Sotia din Paris – Paula McLain

Titlu in romana: Sotia din Paris

Titlu in engleza: The Paris Wife

Autor: Paula McLain

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Dupa ce am terminat Sotia din Paris un am putut sa spun decat WOW! Este o carte care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la un capat la altul si care mi-a demontat orice previziune.

Avem de a face cu personaje de fictiune inspirate de niste persoane reale foarte cunoscute de altfel. Doar ca, mie una, mi-a fost antipatic personajul principal masculin cam de dinainte de casatoria lui cu Hadley.  Am crezut la inceputul romanului ca o sa fie un personaj foarte placut, mai ales pentru ca mi-a atras mult atentia in momentul cand a cunoscut-o pe sotia sa. Am avut chiar impresia ca cea care le era prietena celor doi, Kate, o sfatuia pe Hadley bine, spre interesul acesteia, si abia spre final mi-am dat seama cum stateau lucrurile.

Mi-as fi dorit in anumite momente sa vad o femeie mai puternica, mai impunatoare, caci am avut de multe ori impresia ca a fost ca o umbra pentru Ernest, indeosebi in perioadele petrecute in Spania.

A fost totusi un suport pentru el, de la inceput pana la final, si cand zic final un ma refer la divort. A fost dedicata, cred ca acesta este cuvantul care o descrie cel mai bine in contextul relatiei lor.

Sotia din Paris este cu atat mai fascinanta cu cat este inspirata din fapte reale, din vieti reale si unul dintre ele este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori. Mie una mi-a trezit interesul si sper sa gasesc ceva care sa-mi schimbe parerea despre personajul fictiv Ernest Hemingway.

As numi haotica casatoria lor si plina de actiune in acelasi timp. Poate ca de prea mult bine s-a ajuns unde s-a ajuns.

Recunosc ca cel mai mult am dispretuit personajul lui Pauline, atat de fals si de nebun, si atat de real in acelasi timp. Este un personaj pe care il vedem adesea reincarnat in tinere din ziua de azi. La fel si pe cei doi soti.

Tot acest triunghi amoros este foarte bine pus in scena. Este admirabil respectul pe care si l-au purtat pana la final si in ciuda faptului ca nu avem parte de tipicul happy end, il consider insa unul frumos si potrivit pentru astfel de poveste si personaje.

Prea multa fericire – Alice Munro

prea-multa-fericireTitlu in romana: Prea multa fericire

Titlu in engleza: Too Much Happiness

Autor: Alice Munro

Apariție: 17 Noiembrie 2009

Nota: 3/5
Încăperi ferecate

Prea multa fericire reuneste 10 povesti. Initial ma asteptam sa fie o carte si nu o grupare de povesti, am fost putin pierduta la un moment dat. Rolurile principale in aceste naratiuni sunt detinute de femei, fara insa a lasa in spate barbatii. Povestile ilustreaza vietile unor oameni obisnuiti dar totusi, unele nu au reusit sa ma convinga, nu am stiut sa le inteleg esenta.

Doua din cele zece povesti mi-au atras atentia: dimensiuni prin faptele crude si culmea Wenlock prin ciudatenie.

Dimensiuni ne-o aduce in vizor pe Doree, camerista la un motel si mama a trei copii: Sacha, Barbara Ann si Dimitri. Este casatorita cu Lloyd, un barbat pe care l-a cunoscut pe cand era minora, si cu care a ramas insarcinata inca dinainte de a ajunge la varsta majoratului. Intr-o seara, in urma unei discutii Doree pleaca acasa la unica ei prietena, Maggie. Curand Lloyd suna dupa ea, doar pentru a se asigura ca este acolo. A doua zi, cand se intoarce acasa, Doree este intampinata de sotul ei, zambitor. Intrand in casa insa, isi gaseste copii ucisi, fapt ce a avut loc inainte macar ca acesta sa sune acasa la Maggie. Motivatia lui a fost una absurda: sa nu fie nevoiti sa simta durerea abandonarii. Ceea ce mi se pare mie surprinzator este faptul ca Doree isi viziteaza sotul la inchisoare, pana cand intr-o zi, are loc un eveniment care ii schimba  viata chiar cu putin timp inainte de a-i face o noua vizita lui Lloyd.

