

Testamentul lui Abraham – Igor Bergler

Titlu in romana: Testamentul lui Abraham

Autor:  Igor Bergler

Apariție: Septembrie 2017

Nota: 2/5

Deși am citit Biblia pierdută și nu mi-a prea plăcut, curiozitatea m-a învins și am citit și Testamentul lui Abraham. Sigur, au contribuit și părerile bune despre carte pe care le-am văzut în online, dar nu doar asta m-a ghidat spre roman.

Descrierea cărții ne promitea un roman plin de acțiune și istorie, condimentat cu multe cărți și mister. Pare foarte interesant și chiar este în parte.

Îl reîntâlnim pe Charles Baker, protagonistul romanului Biblia pierdută, mai puțin arogant, mai plăcut și îndrăgostit. Asistentul său, George Marshall este asasinat atunci când se descoperă că lucrează la ceva ce ar fi putut schimba radical percepția asupra lui Abraham Lincon. Întregul miste se concentrează în jurul unui eveniment din viața președintului care l-a transformat.

În aproape același timp cu uciderea lui George, Charles este întors din drum (de fapt întregul avion în care se afla este întors din drum) și i se confiscă un dosar pe care îl avea de la asistentul sau și pe care nu prea apucase să îl răsfoiasca.

În scenă intră mai multi agenți despre care nu prea înțelegem nici noi, nici personajul nostru principal pentru cine lucrează și nici care le sunt adevăratele nume. Ceea ce știm însă este ca îl vor ajuta pe Charles în căutarea pe care acesta o pornește și despre care nu le dă prea multe detalii ajutoarelor sale.

În scena și-așa aglomerată îi avem și pe Socrate și pe sora sa, Rocio. El este un asasin plătit iar ea este femeia care-l va cuceri pe Charles și care se va îndrăgosti de profesor.

Lucrurile sunt extrem de alambicate, uneori se dau multe detalii despre cărți sau despre anumite elemente din istorie care devin plictisitoare. Se vede că este o carte bine documentată și îl felicit pe Igor Bergler pentru asta dar, consider că a exagerat puțin pe alocuri (mă refer la momentele când Charles începe să descopere câte puțin din secret).

A fost o replică în carte la care nu ma așteptam și care mi s-a părut nelalocul ei. Este vorba despre un moment cand Socrate și Charles merg într-o misiune unde mai multi oameni sunt uciși iar Charles întreabă ceva de genul: Aștia erau oameni răi, nu?. De parcă se mai putea face ceva după ce i-au ucis.

M-a enervat mulțimea de personaje, pe alocuri m-am simțit puțin pierdută dar mi-a plăcut accentul pus pe cărți și rolul lor în roman. Vă recomand cartea dacă aveți timp să îi dedicați pentru că este extrem de lungă și dacă v-a plăcut Biblia pierdută și dacă nu. Poate că merita să îi mai dați o șansă lui Igor Bergler. De asemenea, vă invit să împărtășiți cu mine părerea voastră despre carte, dacă ați citit-o.