Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris

Titlu în engleză: The Tattooist of Auschwitz

Autor: Heather Morris

Apariție: 27 ianuarie 2018

Notă: 5/5

Mi-am dorit Tatuatorul de la Auschwitz de când am văzut-o prima dată și, imediat cum am achiziționat-o m-am și apucat să o citesc.

Este un roman de ficțiune istorică dar inspirată din realitate. Centrul poveștii este viața lui Lale, și dragostea pentru Gita, femeia pe care am cunoscut-o într-un lagăr de concentrare. În ciuda probabilității mici de supraviețuire, cei doi reușesc să trăiască. Au trecut prin o mulțime de încercări și greutăți teribile dar este incredibil cum iubirea poate să crească și să înflorească într-un asemenea loc.

Zilele trec, pline de crime dar Lale are o ocupație care-l ține cumva la adăpost de moarte. Este tatuator dar se simte vinovat pentru că îi ajută pe naziști la marcarea oamenilor care sosesc la Auschwitz, cu numere, făcând astfel să dispară identitatea acestora și numele lor.

Heather Morris a petrecut mult timp alături de Lale Sokolov, pentru a-i asculta povestea, pe care acesta a decis să o spună abia după moartea soției sale. Bărbatului i-a fost teamă că dacă va spune tot ceea ce a pățit în timpul șederii în lagăr, va fi considerat colaborator al naziștilor. Și a reușit să țină totul pentru sine timp de 50 de ani.

Pe lângă toate întâmplările nefericite din acel loc, avem ocazia să aflăm și cum s-au îndrăgostit Lale și Gita. În afară de tot ce a făcut pentru femeia pe care o iubea, Lale și-a riscat de multe ori pielea pentru a-i ajuta pe alții, pentru a le oferi ceva de mâncare sau pentru a obține un medicament care i-ar putea ajuta să supraviețuiască.

Tatuatorul de la Auschwitz ne arată o nouă poveste sfâșietoare dar condimentată și cu speranță și iubire. Este o lecție că dragostea adevărată va găsi întotdeauna o cale pentru a supraviețui și că există speranță în lume.

În ciuda tuturor criticilor pe care le-am văzut în ultima vreme cu privire la această carte, și mai ales cu privire la modul de scriere, eu o recomand și v-aș sfătui să vă uitați dincolo de aparențe. Este o carte pe care cred că trebuie să o răsfoiți.

Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe

Titlu in romana: Bibliotecara de la Auschwitz

Titlu in spaniolă: La bibliotecaria de Auschwitz

Autor: Antonio G. Iturbe

Apariție: 18 august 2012

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Bibliotecara de la Auschwitz este o poveste tristă în care o cunoaștem pe Dita, în lagărul nazist unde a fost dusă alături de familia ei. Antonio G. Iturbe s-a documentat extrem de bine pentru această carte și a avut ocazia să o cunoască pe adevărata Dita Krauss. Pentru că da, bibliotecara de la Auschwitz chiar există și trăiește și astăzi.

În locul unde fiecare moment putea fi ultimul, Fredy Hirsch a reușit să întemeieze o școală. Dar fiindcă erau interzise cărțile, totul trebuia să se desfășoare în cel mai mare secret. Dita ajunge bibliotecară și se folosește de tot ce poate pentru a ascunde cărțile. Va ajunge să poarte volumele ascunse în niște buzunare pe sub rochie, riscând astfeș oricând să fie prinsă și să-și piardă viața. Dar în ciuda tuturor riscurilor la care este supusă, nu încetează să ne dea o lecție de curaj și putere.

Alături de Dita se mai află și Fredy Hirsch, omul care a pus la cale totul, pentru a putea aduce puțină lumină în sufletele pline de suferință ale oamenilor de la Auschwitz. Pentru el, copii care se bucurau de orele predate de profesorii din blocul 31, sunt totul și ar face orice pentru ei.

Părinții Ditei au reprezentat pentru ea elementele care au ținut-o pe linia de plutire. Tatăl ei a fost cel care i-a făcut cunoștință cu școala și cu cărțile, iar de la mama ei a luat puterea. Și indiferent de piedicile la care a fost supusă, Dita nu a renunțat să creadă în oamenii care i-au fost alături în perioada petrecută la Auschwitz. Pe lângă povestea Ditei, mai cunoaștem și poveștile altor personaje, care se îndrăgostesc în ciuda obstacolelor pe care le au.

