Eleanor Oliphant se simte excelent – Nail Honeyman

Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine

Autor: Gail Honeyman

Apariție: 17 mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.

Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.

Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.

În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.

Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.

Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.

Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.

Panica – Lauren Oliver

Titlu in romana: Panica

Titlu in engleza: Panic

Autor:  Lauren Oliver

Apariție: 4 martie 2014

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Incep recenziile in luna iulie cu o carte pe care o recomand pentru vara pentru ca si actiunea ei se petrece tot in timpul vacantei de vara si pentru ca ¨Panica¨ este o carte usor de citit si placuta. Intrigant a fost faptul ca pe coperta nu avem prea multe detalii despre subiectul cartii si nu stim la ce sa ne asteptam, iar daca ai citit seria ¨Divergent¨ te gandesti la ce a pregatit oare autoarea de aceasta data.

Locul unde are loc intreaga actiune a cartii este Carp, un oras mic despre care aflam chiar de la protagonistii nostri ca este genul de localitate din care vrei sa pleci pentru ca nu-s prea multe de facut.

Dar de la ce vine numele cartii?

¨Panica¨ este denumirea pe care locuitorii micului oras au dat-o unui joc care are loc pe intreaga durata a verii. In fiecare zi a anului scolar, elevii liceului doneaza cate un dolar, iar banii stransi vor ajunge la castigator, oferindu-i acestuia biletul de plecare spre o viata mai buna si, de ce nu, chiar faima. Anul acesta premiul este cel mai mare din istoria lui, ceea ce motiveaza enorm participantii. Un alt element specific jocului este acela ca nu stii niciodata cine face parte din juriu. Nu ai habar despre cum te vor contacta pentru urmatoarele probe si nici cum vor fi acestea.

Heather se inscrie la concurs din impuls, in momentul in care il vede pe fostul ei prieten cu noua lui iubita. Practic, ceea ce o indeamna este durerea si faptul ca nu stie incotro se indreapta viata ei acum ca liceul se termina. Dodge se inscrie la concurs din razbunare. Sora lui a participat si ea la acest joc intr-un an anterior. Natalie, concursanta si ea, e cea mai buna prietena a lui Heather si mi se pare ca nu-i pica prea bine participarea acesteia din urma. Al patrulea personaj al carui rol il urmarim  in aceasta aventura este Bishop. Trebuie sa spun ca rolul acestuia este previzibil.

Dincolo de probele jocului, ii cunoastem pe acesti patru tineri si in viata lor de zi cu zi, le cunoastem familiile si problemele pe care sunt nevoiti sa le infrunte. Ii cunoastem ca prieteni buni sau ca dusmani.

Panica nu-i un joc simplu sau usor. Nu de putine ori participantii isi pun viata in pericol. Dar pana la urma aceasta nebunie se poate rezuma la invingerea temerilor. Cine va castiga marele premiu si cum se va termina acest joc va invit sa descoperiti citind cartea. Cred ca Lauren Oliver nu a dezamagit nici de aceasta data si o spun mai ales pentru cei carora le-a placut seria ¨Delirium¨, despre care am scris aici, aici si aici.

Atentie insa, pentru ca au fost voci care au afirmat ca aceasta carte se poate asemana cu ¨Jocurile foamei¨. Eu inca nu am citit aceasta serie si nu am vazut nici filmele ca sa nu-mi stric surpriza, insa cred, din ce am auzit despre seria mentionata ca e mult mai complexa si interesanta.

Vegetariana – Kang Han

Titlu in romana: Vegetariana 

Titlu in engleza: The Vegetarian

Autor:   Kang Han

Apariție: 30 octombrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Vegetariana este primul meu contact cu literatura coreana, e ceva nou si inedit. Se pare ca anul acesta este anul premierelor in ceea ce priveste alegerile mele in materie de literatura si nu numai. Am auzit de ea la foarte multa lume si pana sa ii fac eu o recenzie pe blog, Irina de la Irina citeste a facut o recenzie pe canalul ei de youtube, iar multe din parerile ei cu privire la carte le impartasesc si eu.  Romanul a fost publicat prima data in 2007, in 2015 a fost tradus in engleza iar un an mai tarziu a castigat Premiul Man Booker International.

