Sașenka (#1 Moscow Trilogy) – Simon Sebag Montefiore

Titlu în engleză: Sashenka

Autor: Simon Sebag Montefiore

Apariție: 2008

Urmată de: Red sky at noon, One night in Winter

Notă: 5/5

Sașenka de Simon Sebag Montefiore este primul volum al seriei cu numele Moscova, pe care istoricul, doctor în filosofie printre altele, a documentat-o foarte bine din punctul meu de vedere, și care a reușit să facă din această carte nu numai una plină de elemente istorice extraordinare, dar și povestită în așa fel încât să atragă cititorul în poveste.

Acțiunea romanului începe în anul 1916, în timpul iernii, când o întâlnim pe Sașenka, o tânără în vârstă de 16 ani, în timp ce iese din clădirea Institutului Smolnîi, locul unde studia alături de alte tinere din înalta societate a Rusiei. Locul unde se desfășoară acțiunea este orașul Sankt Petersburg, oraș pe care țarul l-a redenumit Petrograd pentru că “Sankt Petersburg suna prea nemțește – dar pentru localnici se numea tot Sankt Petersburg, sau mai simplu Piter“.

Tânăra este așteptată de guvernanta ei dar și de poliția secretă a Țarului și este ridicată de aceștia din urmă. Pentru câteva ore, are impresia că nu o să-și mai vadă niciodată nici orașul, nici familia. Dar tatăl ei, baronul Zietlin, anunțat de dădaca disperată face tot posibilul să o scape pe Sașenka din ghearele poliției secrete.

Probabil vă întrebați ce motive avea poliția să o investigheze și să o ridice pe tânăra de șaisprezece ani. Ei bine, ea este de fapt parte dintr-o conspirație unde a fost implicată de unul din unchii ei. Este fermecată de ideologia bolșevică și face tot ce poate pentru a promova ideile pe care le-a descoperit prin intermediul acelui membru al familiei.

A doua parte a romanului are loc douăzeci de ani mai târziu, când Sașenka este căsătorită cu un important membru al partidului comunist, și este ea însăși un membru important, un exemplu pentru toate femeile din Rusia comunistă. Au împreună doi copii, o fetiță și un băiețel, dar asta nu o ține departe de pericole.

Lucrurile la care a contribuit în ultimii douăzeci de ani, se întorc împotriva ei și orice lucru bun pe care l-a făcut din datorie pentru țară, din convingerile politice, este dat uitării. Deși împletită cu ficțiune, povestea Sașenkăi este una care ne dezvăluie elemente extrem de interesante din istoria Rusiei, o poveste care dovedește că indiferent de intențiile bune pe care le-ai avea, nu poți cunoaște interesele celor alături de care ai luptat.

Mi-a plăcut extrem de mult, m-a lăsat cu poftă de mai mult și abia aștept să citesc și următoarele volume ale seriei pentru că mă fascinează tot ce e legat de istoria Rusiei.

Voi ați citit Sașenka de Simon Sebag Montefiore?

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Călărețul de aramă (#1 Călărețul de aramă) – Paullina Simons

Titlu în engleză: The bronze horseman

Titlu în spaniolă: El jinete de bronce

Autor: Paullina Simons

Apariție: 17 iulie 2000

Followed by: Tatiana și Alexander, The summer garden

Type: ebook

Notă: 4/5

Călărețul de aramă de Paullina Simons este primul volum al seriei cu același nume, iar eu m-am decis să o citesc după ce am auzit de ea de la Diana de la Cărți de Iubit, care a vorbit numai la superlativ despre acest roman. Puteți vedea recenzia ei, video, aici.

Acțiunea începe în Leningradul anilor 1941, unde cunoaștem două surori, Tatiana și Dasha Metanov care locuiesc într-un apartament mic alături de familia lor numeroasă. Cu un război nimicitor pe cale să le invadeze viețile, soarta fetelor va urma căi nebănuite. Tatiana îl cunoaște pe Alexander, un tânăr militar, ce îi atrage atenția de la prima vedere. Ceea ce ea nu știe este faptul că și Dasha îl cunoaște pe acest tânăr misterios, și chiar mai bine decât și-ar dori Tatiana.

Călărețul de aramă ne oferă un cumul de sentimente care pornesc de la tristețe și suferință până la fericire fără margini, iar autoarea are darul de a ne face să nu lăsăm cartea din mână (iar aceasta are o mărime deloc de neglijat). Nu știm niciodată ce va urma, dar ne invită să ne gândim la tot felul de variante. Și dincolo de asta, ne arată o poveste de dragoste care dă putere celor doi protagoniști și îi ajută să treacă peste toate obstacolele.

Deși din punctul meu de vedere tendința este aceea ca cititorii să fie atrași tocmai de povestea de dragoste, pe mine m-au interesat în mod deosebit elementele istorice ce țin de război dar și de felul în care trăiau oamenii în acea perioadă extrem de grea.