Pe Culmea Wenlock: personajul principal al acestei povestiri este o studenta care lucreaza la cantina universitatii si care in fiecare duminica iese la cina cu varul ei, Ernie, care se pare ca o si place. Ea locuieste intr-o camera inchiriata si curand primeste o noua colega, Nina, care are o poveste de viata impresionanta si cam ciudata. Aceasta nu avea voie sa iasa seara si era urmarita in permanenta de o alta femeie.

Intr-o zi Nina se imbolnaveste si o roaga pe colega ei sa-l sune pe dl Purvis, care o invita la cina. Aceasta accepta si merge doar ca are parte de o surpriza atunci cand doamna Winner o pune sa se dezbrace de tot. Asa va lua cina si chiar ii va citi poezii domnului Purvis. Intoarsa acasa, descopera ca Nina a disparut si o regaseste a doua zi la Ernie acasa. Ulterior dispare si de acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum domnul Purvis si Nina au facut parte dintr-un vis.

Alice Munro creeaza o tensiune si un suspans care impreuna tin viu focul interesului cititorului. Mi-ar fi placut totusi sa aflu si mai multe lucruri despre protagonisti, sa fie mai dezvoltate povestile lor, pentru ca de cele mai multe ori am simtit ca citesc un rezumat al unui moment al vietii lor. Trebuie mentionat si ca povestile nu au nimic in comun una cu cealalta si stilul difera, e parca mulat pe fiecare personaj.

Love letters to the dead – Ava Dellaira

love-letters-to-the-deadTitlu engleza: Love letters to the dead

Autor: Ava Dellaira

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Love letters to the dead

Despre Love letters to the dead am avut impresia ca va fi o carte amuzanta la inceput. Nu mai auzisem despre ea si nici nu am cautat date atunci cand m-am hotarat sa o citesc, dar titlul mi-a atras atentia si mi s-a parut interesant. Ideea in sine e foarte ingenioasa: te simti mai aproape de ei  atunci cand le scrii artistilor tai preferati, mai ales cand implici si versuri de-ale lor in gandurile tale.

Apoi am crezut ca e doar despre adolescenti nu foarte diferiti de cei din ziua de azi: incearca senzatii noi tot timpul, chiulesc, petrec, beau si asa mai departe. Trecand  de jumatatea cartii insa, mi-am dat seama ca e mai mult de-atat. E o poveste trista in care mici greseli sau minciuni pot duce la schimbari mari si ireversibile  in viata oamenilor. Pana aproape de jumatatea cartii nu mi-am dat seama  de ce Laurel se simtea atat de vinovata de ceea ce patise sora ei, May si eram intrigata si foarte curioasa.

Mi s-a parut o poveste reala, mai ales prin cum a fost expusa si trairile pe care le avea Laurel, pe care le vedem si simtim si noi cititorii, in fiecare scrisoare catre Jonis Joplin, Heath Ledger, Amelia Earhart, Amy Winehouse dar mai ales Kurt Cobain.

Si totul porneste de la o tema primita la engleza, pe care pana la urma fata nu o mai prezinta, dar care ajunge sa ii schimbe viata. Avem parte de un final foarte emotional, desi nu este surprinzator. Este o carte care se citeste usor si repede, foarte buna pentru a completa zilele ploioase si melancolice de toamna.

Cea mai frumoasa carte din lume – Éric-Emmanuel Schmitt

cea-mai-frumoasa-carte-din-lumeTitlu in romana: Cea mai frumoasa carte din lume

Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Apariție: 2006

Nota: 5/5

cea mai frumoasa carte din lume

Cea mai frumoasa carte din lume cuprinde cateva povestiri scurte care mie mi-au placut foarte mult.

Prima povestire este despre Wanda Winnipeg – Magali pe numele ei adevarat, este romanca, care a fost casatorita cu mai multi oameni bogati, se intoarce pe Coasta de Azur, unde si-a trait adolescente si unde l-a cunoscut pe tanarul care a marcat-o si care i-a fost prima iubire. Soarta ii aduce din nou fata in fata iar finalul reintalnirii lor este unui neasteptat.

Helene este protagonista celei de-a doua povesti. Este o femeie obsedata de perfectiune, de mica, a schimbat numerosi amanti de-a lungul timpului in incercarea de a-l gasi pe cel perfect. Cu o legatura de cateva luni cu Antoine, un avocat dupa care umbla tot Parisul, si care s-a dat peste cap ca sa-i faca pe plac, ea tot este nemultumita. Ajunge sa se casatoreasca cu el si sa faca doi copii, Maxime si Berenice, pe care ii detesta la fel de mult, dar se ascunde in spatele mamei perfecte.