Bibliotecara de la Auschwitz este o lecție despre dăruire, despre puterea de a renunța la tine pentru ceilalți, despre curaj, sensibilitate și dragoste. Și așa cum am afirmat de multe ori atunci când am scris despre cărți ce au ca subiect holocaustul, trebuie să nu uităm niciodată ce s-a întâmplat, pentru că am risca să repetăm istoria tristă a acelor ani.

A fost uimitor să o însoțesc pe Dita de la 14 ani până la maturitate și vă recomand și vouă să-i citiți povestea. Unele dintre problemele voastre vor părea mici în comparație cu tragedia pe care au trăit-o victimele naziștilor.

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Titlu in romana: Se numea Sarah

Titlu in engleza: Sarah’s key

Autor:  Tatiana de Rosnay

Apariție: septembrie 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In Parisul anului 1942 o intalnim pe Sarah, o fetita de doar 10 ani care este arestata impreuna cu parintii ei. Inainte de a fi luati de catre acele persoane, Sarah isi inchide fratiorul intr-o ascunzatoare secreta si ii promite ca se va intoarce sa il scoata de acolo.

Din pacate, micuta este dusa impreuna cu familia ei pe Velodrome d’Hiver, un stadion acoperit unde sunt tinuti cateva zile, impreuna cu alte aproape 13000 de persoane, dintre care 4000 sunt copii. Au stat acolo pana li s-a hotarat soarta: aceea de a fi dusi in lagarele de concentrare.

In tot acest timp, Sarah se gandeste neincetat la fratele ei, Michael, la cum o asteapta si cat de dezamagit va fi cu fiecare minut ce trece.

In anul 2002, Julia Jarmond, o jurnalista de origina americana casatorita cu un francez si avand o fetita de varsta apropiata cu Sarah, primeste ca proiect un reportaj cu ocazia celei de-a saizecea aniversari  a evenimentelor de pe Velodrom d’Hiver.

Trebuie sa mentionez ca desi povestea este o fictiune, ea este inspirata din realitate, pentru ca Vel D’Hiv (asa cum mai este numit Velodrom d’Hiver si care este atat de putin cunoscut si recunoscut de francezi) chiar a existat. In iulie 1942, 13000 de evrei dintre care 4000 de copii au fost tinuti pe stadion, inchisi fara vreo sansa la viata.

Fara a pierde vreun moment legatura, Tatiana de Rosnay ne prezinta in paralel povestile celor doua femei: cea a lui Sarah, pentru ca vom urmari parcursul ei spre cursa mortii si a incercarii de evadare din ghearele ei pentru a-si salva fratiorul, si povestea Juliei, o americanca ce desi traieste de foarte multi ani in Franta, nu a reusit sa se simta ca acasa, din motive care tin mai ales de o parte din familia sotului ei. In plus, Julia va trece si printr-un moment de cumpana in viata ei, un moment cand trebuie sa aleaga ce sa faca pe mai departe.

Desi povestea este trista, mi-a placut pentru ca e emotionanta si mereu ma atrag povestile care implica evenimentele din anii ’40, extrem de importante pentru istoria omenirii. Personajele principale feminine, desi una fetita si cealalta femeie in toata firea, sunt extrem de puternice si trec prin situatii dure.

Povestea lui Sarah va va atinge sufletul si va ramane acolo mult timp dupa terminarea lecturii. Va recomand cartea si pentru stilul Tatianei de Rosnay. In plus, romanul are si ecranizare. Este vorba despre un film aparut in anul 2010, care nu respecta neaparat toate liniile cartii, dar care atinge punctele cele mai importante.

Un baiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Titlu in romana: Un baiat pe lista lui Schindler

Titlu in engleza: The boy on the wooden box

Autor:  Leon Leyson

Apariție: 27 august 2013

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La inceput am crezut ca aceasta carte este fictiune si ca se va asemana cu Baiatul cu pijamalele in dungi dar, pe masura ce o citeam, m-am documentat si am aflat ca este chiar povestea autorului, Leib Lezjon (numele Leon Leyson fiind numele sau american).