Cu un nume mai mult decat intrigant, Vegetariana ne-o dezvaluie pe Yeong-hye care in urma unui vis decide sa devina …vegetariana. Desi vegetariana este planeta in jurul careia se invarte tot universul acestei carti, ea nu ne vorbeste direct. Intreg procesul si toate starile prin care ea trece nu ne sunt povestite din punctul ei de vedere, si acesta este un element pe care eu nu l-am intalnit prea des in literatura. Cartea are trei parti, trei pareri. Practic, trei oameni importanti din viata lui Yeong-hye ne povestesc intregul eveniment iar cititorul are sansa sa o descopere pe femeie prin ochii celorlalti trei, in timp ce ii cunoaste si pe ei.

Primul cu care facem cunostinta, si care isi spune povestea la persoana I, este sotul lui Yeong-hye, de la care aflam cat de banala este sotia sa, din punctul sau de vedere. Iar in momentul in care decizia ei le schimba total viata, atentia lui se indreapta mai mult ca oricand spre cumnata lui, facand o serie de comparatii intre cele doua. In cea de-a doua parte, denumita Pata mongola, cel care ne arata o altfel de Yeong-hye este cumnatul ei iar in cea de-a treia parte, Copaci in flacari, In-hye, sora vegetarienei ne prezinta declinul acesteia, totul din punctul ei de vedere.

Dincolo de un om neinteles intr-o tara unde baza mancarii este carnea, lucru comun cu tara noatra, Vegetariana ne aduce atat delicatete  cat si brutalitate. Nu i-am inteles prea bine finalul, dar am empatizat cu Yeong-hye si am simtit ca mi-au fost transmise trairile ei, atat de intense. Are parte de o serie de cosmaruri teribile, iar in schimbul luptei pe care o duce nu primeste decat violenta si dispret, de la oamenii ce ar fi trebuit sa ii fie aproape. Ma duce cu gandul la cum vor cei din jur sa conduca viata celor apropiati.

Vegetariana mi-a ramas in gand multe zile, chiar saptamani, dupa ce am terminat-o si cred ca este o carte pe care toti ar trebui sa o citim. Va asigur ca nu seamana cu nimic din ceea ce ati citit pana acum, si ca v-ar putea deschide noi orizonturi si v-ar putea face sa va puneti cateva intrebari. Din cate am aflat are si adaptare cinematografica din 2009.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici – Care Santos si Francesc Miralles

Titlu in romana: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Titlu in spaniola: El mejor lugar del mundo es aquí mismo

Autor:  Care Santos si Francesc Miralles

Apariție: 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La sfarsitul lunii martie am primit de la cei de la Libris cartea „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” scris de Care Santos si Francesc Miralles in 2008 si recent lansata in Romania.

Aceasta carte face parte din categoria fictiune, si desi e scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, are putine pagini si un scris foarte mare (eu am citit-o in cateva ore), transmite mai mult decat o simpla poveste de magie.

Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte de-a lui Francesc Miralles, dar pe Care Santos, asa cum probabil stiti, o citesc de multi ani si-mi place la nebunie. Si nici acest roman nu se abate de la regula. M-a fermecat de la primele pagini.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” ne spune povestea lui Iris, o femeie de 36 ani care se afla intr-un moment crucial al vietii sale. De curand si-a pierdut parintii intr-un accident si traieste printre amintiri in casa acestora. Singuratatea cu care se confrunta si durerea pe care o simte dupa pierderea celor mai importante persoane din viata ei, o imping in pragul sinuciderii.

