Simfonia itinerantă – Emily St. John Mandel

Titlu în engleză: Station eleven

Autor: Emily St. John Mandel

Apariție: 9 septembrie 2014

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Simfonia itinerantă este un roman care ne prezintă lumea înainte și după o pandemie care ucide peste 99% din populația de pe Terra și care, urmărește o trupă de actori, motiv pentru care bănuiesc că s-a ales titlul în limba română. Nicicum nu m-aș fi gândit că Station eleven și Simfonia itinerantă sunt una și aceeași carte dacă le-aș fi văzut pe rafturile unei librării. Aș putea chiar să afirm că nu aș întinde mâna după varianta în limba română.

Trecând peste aspectul legat de titlu, subiectul romanului m-a atras foarte tare, fiind unul din preferatele mele pentru că mă face să mă gândesc la ce ne așteaptă cu adevărat în viitor și încotro se îndreaptă lucrurile.

Romanul începe cu moartea unui actor faimos, pe nume Arthur Leander. Decesul acestuia are loc în timpul unei reprezentații a unei opere a lui Shakespeare. În public se află și Jevaan Chaudhary care încearcă să îi acorde primul ajutor până la sosirea ambulanței. Apoi acesta are grijă ca una din fetițele care jucau în piesa de teatru să nu vadă ce se întamplă cu Arthur, iar apoi o lasă în grija femeii care se ocupă de fete, pentru a merge să-și viziteze fratele.

În continuare, autoarea ne duce în viitorm la 20 ani după evenimentele prezentate mai sus, într-o societate măcinată de gripa din Georgia, în urma căreia doar puțini oameni au supraviețuit și nu mai au electricitate, combustibil, medicamente și nici un fel de tehnologie. Într-o astfel de societate, o trupă numită Simfonia călătoare se plimbă dintr-un loc în altul și organizează spectacole.

Simfonia itinerantă este o distopie post-apocaliptică unde trecerile de la trecut la viitor ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat, atât cu lumea în ansamblul ei, cât și cu anumite personaje pe care le urmărim de-a lungul poveștii.

Prima parte a romanului mi-a plăcut foarte mult dar, după jumătate, nu m-a mai atras la fel de mult din cauza modului în care evoluează lucrurile. Mi-ar fi plăcut ca povestea să se dezvolte altfel, să se pună mai mult accent pe societate și cum e reconstruită și mai puțin pe luptele între oameni. Este destul de greu să dezvolt această idee fără să dau spoilere.

Station eleven este un roman care aduce în prim plan ceea ce ne face umani, care ne aduce aminte care sunt lucrurile pentru care trebie să luptăm în viață. Sunt curioasă să aud și părerea voastră cu privire la această carte.

Palatul de hârtie ( #3 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Twisted palace

Autor: Erin Watt

Apariție: 17 octombrie 2016

Preceded by: Paper princess (Prințesa de hârtie), Broken prince (Prințul de hârtie)

Followed by: Tarnished crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

După suișurile și coborâșurile din volumele anterioare, povestea Ellei și a lui Reed mai are parte de o serie de obstacole în acest al treilea volum al seriei dedicate familiei Royal.

Acuzații grave sunt făcute asupra lui Reed, iar Ella se transformă în apărătoarea lui principal alături de tatăl băieților Royal, Callum, care regăsește calea către copii lui cu ajutorul acestei fete care a apărut în viața lor de atât de puțin timp și care a reușit să îi cucerească.  Lucrurile nu sunt deloc ușoare pentru Reed care este îndepărtat de familia sa, dar nici pentru Ella care devine centrul atenției liceului unde merge și unde frații Royal au pierdut controlul. În plus, în drumul lor reapare un om care le va da și mai mult peste cap viața.

Despre personaje pot să affirm căă am empatizat mai mult cu tatăl, Callum. Reed devine parcă prea sentimental pentru gusturile mele, prea marionetă în mâinile Ellei, care-i o puștoaică așa puternică și independent și  pune cumva ordine în toate. Acestea sunt, din punctual meu de vedere, personaje fictive, prea trase de păr, și care nu dau credibilitate poveștii. 

Despre ceilalți frați, mi se pare că rolul lor a fost ceva mai subtil în  acest volum, poate și pentru că autoarea le-a oferit planul principal în continuarea seriei (din ce am auzit). Mai cu seamă Easton, care a fost conturat ca fiind foarte misterios și cred că urmează să-i citim povestea în  volumele următoare.

Mi-au plăcut mai mult personajele secundare Val și Wade, prietenii cuplului nostrum, care au fost mai amuzanți și mai interesanți.

Tocmai ce am aflat că Erin Watt este de fapt un pseudonim folosit de două autoare. Oricum ar fi, au făcut o treabă bună, deoarece, deși nu este cea mai frumoasă  poveste și nu are cea mai interesantă acțiune, au reușit să mă țină lipită de carte până la final. Seria Familia Royal este ușor de citit, o lectură lejeră și cred că vă poate scoate din reading slump sau oricum ați numi un blocaj sau o lipsă de chef de citit.