Romanele bazate pe istorii adevarate sau inspirate din cel de-al Doilea Razboi Mondial si din Holocaust imi plac mult, deoarece ne dau sansa de a cunoasta bucati din istorie pe care nu le aflam la orele de la scoala. Ele vin in completarea cunostintelor pe care le dobandim mai mult sau mai putin in anii de studiu si consider ca este foarte important sa nu uitam niciodata ce s-a intamplat.

Leon ne prezinta familia sa si tot ce au patimit acestia, cum era viata lor inainte de razboi, cum s-a transformat aceasta in timpul razboiului, cum l-a cunoscut pe Oskar Schindler si ce rol va juca acesta in viata sa. Prin ochii copilului si mai apoi al tanarului Leon vedem si cum a fost viata evreilor dupa eliberarea din lagare, cat de greu le-a fost sa o ia de la inceput si sa-si continue viata dupa toate ororile prin care au trecut si pe care le-au vazut, dupa ce au pierdut oameni dragi.

Un baiat pe lista lui Schidler nu e o carte pe care sa o uiti usor nici daca vrei, pentru ca reprezinta povestea reala de viata a lui Leon, dura, dar cu speranta ca inca mai exista oameni buni, care indiferent de natia careia apartin ii ajuta pe ceilalti. Este o carte pe care o recomand atat tinerilor cat si adultilor pentru ca limbajul nu este unul greoi ci este la indemana tuturor si in plus, nu e o carte cu un numar mare de pagini.

Auschwitz. Alive 70 de ani – Romeo Couti

Titlu in romana: Auschwitz. Alive 70 de ani

Autor: coord. Romeo Couti

Apariție: 2017

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Auschwitz. Alive 70 de ani” reuneste marturii cutremuratoare ale unor supravietuitori ai holocaustului sau asa cum mai este denumita aceastra tragedie, Shoah. Face parte din categoria memorii si jurnale si coordonatorul este Romeo Couti. Am primit aceasta carte de la Libris in luna iulie, impreuna cu primul volum al seriei Ordinul Dragonului, “Copilul zanelor” de Philippa Gregory.

Cartea e scrisa sub forma de interviuri, fiecare dintre persoane avand bucatica ei in carte. Ei au locuit in Romania sau au avut parinti de provenienta din Romaina, pentru ca unul dintre interviuri este al unui barbat care s-a nascut in lagar.

Probabil si pentru voi, la fel ca si pentru mine, este greu de imaginat ce s-a intamplat cu adevarat acolo. Doar cei care au supravietuit infernului stiu. Si mult timp nu au putut sa povesteasca, iar noi ce are venim in urma lor, ar trebui sa profitam enorm de pe urma marturiilor lor si sa evitam ca o asemenea tragedie sa se repete. Sa ajungem sa fim cu adevarat constienti de ceea ce inseamna holocaustul vom reusi doar citind astfel de marturii.

“Auschwitz. Alive 70 de ani” reuneste de fapt o serie de inregistrari video si transmisii live facute de jurnalistii de la TVR Cluj. Dincolo de reportajele impresionante, cartea transmite si emotia oamenilor care au facut parte din proiect. Si cu riscul de a ma repeta, datoria noastra este aceea de a afla, de a da mai departe informatia primita, de a o face cunoscuta si celor care vin dupa noi.

Auschwitz a fost eliberat in data de 27 ianuarie 1945, dupa ce 1,1 milioane de oameni si-au pierdut viata. Printre acestia, batrani si copii. 80% dintre cei care au ajuns in lagar au fost ucisi imediat. A fost condamnarea la moarte fara drept de apel. A fost luarea drepturilor oamenilor de catre alti oameni. Si intrebarea pe care ne-o punem de fiecare data este “cum este posibil ca asa ceva sa se fi intamplat?”

Din pacate insa, lucrurile nu s-au oprit acolo. O parte din responsabili au scapat si cel mai probabil au trait fericiti pe alte meleaguri. Iar povestile se repeta in alte locuri ale lumii, despre care nu stim prea multe din pacate. Cei care reusesc sa mai scape din lagarele din Corea de Nord ne povestesc cosmarul pe care il traiesc si pe care il cunosc de-o viata.

Ce putem face pentru a opri astfel de atrocitati? Cum au putut supravietuitorii sa revina la Auschwitz si sa traiasca mai departe sunt intrebari care nu au raspuns deocamdata si care asa vor ramane. Pentru ca doar ei stiu adevarata istorie a ceea ce a reprezentat Auschwitzul.