Se salveaza in ultima clipa si din acel moment, viata ei capata o alta turnura. La intoarcerea spre casa, vede pentru prima data reclama luminoasa a unei cafenele pe care nu a mai zarit-o pana atunci: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Intrigata, intra in cafea si o noua lume i se dezvaluie. Magia incepe sa-si faca prezenta atunci cand il cunoaste pe proprietarul cafenelei si pe Luca, un barbat misterios care se aseaza la masa ei.

Zilele trec si Iris, prin discutiile pe care le are cu Luca, isi da seama de importanta vietii si porneste incet spre indeplinirea viselor sale. In fiecare dupa amiaza este nelipsita din cafenea, unde se pare ca mediul e altfel de fiecare data. Va las mai jos un fragment dintr-una din discutiile lui Iris cu barbatul misterios de care se indragosteste nebuneste.

“Si la fel de reala ca viata insasi. Ne invata ceva despre fericire: o por percepe cu toata intensitatea doar cei care au avut si suisuri, si coborasuri, caci este vorba despre un joc de contraste. Cei care traiesc caldicel, navigand printre emotii moderate, un vor cunoaste nicicand esenta vietii. Asta e invatatura povestii cu putul:uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa intelegi maretia cerului.”

Un alt fragment care imi place la nebunie este cel care urmeaza. Mi-a placut atat de mult, incat mi l-am notat in agenda, sa-l citesc de fiecare data cand simt nevoia.

Nu uita niciodata: orice sentiment isi are si reversul.

Cand te simti nefericit:asta e dovada ca poti fi si fericit. Iar asta e o veste buna.

Cand te simti singur, iti dai seama ce bine ar fi sa fii cu cineva.

Iar asta e o veste buna.

Trebuie sa te doara ceva ca sa apreciezi fericirea de a nu te durea nimic.

Iar asta e o veste buna.

De aceea, nu trebuie sa te temi niciodata de tristete, de singuratate sau de durere. Ele sunt dovada ca exista bucuria, iubirea si linistea.

Iata niste vesti bune.”

Totodata Iris isi aduce aminte de o iubire de-a ei din adolescenta, Olivier. Il reintalneste 20 ani mai tarziu, in timp ce-si indeplineste unul din vise, doar ca de aceasta data, Iris este indragostita de Luca si orice incercare a lui Olivier de a se apropia de ea pare sortita esecului.

O replica pe care am intalnit-o de cateva ori in carte, si care o insoteste pe Iris pe tot parcursul ei spre fericire este si ea de tinut minte: “Cateodata, cainele necunoscut al fericirii imi linge mana, iar eu nu stiu unde am lasat lesa.”

Mi-a placut mult de tot aceasta carte, cred ca cea mai importanta idee pe care mi-a transmis-o este legata de a doua sansa, pe care fiecare om trebuie sa si-o acorde si in acelasi timp sa o ofere si celorlati. Rolul pe care il joaca Luca in viata lui Iris este extrem de important deoarece dincolo de magia pe care i-o ofera, acesta are legatura cu parintii ei. In acelasi timp, si povestea sa de viata este una induiosatoare.

Tot cu ocazia trioului format din Iris, Luca si Olivier am aflat si ce este un haiku, un elemente care mi s-a parut extrem de interesant: “…un haiku e compus din trei versuri scurte care capteaza un anumit moment. Acest gen poetic e atent la detaliile cotidiene, fie din natura, fie din ambianta urbana a poetului. De asemenea, poate reda o emotie sau o stare sufleteasca concreta.”

Va recomand aceasta carte, mai ales daca treceti printr-un moment mai dificil, cred ca poate avea o influenta pozitiva asupra voastra. Mie mi-a dat o stare de bine, ca o speranta.