Iar legat de faptul că romanul este unul destul de lung, cititorul nu simte totuși presiunea paginilor pentru că are parte de destul de multă acțiune încât să nu simtă cum trec acestea.

Personajele sunt multe și diverse, așa că avem ocazia să cunoaștem tipologii diferite de persoane. Pe unele le vom iubi, pe alte le vom disprețui, dar îtr-un final povestea nu ar mai fi fost aceeași fără toate acestea.

De ce am oferit totuși numai 4 din 5 stele pe Goodreads? Pentru că simt că nu am iubit atât de mult povestea de dragoste a protagoniștilor pe cât au făcut-o alți cititori, dar și pentru final. Pentru că mi-e teamă că acum, când s-a schimbat mediul, continuarea seriei să nu mă mai intereseze la fel de mult.

Cititorul – Bernhard Schlink

Titlu în engleză: The reader

Autor: Bernhard Schlink

Apariție: 1995

Type: audiobook

Notă: 4/5

Cititorul este un roman pe care l-am avut mult timp în lista mea de citit. Știu și despre film, dar nu l-am văzut încă. Despre poveste pot să spun că este despre iubirea neobișnuită dintre un adolescent și o femeie mult mai în vârstă decât el, pe nume Hanna Schmitz.

Ea îl ajută într-un moment în care el are mare nevoie și din acel moment se văd zilnic. Întâlnirile dintre ei îmbină lectura unor opere extraordinare și erotismul relației pe care cei doi o au. Ulterior, cei doi se despart dar viața îi readuce împreună, într-o perioadă în care Hanna este judecată pentru faptul că a fost supraveghetoare într-un lagăr de concentrare de lângă Cracovia.

Relația pe care Hanna și tânărul Michael o au, ar putea fi considerată ca fiind nepotrivită de către unii oameni, dar eu nu am o problemă cu această situație. Ba modul în care au evoluat lucrurile ulterior mi s-au părut interesant de urmărit.

Michael a dovedit cu vârf și îndesat că indiferent de ceea ce a făcut Hanna, pentru el a fost importantă și nu a lăsat deoparte relația cu ea nici după ce aceasta ajunge în sala de judecată.

Cele două personaje sunt extrem de complexe, îndeosebi Hanna, care rămâne pe poziții și își păstrează demnitatea indiferent de situație.

Poate că Cititorul nu e o carte pentru oricine dar este un roman superb, pe care îl recomand oricând.

A piece of the world – Christina Baker Kline

Titlu în engleză: A piece of the world

Autor: Christina Baker Kline

Apariție: 21 februarie 2017

Notă: 4/5

Type: audiobook

În 2016 am citit o altă carte a autoarei Christina Baker Kline, care a fost tradusă și în România, și care se numește Trenul orfanilor. Mi-a plăcut foarte mult și mi-am dorit să mai citesc și altceva scris de ea, așa că am ales A piece of the world.

De această dată însă, în acest roman autoarea a dezvoltat o altă idee, cel puțin la fel de interesantă ca în precedenta. Personajul principal este Christina Olsen, o femeia care toată viața a trăit într-un singur loc, acolo unde s-a și născut: ferma familiei sale din Cushing, o mică localitate din Maine. După moartea părinților, ea a rămas acolo doar cu fratele său, necăsătorit. Christina are o problemă de sănătate care se agravează odată cu trecerea anilor.

În 1948, pictorul Andrew Wyeth o pictează pe Christina într-un tablou cu numele Lumea Christinei, iar această operă devine una din cele mai faimoase opere ale vremurilor. Ceea ce este cel mai interesant, din punctul meu de vedere, este faptul că povestea este reală, tabloul Christina’s World fiind expus în Muzeul de Artă Modernă din New York.

Atunci când era copil, Christina Baker Kline a primit cadou de la tatăl său gravură inspirată din acest tablou renumit. Peste ani și ani, autoarea s-a gândit să pună pe hârtie povestea Christinei Olsen.

Acțiunea romanului A piece of the world se desfășoară pe două planuri. În primul, o vedem pe Christina copil, la sfârșit de secol XIX și o urmărim prin copilărie și adolescență, până la maturitate, în 1938. Ajungem să cunoaștem cum e viața ei la fermă, cum îi este viața cu handicapul de care suferă, cum e îndrăgostită și îi cunoaștem și amărăciunile.

Al doilea plan al romanului are loc în prezent, începând cu 1938 și până în 1948. Andrew Wyeth este un pictor tânăr care ajunge în zona unde locuiește Christina pentru că urmează să se căsătorească cu o fată din zonă. Andrew o cunoaște pe Christina, se împrietenesc și ajunge să picteze tabloul său cel mai faimos.

Totuși, ambele perspective sunt povestite de Christina Olsen, la persoana I. Deși e ușor antipatică, plină de amărăciune, așa cum am menționat și mai sus, eu am reușit să empatizez cu ea și mi-a plăcut.

Recomand romanul Christinei Baker Kline și sper să se traducă curând și în România, pentru povestea faină pe care o spune, inspirată din realitate.