Femeile care au renuțat la bărbați – Karine Lambert

Titlu în franceză: L’immeuble des femmes qui ont renoncé aux hommes

Autoare: Karine Lambert

Apariție: 7 mai 2014

Notă: 3/5

Femeile care au renunțat la bărbați de Karin Lambert este un roman despre femei, așa cum o spune și numele. Această carte spune povestea a cinci femei care, din motive diferite, au renunțat la a mai crede în dragoste și implicit în bărbați.

Trei din femei locuiesc într-o clădire care aparține celei de-a patra, Regina, o fostă balerină ajunsă la bătrânețe. Lor li se adaugă și o a cincea, Juliette, care este cea mai tânără și care, spre deosebite de celelalte, nu a renunțat la iubire. Ba ea are mai mult ca niciodată nevoie de iubire, întrucât toată viața a simțit lipsa afecțiunii părinților săi și s-a simțit ca un intrus în relația lor.

Regina refuză să iasă sau să fie văzută prea mult, deoarece nu dorește ca nimeni să o vadă în starea în care a ajuns după succesul de care s-a bucurat toată viața. Giuseppina este o altă locatară a clădirii Reginei. Ea este de fel din Sicilia și a făcut parte dintr-o familie de bărbați care i-au făcut tot timpul viața un calvar, începând cu frații și tatăl ei și continuând cu soțul acesteia.

Simone a avut un copil din flori, Diego, care a ajuns la maturitate iar ea nu își dorește să-și dedice viața altui bărbat iar Rosalie, este căsătorită dar, soțul ei a părăsit-o și îi trimite o scrisoare din când în când.

Pe cele cinci le leagă nu doar faptul că locuiesc în aceeași clădire și trebuie să țină cont de regula impusă de Regina cu privire la bărbați, singurul acceptat în interior fiind un motan, ci și faptul că ajung să lege o prietenie și să își construiască o rutină împreună.

Femeile care au renunțat la bărbați este un roman lejer, ușor de parcurs, perfect pentru o zi de vară în care, cu excepția poveștii Juliettei, nu se intră prea mult în viețile celorlalte femei. Deși autoarea a conturat niște personaje plăcute și interesante, ea evită să intre prea mult în detalii, întrucât romanul ar fi devenit unul mult mai lung și încărcat emoțional. Se menține astfel o linie de umor și pozitivitate în ciuda greutăților prin care trec doamnele.

Recomand această carte despre femei nu doar femeilor. Cred că este o lectură potrivită oricui își dorește să citească un roman protagonizat în întregime de femei dar, unde bărbații sunt totuși omniprezenți.

Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman

Titlu în suedeză: En man som heter Ove

Titlu în engleză: A man called Ove

Autor: Fredrik Backman

Apariție: 27 august 2012

Notă: 5/5

Alte cărți ale autorului traduse în limba română: Noi contra voastră, Scandalul, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Oameni anxioși

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este una din cărțile mele preferate din anul 2019. Este cartea al cărei final m-a făcut să plâng în tren, în drum spre birou. Și spuneam la momentul respectiv, pe Instagram, că fiecare dintre noi ar trebui să fie un pic din Ove.

Este povestea de viață a acelui vecin morocănos, omul bun la toate, dar care pare puțin ciudat și a cărui poveste nu o cunoaște nimeni prea bine. Ove crede că e înconjurat de idioți și nu înțelege de ce oamenii trebuie să plătească pe cineva pentru a schimba un bec. Iar eu am un astfel de om acasa, ceea ce m-a făcut să-l îndrăgesc pe acest bătrânel singuratic și urâcios.

Într-o dimineață de toamnă târzie, liniștea lui Ove este tulburată de noii săi vecini, care intră în zona rezidențială unde locuiește acesta, în ciuda anunțurilor care interzic mașinile acolo. Odată cu acestă familie de iranieni care se mută în casa de lângă cea a lui Ove, singurătatea bărbatului va dispărea ușor, ușor, fie că își dorește, fie că nu.

Au fost și voci care nu l-au iubit pe Ove, dar cred că trebuie să pleci la drum alături de el cu inima deschisă și să te gândești la ce anume din atitudinea și acțiunile lui Ove îți aduce aminte de cineva drag sau poate chiar de tine.

Fredrik Backman a creat un personaj pe care pare că lumea îl disprețuiește dar de fapt, acesta este iubit, ajutat fiind de personajele secundare create care, nu sunt puse prea mult în evidență. Lumina rămâne tot timpul pe bătrânelul care urăște pe toată lumea, cu excepția soției sale. Din păcate, aceasta nu-i mai este alături dar, Ove învață să iubească din nou, dar diferit.

Vă recomand Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman dacă vreți ceva amuzant dar, care vă poate face și să plângeți, și dacă vreți să faceți cunoștință cu un personaj cu care uneori să vă simțiți identificați.

Un an la Oxford – Julia Whelan

Titlu în engleză: My Oxford year

Autor: Julia Whelan

Apariție: 24 aprilie 2018

Notă: 3/5

Cred că această carte a fost una din cărțile cele mai cumpărate și citite în vara anului trecut. O vedeam mai peste tot pe Instagram și mi-a trezit și mie interesul. Eu am ales să ascult povestea Ellei Duran și a anului său la Oxford.