Dupa ce te-am pierdut (Inainte sa te cunosc #2) – Jojo Moyes

Titlu in spaniola: Despues de ti

Titlu in engleza: After you

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 23 septembrie 2015

Proceded by: Inainte sa te cunosc

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Nu am putut sa stau prea mult timp departe de seria „Inainte sa te cunosc” asa ca am facut repede rost si de volumul doi al seriei. Dat fiind finalul  primului volum, ma asteptam la un altfel de inceput al cartii „Dupa ce te-am pierdut”. Dar o regasim pe Lou la un an dupa moartea lui Will, inca ravasita de toata situatia si fara puterea de a merge mai departe si de a duce la final tot ce planuise cu Will.

Lou e cumva blocata intr-un amestec de prezent si trecut si are parte de un accident stupid care nu va face decat sa creasca ingrijorarea familiei.

M-am simtit putin dezamagita de jobul pe care il are Lou, eu chiar ma asteptam sa regasesc o altfel de fata. Dupa accident, parintii insista ca ea sa mearga la un „curs” de ajutor, un fel de alcoolici anonimi ai doliului. Chiar daca nu simte neaparat ca are ce cauta acolo, accepta propunerea familiei.

In cadrul acestui grup cunoastem o serie de noi personaje, foarte haioase din punctul meu de vedere. Unul dintre aceste personaje este un baiat care participa la sedintele grupului in numele tatalui lui (asta a fost impresia mea), dupa ce au pierdut-o pe mama baiatului.

Acesta are legatura cu barbatul de pe ambulanta, care a fost alaturi de Lou si cei doi ajung sa se revada dupa aproape fiecare sedinta a grupului. Lou ajunge sa creada ca baiatul este fiul salvatorului ei.

O persoana extrem de importanta in acest volum este Lily, fata care era pe terasa cand Lily a avut accidentul, si care va reprezenta marea surpriza din aceasta carte. A fost elementul care intr-adevar m-a surprins.

Ne reintalnim si cu parintii lui Will, cu intreaga familie a lui Lou si bineinteles apare si fostul stau prieten, impreuna cu noua sa iubita. Acesta este la fel de nesuferit sau chiar mai rau decat in primul volum.

Imi place noul personaj principal masculin Sam, care in multe momente mi se pare prea bun pentru Lou. Ea e mult mai nesigura decat a fost in primul volum.

Personajele nesuferite nu se opresc doar la fostul prieten al lui Lou, ci regasim un altul: seful protagonistei noastre, care se da totusi pe brazda la final.

Mama lui Lou sufera si ea schimbari majore, devine feminista si asta da peste cap intrega familie. De parca Louisa nu avea suficiente probleme, acum trebuie sa se mai descurce si cu parintii ei.

„Dupa ce te-am pierdut” pare a fi o lectie despre cat de dureroasa si de grea poate fi recuperarea dupa pierderea unei persoane dragi, dar au fost elemente ce nu mi s-au parut suficient de credibile si cred ca asta m-a facut sa ii dau doar 4/5.

M-a surprins din nou finalul volumului, nu ma asteptam sa ia o astfel de decizie. Ma bucur insa sa stiu ca vom avea parte si de un al treilea volum.

Schimbarea – Mo Yan

Titlu in romana: Schimbarea

Titlu in chineza: 变 (Biàn)

Autor: Mo Yan

Apariție: 2010

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cartea aceasta a fost o surpriza pentru mine si cred ca si pentru voi, cei care imi cititi blogul, intrucat nu face parte din ceea ce citesc eu. Daca imi aduc bine aminte, cred ca este prima carte a unui scriitor chinez pe care o citesc. A fost o provocare pe care Secret Santa mi-a oferit-o si nu a trecut prea mult timp pana ce i-am rasfoit paginile.

Mo Yan a castigat premiul pentru literatura in 2012 si cred ca nu ma voi opri doar la Schimbarea, intrucat aceasta carte m-a intrigat oarecum si as vrea sa vad si ce altceva a mai scris.

Schimbarea este o biografie a autorului, care incepe cu anii de scoala a lui Mo Xie (numele pe care si l-a dat autorul in carte) si ne poarta pana in zilele cele mai recente ale acestuia, cand este un scriitor faimos.