Ghici cine moare primul (#1 Helen Grace) – M.J. Arlidge

Titlu în engleză: Eeny meeny

Autor: M.J. Arlidge

Apariție: 2014

Followed by: Pop Goes the Weasel, The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.

Notă Goodreads: 4/5

Încăperi ferecate

Ghici cine moare primul este un thriller interesant, o carte care face parte dintr-o serie ce poartă numele Helen Grace, o femeie detectiv care se ocupă de cazurile prezentate în acest roman și care are un rol mai complicat decât acela de a desluși misterul crimelor.

Cartea începe cu o tânără care iese aproape moartă dintr-o pădure și mărturisește ceea ce i s-a întâmplat. Povestea ei pare incredibilă și aproape de necrezut.

La puțin timp după această întâmplare, are loc un scenariu similar, doar că de această dată nu e vorba despre un cuplu format dintr-o femeie și un bărbat, ci despre doi bărbați fără nici o legătură amoroasă. Doar unul dintre ei supraviețuiește. Detectiva Helen Grace este resonsabilă cu elucidarea misterului și găsirea ucigașului.

Acțiunea nu va fi prezentată doar dintr-un punct de vedere, ci vom avea ocazia să intrăm în pielea victimelor asasinului, ceea ce oferă, din punctul meu de vedere, un plus de originalitate.

Ceea ce consider eu clișeic este personajul principal, Helen Grace, care întruchipează tipicul polițist cu probleme cu alcoolul, misterios, plin de secrete, singuratic, fumător și trecut de prima tinerețe. În plus, Helen ascunde și o latură mai puțin ortodoxă a sa, pe care o putem înțelege sau nu, mai ales după ce îi aflăm povestea.

Rolul pe care Helen îl are în contextul asasinatelor nu este doar unul obiectiv, de a afla și de a prinde asasinul. Vom afla care este de fapt legătura dintre povestea ei de viață, asasinatele care au loc și asasinul care pune totul la cale.

M-am bucurat de această lectură dar a fost destul de previzibilă pentru mine și de aceea nu i-am dat numărul maxim de stele pe Goodreads. Dar categoric voi continua să citesc cărțile din această serie.

Cărți noi în biblioteca mea și ce am mai citit Q1 2019

Iată că tocmai se încheie primul trimestru al anului 2019 și a sosit momentul să fac o retrospectivă a cărților citite și cumpărate în această perioadă. Țin să precizez că de cumpărat am cumpărat foarte puține cărți deși ispita nu a lipsit. Doar că, încep să conturez o nouă colecție de cărți aici în Belgia.

Ce am citit

Începută la sfârșit de decembrie 2018 și terminată în ianuarie 2019, Biblioteca sufletelor (III Miss Peregrine’s Peculiar Childern) de Ransom Riggs a fost prima carte citită în acest an. Au urmat Povestea mea de Michelle Obama și Invadarea ținutului Tearling de Erika Johansen, cel de-al doilea volum al seriei Regina Ținutului Tearling.

Pentru că am vrut să reduc numărul cărților aflate pe lista mea de to read de pe Goodreads, am decis ca anul acesta să citesc cât mai multe dintre cărțile pe care le-am tot adăugat acolo de-a lungul timpului. E adevărat că am mai și șters din ele și am adăugat altele noi deoarece gusturile mele s-au mai modificat. În plus, am luat cu mine din România câteva romane care se aflau de ceva timp în biblioteca mea și de care nu mă atinsesem până acum.

Am continuat astfel cu acest plan al meu, și am citit Fata cu toate darurile de M.R. Carey, Divas rebeldes de Cristina Morató și Ultimii martori de Svetlana Aleksievici. Am încheiat luna ianuarie cu o carte nou intrată în mica mea bibliotecă, Rivers of London de Ben Aaronvitch, care face parte din seria Peter Grant.

Luna februarie a început cu Pasărea furtunii de Conn Iggulden, care și ea face parte dintr-o serie cu numele Războiul celor două roze. Au urmat Station eleven de Emily St. John Mandel (care în limba română are un nume tare ciudat: Simfonia itinerantă), Wintersong (Canción de invierno), care face parte dintr-o serie cu același nume scrisă de S. Jae-Jones, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, Miniaturista de Jessie Burton și Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge, al doilea volum al seriei Helen Grace.

În luna martie am început cu o carte care se află pe lista mea cu 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, și aceasta se numește Soția călătorului în timp de Audrey Niffenegger. După ce am văzut vlogul Dianei, fata care se ocupă de contul Cartideiubit de pe instagram, despre seria Tronul de cleștar de Sarah J. Mass, am hotărât să citesc și eu primul volum, cel care dă și numele seriei.