Dupa moartea prematura a sotului ei, isi da seama ca nu mai poate fi aceeasi Helene fara el. Se inchide in ea si la ceva timp pleaca intr-o calatorie, si intr-un final ajunge in Cape Town unde, in mod ciudat are parte de o scena asemanatoare cu cea traita atunci cand a inceput totul.

Odile Versini locuieste in Paris si este casatorita cu Charles. Aproape zilnic, femeia suna la politie zicand ca o femeie se afla in casa ei, dar cand acestia vin sa investigheze, niciodata nu gasesc pe nimeni. Schimba broastele usilor, raporteaza furtul unor inele si intr-un final renunta la a mai suna la politie, pentru ca descopera ca batrana ii muta lucrurile prin casa, nu i le fura. Intr-o zi Charles, se intoarce acasa impreuna cu Yasmine, sotia sa. Odile se simte tradata si nu il mai primeste. Ii raman doar stirile la care se anunta cati morti provoaca zilnic canicula. Intrusa o viziteaza in fiecare zi, si intr-una din zile se hotaraste sa o confrunte.

Cea de-a patra poveste incepe prezentandu-ne ideea ca exista 2 Aimee Favart. Una inainte de despartirea de iubitul ei Georges, si una dupa. Doar ca el era insurat si se retragea in Franta cu sotia sa, dupa ce timp de 25 de ani avusese si o relatie cu Aimee.

Ramasa singura si in curand fara un loc de munca, nereusind sa isi mai gaseasca altceva, si neputand sa materializeze in nici un fel bijuteriile primite de la Georges, si nici tabloul Picasso, pentru ca se dovedeste ca e fals, Aimee ajunge sa inchirieze o mica incapere din apartamentul ei, studentilor.

Curand afla ca sufera de o boala necrutatoare si ajunge sa isi petreaca tot timpl in spital, unde singura ei visita este Kumiko, o studenta de care s-a atasat. Cum tratamentul nu da rezultate, femeia se resemneaza dar Kumiko incearca sa o convinga sa mearga la tratament in Japonia.

Aimee, pentru a fi lasata sa moara in liniste, doneaza fetei tabloul fals si ii spune ca este veritabil. Patruzeci de ani mai tarziu, foarte bogata, Kumiko declara ca doneaza bani in amintirea prieteni ei care ¨credea in bunatatea omeneasca mai mult ca oricine altcineva¨.

Urmatorea poveste, ¨Totul pentru a fi fericita¨ ne demonstreaza ca ce se vede din afara unei relatii un e intotdeauna perfect si inauntrul ei. O femeie cu un barbat minunat descopera trecutul acestuia, intamplator, dupa o visita la coafor. Atunci cand intelege esenta trecutului lui si motivatia, poate fi prea tarziu. Sau poate un.

¨Printesa desculta¨aduce in primplan un actor trecut de vremurile bune, care se intoarce in turneu in orasul unde a trait o noapte de neuitat cu o femeie pe care a tinut-o minte toata viata, desi a cunoscut altele de-a lungul anilor. O printesa despre care incearca sa mai afle cate ceva, mergand la hotelul unde ea l-a dus atunci. Surprins are sa fie cand va afla vesti despre ea.

Odette Toulemonde il admira pe Balthazar Basan, scriitorul ei favorit si considera ca ii datoreaza optimismul ei de zi cu zi. Dat fiind ca la prima intalnire cu el a fost foarte emotionata, ii scrie o scrisoare pe care i-o da la o a doua intalnire, atunci cand in sfarsit reuseste sa-si spuna numele corect.

Autorul uita de scrisoare o vreme si o gaseste intr-un momento de cumpana a vietii lui. Ajunge sa locuiasca cu Odette si mai apoi pleaca, dar ii ofera o calatorie la Marea Nordului, ce le va schimba destinul pentru totdeauna.

Ultima poveste, cea care da si numele cartii, spune povestea a 13 femei dintr-o inchisoare din Rusia si care vor sa trimita niste mesaje fetelor lor. Dupa indelungi ganduri si planuri incropesc o carte, cea mai frumoasa carte din lume… cu retete.