Pe masura ce expune diversele situatii prin care a trecut de-a lungul anilor, autorul ne poveste si viata colegilor lui Lu Wenli si He Zhiwu. Cei doi joaca roluri importante in viata lui Mo Xie iar atunci cand acesta povesteste anecdote legate de cei doi, se simte un ton de nostalgie in randuri.

Mo Xie nu este un copil problematic, asa cum este He Zhiwu care renunta la scoala, un lucru de neimaginat in China anilor ’60. Protagonistul nostru merge cu pasi mici si siguri spre indeplinirea visului sau, desi viata in satul sau nu-i dadea prea multe sanse de reusita.

Se angajeazasa si intr-o zi He Zhiwu ii cere bani cu imprumut, promitandu-i ca ii va inapoia. Anii trec si viata protagonistului nostru se schimba datorita prietenului sau.

Desi e o carte mica care se citeste extrem de repede, am trecut cu greu peste paginile in care Mo Xie ne povesteste despre perioada petrecuta in armata. Am avut totusi impresia pe mai tot parcursul cartii, ca lipsesc completarile tuturor situatiilor prezentate in carte. M-am simtit ca si cum as fi citit un rezumat al cartii in sine, ca si cum autorul s-ar fi cenzurat. Cred ca tocmai asta m-a si intrigat si chiar imi doresc sa mai citesc si alta carte a acestui scriitor.

 

Sentimentul unui sfarsit – Julian Barnes

Titlu in romana: Sentimentul unui sfarsit

Titlu in engleza: The sense of an ending

Autor: Julian Barnes

Apariție: 2011

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pe Julian Barnes l-am citit dupa ce am auzit de el de la Irina. Pana atunci nu mi-a atras prea tare atentia dar m-am hotarat sa incep cu Sentimentul unui sfarsit. Anthony Webster este protagonistul si naratorul din acest roman care, ajuns la maturitate isi reaminteste o serie de intamplari din adolescenta. Avea o gasca formata din 3 baieti, la care se alatura si Adrian, un tip pe care toti vor sa il aiba ca cel mai bun prieten. Este inteligent si foarte sigur pe sine, probabil tanarul la care cel mai putin te-ai fi asteptat sa se sinucida.

Prietenii sai, cu care si-a impartit fetele, cu care s-au bucurat de anii de facultate si cu care si-a facut promisiunea de a ramane uniti pentru totdeauna, au incercat sa uite intamplarea si sa nu se lase afectati. Dar intr-o zi Anthony primeste o scrisoare de la un avocat, prin care este anuntat ca mama primei sale iubite Veronica, Sarah Ford, i-a lasat mostenire 500 de lire si un plic cu un manuscris. Acest plic cu o parte din jurnalul prietenului sai Adrian, se transforma in centrul intregului roman. Desi pe Sarah a intalnit-o o singura data, in timpul relatiei lui cu Veronica, acesta se pare ca nu l-a uitat si l-a mentionat in testament.

Sentimentul unui sfarsit nu ne expune doar o serie de amintiri, ci evidentiaza si schimbarea radicala pe care o experimenteaza Anthony in viata sa, odata cu aparitia acestui testament.

Romanul este o combinatie intre prezent si amintirile protagonistului, relatia sa cu Veronica, care mai apoi s-a cuplat cu Adrian, si care era impreuna cu acesta, cand a recurs la acel gest. Anthony are si o relatie destul de ciudata cu fosta lui sotie, Margaret, cel putin in viziunea mea.

Despre Veronica nu pot sa spun decat ca imi e antipatica de la inceput pana la final, nu-mi place deloc atitudinea ei, desi ajung sa o inteleg putin spre finalul romanului. Adrian pe de alta parte continua sa fie prezent in viata acesteia si a protagonistului nostru. Nici pe Anthony nu am reusit sa il inteleg prea bine, tot timpul mi se pare ca e cam pierdut.

Stilul lui Julian Barnes m-a atras si cred ca voi mai citi in viitorul apropiat si o alta carte a acestuia.