Și pentru că îmi era dor de niște chick-lit, am ales să citesc Pe urmele lui Harry Winston de Lauren Weisberger. Încă o carte de pe lista mea pentru anul acesta a fost Un gentleman la Moscova de Amor Towles. A urmat cel de-al doilea volum al seriei Tronul de cleștar, cu numele Diamantul de la miezul nopții. Spre sfârșit de martie, am revenit la audiobookuri, la care renunțasem spre finalul anului trecut, și am ales să ascult Vreau să fiu V.I.P. de Lauren Weisberger (varianta în limba engleză Everyone worth knowing) și Lecții de magie: cum să-ți cultivi creativitatea  de Elizabeth Gilbert (tot varianta în limba engleză Big magic: Creative Living Beyond Fear).

Cărți noi în biblioteca mea

Așa cum am menționat și mai sus, nu am cumpărat prea multe cărți noi anul acesta. În luna ianuarie am plasat prima mea comandă pe site-ul bookdepository și mi-am luat 5 cărți în limba engleză: Rivers of London de Ben Aaronvitch, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, The miniaturist de Jessie Burton, Fly away de Kristin Hannah și A gentleman in Moscow de Amor Towles. De altfel, 4 din cele 5 cărți au fost deja citite.

În luna februarie am fost cuminte și nu am cumpărat nimic, iar în martie am dat o comanda pe Amazon Germania, de unde mi-am luat Great Alone de Kristin Hannah și primul volum al trilogiei Winternight, The bear and the nightingale de Katherine Arden, care are o copertă superbă.

Cam astea au fost achizițiile mele și cred că nu se vor extinde cu mult în următoarele luni, pentru că intenționez să rămân la audiobookuri. Voi ce ați mai citit?

Casa de la Riverton – Kate Morton



Titlu în engleză: The house at Riverton

Autor: Kate Morton

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate



Am văzut de multe ori cărțile lui Kate Morton la diverși cititori și mi-au atras atenția. Am ales să încep cu Casa de la Riverton dar nu știu dacă a fost exact cea mai bună alegere. O să încerc să mai citesc și altceva.

Romanul începe în iarna anului 1999, când Grace Bradley, o femeie în vârstă, primește o scrisoare de la o tânără regizoare, în care o roagă să o ajute cu părerea ei despre filmul pe care îl face. Pelicula este despre o serie de întâmplări reale petrecute în 1924 în casa de la Riverton, unde Grace lucra.

Versiunea oficială a lucrurilor spune că tânărul Robbie S. Hunter, se sinucide lângă lacul de lângă casă în timpul unei petreceri extravagante și în fața lui Hannah și a lui Emmeline, surorile Hartford. După acel tragic eveniment, cele două nu vor mai vorbi niciodată.

Scrisoarea primită de Grace îi trezește o serie de amintiri și sentimente pe care le lăsase adânc ascunse înăuntrul ei. Grace a crescut cu mama ei până la vârsta de paisprezece ani iar despre tatăl ei nu știe nimic. Mama lui Grace a lucrat în casa de la Riverton până când a rămas însărcinată și a fost nevoită să renunțe la serviciul ei acolo. La 14 ani, Grace merge și ea la Riverton, unde le va cunoaște pe surorile Hartford și pentru care va simți o anume afinitate. Va ajunge chiar să devină confidenta lui Hannah.

Stăpânii casei de la Riverton sunt Lord și Lady Ashbury. Fiul lor cel mare este James, care este căsătorit cu Jemina. Ei au avut doi copii, dar aceștia au decedat. Al doilea fiu al lui Lord și Lady Ashbury este Frederick, care este văduv și are trei copii: David, Hannah și Emmeline.

Hannah este cea mai mare dintre frați și a fost mereu cea care a avut idei inovatoare. Este o luptătoare cu idei progresiste și nu este deloc mulțumită cu rolul pe care trebuie să îl aibă ca femeie în societate, dar este totuși dispusă să se sacrifice pentru binele familiei.

Emmeline este o romantică și visătoare și-și dorește să se căsătorească. Are o relație bună cu sora ei, până la evenimentul ce le va despărți pentru totdeauna.

David este cel care trebuie să ducă numele lordului Ashbury mai departe. El are un prieten cu numele Robbie S. Hunter care va deveni cu timpul și prietenul celor două surori.

Acțiunea are loc pe două planuri: unul în prezent și unul în jurul anilor 1914 când Grace a început să lucreze la casa de la Riverton. Personal, o prefer pe cea de la începutul Primului Război Mondial, pentru că cea din prezent nu a reușit deloc să îmi capteze atenția. În general, nu am o problemă cu romanele a căror acțiune se întâmplă pe două planuri dar, în acest caz, lucrurile au fost mult prea lente, cu scene fără importanță dezvoltate pe întregi pagini, și cu scene interesante peste care s-a trecut extrem de repede și cărora nu li s-a dat atenția cuvenită, din punctul meu de vedere.