Ella Duran este o tânără în vârstă de 24 ani care locuiește în Statele Unite ale Americii și care în ultimii 10 ani și-a dorit să ajungă să studieze la Oxford. Dorința îi este împlinită și primește o bursă Rhodes dar din păcate momentul pare cam nepotrivit pentru că, în același timp i se oferă și șansa de a fi parte din campania prezidențială a unui politician aflat pe culmile succesului.

Cu promisiunea că va lucra de la distanță și va da totul chiar și aflându-se atât de departe, Ella pornește în călătoria pe care și-a dorit-o. Totuși, lucrurile par să înceapă cu stângul și tânăra începe să aibă îndoieli cu privire la ceea ce credea ea despre Oxford atunci când află că unul din cursurile ei va fi susținut de un tânăr antipatic pe care l-a cunoscut chiar în ziua sosirii ei în Oxford. Este vorba despre Jamie Davenport, cu care Ella ajunge să interacționeze mai mult decât și-ar fi dorit la început.

Atunci când tot vedeam această carte pe instagram, nu știam nimic despre ea, iar titlul mă făcuse să mă gândesc la o poveste conturată mult mai diferit decât ceea ce am găsit ascultând cartea. Acesta este un aspect care m-a suprins și plăcut și neplăcut, pentru că până la urmă nu este vina cărții faptul că eu aveam niște așteptări nerealiste, ținând cont că nu știam nimic despre povestea creată de Julia Whelan. Iar partea plăcută a venit din povestea de dragoste pe care o întâlnim. Deși mi se pare un pic nerealist să poți să dai totul la un job extrem de greu, în timp ce ești la capătul lumii și studiezi într-unul din locurile cele mai prestigioase din lume și-ți mai faci și o relația pentru care încerci să dai mai mult decât e posibil, m-a impresionat povestea celor doi și puterea bărbatului pe care avem ocazia să îl cunoaștem cu ajutorul Ellei.

Un an la Oxford de Julia Whelan este o lectură plăcută, care vă poate atinge, și cu care vă puteți refugia liniștiti pe canapea sau în balcon la soare, cu un ceai sau chiar cu un pahar de vin, mai ales zilele acestea când nu putem ieși din casă.

Pactul – Jodi Picoult

Titlu în engleză: The pact

Autor: Jodi Picoult

Apariție: 22 aprilie 1998

Notă: 4/5

Am văzut prima dată această carte pe Instagram, la Eugenit de la Despre Cărți și mi-a atras atenția mai ales descrierea pe care aceasta i-a făcut-o. Auzisem de ea și înainte dar, doar atunci mi-a stârnit curiozitatea.

Emily și Chris sunt doi tineri care au crescut împreună. Familiile lor sunt apropiate încă de când s-au mutat în cartier și faptul că cei doi au ajuns să aibă o relație când au devenit adolescenți, nu a surprins pe nimeni.

Lucrurile iau o întorsătură nefericită atunci când, într-o noapte, cele două familii primesc un telefon care le va schimba viața pentru totdeauna: Emily este moartă iar Chris, inconștient, este în drum spre spital.

Deși inițial s-a crezut că este vorba despre un accident nefericit, ceea ce află părinții va complica și mai mult situația: moartea tinerei a fost provocată de un glonț tras în cap. Iar pistolul care a fost folosit mai are un singur glonț.

Ipoteza prezentată de Chris este aceea a unei sinucideri colective care nu a mai avut loc după ce s-a tras primul glonț. Acest fapt dar și alte detalii legate de cum s-au întâmplat lucrurile, ridică o mulțime de suspiciuni în privința tânărului, nu numai din punctul de vedere al anchetatorilor dar mai ales din partea părinților.

În mod evident, nefericitul eveniment distruge frumoasa relație a celor două familii. a fost nevoie de un singur glonț ca toți anii petrecuți împreună să fie dați uitării și să împartă oamenii în două tabere: cei care îl cred pe Chris și cei care îl acuză de crimă.

Va avea loc și un proces dar, vă invit pe voi să aflați deznodământul și implicit adevărul cu privire la decesul lui Emily: a fost ea ucisă de iubitul ei sau chiar au vrut să se sinucidă împreună?

În ceea ce privește personajele, nu m-am prea dat în vânt după adulții din acest roman. Au fost cu prea multe ascunzișuri. Despre Emily, pe care am cunoscut-o prin intermediul introspecțiilor în trecut, pot spune că este o persoană egoistă, slabă și manipulatoare. N-aș vrea însă să justific aceste cuvinte pentru că, mi-e teamă că aș da spoilere. Chris este cel pe care-l vedem schimbându-se și maturizându-se, devenind ceva mai stăpân pe sine.

Vă recomand acest thriller dacă vă place acest gen de lectură dar, nu l-aș oferi însă ca recomandare acelora care nu sunt fani pentru că, s-ar putea să se simtă afectați și să le dea o stare nu tocmai bună, mai ales la începutul lecturii.

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.