 

 

Dupa-amiaza albastra – William Boyd

Titlu in romana: Dupa-amiaza albastra

Titlu in engleza: The blue afternoon

Autor: William Boyd

Apariție: 25 Mai 1993

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

In primul rand la aceasta carte m-a atras coperta care mi-a inspirat o zi frumoasa de toamna, caldura si am crezut ca va fi vorba despre o poveste de dragoste deosebita.

Mi-a placut mult inceputul, parea o poveste promitatoare si m-as fi asteptat ca povestea sa se centreze mai mult pe Kay. De fapt, a fost o poveste intr-o alta poveste. Prima, incepe cu viata arhitectei Kay, recent ramasa fara afacerea pe care o avea in parteneriat cu un prieten ce a tradat-o, descopera ca tatal ei nu este cine credea ea ca e, si are o relatie ciudata cu fostul ei sot.

Cand incepea sa ma prinda, toata situatia ramane in aer si totul se concentreaza pe viata tatalui ei. Salvador Carriscant este medic, fiul unui scotian si al unei filipineze. El traieste si munceste in Manila, la inceputul secolului XX si este casatorit dar nu este fericit. Salvador are parte de o poveste de dragoste frumoasa, atunci cand o cunoaste pe sotia unui colonel american, care la randu-i se indragosteste de el. Povestea lor este nedreapta fata de ceilalti si foarte periculoasa pentru cei doi.

Cel mai bun prieten al protagonistului are parte de un sfarsit tragiv dar plin de bucurie pentru sufletul sau, iar cand lucrurile pareau ca se vor aseza pentru cei doi amorezi, soarta lor ia o turnura neasteptata.

Categoric nu este o poveste clasica de dragoste cu final fericit si, cred ca este extrem de ciudat sa te afli in pozitia lui Kay, in intreaga istorie a vietii tatalui sau.

Cartea contine putina istorie, putina actiune politista si romantism. Unul din cele mai importante aspecte din intregul roman, in afara povestii de iubire, este modul in care Salvador vede medicina, si cat este el de diferit fata de colegii lui, care inca folosesc metode rudimentare pe pacienti, si chiar infricosatoare.

La fel ca si inceputul, si finalul este ciudat, neasteptat, si parca lasa cartea neterminata, parca lipseste ceva. Acesta este un stil pe care nu l-am prea intalnit si pe care nu am reusit sa il inteleg prea bine.

In schimb, mi-a placut foarte mult un fragment si mi l-am notat:

¨…in ceea ce ea facuse in noaptea aceea nu era cu nimic mai absurda decat oricare alta din inchipuirile de care ne slujim cu totii ca sa ne proptim inca un pic vietile noastre clatinande. […] Deci: ce sens au toate astea? Cu ce e mai buna dupa-amiaza asta albastra, aici si acum, pe terasa la care stam, prizonieri intre eternitatea ploii si cea a soarelui, tintuiti peste clipa?”

 

Draga viata – Alice Munro

Titlu in romana: Draga viata

Titlu in engleza: Dear life

Autor: Alice Munro

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

„Draga viata” este a doua incercare a mea cu autoarea canadiana Alice Munro. Va povesteam aici despre „Prea multa fericire”. Din pacate nici dupa „Draga viata” nu am ramas cu impresia ca da, imi place foarte mult.

Cred ca stilul ei nu ma atrage, caci intalnim din nou 10 povesti, ce incep oarecum fara introducere si se termina fara o concluzie clara, completate de inca patru povesti pe care Alice le-a numit autobiografice. Una dintre acestea da chiar numele cartii.

Aceasta carte nu este cu mult diferita de „Prea multa fericire”, si nu spun asta doar din punct de vedere al structurii ci si din punct de vedere al povestilor. Aceasta spun istoria unor oameni obisnuiti, in micul lor univers, in intimitatea lor, in relatiile cu cei apropiati.

Prima dintre povesti este Tarmul Japoniei, a carei actiune se desfasoara in timpul unei calatorii cu trenul. Greta calatoreste impreuna cu fiica ei, si intr-o clipa de neatentie, de fapt intr-o clipa de atentie acordata altcuiva, micuta dispare. Cea de-a doua povestire este Amundsen, a carei actiune incepe intr-o gara. O profesoara accepta un loc de munca intr-un sanatoriu pentru copii bolnavi, incepe o relatie cel putin ciudata cu seful ei si este pe punctul de a se casatori, dar ceva dubios se intampla si mirele se razgandeste.

Despartirea de Maverley aduce in prim plan despartirea de persoana  iubita, piesa a carei actor principal este un politist. Urmatoarea poveste este Cariera de pietris, o poveste a doua surori si a sentimentului de vinovatie pe care una dintre ele il va avea dupa ce nu face nimic pentru a o salva de la inec pe cealalta.

Urmatoarele povesti au titluri cel putin la fel de interesante: Refugiul, Mandrie, Corrie, Trenul, Vedere spre lac si Dolly. Cele patru povesti autobiografice sunt: Ochiul, Noaptea, Vocile, si asa cum spuneam si mai sus, Draga Viata.

De departe cea mai impresionanta poveste este aceea a fetitei  care simte impulsul de a-si sugruma sora. Este o poveste socanta, pe care personal nu as recomanda-o, dar cred ca depinde foarte mult despre ce-si doreste fiecare sa gaseasca in paginile unei carti. Dupa „Draga viata” nu am ramas in suflet cu povestile pentru ca fiecare are in ea ceva socant sau dubios.

Sotia din Paris – Paula McLain

Titlu in romana: Sotia din Paris

Titlu in engleza: The Paris Wife

Autor: Paula McLain

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Dupa ce am terminat Sotia din Paris un am putut sa spun decat WOW! Este o carte care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la un capat la altul si care mi-a demontat orice previziune.

Avem de a face cu personaje de fictiune inspirate de niste persoane reale foarte cunoscute de altfel. Doar ca, mie una, mi-a fost antipatic personajul principal masculin cam de dinainte de casatoria lui cu Hadley.  Am crezut la inceputul romanului ca o sa fie un personaj foarte placut, mai ales pentru ca mi-a atras mult atentia in momentul cand a cunoscut-o pe sotia sa. Am avut chiar impresia ca cea care le era prietena celor doi, Kate, o sfatuia pe Hadley bine, spre interesul acesteia, si abia spre final mi-am dat seama cum stateau lucrurile.

Mi-as fi dorit in anumite momente sa vad o femeie mai puternica, mai impunatoare, caci am avut de multe ori impresia ca a fost ca o umbra pentru Ernest, indeosebi in perioadele petrecute in Spania.

A fost totusi un suport pentru el, de la inceput pana la final, si cand zic final un ma refer la divort. A fost dedicata, cred ca acesta este cuvantul care o descrie cel mai bine in contextul relatiei lor.

Sotia din Paris este cu atat mai fascinanta cu cat este inspirata din fapte reale, din vieti reale si unul dintre ele este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori. Mie una mi-a trezit interesul si sper sa gasesc ceva care sa-mi schimbe parerea despre personajul fictiv Ernest Hemingway.

As numi haotica casatoria lor si plina de actiune in acelasi timp. Poate ca de prea mult bine s-a ajuns unde s-a ajuns.

Recunosc ca cel mai mult am dispretuit personajul lui Pauline, atat de fals si de nebun, si atat de real in acelasi timp. Este un personaj pe care il vedem adesea reincarnat in tinere din ziua de azi. La fel si pe cei doi soti.

Tot acest triunghi amoros este foarte bine pus in scena. Este admirabil respectul pe care si l-au purtat pana la final si in ciuda faptului ca nu avem parte de tipicul happy end, il consider insa unul frumos si potrivit pentru astfel de poveste si personaje.